Arhimandrit Arsenie Papacioc

Singur Ortodoxia

 

pagina īntreagă

pagina principală

pdf

Īntīmpinare

Mulţumim părintelui Arsenie Papacioc pentru aceste cuvinte de īnvăţătură atīt de necesare timpului īn care trăim.

Sunt cuvinte ale unui om care a fost şi a răspuns: Prezent! - chemărilor vieţii acesteia – şi, ca duhovnic,  celor ce-l caută pentru sfat şi mărturisire; recomandă o prezenţă continuă, o trezvie.

Īntrebările sunt puse din dorinţa de a fi lămurite unele aspecte cu care se confruntă creştinii din zilele noastre; despre acestea, ne īnvaţă părintele Arsenie: “trăim zile Apostolice”.

Răspunsurile sunt simple, adevărate, fără tăgadă - pentru că spune şi Sfīntul Maxim Mărturisitorul: “a tăinui cuvīntul Adevărului īnseamnă a te lepăda de el“.

Aceste cuvinte, pe līngă mīngīiere şi bucurie duhovnicească, sunt īndreptar şi predanie.

Iulian Liţă

 

Cuvīntul I

Sfinţia voastră, se vorbeşte īn ultimul timp, mai ales īn mediul universitar teologic, despre “despărţirea unicei Biserici a lui Hristos īn Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfīşiată a lui Hristos; despre cei doi plămīni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano- Catolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc.“ şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.

Īntrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mīntuitorului Hristos īn momentul de faţă, sau a fost vreodată īmpărţită īn mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată?

arhimandrit Arsenie: Este şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie īmpărţită Biserica, pentru că Hristos a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”[1], adică: nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate să fie alt Adevăr decīt numai Hristos, nu poate să fie īmpărţit acest Adevăr.

Numai īn funcţie de acest Adevăr este construită orice gīndire ca să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat īn Sinoadele Ecumenice, toată īnvăţătura aceasta pīnă la 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost īn apărarea icoanei, dar mai ales la Sinodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II – lea Ecumenic, unde s-a completat Crezul cu īncă 5 articole, ca să fie 12.

Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie īmpărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la īntrebare: niciodată nu poate să fie īmpărţită Biserica, dar există erezii.

Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o serie īntreagă de atacuri filosofice īmpotriva Adevărului-Hristos, īmpotriva Creştinismului, pentru că acesta era un obiectiv care strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile care au păreri bune, zic ei, īmpotriva Adevărului adevărat.

Adevărul este Hristos[2], Biserica Ortodoxă. Cuvīntul ortodox asta īnseamnă.

Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu īnseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea ?

arhimandrit Arsenie: Nici vorbă. Unitatea ţine de Adevăr, dar unitatea nu se referă la un număr de credincioşi, ci se referă numaidecīt la Adevăr, care nu s-a stricat, rămīne imutabil şi singurul drum mīntuitor; nu spun de la mine şi: “cine va strica una din aceste mici, mic se va chema”[3] – adică nu se va mīntui; s–a dogmatizat tot ce a spus Hristos ca să se poate trăi, să se poată īmplini.

Sunt afirmaţii grave faptul că se susţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi.

arhimandrit Arsenie: Biserica şi-a pierdut unitatea ţinīnd cont de numărul de credincioşi, dar nu unitatea īn funcţie de Adevăr; Adevărul nu poate să fie īmpărţit; că s-au rupt de Adevăr este altceva. Dacă se vorbeşte aşa, trebuie să se şi motiveze despre ce unitate este vorba.

Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile inter-creştine īntre Ortodoxie şi Catolicism, respectiv Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cīt timp ar trebui să ţină aceste discuţii?

arhimandrit Arsenie: Ca timp, nu se pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, decīt: vă primim cu drag īnapoi[4].

Ecumenismul[5] acesta, lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Īi roade pe suflet faptul că nu sunt cu Adevărul.

Singurul Adevăr este Hristos: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”[6]; īn funcţie de Adevărul acesta e tot! - … Ortodoxia…, chiar numele ei este de la Hristos, cum ne-a īnvăţat El, Hristos şi au continuat Apostolii.

Am stat īmpreună sute[7] de ani şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecumenice, am fost īmpreună; la Sinodul 6 Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ideii normale īmpotriva monotelismului.

Va să zică am fost īmpreună; acuma s-au despărţit! Şi de la catolici[8] au venit protestanţii[9] cu Luther, şi neoprotestanţii[10] care, īţi dai seama, au interpretare continuă.

N-au, repet, identitate şi īi roade faptul că nu sunt cu Adevărul.

Nu există tīrg īn materie de Adevăr! Ca să putem face o īmpăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema - “o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu”[11], acesta īşi pierde mīntuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce discuta decīt dacă veniţi īnapoi!

Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri?

arhimandrit Arsenie: Dar nu sunt deloc de părere să fie un dialog. Dacă nu-i tīrg, dialogul īncepe; să discute nu ştiu ce…

Dacă faci caz de istorie, nu-ţi dau voie. Sau, mai bine zis, dacă faci caz de istorie, ce istorie au? De ce au plecat? Sute de ani am fost īmpreună; acestea nu sīnt 15 zile !

Dacă vor să vină, să vină īnapoi, sunt primiţi cu toată dragostea. Aşa interpretez şi vizitele care sau făcut: de curtoazie; acesta-i semn că noi suntem de bună credinţă, că vă primim cu drag dacă veniţi. Fără condiţii!

Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare īn cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul ?

arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Că e vorba de Adevăr! Adică, dom’le, ia-mi un ochi că văd bine numai cu unul, ştii?

Obiectul unui dialog, dacă vor să fie dialog, ar putea să fie acesta: “nu avem nimic de discutat decīt: vă primim cu drag īnapoi”. Asta este poziţia pentru că, altfel, ar īnsemna ca noi să ciuntim din Ortodoxie. Ce să ciuntim?!

Dacă v-ar spune cineva că sunteţi habotnic, ce i-aţi răpunde?

arhimandrit Arsenie: Nu, dragă, sunt ortodox!

V-am īntrebat pentru că au fost acuzaţi unii ortodocşi că sunt habotnici.

arhimandrit Arsenie: Ascultă-mă ce spun! N-au cum, trebuie să zică ceva. Dar cu ce interes?

Nu ne-am dus noi la ei :”Hai să veniţi!”; īi chemăm, desigur. Dar văd că pe ei īi roade ceva.

Din punct de vedere spiritual, exclusiv spiritual, au chinul acesta că nu sunt cu Adevărul; şi Adevărul e limpede, dacă vrei să judeci normal, este aici. Noi avem probleme că suntem neatenţi, că suntem slabi, dar īn ceea ce priveşte Adevărul, că despre asta este vorba, nu avem nici o grijă. Dar ei sunt īngrijoraţi. Orice ins dacă te vede pe tine pe o poziţie de valoare caută să te niveleze ca să aibă el linişte pe poziţia lui.

Credeţi că s-au făcut progrese īn cadrul mişcării ecumenice, a dialogului cu catolicii şi protestanţii? Adică vedeţi un duh bun?

arhimandrit Arsenie: Nu; prin īntrebările pe care le puneţi, repetăm mereu īntrebarea īntīi. Nu, nici un progres nu se poate face, indiferent ce i se propune şi cine īntreţine un dialog; dar īnseamnă că cineva e vīndut, ori laş, ori neortodox, ori nu cunoaşte frumuseţea şi văpaia Ortodoxiei.

Dialogurile acestea durează de foarte mult timp.

arhimandrit Arsenie: Desigur, numai aşa să nu spună că nu am stat de vorbă, cum au făcut acum: le-am īntors vizita; foarte bine. Asta s-a făcut să arate că suntem civilizaţi, dar suntem pe poziţia noastră. Dar nu asta e discuţia. Discuţia este o īmpăcare: trebuie să ne aşezăm pe o poziţie de Adevăr comun; dar deja e Hristos!

Pentru că vor ei, pentru sutele astea de ani de rătăcire ale lor, trebuie să facem noi concesii ? Nu ! Adevărul este imutabil şi veşnic, este Hristos.

Sfinţia voastră, mişcarea ecumenică porneşte de la ideea refacerii unităţii Bisericii Mīntuitorului Hristos. Credeţi că este o ispita de-a dreapta? Pentru că ei cred că suntem divizaţi.

arhimandrit Arsenie: Este o ispită de-a dreapta pentru că pun īn discuţie Adevărul.

Acestea sunt porniri omeneşti, sunt momente, sectoare de timp īn care se ivesc o serie īntreagă de lucruri; ei caută să motiveze ce spun şi, din punct de vedere psihologic, nu le convine poziţia Bisericii pentru că vor să ne niveleze; aceasta este īntotdeauna tendinţa celui mai slab ca să te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poată fi liniştit īn căderea lui.

Ecumenismul este o problemă care nu va reuşi niciodată; decīt o vorbă stearpă, o vorba continuă, cu acelaşi titlu pentru că nu se lasă ei. Noi tăcem; noi nu am stricat nimic. Ca să ne īmpăcăm trebuie să vină la Ortodoxie, absolut, de unde au plecat.

Noi nu avem ce ceda. Ce să cedăm? “O cirtă de va strica cineva din ce īnvăţ Eu, mic se va chema”[12].

Ce s-a stabilit la Sinoadele Ecumenice sunt nişte lucruri cu totul valabile; acelea durau sute de zile, cu mari Sfinţi Părinţi şi: “Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfīnt”[13], aşa īncepea hotărīrea care consemna stabilirea Adevărului Sinodului.

Foarte mulţi teologi studiază la facultăţi protestante şi catolice; şi tocmai aceştia sunt promotorii mişcării ecumenice.

arhimandrit Arsenie: Acestea nu sunt argumente, nu putem să discutăm asta, de ce exista iad şi de ce exista rai; treaba lor!

I-am spus unui băiat care făcuse Teologia sau o termina, pasionat de lucruri mai “exotice” - acesta mi-a zis: “mă duc la Roma cu gīndul să combat catolicismul” - şi i-am spus: ascultă, numai clădirile cīnd le-oi vedea te catolicizezi, cum ai intrat īn Roma. Ei s-au organizat acolo, se motivează, dar se motivează fals.

Dar nu ştiu de ce se pune problema īmpăcării! De ce? Ce te roade? Noi nu am pus problema pentru că suntem liniştiţi, suntem fericiţi.

M-a īngrozit foarte mult cīnd am auzit că nu au Proscomidie, şi cīnd văd ce mult se poate face la Proscomidie unde pomenim morţii şi viii! O Liturghie fără Proscomidie e un lucru raţionalizat, e un simbol, nu mai e un Adevăr.

Mai mulţi teologi, printre care şi Mihai Urzică, părintele Iustin Popovici, sīrbul, īn unele cărţi ale lor au afirmat că mişcarea ecumenică ar fi o creaţie a masoneriei. Ce spuneţi?

arhimandrit Arsenie: Nu este o creaţie a masoneriei, este o creaţie a dracului.

Mai rău!

arhimandrit Arsenie: Mai rău! Chiar Iustin Popovici a zis[14] că ar fi cea mai mare greşeală a secolului.

Panerezia secolului, “panerezia timpului nostru”, s-a exprimat părintele Iustin Popovici.

arhimandrit Arsenie: Da. E cea mai mare greşeală. Şi a mai zis īncă una, fiind vorba de el: “S-au făcut trei mari greşeli de la Creaţie: căderea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infailibilitatea papală”. Va să zică nu putem să dăm citate decīt pentru Ortodoxie. Au fost nişte ortodocşi, nişte trăitori - şi Mihai Urzică pe care īl cunosc; am stat īmpreună şi īl pomenesc zi de zi pe el şi pe Maria, soţia lui; īi am pe pomelnic.

L-aţi cunoscut ?

arhimandrit Arsenie: Cum să nu. Am stat la el după ce m-a eliberat din īnchisoare; n-aveam unde să stau, şi m-a primit el.

Vă cunoştea dinainte?

arhimandrit Arsenie: Nu. Am auzit că e om milostiv şi i-am bătut la uşă: “Domnule, sunt eliberat din īnchisoare; n-am unde să stau”. Sigur, omul avea inimă bună, dar pe undeva a devenit suspicios - s-a convins că nu este cazul; mi-a trimis şi un rīnd de veşminte.

Sfinţia voastră, aţi spus, de altfel spune şi părintele Iustin Popovici, că mişcarea ecumenică este o creaţie a dracului. Vă rugăm să explicaţi acest lucru.  

arhimandrit Arsenie: Este o risipire de cuvinte pur şi simplu susţinīndu-se prosteşte; pentru că: īmprăştie ca să poţi să stăpīneşti, “dezbină şi stăpīneşte”.  

Adevărul de credinţă s-a stabilit pe ce a făcut Mīntuitorul, acesta-i adevăr de credinţă; dacă nu-i după Adevăr, sigur că-i după Diavol[15].

Cīnd spuneţi că este a dracului arde, ustură.

arhimandrit Arsenie: Nu ştiu pe cine arde, dar nu ne interesează; dacă arde īi arde şi altele, nu numai asta.

Credeţi că este un drac mai al dracului?

arhimandrit Arsenie: Toţi dracii sunt ai dracului.

Adică unul mai deştept pentru că este destul de răspīndit şi printre unii ortodocşi.

arhimandrit Arsenie: Nu este; afară de cei ce nu cunosc Ortodoxia.

Mīntuitorul a spus cīnd S-a īnălţat la cer: ”rămīneţi īn Ierusalim, pīnă ce vă veţi īmbrăca cu putere de sus”[16]; aici este ştiinţa, aici este experienţa: după Cel de sus. Au fost nişte pescari, de aceea i-a ales Dumnezeu pe aceştia - cu cele smerite să-i smerească pe toţi.

Īmi pare foarte rău că lumea nu este trezită sau nu este orientată cu privire la bătaia asta continuă de la Apus pentru īmpăcare. Ce īmpăcare? Īţi dau bună ziua, dacă ai magazin, cumpăr pīine de la tine, e altceva; dar eu sunt tot ortodox. Aici trăim cu turcii - am botezat vreo 7 pīnă acum - vin pe la   mine şi īmi cer rugăciuni; mi-au zis: “părinte, avem acelaşi Dumnezeu”. Avem, sigur că avem acelaşi Dumnezeu, dar nu credeţi īn Hristos, şi numai prin El ne putem mīntui. Cum crezi īn Dumnezeu, aceasta este important.

Sfinţia voastră, mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi cea a Serbiei, s-au retras de la dialogurile ecumenice şi din consiliile ecumenice.

arhimandrit Arsenie: Sunt foarte de părere. De ce nu ne lasă īn pace? Pentru că nu suportă nimeni pe altul līngă el superior; vrea să-l niveleze, ca să fie liniştit īn slăbiciunile lui.

Sunt bucuros că s-au retras, pentru că sunt foarte convins că nu se poate face ceva ţinīnd cont din alt punct de vedere decīt cel Ortodox; n-avem cum face. “Cine va strica una din aceste mici, mic se va chema”[17], ai văzut cu ce prudenţă a vorbit Mīntuitorul cu mii de ani īnainte ?

Apostolul Pavel pune anatema pe cei care strică Adevărul Evanghelic.

arhimandrit Arsenie: Păi, nici vorbă; “ Īnger de sus de va face altfel decīt vă īnvăţ eu, anatema să fie”[18] Nu se pune problema.

Īn Sinodul Bisericii Sīrbe sunt episcopi care au fost fii duhovniceşti ai Părintelui Iustin Popovici.

arhimandrit Arsenie: A fost un om de mare valoare bisericească acest Iustin Popovici; am toată admiraţia.

Dumnezeu l-a scos pe Iustin Popovici care a fost o figură şi continuă să fie. Şi să ştiţi că unul din meritele lui este că a fost erou şi a spus Adevărul fără teamă; nu a fost un molīu să pună problema numai ştiinţific.

A fost un trăitor şi a susţinut Adevărul cu curaj. A vorbit adevărat, chiar dacă se zice că a exagerat cīnd a afirmat că s-au făcut trei mari greşeli īn lume: căderea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infailitatea papală. Păi, ce zici de el?! A zis-o cu curaj, şi aşa este; a vrut să arate cīt este de grav; este Hristos īn Papa? Adică nu-i slujitor al lui Hristos?

Pentru că multe face ca să renunţe, dar nu renunţă la asta.

Nu renunţă; īi place.

arhimandrit Arsenie: Cred şi eu; pe urmă au emanat pe Filioque. Spune Mīntuitorul: ”De la Tatăl purcede”[19], şi s-a fixat Crezul la Sinoadele Ecumenice cu nişte titani, niste sfinţi titani; 318 Sfinţi Părinţi, şi toţi sunt sfinţi; şi Atanasie cel Mare, care a fost o sabie bine ascuţită.

La Sinoade[20] s-au stabilit nişte adevăruri de credinţă. Hotărīrea Sinodului īncepea astfel:   „Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfīnt”[21]; şi nu durau 2-3 zile, ci sute de zile, unde a contribuit şi Duhul Sfīnt. Putem să zicem ceva īn ce priveşte punctele Crezului care s-au stabilit 7 la Sinodul I Ecumenic şi īncă 5 puncte din Crez la al doilea, privind Duhul Sfīnt; putem contesta ceva, vreun punct dintracestea că nu-i adevărat?

N-a spus Mīntuitorul, limpede cu privire la Duhul Sfīnt: „Cine se va boteza īn numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfīnt”[22] ? Zice īn Evanghelie: „cine nu se va boteza, nu se va mīntui”[23], deci īn Duhul Sfīnt.

Şi a venit erezia să spună că Duhul Sfīnt este o apariţie inventată de lume. Cum Dumnezeu īn trei, trei Dumnezei. Nu vrea să vadă că sunt 3 feţe şi o singură putere.

Asta-i, asta nu vor să vadă: “nenaştere, naştere şi purcedere”.

Ce i-aţi spune Papei dacă l-aţi vedea?

arhimandrit Arsenie: Mai īntīi de toate aş fi cu inima ortodoxă, cu prezenţă ortodoxă şi am mai spus: “am fi foarte bucuroşi dacă aţi veni la Ortodoxie, īnapoi”; fără condiţii. Am spus: nu există tīrg īn materie de Adevăr.

Asta este o īntrebare de fantezie, nu mă primeşte el pe mine.

A venit īn ţara noastră să facă demonstraţie făcīnd o Liturghie catolică, a venit să facă lucrul ăsta, ceea ce īnseamnă ori să cucerească, ori prozelitism, dar cu o condiţie: să faci ca ei; pe greco-catolici i-a amăgit cu lucrul acesta: rămīneţi şi duceţi o viaţă ortodoxă, dar tineţi administrativ de noi, şi acum sunt mai catolici decīt Papa.

I-a păcălit.

arhimandrit Arsenie: I-a păcalit. Şi acuma tot aşa, tot metoda aia, īntr-un fel sau altul, dar care-i scopul?

Noi stăm de vorbă cu cei desprinşi de adevărul de credinţă īntr-un singur caz: dacă vrei să vii la Ortodoxie īnapoi, fără condiţii.

Singurul dialog ?!

arhimandrit Arsenie: Păi, nu se poate altfel. Adică, să mă īmpac cum vrei tu, trebuie să cedez şi eu, trebuie să-ţi accept ţie nişte lucruri.

Ce să acceptăm, ce să cedăm noi? Ce să cedăm? Că, dac㠓o cirtă dacă schimbaţi din ce-am spus Eu, mic se va chema”[24]. Noi n-am făcut decīt ce au hotărīt Sinoadele, ce a hotărīt Hristos, pentru că la Sinoade n-au hotărīt oamenii, ci Duhul Sfīnt īn Sinod; aşa se făceau şi consemnările.

A venit Dumnezeu, nu a venit un Arhanghel ca să mai discutăm niţel - poate a greşit arhanghelul ăla.

A venit chiar El, ca să nu se mai pună īn dubiu, pentru că Dumnezeirea a ştiut că vor fi dezbateri şi vor fi schimbări, dar a precizat: “cerul şi pămīntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”[25]; şi cuvintele acestea sunt: “o iota sau o cirtă de veţi schimba din ce am hotarăt Eu, mic se va chema”[26] - adică nu se va mīntui; zice şi Sfīntul Ioan Gură de Aur[27].

“Şi īnger din cer de va veni şi vă va īnvăţa altceva decīt vă īnvăţ eu: anatema.”[28] (spune Apostolul Pavel).

Va să zică, pecetluiau Adevărul cu ameninţările acestea divine, ameninţări făcute cu adevărat şi poate să fie juridic şi cu tărie.

S-au consemnat īn canoane o serie īntreagă de abateri; se zice că sunt perimate, dar nu sunt perimate.

O altă problemă este că aceste canoane nu prea s-au mai republicat.

arhimandrit Arsenie: Se scrie, se tipăreşte numai ceea ce ar duce spre o īmpăcare, spre o motivare a lor. Ei vor o īmpăcare, dar să ţinem de Roma; la urma urmei, ei spun că au dreptate.

Părintele Iustin Popovici spunea că orice protestant īn materie de dogme este infailibil, e un Papă.

arhimandrit Arsenie: Aşa este; ei interpretează la infinit. Dacă Papa singur s-a făcut infailibil, de ce să nu mă fac şi eu?

Ce temei scripturistic ai ? “Eu sunt cu voi pīnă la sfīrşitul veacului”[29], “vă fac arhierei, vă dau preoţie, vă dau puterea asta harică”[30], dar “Eu sunt Cel ce sunt”[31].

Cuvīntul II

Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă?

arhimandrit Arsenie: Chiar cuvīntul ortodox īnseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a īnvăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: “orthos” īnseamnă drept, “doxa” īnseamnă credinţă - pe greceşte.

Deci Adevărul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”[32]; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic īn practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta. Acestea sau făcut şi īmpreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost īmpreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vīnt.

Ce īnseamnă dogma creştină?

arhimandrit Arsenie: Adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

Sfinţii Părinţi [33] spun că īn afara Bisericii Ortodoxe există erezii, schisme şi adunări ilegale - aşa le caracterizează. Ce părere aveţi?

arhimandrit Arsenie: Nu spun nici o noutate; există, ştim că există.

Vă īntreb acest lucru pentru că acum nu prea se mai folosesc aceşti termeni, ci confesiuni creştine, culte creştine, biserici nedepline, biserici surori. Este o greşeală acest lucru?

arhimandrit Arsenie: Din momentul īn care este schismatic sau eretic, este o greşeală, sigur că da.

Faptul că se folosesc aceşti termeni? Pentru că, de exemplu, ştiţi că se practică căsătoriile mixte; una este să spui că te-ai căsătorit cu un schismatic sau un eretic şi alta este să spui că te-ai căsătorit cu cineva dintr-o biserică mai mult sau mai puţin nedeplină.

arhimandrit Arsenie: Ei bine, sigur că ...e alta aia, e alta aia.

Īn sfīrşit, vorbim de Ortodoxie; de ce facem discuţie īn plus?

Nu īmi place cuvīntul acela biserică nedeplină.

Nu este bine? Puteţi să ne explicaţi.

arhimandrit Arsenie: Cum adică, biserică nedeplină; adică este īn continuare să se īmplinească?

Teologii ecumenişti, dintre ortodocşi, spun că dacă s-au depărtat de Ortodoxie mai mult sau mai puţin, este mai mult sau mai puţin nedeplină.

arhimandrit Arsenie: Este o rătăcire termenul acesta; lasă să īnţelegi că se vor īmplini cu timpul, dar poziţia lor este determinată: aşa vor rămīne.

Care poziţie?

arhimandrit Arsenie: Poziţia lor eretică sau schismatică.

Ce īnseamnă erezie?

arhimandrit Arsenie: Despărţire de dogmele creştine, chiar şi de o singură dogmă.

Şi schismă ?

arhimandrit Arsenie: Indisciplină faţă de ordinea consacrată a Bisericii; neascultarea este īnceput de păgīnătate[34].

Unii teologi ecumenişti, dar ortodocşi, spun că erezie se referă doar la arianism. Este adevărat?

arhimandrit Arsenie: Asta era erezia de atunci, dar erezie ar īnsemna şi la Nestorieni, la cei care nu recunoşteau pe Teotokos, pe Maica Domnului care este Născătoare de Dumnezeu; erezie era şi aceea să nu recunoşti 2 firi ale Mīntuitorului, neīmpărţite şi nedespărţite, neschimbate şi neamestecate. Tot erezii sunt toate[35].

Care sunt consecinţele ruperii de Biserică şi formării schismelor şi a ereziilor?

arhimandrit Arsenie: Scopul principal, grozav cīnd a creat Dumnezeu omul, l-a creat singur numai pentru El ca să fie īn Īmpărăţie īmpreună şi, sigur, pentru pervertirea pe care a adus-o Adam, a venit Hristos şi a restaurat neamul omenesc; Hristos nu a venit să anihileze, ci să transfigureze, şi ne-a adus mai mult decīt a pierdut Adam, adică putinţa de a fi dumnezei după Har, de a şti să iubim vrăjmaşii, şi o serie īntreagă de alte lucruri.

Consecinţele sunt că se abat de la ce a zis Mīntuitorul, nu se vor mīntui; nu-i uşor. Este īn primejdie mīntuirea lor, aceasta ar fi consecinţa cea mai mare; afară de aceasta, īncurajează filozofia ateistă, pentru că, socotesc ei, avem libertatea de a interpreta şi de a face cum credem; va să zică, sunt consecinţe foarte grave privind respectivii la Judecata de Apoi, adică mīntuirea omului.

S-au interpretat la infinit şi se vor interpreta: drumurile, cărările care duc spre mīntuire şi este numai una: aceasta pe care o ţinem mai departe fără nici un fel de schimbare şi chiar cu rīvnă şi cu trăire Biserica Ortodoxă.

Biserica este cea care patronează drumul spre mīntuirea noastră cu orice chip, īn stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sinoade privind dogmele respective.

Sfinţia voastră, care sunt cauzele apariţiilor schismelor şi ereziilor? Pentru că se invocă motive sociale, politice, geografice, istorice, că n-au fost la Sinoade etc.

arhimandrit Arsenie: Diavolul īndeamnă tainic inimile celor ce au concepţii amestecate privind adevărul mīntuitor; acesta este motivul principal.

Motivele sociale, politice sunt puse ca să momească, să spună că tu nu eşti cu istoria. E vorba de Adevăr ! Nu-i vorba de timp, de istorie.

S-au rupt după sute de de ani! Şi nu s-au rupt oricum, va să zică cu interes; această stare de măreţie, de mīndrie a Romei să fie mai deasupra decīt Constantinopolul. Suprema valoare e Adevărul!

Sfinţia voastră, Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la 1848 – care este un răspuns la o chemare a Papei să vină ortodocşii la Biserica Catolică - condamnă papistăşia ca erezie īn special datorită īnvăţăturii Filioque; la fel şi Părintele Iustin Popovici spune despre romano-catolicism că este o erezie, ca şi despre protestantism. Ce părere aveţi?

arhimandrit Arsenie: Nu ne pronunţăm pentru că repetăm lucrurile…

Pentru că au ieşit din răspunderea canonică, respectiv dogmatică, au modificat cu filioque Crezul: spun că Sfīntul Duh purcede şi de la Fiul cīnd, e limpede, spune Mīntuitorul: “de la Tatăl purcede”[36]; nu spune: şi de la Mine. Mai īntīi de toate, este o problemă de dogmă, deci cum pot să spun eu altfel, cīnd s-a stabilit cu jertfe mari Adevărul.

Apoi au īnceput să adauge primatul papal, să adauge infaibilitatea papală, să adauge indulgenţele, să adauge purgatoriul; fac Liturghia cu azime, nu cu pīine dospită, care este legea Mīntuitorului, El a făcut artos, nu a făcut azimă; Imaculata Fecioară iarăşi este o mare greşeală: că s-a născut Maica Domnului fără păcat.

Şi pe urmă, au băgat un lucru foarte grav, care se strecoară, dar este foarte grav din punct de vedere strategic şi din punct de vedere al luptei: “Scopul scuză mijloacele” - te omor că aşa spune religia mea; exact cum spune īn Talmud: “Dacă vezi un creştin pe margine de prăpastie, dă-i vīnt īnăuntru.”; este o obligaţie religioasă la ei.

Ei nici n-au Proscomidie. S-a pus problema că noi, ortodocşii, avem cultul morţilor.

Acuma, ce facem cu morţii?

Noi avem cultul morţilor, avem Proscomidie, unde īi pomenim cu mare evlavie, mult timp, īi punem īn Potir, īn sīngele lui Hristos: ”…şi iartă, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici”; va să zică tot Hristos īi iartă prin Liturghiile pe care le facem, asta poate salva morţii.

Păcatele nu le poate ierta decīt Hristos; El este singurul care poate să ierte păcatele.

Ei au creat purgatoriul să dea un răspuns la īntrebarea ce facem cu morţii şi, īntr-o formă raţională, ard acolo cīt ard pentru păcatele pe care le-au făcut şi automat se mīntuie; ei, nu-i aşa!

Apoi mi-a schimbat Sfīnta Cruce, forma Sfintei Cruci, care este motivată, Sfīnta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfīntul Duh; īşi fac crucea altfel: cu toată mīna şi de la stīnga la dreapta numai ca să fie altfel decīt a fost, ceea ce īnseamnă o ambiţie şi, din punct de vedere strategic considerat, aducīnd o noutate, mai repede īţi faci prozeliţi.

Crucea este un lucru care are o semnificatie la noi, Sfīnta Treime: toată īnălţimea, toată lăţimea şi toată adīncimea; ei nu se gīndeau la o semnificaţie, pentru că nu-i nimic fără o semnificaţie īn Biserica noastră.

Trist este că ei au īnceput de-o bucată de vreme să fie cu totul conştienţi că au dreptate şi īşi motivează dreptatea; mistifică adevărurile istorice.

Au avut şi Papi: Papa Martin la Sinodul VI Ecumenic, Ipolit, de asemenea, Patriarh la Roma - au fost mucenici, deci au motive să rămīnă īn Ortodoxie, īn Adevărul iniţial. Ortodoxia nu este un titlu, este un Adevăr!

Acest Iustin Popovici nu cruţa nimic şi nu făcea diferenţe prea mari de termeni de exprimare cīnd este vorba de Adevăr pentru că Mīntuitorul a spus: “o iotă, o cirtă dacă schimbaţi”[37], nu vă veţi putea mīntui, “mic se va chema īn Īmpărăţie”[38]; adică nu se va putea mīntui. Ceea ce īnseamnă că acest mic, care este de fapt mare, este ceea ce fac ei.

Este un cuvīnt īmpotriva Părintelui Iustin Popovici; că a fost nu ştiu cum…

arhimandrit Arsenie: A usturat Occidentul cīnd a auzit.

Cuvīnt şi de la noi.

arhimandrit Arsenie: Ăştia sunt nişte pui de pervertiţi.

Le e cam frică, sfinţia voastră. Se pierd scaune, profesorate.

arhimandrit Arsenie: Da, da; păi, nu aşa. Şi asta se poate īntīmpla; eu n-aş īndrăzni să spun să fie chiar pīnă īntr-atīta grad de laşitate. Pierde acela care nu susţine Ortodoxia exact şi să moară pentru ea.

S-a spus despre aceşti ortodocşi care au atacat catolicismul, protestantismul, pe necalcedonieni - afirmaţii făcute chiar de către teologi ortodocşi - că ar avea doar o brumă de cultură teologică.

arhimandrit Arsenie: Nu-i vorba de cultură, nu-i vorba de citit, este vorba de trăit creştineşte; dar acesta este cuvīntul ereticilor, apărarea lor.

Sunt afirmaţii făcute şi de unii ortodocşi.

arhimandrit Arsenie: Dar chiar ortodocşi? Treaba lor! Īi lăsăm la o parte; acesta-i răspunsul.

Şi despre Hristos au spus: ”De unde ştie Acesta atīta carte?”[39], şi despre El s-a vorbit; nu contează asta. Este Dumnezeu care lucrează; spune Mīntuitorul Apostolilor: ”Staţi īn Ierusalim pīnă ce veţi primi putere de sus”[40]. Şi de unde ştiau pescarii atīta carte, nu? - dacă-i vorba; e harul lui Dumnezeu care ajută. Orice trăitor este inspirat de Duhul Sfīnt să se apere Adevărul.

Iustin Popovici mi-a plăcut foarte mult dar, mai mult decīt atīt, pune problema şi ca un erou, nu ca un milog; nu face discuţie īn materie de Adevăr.

Iustin a avut foarte mare dreptate īn tot ce a făcut; şi a prezentat ca un revoluţionar creştin, n-a prezentat ca un profesor de la catedră: ”treaba voastră dacă nu credeţi”, el impunea; seamănă niţel cu Ioan Gură de Aur ca metodă, la măsura fiecăruia.

Cei care afirmă, dintre ai noştri, aceste lucruri sunt mari profesori, doctori īn Teologie.

arhimandrit Arsenie: Dar nu contează că-i doctor īn Teologie; la noi ierarhia este smerenia; mai mare nu-i nici īmpăratul, nici patriarhul.

Sfinţia voastră, care credeţi că sunt consecinţele participării unor ortodocşi īn cadrul acestor mişcări numite ecumenice?

arhimandrit Arsenie: Consecinţele sunt: nu mai suntem credincioşi īntrutotul lui Dumnezeu Cuvīntul – mare risc !

E acelaşi subiect. Se constată un interes īn toată treaba asta; īncearcă pe fel şi fel de lucruri ca să fim īmpreună şi vor asta cu orice chip pentru că nu au o identitate pur şi simplu duhovnicească, religioasă; trebuie să simţim care este intenţia lor intimă.

La ora asta sunt despărţiţi de Biserică pentru că Adevărul este Hristos; şi ne-a īnvăţat şi cum să facem, ne-au īnvăţat Apostolii - s-a făcut un Sinod Apostolic la anul 50 la Adormirea Maicii Domnului la Ierusalim -, sunt Sinoade Ecumenice şi Locale la care s-a stabilit Adevărul şi practica religioasă.

Ei, pīnă la urma urmei, au rămas īntr-o lume de interpretare continuă; ca să poată pătrunde, spun că noi suntem excesivi, suntem habotnici. Suntem habotnici că ne īnchinăm şi nu zicem nimic, ne vedem de treaba noastră?; cum interpretează ei bătaia clopotelor, cum interpretează ei slujbele?; slujbele astea le-a făcut Biserica dintru-īnceput, nu?; liturghia, ne jucăm cu astea?; ei nu au nici Proscomidie, o serie īntreagă de lucruri practice; sunt geloşi pe noi că suntem liniştiţi, dar ne apărăm contra adaosurilor antidogmatice.

O īmpăcare propriu-zisă nu se poate face dacă nu cedezi şi tu şi celălalt; ce să cedăm noi? O īmpăcare se poate face numai să vină īnapoi fără condiţii.

Şi trebuie să renunţe la toate invenţiile lor ?

arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Ce-aţi căutat acolo? De ce ridicăm problema asta cīnd eu sunt stabil, n-am schimbat nimic?

Suntem īmpreună cu Apostolii, īi cinstim, citim Apostolul la Liturghie; va să zică, suntem cu ei.

Ce să fac ca să ne īmpăcăm? Īmpăcarea īn sine e utilă, dar numai īn Adevăr; dacă nu-i īn Adevăr, nu-i utilă. ”Eu sunt Adevărul”[41] – spune Hristos; dacă nu-i Adevăr, nu-i cunoaştere. Adevărul este Hristos şi ne-a arătat cu toate amănuntele calea spre mīntuire.

Sfinţia voastră, ce īnseamnă că Sfintele Taine ale celor care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă sunt simbolice?

arhimandrit Arsenie: Adică nu sunt īndeplinite cum trebuie, īntru totul cum trebuie şi au numai ca simbol Taina propriu-zisă; nu o īmplineşte īn esenţialitatea ei, dar recunosc ca moment că e necesar.

Bunăoară, taina nunţii: “vă declar soţ şi soţie - sărutaţi-vă”; fără o rugăciune, fără nimic; recunosc ca simbol că este necesară, dar nu īmplinesc practic cum trebuie.

Toată slujba aceasta este făcută de Sfinţii Părinţi cu angajament, cu verighete, cu cununiile pe cap - este īmpărăteasă şi īmpărat; sunt atītea rugăciuni de angajament, să participe, să trăiască taina aşa cum s-a făcut īn Biserică, pentru că s-a făcut cu multă semnificaţie, de ce s-a făcut aşa, de către Biserică. Ei consideră că sunt căsătoriţi īn limba lor - ca şi turcii; adică faptul că s-a făcut taina; sunt soţ şi soţie īn felul lor.

Eu, care dau foarte multă importanţă amănuntului slujbelor, la taine, vorbesc de momentul major al tainelor, sunt foarte īncrezător că se īmpli-nesc; dacă nu se īmplinesc acestea, este un fel de mascaradă, fac cum vreau eu, reduc cum vreau eu, motivīnd īn fel şi chip: dom'le, n-am avut timp; dar ei o iau aşa şi numai aşa.

Sfīnta Īmpărtăşanie care trece prin procesul de sfinţire, epicleza, lucrul acesta nu-l arată că īl fac; şi cum o prepară nu ştiu, īncīt să mă ierte bunul Dumnezeu, dar cred că nici nu-i Sfīnta Īmpărtăşanie - cu acea bulă a lor.

Sfinţii Părinţi, şi mai recent părintele Iustin Popovici spun că, īn afara Bisericii, tainele nu mai au un rol sfinţitor şi mīntuitor - īn afară de Biserica Ortodoxă; adică nu mai sunt taine propriu-zise.

arhimandrit Arsenie: Nu pot fi īn afara īnvăţăturii Bisericii Ortodoxe; dogmă se numeşte Adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

Ne pun īn situaţia să spunem: nu mai sunt taine, pentru că noi ţinem foarte mult să se īmplinească īntru totul slujba tainei, care a făcut-o Biserica prin Duhul Sfinţiilor Părinţi, consacrată, aşa cum se face ca bună.

Īn afara Bisericii, a trupului lui Hristos, mai sunt taine?

arhimandrit Arsenie: Nu; īn afară de Biserică, adică de harul preoţiei, nu se poate face.

Īn taine lucrează Hristos ?

arhimandrit Arsenie: Fără discuţie că lucrează Duhul Sfīnt.

Şi Duhul Sfīnt īn afara Bisericii mai lucrează? Pentru că, dacă mai lucrează, īnseamnă, sau ar īnsemna, că sunt mīntuitoare, sfinţitoare.

Unii părinţi sunt mai categorici, ca Iustin Popovici şi alţii mai vechi; ei spun că īn afara Bisericii nu mai lucrează mīntuitor.

arhimandrit Arsenie: Nu, īn afară de Biserică nu.

Nici nu se pune problema; şi eu sunt de părerea asta.

Īntrebarea are această codiţă, pentru că se consideră Biserică şi ei, şi asta e problema.

E problema lor, sfinţia voastră; asta trebuie să ne lămuriţi.

arhimandrit Arsenie: S-a lămurit īn discuţiile anterioare că sunt greşeli foarte mari şi nu suntem de părere cu toate aceste lucruri, că valabilitatea tainelor sunt puse sub semnul īntrebării.

E vorba de taina propriu-zisă, asta e īntrebarea: e valabilă sau nu? Deşi nu e, se consideră şi ei Biserică, dar noi nu-i recunoaştem că sunt Biserică.

Deci nu mai lucrează harul ?

arhimandrit Arsenie: Nu lucrează, dar e foarte riscant să vorbeşti de chestiile astea; aici este vorba şi de mila lui Dumnezeu.

Răspunsul meu e mai complet: adică nu pot să văd, īn afară de ortodoxie, pe placul lui Dumnezeu ce fac alţii; şi atunci răspunde Dumnezeu.

Pentru că, dacă ei ştiu că există mīntuire la ei cīt de cīt, rămīn aşa.

arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema, că ei aşa zic, nu?

Şi rămīn acolo.

arhimandrit Arsenie: Nu asta se discută. Se discută: au dreptate sau nu, se mīntuiesc, sau nu se mīntuiesc.

Las īn voia lui Dumnezeu; eu spun că e o mare greşeală să nu se īmplinească slujba, mai ales a tainelor, aşa cum face Ortodoxia; e o mare greşeală.

Discutăm de greşelile lor. Problema care se pune direct şi este o īntrebare dură: se mīntuiesc sau nu?

Dacă se mīntuiesc, ce mai discutăm despre greşeli, nu …?

Dar eu una ştiu, şi asta trebuie să răspund īn ce mă priveşte; despre aceste greşeli spune Mīntuitorul: “cine va schimba o iotă din aceste lucruri”[42] - deci sunt foarte suspecţi; remarc greşelile lor, iar despre mīntuirea lor, numai Dumnezeu să dispună; eu mă īndoiesc.

Pentru că, dacă se mīntuiesc, la ce mai discutăm greşelile lor şi rămīn aşa cum sunt ei; şi atunci ce ne mai certăm?

Dar greşelile lor trebuie să mă pună īn situaţia de a gīndi, pentru că spune Mīntuitorul: “cine va schimba unele dintre acestea prea mici mic se va chema”[43], nu se va mīntui. Şi ei au schimbat aceste lucruri, deci mă īndoiesc de mīntuirea lor.

Ca să respectaţi ce a spus Mīntuitorul.

arhimandrit Arsenie: Sigur. Acum am răspundere că sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot; am răspundere de ce vorbesc. Ce mai discutăm greşelile dacă sunt siguri şi ei de mīntuire.

Şi de ce să mai vină la Ortodoxie ?

arhimandrit Arsenie: Ce caută? Sigur că da.

Īi roade pentru că, pe linie psihologică, nu le convine să fie altul la nivel mai īnalt; ei vor să fie liniştiţi īn greşelile lor.

Ortodoxia, prin poziţia ei, mustră puternic. Şi, dacă ne permitem să facem aceste ştergeri, aşa, din taine, din felul de a īmplini taina, īnseamnă că suntem pe o scenă de artişti - nu suntem pe un altar autentic al Bisericii.

Popovici Iustin zice că numai īn Biserică este mīntuire; numai īn Biserică, fără discuţie, dar ei consideră că şi ei sunt Biserică, ca să se īncadreze īn ce spune Iustin, nu? Dar nu asta discutăm noi. Zice că-i Biserică şi adventistul, şi toţi.

Cīnd s-a făcut această Liturghie cu epicleza ei, s-a făcut de sfinţi. Īn afară de Vasile cel Mare, a fost un Apostol care a făcut Sfīnta Liturghie; Sfīntul Vasile n-a făcut altceva, decīt pe acelaşi schelet a făcut rugăciuni pe ici pe colea; scheletul sa respectat īntru totul şi de Ioan Gură de Aur, numai că sunt nişte rugăciuni mai lungi. Nu s-a făcut fără rost; erau nişte titani, sunt consacraţi ca nişte titani de către Cer, semne mari au făcut.

Īnvăţătura creştină a luptat cu toate fiarele duşmănoase ale Ortodoxiei, ale Adevărului; au luptat aceşti oameni cīnd s-au confirmat persoanele Sfintei Treimi şi nu putem trece peste ce-au hotărāt ei; au putere canonică.

Aşa că, la īntrebarea aceasta care este dură: se mīntuiesc?, dacă s-ar răspunde că se mīntuiesc atuncea ce mai discutăm greşelile? Īntrebarea este dură īn sensul că nu depinde de noi mīntuirea numaidecīt, īnsă noi avem obligaţia, cum spune Mīntuitorul, să respectăm pentru că cei care nu respect㠓aceste mici de tot, mic se va chema”[44], adică nu se va mīntui - zice Ioan Gură de Aur; şi eu interpretez tot aşa. Iar cei care vor face lucrurile bine, aceia se vor mīntui īncă cu slavă mare.

Şi, dacă a spus Mīntuitorul lucrul acesta, eu sunt sluga cinstită a acestor spuse; ce se adaugă mai departe mă īndoiesc de mīntuire. Deci asta e, că atunci nu-i mai discuţi slăbiciunea dacă am oarecare īncredere īn mīntuirea lor.

Adevărul trebuie trăit aşa cum e şi īmplinit aşa cum īncepe şi aşa cum se termină; nu să adaug eu de la mine.

Sfinţia voastră, dacă nu este mīntuire īn afara Bisericii.

arhimandrit Arsenie: Nu există.

Totuşi, poate unii eterodocşi care nu au luat parte la separarea de Biserică, nu se ocupă de problemele strict de dogmă, dar sunt oameni buni, sunt oameni morali, pentru aceştia nu există mīntuire?

arhimandrit Arsenie: Asta ştie şi poate numai Dumnezeu.

Fără discuţie, noi ştim cum ne-a īnvăţat Hristos: singura cale de mīntuire este aceasta; şi El spune: ”cine va schimba una dintre aceste mici, foarte mici mic se va chema”[45], adică nu se va mīntui.

Acum se face discuţie pe istorie, pe momente, pe habotnicie; acestea sunt păreri şi acuze. Nu poate să-şi apere poziţia decīt să spună că sunt eu habotnic, nu?

Nu este cunoscut īn Ortodoxie discuţie pe Adevăr.

Poate or fi şi la necreştini (necredincioşi) oameni morali, au o moralitate, nu fură etc; pentru aceştia nu există mīntuire?

arhimandrit Arsenie: Eu trăiesc aici īnconjurat de turci, foarte mulţi turci; duc o viaţă morală, dar sunt, fără discuţie, afară de mīntuire pentru că ei nu cred īn Adevărul Creştin.

Hristos o să-i judece şi pe ei ?

arhimandrit Arsenie: Īi va judeca; nu mă bag aici. Eu ştiu una şi bună: mă ţin de Hristos aşa cum ne-a īnvăţat El, că a iubi pe Dumnezeu īnseamnă a īmplini ceea ce a spus El să īmplineşti.[46]

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre succesiune apostolică la anglicani, la catolici, la monofiziţi etc. Aceştia dacă nu sunt īn Biserica Ortodoxă se poate spune că mai au succesiune ?

arhimandrit Arsenie: Lucrul acesta este deja discutat din momentul īn care s-a precizat care este poziţia mīntuitoare, Ortodoxia; orice abatere de aici este discutată.

Prin Botez vine această succesiune apostolică, şi ei s-au abătut de la Botez, de la trăire. Dacă s-au abătut de la Botez nu mai au succesiune apostolică normală; adică facem de capul nostru ?

Din momentul īn care īţi pierzi mīntuirea, ai pierdut succesiunea apostolică; vorbim de mīntuire, aceasta este tema.

Ei susţin că sunt Biserică, dar acest lucru este numai īn funcţie de Adevăr; dacă nu te mīntuieşti, degeaba ţi-a propovăduit apostolul Pavel şi apostolul Petru.

Deci succesiunea apostolică nu mai există pentru că este atacat chiar Hristos.

Preoţilor anglicani, catolici, monofiziţi etc. dacă vin la Ortodoxie li se mai face hirotonia ?

arhimandrit Arsenie: La anglicani se hirotonesc pīnă şi femeile !

Aceasta nu este o problemă care ne priveşte; trebuie să se facă o īntrunire sinodală, să se vadă ce formă au ei preoţia.

Acuma şi Taina Cununiei: ”vă declar soţ şi soţie” adică foarte simplă; şi sunt rugăciuni de o mare importanţă, cu cununiile pe cap, cu făgăduinţă īn faţa Bisericii, pun mīinile pe Biblie, jurăminte īn faţa altarului - lucruri care la ei nu sunt.

Vreţi să spuneţi că, dacă vin la Ortodoxie, trebuie să se li se mai facă Taina Cununiei ?

arhimandrit Arsenie: Numai o hotărīre sinodală ar putea să reglementeze aceasta, la o revenire a lor, nu o īmpăcare[47]. Cīnd zici īmpăcare, īnţelegi: las şi eu laşi şi tu; noi nu avem ce să lăsăm.

*

arhimandrit Arsenie: Problema are aspectul ei de duritate. Mīntuirea este īn funcţie de smerenie ca să vină harul lui Dumnezeu; şi cum aş putea eu să mă declar smerit? Sunt un om care nădăjduiesc īnsă; nădăjduiesc, dar cu condiţia aceasta: să mă smeresc. Un ortodox se īnţelege că este un om smerit.

Noi nu vorbim acuma făcīnd un fel de anchetă printre oameni din acest punct de vedere. Vorbim despre adevăr şi despre neadevăr; ortodoxia este poziţia de mīntuire. Nu vorbim despre trăirea creştină aici, ci despre adevărul creştin pe care trebuie să-l respectăm.

*

Sinoadele Ecumenice au dezbătut nişte lucruri de dogmă.

Ce s-ar fi īntīmplat dacă Arie ar fi susţinut şi ar fi biruit? Putem să spunem că Mīntuitorul e fiinţă creată? Iată importanţa Sinodului, s-a fixat dogma despre Mīntuitorul că-i Fiu născut, nu făcut; născut din Tatăl fără de īnceput.

Sinodul III Ecumenic, cu Teotokos, Născătoarea de Dumnezeu. Dacă nu se dezbăteau acestea īn Sinod, rămīnea erezia mai departe că Maica Domnului a fost o femeie oarecare.

La Sinodul IV Ecumenic īmpotriva monofizitismului care susţinea că Mīntuitorul are o singură fire, cea dumnezeiască. Atunci de ce s-a făcut om, s-a făcut numai īn chip? Cu toată firea omenească. Deci are două firi.

La Sinodul VI Ecumenic īmpotriva monotelismul (susţinea o singură voinţă a Mīntuitorului - cea dumnezeiască); dar ce facem cu firea omenească, are şi ea puterea ei, că doar e tot de Dumnezeu creată. Deci a fost născut Om īntreg, cu firile şi cu puterile omeneşti, depăşind neputinţele omeneşti, neavīnd cădere īn păcat. Firea omenească fără păcat. Acesta este Omul, de aceea se numeşte şi Fiul Omului. Acesta-i omul creat de Dumnezeu, cu puteri divine; chip şi asemănare s-a numit. E grozav!

Dumnezeu suferă īmpreună cu noi mai departe şi, cum se spune, agonia lui Hristos īncă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat īntr-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topeşte, suferă pur şi simplu. Pentru că, repet, Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate să facă: să-şi calce cuvīntul. Face orice să ne salveze, dar iadul există; şi el există pentru că s-a īncălcat dreptatea divină. Raiul e plin de păcătoşi pocăiţi şi iadul e plin de păcătoşi nepocăiţi.

A dat Dumnezeu putere omului să ne iertăm īntre noi prin darul preoţiei. Eu, fiul lui Stanca, dezleg pe fiul lui cutare sau dezleg lumea pămīntului - creştin, bine-īnţeles. Te iert şi te dezleg, auzi! Ce dar are preoţia! Atunci cīnd preotul zice la Epicleză: „Acesta este Trupul Meu”, nu zice trupul lui Hristos, el, preotul, este una cu Hristos. Īţi dai seama! Ce daruri a dat Dumnezeu dimensiunii omeneşti: putere divină. Eşti Dumnezeu pe pămīnt, după har.

Cuvīntul III

Sfinţia voastră, este un cuvīnt, spune Mīntuitorul: “īn Casa Tatălui, Meu multe lăcaşuri sunt”[48].

arhimandrit Arsenie: Asta nu īn ce priveşte Adevărul, ci īn ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj.

Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.

arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de īmplinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, īşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar īşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi īşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu?

Dacă-i mīntuie Mīntuitorul.

arhimandrit Arsenie: Mīntuitorul doreşte să se mīntuie toată lumea, dar El a spus cum se mīntuie; şi cine nu va respecta, a spus că nu se va mīntui - gata; spune Mīntuitorul: “cine n-adună cu Mine risipeşte”[49].

Adevărul este numai unu care a făcut revoluţie mare īn toate veacurile. Dacă nu era Adevărul-Hristos se desfiinţa Vechiul Testament; dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile īmpotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe.

Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume care au creat epoci, că a spus cutare şi cutare.

După aceştia, ar avea dreptate şi unii ca Voltaire, care parafrazează tot ce-i īmpotriva lui Hristos, că Mīntuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman; dacă-i vorba de aşa ceva. Dar să-l īntrebăm pe Voltaire, acuma, ce-i cu bastardul…

Acuma, unde-o fi...

arhimandrit Arsenie: Unde e, ce-a văzut acuma? Nu le e ruşine!

Era duhul masoneriei atunci.

arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; masoneria este o preocupare şi īnvăţătura pe limbă drăcească[50].

Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar pīnă la moarte; asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, nici nu avem cum; dacă nu eşti īn Adevăr, nu-i jenat Satana.

Unul, după Īnvierea Mīntuitorului - a atacat Satana tocmai acolo unde era Adevărul trăit, care era chiar Mīntuitorul - īn veselia care a adus-o īn toată creştinătatea, unul oarecare era trist. Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni. N-a răstignit Satana decīt pe cei care-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul.

Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mīntuitorul prin cuvintele: “Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dīnşii īntru Numele tău, pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi.”[51]? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte.

arhimandrit Arsenie: Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. “Una” - adică asta-i speculaţie!

Una īn Adevăr, Adevărul-Hristos !

Adică Biserica Ortodoxă.

arhimandrit Arsenie: Biserica Ortodoxă; n-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox.

Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt Biserici surori? Referitor la termeni.

arhimandrit Arsenie: Ascultă, e inutil; repetăm mereu lucrurile astea. Suntem fraţi, dar nu īn Adevăr. “Drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e Adevărul”. Numai īn Adevăr e unitate; dacă nu e Adevăr nu e unitate.

Şi pe urmă, ca să se apere, trebuie să mă facă pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neoccidentalizat; ei, ştii, ia uite!

Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi?

arhimandrit Arsenie: Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau repectiva.

Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni ?

arhimandrit Arsenie: Nu recomand acest lucru.

Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, īntr-o biserică ortodoxă?

arhimandrit Arsenie: Eu nu aş permite. Nu aş permite pentru că, de ce să se facă lucrul ăsta, cīnd suntem Biserică Ortodoxă ?

Ei au venit cu o serie īntregă de metode; cum să fac dacă ei n-au Proscomidie ?

Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce te bagi peste mine? De ce nu mă laşi īn pace? De ce?

Ce te mīnă? Nu vezi! E un vierme care este Neadevărul; n-au identitate.

Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină?

arhimandrit Arsenie: Nu poate să fie, nu mai e biserică.

Este un nou limbaj [52]- limbaj teologic - care se foloseşte.

arhimandrit Arsenie: Nu este teologic, ci este speculativ, īn tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sīngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că sau făcut atītea, s-a confirmat prin atītea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic?

Este un limbaj folosit şi de unii ortodocşi.

arhimandrit Arsenie: Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba.

Biserică nedeplină este un termen greşit ?

arhimandrit Arsenie: Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină.

Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa...

arhimandrit Arsenie: Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau īmpotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mīntuitorul.

Sub anatema se cade automat ? Sau cum ?

arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti īn erezie intri de la sine īn blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva.

Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut īn anatemizare.

Era o hotărīre sinodală şi au rămas aşa aceştia.

Rămīn īn vigoare toate anatemele acestea ?

arhimandrit Arsenie: Rămīn īn vigoare, fără discuţie. Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia īn mīnă; de aceea şi Apostolul Pavel este īn icoană cu sabia, de aceea l-am desenat şi eu cu sabia.

Adică el era habotnic? Era habotnic - ce-ai zice de asta?

Adevărul este apărat cu sīnge - asta īnseamnă; că īşi fac loc cu sabia – sabia cuvīntului. Spune Sfīntul Pimen: “o dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie”.

Īnvăţătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logică divină; să crezi īntr-un loc pe care nul vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinţei, şi aici este toată puterea creştinului: să creadă[53]; ferice de cel ce nu a văzut şi a crezut[54].

Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şi această biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, īmpărţită.

arhimandrit Arsenie: Biserica propriu-zisă nu-i divizată, oamenii sunt divizaţi, oamenii s-au despărţit. Cīnd zici Biserică se īnţelege adevăr mīntuitor, de credinţă; nu e glumă.

Ce se numeşte dogmă? Adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

Sfinţia voastră, īn cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin īngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră īn contact cu cei ce s-au desprins de Biserică - discuţii teologice?

arhimandrit Arsenie: Eu cred că sunt influenţaţi atunci cīnd spun că trebuie să fim maleabili şi nu habotnici; nici nu-i vorba de habotnicie.

A apăra Adevărul este un erou al Adevărului, pentru că altfel ar īnsemna să ne tremure mīna pe sabie, pe sabia Adevărului; nici o biruinţă nu va fi cu mīna tremurīnd.

Adevărul este acesta, īl respectăm de mii de ani, l-au respectat şi ei sute de ani şi s-au rupt de adevărul mīntuitor. Acuma ne pare foarte rău, suntem destul de īndureraţi, dar asta nu īnseamnă că sunt de partea lor. Domnule, te compătimesc şi atīt.

Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială.

arhimandrit Arsenie: Nu mai vorbim; dracul e mai mult, zice că e Dumnezeu. E, ia uite!

Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără?

  arhimandrit Arsenie: Dragostea iartă totul, dar se bucura numai de Adevăr[55]. Asta-i dragostea!

Dragostea nu-i chiar aşa să bem o cafea īmpreună şi gata, suntem o unitate.

Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr. A fost grozav acest Corinteni 13!

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şi există şi un Institut Ecumenic “Sfīntul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfīntul Nicolae, sfinţia voastră?

arhimandrit Arsenie: Eu ştiu ce ar spune Sfīntul Nicolae, şi asta ar spune toţi; aş spune că toţi ştiu ce ar spune Sfīntul Nicolae.

Care este scopul de se fac aceste amestecări de concepţii să zicem că e una religia? Aceste jocuri de lumini, momente demonstrative se fac cu un scop.

Nu adevăraţii oameni ortodocşi organizează lucrurile acestea, pe ici pe colea.

Dar acum unora chiar le place.

arhimandrit Arsenie: N-au nici o răspundere, n-au conştiinţă, n-au răspunderea Adevărului.

Şi ce ar spune Sfīntul Nicolae, sfinţia voastră?

arhimandrit Arsenie: Le-ar da cīte o palmă; ca lui Arie. Asta a făcut Sfīntul Nicolae.

La urma urmei, ce altceva făcea Arie, decīt nu recunoştea Adevărul despre Hristos; i-a tras două palme. Asta ar face…

Ar avea cam multe palme de dat acum.

arhimandrit Arsenie: Acum, păi da; adică nu vezi cu ce aspecte de subţietate vin să se apropie prin asta, prin asta, prin asta!

Domnule, am băut o cafea īmpreună la masă - am băut cafeaua aia; eu puteam să o beau şi acasă, dar am băut-o cu el. Cu ce scop? Ce, vrei să spui că a fost altă cafea? A fost mai gustoasă că ai băut-o cu ăla? E un scop care urmăreşte ceva.

Uite dovada: Papa a venit īn Romānia nu ca să vadă organizaţia Bisericii, bisericile pline şi credinţa statornică, īn masă, cum este īn Romānia.

A venit şi a făcut o slujbă catolică demonstrativ; deci a avut un scop. A avut un scop să se facă o legătură că nu era nici o legătură cu el.

Īn aer liber s-a făcut să vadă toată lumea.

arhimandrit Arsenie: A făcut o şi mai mare greşeală că au văzut romānii: ce, uite, ce…ce-i aia, dom’le !?!

  Au rīs.

arhimandrit Arsenie: Au rīs, pentru că mai īnainte de toate, romānul nostru respectă tradiţia pe care a moştenit-o, Adevărul.

Aşa şi cu Greco-catolicii s-a făcut cīnd au vrut să-i schimbe. Ei n-au vrut să se īnchine altfel, şi cīnd au văzut că nu puteau să-i facă să se īnchine, le-au zis: īnchinaţi-vă ca voi, dar ţineţi administrativ de noi; şi, uite, acum sunt mai catolici decīt catolicii.

I-a prins cu puţin.

arhimandrit Arsenie: I-a prins cu puţin; dacă au ţinut de ei organizatoric, fac ca ei pentru că ăla comandă. Acesta a fost scopul.

Aşa face şi aici; īncet-īncet, īncet-īncet. Acestea sunt nişte demonstraţii, niste apariţii cu scopuri veninoase.

Cuvīntul IV

Sfinţia voastră, o practică recomandată de mişcările ecumenice, dar şi de unii ortodocşi, constituie rugăciunile īmpreună cu eterodocşii. Şi merg ortodocşi la catolici, la protestanţi, la ne-calcedonieni (diverse ramuri de monofiziţi), vin protestanţii la catolici etc.; se roagă īmpreună, cīntă, predică etc. Sunt nişte practici normale?

arhimandrit Arsenie: Astea-s anormale; este mai mult o demonstraţie, un vizibil interes al lor, o dorinţă de a pune piciorul spre o īmpăcare, spre o cedare a noastră, de a intra īncet-īncet īntr-un fel de īmpăcăciune.

Deci e o greşeală.

arhimandrit Arsenie: E o greşeală că… pierdem vremea.

Sfinţia voastră, ce raţiune, ce logică au avut Sfinţii Părinţi cīnd au spus să nu ne rugăm cu cei care sunt despărţiţi de Biserică, cu schismaticii şi cu ereticii?

arhimandrit Arsenie: Logica este să nu te rogi cu ei pentru că au alt punct de vedere al Adevărului, pentru că nu sunt īn Adevăr, īn adevărul de credinţă. Noi ne rugăm īn Adevăr, īn practica Adevărului, aşa cum ne-a fost lăsat, cum s-a fixat de către Biserică.

Mă rog la Hristos aşa cum m-a īnvăţat El, aşa cum nu se poate altfel; mă rog la Dumnezeu aşa cum mă mīntuiesc, nu cum nu mă mīntuiesc; nu fac combinaţii.

Pentru ca Adevărul să se stabilească a fost nevoie de multă jertfă, a costat enorm.

Sfīnta Cruce īn felul acesta, ortodox, care īnseamnă Sfīnta Treime, toată īnălţimea, toată adīncimea şi toată lăţimea: Tatăl, Fiul şi Sfīntul Duh; va să zică, nu cu două degete ca lipovenii, nici cu toată mīna ca la catolici. N-au făcut lucrul acesta fără un motiv, ci să fie altfel decīt e Adevărul, adică să aducă practica lor pentru că, avīnd practica lor, uşor īl bagi īn dogma lor.

Pentru că s-au depărtat de dogme, din această cauză să nu ne rugăm cu ei?

arhimandrit Arsenie: Dogma nu e Dumnezeu; dogma este măsura lucrurilor. Aşa că trebuie să mă rog īn măsura lucrurilor care cred īn Dumnezeu; “cine nadună cu El risipeşte”[56]. Exact cum am spus Eu, - spune Mīntuitorul -, nu altfel. Şi a spus: “o iotă, o cirtă, o parte de se va schimba, acela mic se va chema”[57], adică nu se va mīntui - zice şi Sfīntul Ioan Gură de Aur.

Practica vieţii noastre este să ţinem legătura cu Dumnezeu ca şi cum īl trăim pe Dumnezeu īn tot ce facem – şi cīnd ne rugăm. De ce altfel?

Adică tu stai pe strada cutare, numărul cutare şi unul īţi spune altfel: că stai pe strada cutare sau cutare - ca să ajungem īntr-un loc. Atunci, cum să mă rog cu tine, că mă rătăcesc. Şi nu e duh; rugăciunea e un duh, e o trăire, exact cum a īnvăţat El: “şi spuneţi aşa cum v-am īnvăţat Eu, şi v-am spus Eu”[58].

Sfinţia voastră, un principiu īn ecumenism este următorul: creştinii de diferite confesiuni să se roage īmpreună, dar să nu participe la Euharistie şi aceşti teologi ortodocşi care sunt īn mişcarea ecumenică spun că atunci cīnd Sfinţii Părinţi au spus să nu ne rugăm cu ereticii şi cu schismaticii se refereau doar la Īmpărtăşire, la Euharistie. Este adevărat?

arhimandrit Arsenie: Nu, nu este adevărat.

Sunt cu totul de acord cu ce au spus Sfinţii Părinţi, adică să nu ne rugăm cu schismaticii şi cu ereticii, cu atīt mai mult să nu ne īmpărtăşim cu ei.

Şi rugatul īmpreună nu este o gimnastică, şi nu este un program rugăciunea.

Eu am să mă rog ortodox, mă īnchin ortodox, el nici nu se īnchină ortodox, n-au nimic...

Nu ştiu de ce această invitaţie: rugăciune īmpreună, ca şi cum facem un fel de gimnastică şi facem un fel de īntărire a muşchilor; ce īnseamnă asta? Rugăciunea e o problemă de duh, o problemă de trăire personală. Nu accept eu rugăciunea īmpreună; adică este un interes īn practica asta, emanat de cineva.

Ce fel de interes ?

arhimandrit Arsenie: Interes pentru unitate, să zicem că suntem una; pentru că, dacă accepţi să te rogi īmpreună, restul e uşor, adică să acceptăm abateri de la adevărul de credinţă, de la adevărul mīntuitor.

Luna ianuarie este dedicată acestor practici.[59]

arhimandrit Arsenie: Cine a dedicat-o?

Şi unii dintre ai noştri.

arhimandrit Arsenie: Mie īmi pare bine, că nici nam ştiut!

Nu este duhul adevărului īn rugăciunile acestea ?

arhimandrit Arsenie: Nu este duhul adevărului. Şi de ce să fac lucrul acesta? Asta-i demonstraţie, eu iam spus sport aici sau cum i-am spus...

Gimnastică...

arhimandrit Arsenie: Gimnastică, da. Şi de ce să fac lucrul acesta? Chiar rugăciunea - nu este voie să zici program de rugăciune - este suflare şi răsuflare, aşa cum ne-a spus Hristos.

Se strīng episcopi, preoţi credincioşi şi participă la astfel de slujbe, zise adesea şi ”ecumenice”.

arhimandrit Arsenie: Nu au nici o scuză.

Acuma sunt tot felul de vecernii īmpreună etc.

arhimandrit Arsenie: Lăsăm la o parte; e un moment istoric, politic şi gata.

Nu stau, nu sunt liniştiţi pentru că nu sunt īn Adevăr. Şi vor să te niveleze pentru că ei nu schimbă nimic. Noi suntem foarte bucuroşi să fim uniţi, dar īn Adevăr; să poftească aici, la noi, fără condiţii.

Mergem la tīrg īmpreună, ne sfătuim īmpreună, am băut cafeaua īmpreună sau ceaiul şi totuşi unul se ia şi unul se lasă - care sunt două la moară cu acelaşi interes - una pe norii cerului şi una la judecată; “unul se ia şi unul se lasă”[60] dacă n-ai trăit īn Adevăr. Nu-i nimic de glumă, dragul meu. Şi tot argumentul acesta rămīne pīnă la urmă: sunt gata să mor.

Ei spun că este o lucrare a Duhului Sfīnt rugăciunea asta īmpreună.

arhimandrit Arsenie: Ei nu vor rugăciune īmpreună, ei vor să fim una. Rugăciunea īmpreună pentru ei īnseamnă că ne-am unit.

Asta-i uşor, nu-i important.

Important este de ce nu suntem īmpreună. Nu ne-am rugat īmpreună? Vorbim despre cei care trăiesc īn Adevăr; dacă suntem ortodocşi ne rugăm īmpreună, e frumos.

Dar de ce tot ţii să te rogi cu mine īmpreună şi din punct de vedere al practicii tu nu eşti ? Cum te-nchini? Ce liturghie ai? Nu mai ai proscomidie, n-ai nimic. Va să zică toate cele pe care le-au făcut aceşti titani: Vasile cel Mare, Apostolul Iacov şi Ioan Gură de Aur; poţi să treci peste ei? N-au proscomidie; cum să intrăm īn Liturghie ca īntr-un fel de piesă de teatru, nu?

*

Ce fel de oameni?

arhimandrit Arsenie: Care au fost plătiţi sau care vor fi plătiţi.

Plătiţi să ce?

arhimandrit Arsenie: De a face gustul celor ce nu susţin Adevărul dogmatic, de credinţă, că ăia-s oameni de cultură, noi - zic ei - suntem nişte proşti.

Vezi de treabă; ia uite, ce fericit sunt că sunt astfel de “prost”.

*

Un motiv al lor este următorul: ei zic că cei care nu se roagă īmpreună nu au dragoste.

arhimandrit Arsenie: Părinte dragă, adică, dacă nu furi cu mine, n-ai dragoste? Vezi de treabă!

Esti chior? Sunt. Eşti hoţ? Sunt. Eşti curvar? Sunt. Eşti eretic? NU! Aici nu mai merge.

Nu mai putem fi īmpreună cīnd e vorba de Adevăr. Adică, ba mai mult, ne spun că suntem reduşi; poţi să spui orice. De unde ştie fiul teslarului atīta carte?[61]

Mi-a spus o doamnă profesoară, trăitoare: “nu-i aşa, părinte, că Hristos a fost prin India?” Doamnă, zic eu, dumneata ştii că Hristos era Dumnezeu, că i-a făcut şi pe indieni? Era Dumnezeu, dar şi-a motivat īnvăţătura; e singura cale, nu e alta.

De aceia zic: crede cu orice chip şi te convingi pe drum de ce crezi.

Nu īnseamnă că n-avem dragoste dacă-i refuzăm ?

arhimandrit Arsenie: Păi, dragostea o măsurăm cu tovărăşia la hoţie? Dragostea se bucură numai de Adevăr. Ce zici de lucrul acesta! Eu nu-l urăsc, dar nu-l accept.

Noi, ortodocşii, īntinerim lumea pămīntului prin slujbele pe care le facem. De ce să facem rugăciune? Nu vezi că e un interes; după sute de ani.

Şi interesul ?

arhimandrit Arsenie: Interesul este al lor. Noi suntem deja īmpliniţi – īn Adevăr.

De ce doreşte, psihologic vorbind, cineva care-i līngă tine, cunoscut - nu-i convine că tu ai o viaţă de trăire motivată, creştină să zicem – să te niveleze ?

Pentru că el īşi motivează slăbiciunile şi vrea să te niveleze ca să fie liniştit īn păcatele lui şi īn practica lui; nu suferă ca tu să fii mai īnalt. Ia uite! Tăbară pe tine. Fanaticului nu-i pasă nicicīnd de adevăr.

Īntotdeauna Adevărul este atacat; dacă nu era Adevărul, nici filosofiile care l-au atacat nu existau, nici filosofiile care comparau lucruri frumoase nu existau. Tot īn funcţie de Adevăr e tot războiul care se dă.

Īntr-un īndemn la rugăciunile acestea comune, despre care am discutat, se zice aşa: “avem aceeaşi īnvăţătură, dar această īnvăţătură este interpretată diferit şi nu putem să interpretăm cuvintele lui Dumnezeu decīt prin rugăciune” - īntr-un īndemn la rugăciunile acestea comune.

Ce recomandaţi teologilor īn īnvăţarea, interpretarea īnvăţăturii creştine?

La nivel teologic, al institutelor teologice este la modă chestia asta cu īmpăcările, cu ecumenismul.

arhimandrit Arsenie: Astea sunt discutate, şi treaba lor dacă păstrează un amestec de idei, şi este foarte trist că autoritatea dogmatică a universităţii nu precizează cu sabia īn mīnă adevărul - sabia duhului.

Mai īntīi de toate, nici nu-mi vine să cred că se īnvaţă altfel īn universităţi; că e prea adevăr, prea trasor Adevărul de credinţă.

Biserica e numai una, şi gata. Cum, de ce să nu spun Biserică Ortodoxă? N-am schimbat nimic deci, am spus de atītea ori fără să fac figură de stil, Hristos e ortodox pentru că facem exact ce a spus El.

Numai Biserica Ortodoxă explică adevărat īnvăţătura Mīntuitorului Hristos.

Ce īndemnaţi pe teologi să citească?

arhimandrit Arsenie: Să citească ce spune Biserica Ortodoxă; e consemnată īnvăţătura. Chiril al Alexandriei cu o serie īntreagă de lucruri; să pună mīna pe īnvăţătura acestor mari titani: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Teologul mai corect, că de Nazianz a fost şi tatăl său - a fost un mare trăitor, dar nu a fost īntr-o formă eroică şi să aducă noutăţi ca fiul său Grigorie Teologul; a prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic  care privea Duhul Sfīnt. Mīntuitorul spune: “cine se va boteza īn numele Tatălui, al Fiului şi al Sfīntului Duh”[62].

Sfīntul Duh era deja de Mīntuitorul confirmat: “de la Tatăl purcede”[63]; gata, nu mai interpretezi tu. “Voi trimite”[64], pentru că Mīntuitorul era cunoscut ca Dumnezeu, de apostoli şi de asta zice “şi Voi trimite”, dar nu că-I de la Mine. “Care de la Tatăl purcede” - a precizat, adică suntem Una - Sfīnta Treime. Aceasta a motivat şi forma Sfintei Cruci.

Adevărul nu se poate interpreta; dacă-l interpretăm mereu, vine altul şi spune că are dreptate, pentru că vine cu o logică oarecare. Adevărul- Hristos nu poate fi interpretat, chiar dacă trebuie să mori pentru El, chiar dacă te jertfeşti; dacă nu eşti īn stare să faci lucrul acesta zici ca ăla. Cu Adevărul nu-i voie să faci asta; au hotărāt Sfinţii Părinţi cu Duhul Sfīnt ce-a fost; Adevărul a fost definitiv interpretat de Sfinţii Părinţi la Sinoade.

Să citească orice; să citească şi de Mahomed dacă e necesar, că e bine să ştie ca să poată să-i combată.

O altă practică este īnfrăţirea parohiilor; logica este următoarea: dacă Biserica Ortodoxă este soră cu marea Biserică a Apusului, atunci parohiile se īnfrăţesc.

arhimandrit Arsenie: Dar nu e soră !

Păi aşa zic ei.

arhimandrit Arsenie: Atunci, dacă aşa zic ei, nu se mai pune nici a doua īntrebare.

Se duc cu copiii şi participă la liturghiile lor; bine, asta şi ca să viziteze sau nu ştiu ce …

Şi spune un copil: “A doua zi asistăm īn parohie pentru prima oară la o liturghie catolică unde mă impresionează foarte mult corul, cīntecele lor, parcă-ţi deschideau inima.

Alt moment emoţionant pentru mine a fost rostirea rugăciunii “Tatăl nostru”, rugăciune īn timpul căreia toţi ne ţineam de mīini.

Mă simt foarte flatat cīnd părintele ne invită īn altar, prezentīndu-ne pe fiecare īn parte credincioşilor catolici care au umplut biserica”.

arhimandrit Arsenie: Unui băiat i-a plăcut mai mult decīt pe terenul de fotbal sau la un teatru cu o piesă oarecare, aia e altceva, dar nu cunoştea slujbele ortodoxe copilul acesta.

Le cunoaşte sfinţia voastră, dar aşa se vrea să fie crescuţi[65].

arhimandrit Arsenie: Nu, nu le cunoaşte, pentru că au fost mulţi catolici de bună credinţă, preoţi chiar şi, cīnd au văzut toată slujba ortodoxă, s-au bucurat  foarte mult, şi au vrut să schimbe şi la ei, şi i-a mazilit.

Nu-i un motiv obiectiv, un motiv īntemeiat să ne īmpăcăm că a zis un copil. Copilul a avut vīrsta lui de īnţelegere, o fi fost o fire sentimentală, i s-a dat atenţie; pentru că, dacă te duci īntr-un magazin şi vīnzătoarea sau vīnzătorul te ia de mīnă şi te duce şi-ţi arată nu ştiu ce, te simţi flatat şi nu-ţi vine să pleci fără să cumperi ceva. E, aia-i altceva.

Eşti mai slab şi este o lege: cine este tare să stăpīnească. Nu dragă, stăpīneşte Adevărul. Nu contează că mor eu.

Ştii ce i-a spus unul, cīnd l-a condamnat la moarte, īmpăratului, acolo īn arenă? “Īmpărate, mă omori, dar nu poţi să-mi faci nimic.”

Ştii ce-a spus unul lui Napoleon, cīnd a omorīt un demnitar? “Sire, mai mult decīt o crimă, aţi comis o nedreptate.”

Adică nu e īn funcţie de ce faci tu cu mine, e īn funcţie de ce faci tu după asta şi de ce ai făcut asta. E īn funcţie de Adevăr orice mişcare, orice suflare şi răsuflare; nu ne jucăm cu asta. De ce nu vrem să īnţelegem că aceasta īnseamnă o trăire liniştitoare!

Nu-i vorba de mult. Non multa sed multum. Adică, de a sufla īn adevăr cu Dumnezeu - tu eşti, Doamne.

Cuvīntul V

Sfinţia voastră, revenirea la Biserica Ortodoxă, īn timp, s-a făcut prin Botez, prin Mirungere sau prin Pocăinţă - īn funcţie de greşeli şi de timpul despărţirii. Īntrebarea este următoarea: revenirea la Biserică are un caracter sfinţitor, adică nu prin īnvăţături, că şi-au dat seama de greşeli sau īnvăţături teologice ?

arhimandrit Arsenie: Revenirea la Biserică nu se poate face decīt cu lepădarea de īnvăţătura papistă; catolicii trebuie să se primească la Biserică după cum scrie[66] īn īnsemnările din Molitfelnicele autentice (a se vedea Molitvelnicul bogat tipărit la Mănăstirea Neamţu[67], la anul 1843), după cum arată atīţia Părinţi (amintim pe Sfīntul Paisie de la Neamţ, pe Sfīntul Nicodim Aghioritul), şi după cum bine scrie şi īn Pidalion (a se vedea īnsemnările şi subīnsemnările la canonul 46 Apostolic, īn Pidalionul tipărit la Mănăstirea Neamţu, la anul 1844), lucru valabil şi pentru protestanţi, neoprotestanţi, anglicani sau alţii.

Monofizitismul a fost condamnat la 451 la Sinodul IV Ecumenic la Calcedon, iar monotelismul la 680 la Sinodul VI Ecumenic la Constantinopole.

Monofiziţii sunt unii mai radicali, alţii mai moderaţi; sunt şi ei de mai multe feluri.

arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; şi creştinii unii sunt mai trăitori, alţii mai slabi - dar sunt creştini.

Nu este vorba de cum trăieşti, ci ce trăieşti. Nu facem anchetă care este mai bun şi care este mai rău; ca să fii bun trebuie să fii īn dogmele creştine şi īn practica creştin-ortodoxă.

Dogmă īnseamnă adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

Sfinţia voastră, datorită tendinţelor ecumeniste, slujbele de venire a eterodocşilor la Biserică nu mai sunt tipărite īn cărţile de cult, īn Molitfelnice.

arhimandrit Arsenie: Nu contează; vorbim de Molitfelnicele mai vechi, autentice, unde se precizează aducerea la Ortodoxie.

Ar trebui să se includă şi īn Molitfelnicele noi aceste slujbe?

arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema. Ce mai discutăm – acestea sunt tendenţioase.

 Eu am şi un Molitfelnic care nu este chiar nou şi acolo, īn loc de lepădări şi de venirea la Ortodoxie, s-a pus un acatist. E posibil aşa ceva?! Vremea a schimbat lucrurile de la sine ?

 Dacă este vorba, şi mai multe lucruri schimbate vei vedea ! – nu numai atīt.

Să se păstreze molitfelnicele vechi; n-avem voie să schimbăm cum vrem noi.

Sfinţia voastră, de ce este nevoie să se facă Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei cīnd se revine la Biserică ?

arhimandrit Arsenie: Pentru că respectivii au intrat īntr-o rătăcire faţă de adevărul mīntuitor.

Această mare Taină este venirea Sfīntului Duh, luminarea inimii lor, luminarea poziţiei lor.

Sfinţia voastră, īn cadrul revenirii la Biserică se poate face aceasta fără Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei, după caz ?

arhimandrit Arsenie: Dacă vor să vină la Ortodoxie, nu se poate face decīt prin Taina Botezului, Mirungerii sau a Pocăinţei.

Dar dacă nu se vrea să se treacă prin această taină? Vă īntreb pentru că aceasta este tendinţa actuală.

arhimandrit Arsenie: Rămīn aşa cum sunt, īn erezia lor, īn credinţa lor.

Nu se poate trece peste acest pas?

 arhimandrit Arsenie: Este singurul mod prin care poţi să-l aduci.

Altă situaţie nu există; unde, la o īntīlnire tendenţioasă ?!

Sfinţia voastră, vedeţi foarte simplu unirea Bisericilor (revenirea la Ortodoxie): prin lepădare de erezii, Botez, Mirungere.

arhimandrit Arsenie: Este simplu, dar are toată adīncimea, şi toată īnălţimea. Este mīntuirea īn joc. Ce simplă …

Este simplu dacă vrei, dar este foarte complicat un simplu ca acesta; vorba lui Dostoievski: e complicat un om simplu.

Biserica Ortodoxă s-a pregătit să ajute toată lumea pămīntului să se mīntuiască, să fie pe linia dorinţei divine.

Ne īmpăcăm acuma īntr-o īnţelegere aşa, să fim şi noi apuseni, să fim moderni ?! Ce ne-a dat Apusul ?!

Aţi spus, sfinţia voastră, că Biserica īntīi sfinţeşte şi apoi īnvaţă.

arhimandrit Arsenie: Biserica mai mult decīt īnvaţă, sfinţeşte.

Adică īntoarcerea la Ortodoxie are un caracter sfinţitor.

arhimandrit Arsenie: Da, prin revenire, prin taina propriu-zisă. Are un caracter de taină, de īmplinire.

 Adică nu de īnvăţătură ?

arhimandrit Arsenie: Nu poţi să faci un gest dacă el nu revine la īnvăţătura pe care a pierdut-o.

Cine vine mărturiseşte Adevărul; chiar pentru asta īi pui īntrebarea: te lepezi de patimi - mă lepăd, te lepezi de... - mă lepăd … Să se lepede de īnvăţătura trecută şi să intre īn īnvăţătura ortodoxă.

Să fim fericiţi că suntem ortodocşi. Am zis lucrul acesta singur, īn pădure: “Doamne, īţi mulţumesc Doamne că m-ai născut ortodox”. Şi mi-a dat putinţa să mă conving de valabilitatea acestei trăiri.

Sute de ani. O zi, două, trei, patru, cinci, zece şi 365 fac un an. Dar sute de ani? Şi am trăit aceste lucruri īmpreună. Sfīntul Martin este mucenic la Sinodul VI Ecumenic cu problema monotelistă; a fost contemporan cu Maxim Mărturisitorul. Este un papă martir pentru Adevăr şi toate aceste lucruri sunt anulate acum. Pentru ce? Pentru un fes roşu pus deasupra capului?

De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere?

arhimandrit Arsenie: Stiliştii nu.

Dar cum? Se primesc prin pocăinţă ?

arhimandrit Arsenie: E vorba de calendar; calendarul este o măsurătoare.

Deci ei vin aşa, pur şi simplu ?

arhimandrit Arsenie: Pur şi simplu să revină, numai că ei s-au complicat acuma - ca să-i primeşti; pentru că te botează īncă o dată dacă eşti botezat, şi dacă eşti cununat te cunună īncă o dată.

Botezul repetat, īţi dai seama ce mare greşeală; şi au căzut īn erezie. Nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul.

Din cauza calendarului au dat īn...

arhimandrit Arsenie: Păi sigur, dacă n-asculţi. Cine n-ascultă intră īn păgīnătate : “şi, dacă nu te ascultă, să-ţi fie ca un păgīn şi vameş”[68]; deci păgīnătatea.

Sfinţia voastră, nu prea s-au republicat hotărīrile sinodale.

arhimandrit Arsenie: S-au publicat; citim Pidalionul. Ce nu s-a publicat?

Nu s-au retipărit.

arhimandrit Arsenie: Nu s-au retipărit, da. Ştiu lucrul acesta şi am īnvinuit chiar - vorbeam cu patriarhul Iustinian. Eu predam istorie la un seminar īn Neamţ, seminar monahal, şi umblam īn cărţile lui Iorga să caut nişte adevăruri istorice; ce putea să-mi dea Iorga?

 Săracu' Iorga.

arhimandrit Arsenie: Săracu’ şi nevinovatul Iorga ...

Ce putea să-mi dea? Eram disperat. Pīnă cīnd, printr-un preot īndrăzneţ, am găsit o carte care era pierdută; am dat de ea pentru că m-a ajutat Dumnezeu, că aveam mare nevoie de Pidalion. Sunt exact toate canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale, ale Sfinţilor Părinţi.

S-au tipărit aceste cărţi. Nu putea să nu se tipărească canoanele Sfinţilor Părinţi. S-au tipărit şi fracţionat: separat ale Sfinţilor Părinţi, ale Sinoadele Ecumenice. Eu am avut toate ediţiile - 7 erau, dar mi le-au luat studenţii; dar Pidalionul īl am.

Am avut şi Pidalionul mare[69], īn chirilică, pe care l-a tipărit Veniamin Costache. L-am scăpat de la foc, că īl ardeau comuniştii. Era chiar Pidalionul lui Iosif Naniescu, fost mitropolit la Iaşi, legat īn aur pe margine. Are īnsemnări şi subīnsemnări de pagini īntregi; este un pidalion mare, gros, foarte important. O cultură īntreagă e acolo.

Ultimul cuvīnt

Biserica este trupul tainic al lui Hristos.

Nu poţi să fii creştin universal decīt prin modalitatea ortodoxă. Īn alegerea, trăirea şi adīncimea unei structuri, trebuie neapărat să ţinem cont de nişte date reale ale problemei īn care ne angajăm. Este o greşeală să ieşi dintr-o structură spirituală puternic㠖 Ortodoxia, atīt de deplină, de autentică, de universală, care oferă realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trăiri interioare. Nu este o īntīmplare că noi suntem ortodocşi, şi nu suntem romano-catolici.

Sigur, este vorba de a ne angaja cu toată seriozitatea pe drumul esenţial istoric, care este marele Adevăr – Orto-Doxia.

*

Sfīntul Siluan Athonitul aparţine īn īntregime Bisericii Ortodoxe.

Scria, după ce un alt părinte trăsese concluzia că toţi ereticii vor pieri: “Nu ştiu, dar nam īncredere decīt īn Biserica Ortodoxă. Īn ea se găseşte bucuria mīntuirii, ce se dobīndeşte prin smerenia lui Hristos.”

*

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite, şi capetele la pămīnt, Te rugăm ca frumuseţea şi veşnicia aceasta Ortodoxă să fie īnţeleasă fără părtinire, desăvīrşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu eşti “Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Sfīrşit, şi Lui Dumnezeu slavă

 

xxxxxxxxxx

 

Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă.

Biserica este cea care patronează drumul spre mīntuirea noastră, cu orice chip, īn stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sinoade privind dogmele respective.

S-au interpretat la infinit, şi se vor interpreta: drumurile, cărările care duc spre mīntuire şi este numai una: aceasta pe care o ţinem mai departe fără nici un fel de schimbare, şi chiar cu rīvnă şi cu trăire, Biserica Ortodoxă.

*

Am fost īntrebat: ce să spun Apusului? – de la părintele Arsenie.

Şi am răspuns: să vină la Răsărit - la Biserica Ortodoxă - smeriţi, fără condiţii.

Adevărul trebuie respectat fără condiţii.

*

Sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot şi voi răspunde; toţi vom răspunde.

 

arhimandrit Arsenie Papacioc

 



[1] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6.

[2] Dumnezeu-Omul Hristos a unit īn Biserica Sa toate cele din ceruri şi cele de pe pămīnt (Efeseni 1:10); toate tainele cerului şi ale pămīntului s-au īmpreunat īntr-o singură Taină, şi astfel s-a dobīndit Taina cea mare, a-tot-Taina: Biserica. Această mare Taină pătrunde toate mădularele Bisericii, toată viaţa lor, toate legăturile lor. Drept aceea, totul īn Biserică este minune, totul este Tain㠓mai presus de cuget” = mai presus de raţiune. Aici nu este nimic obişnuit, nimic banal, nimic de mīna a doua, nimic de puţină īnsemnătate, fiindcă totul este Dumnezeu-omenesc, totul este unit organic īntr-un singur organism Dumnezeu-omenesc, īntr-o singură şi atotcuprinzătoare “mare tain㔠Dumnezeu-omenească: Biserica Ortodoxă. (...)

Toate īn Biserică sunt Sfīntă Taină, toate: de la lucrul cel mai mărunt pīnă la cel mai mare, pentru că totul este cufundat īn negrăita sfinţenie a Dumnezeu-Omului Celui fără de păcat, a Domnului Hristos.(...)

Īn Biserică, totul este Sfīntă Taină. Iar pe primul loc: Sfīnta Taină a Botezului, Sfīnta Taină a Mirungerii, şi Sfīnta Taină a Euharistiei.

Orice ierurgie e Sfīntă Taină. “Chiar una mică, chiar şi cea mai mică?” - Da. Oricare dintre ele este la fel de uriaşă ca īnsăşi taina Bisericii. Fiindcă şi cea mai mică dintre ele este īn organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii īntr-o legătură organică, vie, cu īntreaga taină a Bisericii - cu Īnsuşi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos.(…)

Drept aceea, nu este număr tainelor īn Biserica lui Hristos, īn această a-tot-cuprinzătoare sfīntă a-tot-Taină cerescpămīntească a Dumnezeu-Omului. Īn ea, şi fiecare „Doamne miluieşte” este o Sfīntă Taină, şi fiecare lacrimă de pocăinţă, şi fiecare suspin al rugăciunii, şi fiecare strigăt de tīnguire.”

[3] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “amin zic vouă: pīnă ce va trece cerul şi pămīntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pīnă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va īnvăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va īnvăţa, acela mare se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

[4] Aceasta este dragoste şi linişte sufletească: a-i arăta celui ce greşeşte şi a-l īndruma spre pocăinţă, mai ales dacă se află īn abateri de la adevărul mīntuitor; este şi gīndirea Sfīntului Ioan Gură de Aur.

A nu-i spune şi a nu īndrepta pe cel ce greşeşte, mai ales īn materie de credinţă, īnseamăna nepăsare, īmpreunare greşelilor dogmatice, ereziilor.

[5] Pentru a preīntīmpina orice confuzie, şi pentru aducere la cunoştiinţă, facem precizarea că termenii ecumenic ( a–toat㖠lumea, peste tot pămīntul), catolic (universal) sunt proprii Bisericii Ortodoxe, sunt īnsuşiri ale Bisericii Ortodoxe.

Īn momentul de faţă, īn mod eronat, aceşti termeni sunt folosiţi pentru a arăta pe următorii greşelilor Papei (termenul catolic), respectiv adepţii ecumenismul ( aşa cum este arătat de Cuviosul Părinte Iustin Popovici).

[6] Vezi īnsemnarea 1.

[7] Multe din greşelile latinilor: Filioque, folosirea azimilor, celibatul preoţilor, īnceputul infailibilităţii sunt dinainte de anul 1054, şi nu au legătură cu acest an; au fost arătate, combătute şi de Sfīntul Fotie, patriarh la Constantinopole, a se vedea Enciclica de la anul 876, de asemenea Sinodul de la Constantinopole de la anul 879-880 .

[8] Pentru greşelile catolicilor, ca şi pentru alt interes duhovnicesc, a se vedea şi cele trei tomuri tipărite īn Ţările Romāne, sub īngrijirea patriarhului Dosithei al Ierusalimului:

Cartea Īmpăcării (Tomos Katallaghes), Iaşi, 1694,

Cartea Dragostei (Tomos agapes kata latinon -Tomul dragostei asupra latinilor), Iaşi, 1698, cuprinde şi scrieri ale Sfīntului Marcu al Efesului, apărătorul credinţei la Sinodul de la Ferrara- Florenţa(1438-1439), iar la Rīmnic,

Cartea Bucuriei (Tomos Haras), 1705, apărută sub voievodul martir Constantin Brīncoveanu, cu purtarea de grijă a Sfīntului Antim Ivireanul, pe atunci episcop de Rīmnic – din acest volum, amintim:

Epistola enciclică, a lui Fotie, către patriarhii Răsăritului, īmpotriva celor ce zic că purcede Duhul cel Sfīnt şi de la Fiul;

Cel de-al optulea Sinod Ecumenic, hotărīri;

Contradicţii īn părerile latinilor, contradicţii arătate de patriarhul Dositei al Ierusalimului;

Aşternuturile Fericitului Meletie, papa Alexan-driei, despre care este adevărata Biserică, şi care este adevăratul ei Cap, şi īmpotriva primatului papei Romei;

Dialogul oarecărui secretar cu latinii, şi că pe eretici Biserica Sobornicească īi leapădă de la sine;

Dialog īntre doi monahi, contra latinilor.

Mai amintim:

Ioan Eugenikos, Discurs contra hotărīrii sinodului din Florenţa, Iaşi, 1694; Nectarie, patriarh al Ierusalimului, Intīmpinare īmpotriva primatului Papii, Iaşi, 1682; Eustratie Argentis, Manual īn contra infailibilităţii Papei, Iaşi, 1746; Sintagma contra azimilor, Iaşi, 1747.

[9] Termenul (neo)protestant vine de la protestul faţă de Papa, denumire atribuită de papistaşi următorilor lui Luther (din păcate, Luther nu s-a īntors către Răsărit); aceştia sunt: evanghelici, luterani, reformaţi, calvini, unitarieni, baptişti, adventişti, penticostali etc, amestec de iconoclasm (hulitori ai icoanelor), interpretare eronată a Sfintei Scripturii, hulire a Sfinţilor, a Crucii, a Maicii Domnului etc.

A se vedea răspunsurile patriarhului Ieremia al II al Constantinopolei către luteranii din Tubingen(1576, 1579, 1581); după a treia sfătuire, “dialogul” a īncetat, ascultīnd de Apostolului Pavel: “De omul eretic, după una şi a doua sfătuire, te fereşte.” (Epistola Sfīntului Apostol Pavel către Tit, Capitolul 3,versetul 10).

De asemenea, amintim:

Varlaam, mitropolit al Moldovei, Răspuns īmpotriva catehismului calvinesc, Iaşi, 1645,

Dosithei, patriarh al Ierusalimului, Manual īn contra rătăcirii calvine, Bucureşti, 1690.

[10] Vezi īnsemnarea 9.

[11] Parafrază, vezi īnsemnarea 3.

[12] Parafrază, vezi īnsemnarea 3.

[13] “Pentru că s-au părut Sfīntului Duh, şi nouă”, consemnare la Sinoade, īncepīnd cu Sinodul Apostolic, conform Sfīntului Apostol Iacov, şi Sfinţilor Apostoli, Faptele Sfinţilor Apostoli, Cartea Cuviosului Iustin Popovici(1894-1977), Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, a fost tradusă pe romāneşte de răposatul părinte Olimp Căciula, īn 1979; de atunci, o copie dactilografiată se află şi īn biblioteca Facultăţii deTeologie din Bucureşti. Citatele din Cuviosul Iustin Popovici sunt după ediţia din anul 2002, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, Petru Vodă, īn traducerea lui Adrian Tănăsescu.Capitolul 15, versetul 28.

[14] Cartea Cuviosului Iustin Popovici(1894-1977), Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, a fost tradusă pe romāneşte de răposatul părinte Olimp Căciula, īn 1979; de atunci, o copie dactilografiată se află şi īn biblioteca Facultăţii deTeologie din Bucureşti. Citatele din Cuviosul Iustin Popovici sunt după ediţia din anul 2002, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, Petru Vodă, īn traducerea lui Adrian Tănăsescu.

[15] Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cel ce nu este cu Mine, īmpotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30.

[16] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu īntru voi, iar voi şedeţi īn cetatea Ierusalimului, pīnă ce vă veţi īmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pīnă īn Betania, şi ridicīndu-Şi mīinile sale, i-a binecuvīntat pe dīnşii. Şi a fost cīnd i-a binecuvīntat pe ei, S-a depărtat de la dīnşii, şi Se īnălţa la cer. Iar ei īnchinīndu-se Lui, s-au īntors īn Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau īn toată vremea īn Biserică, lăudīnd şi binecuvīntīnd pe Dumnezeu, Amin.” Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52.

[17] Parafrază, vezi īnsemnarea 3.

[18] Spune Sfīntul Apostol Pavel: “Ci măcar noi, sau īnger din cer de va binevesti vouă, afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie. Precum am zis mai īnainte, şi acum iarăşi zic: Oricine de vă va binevesti vouă afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie.”, Epistola Sfīntului Apostol Pavel, către Galateni, Capitolul 1, versetul 8, 9.

[19] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cīnd va veni Mīngīietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26.

[20] Prin Sinod Ecumenic ( a toată lumea) se īnţelege importanţa deosebită a sinodului pentru viaţa Bisericii. Sinodul de la anul 787, pentru cinstirea Icoanelor şi condamnarea celor ce le hulesc, a fost recunoscut, consacrat ca ecumenic īn timpul Patriarhului Fotie al Constantinopolei; unul din meritele Sfīntului Fotie este că a contribuit esenţial la codificarea sinoadelor recunoscute de Biseric㠖 lucrare cunoscută īn prezent sub numele de Pidalion, care cuprinde şi canoanele şi comentariile la acestea.

Sfīntul Simeon al Tesalonicului, Patriarhul Dositei īn culegerea de texte Tomul Bucuriei(Tomos Haras), de asemenea Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la anul 1848 arată Sinodul de la anul 879-880 din timpul Patriarhului Fotie fiind a toată lumea(ecumenic); de asemenea sinoadele palamite (1341, 1347, 1351) din timpul Sfīntului Grigorie Palama sunt considerate cu caracter ecumenic.

[21] Parafrază; vezi īnsemnarea 13.

[22] Parafrază; spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Datu-Mi-s-a toată puterea, īn Cer, şi pe pămīnt. Drept aceea, mergīnd, īnvăţaţi toate neamurile, botezīndu-i pe ei īn numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfīntului Duh. Īnvăţīndui pe dīnşii să păzească toate cīte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt īn toate zilele, pīnă la sfīrşitul veacului, Amin.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20.

[23] Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Amin, Amin grăiesc ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre īntru Īmpărăţia lui Dumnezeu”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 3, versetul 5, de asemenea, spune Mīntuitorul: “mergeţi īn toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea. Cel ce va crede şi se va Boteza, se va mīntui; iar cel ce nu va crede, se va osīndi.” Sfīnta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 16, versetul 15, 16 .

[24] Parafrază; vezi īnsemnarea 3.

[25] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cerul şi pămīntul va trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 35, de asemenea, spune Mīntuitorul: “Mai lesne este cerul şi pămīntul să treacă, decīt din lege o cirtă să cadă.”, Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, versetul 17.

[26] Parafrază; vezi īnsemnarea 3.

[27] Sfīntul Ioan Gură de Aur, Omilia a XVI – a, Omilii la Sfīnta Evanghelie de la Matei.

[28] Vezi īnsemnarea 18.

[29] Vezi īnsemnarea 22.

[30] Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Pace vouă; precum M-a trimis pe mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi. Şi acestea zicīnd, a suflat, şi a zis lor: Luaţi Duh Sfīnt. Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 21, 22, 23; de asemenea, spune Mīntuitorul: “Amin grăiesc vouă: ori cīte veţi lega pe pămīnt, vor fi legate īn Cer; şi ori cīte veţi dezlega pe pămīnt, vor fi dezlegate īn Cer.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 18 .

[31] Parafrază; Ieşire, Capitolul 3, versetul 14; Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 8, versetul 58; Sfīnta Evanghelie de la Ioan , Capitolul 10, versetul 30.

[32] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6.

[33] Sfīntul Vasile cel Mare, Canonul 1; canoanele Sfīntului Vasile cel Mare au fost primite de Sinodul VI Ecumenic, prin canonul 2.

[34] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Ucenicilor: “Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pe dīnsul īntre tine şi īntre el singur; deci, de te va asculta, ai dobīndit pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia īmpreună cu tine īncă pe unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgīn şi vameş”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 15,16,17.

[35] Fără de răspundere, fără de ruşine, teologii modernişti numesc pe cei ce nu recunosc Hotărīrile Sinoadelor III Ecumenic, IV Ecumenic, VI Ecumenic ca fiind vechi ortodocşi, oriental ortodocşi.

[36] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cīnd va veni Mīngīietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26.

[37] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “amin zic vouă: pīnă ce va trece cerul şi pămīntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pīnă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va īnvăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va īnvăţa, acela mare se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

[38] Vezi īnsemnarea 6.

[39] Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55; Sfīnta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6; Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49; Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 –17.

[40] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu īntru voi, iar voi şedeţi īn cetatea Ierusalimului, pīnă ce vă veţi īmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pīnă īn Betania, şi ridicīndu-Şi mīinile sale, i-a binecuvīntat pe dīnşii. Şi a fost cīnd i-a binecuvīntat pe ei, S-a depărtat de la dīnşii, şi Se īnălţa la cer. Iar ei īnchinīndu-se Lui, s-au īntors īn Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau īn toată vremea īn Biserică, lăudīnd şi binecuvīntīnd pe Dumnezeu, Amin.” Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52.

[41] Vezi īnsemnarea 1.

[42] Vezi īnsemnarea 6.

[43] Vezi īnsemnarea 6.

[44] Vezi īnsemnarea 6.

[45] Vezi īnsemnarea 6.

[46] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “De mă iubeşte cineva pe Mine, Cuvīntul meu va păzi; şi Tatăl meu īl va iubi pe el, şi la el vom veni, şi lăcaş la dīnsul vom face. Cel ce nu Mă iubeşte pe mine, cuvintele mele nu le păzeşte; şi cuvīntul care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m-a trimis pe mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 23, 24.

[47] Prin cuvīntul īmpăcare s-ar putea īnţelege că Biserica ar fi greşit cu ceva.

[48] Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 2.

[49] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cel ce nu este cu Mine, īmpotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30.

[50] A se vedea hotărīrea arhiepiscopului Ciprian al Ciprului, la anul 1815.

[51] Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 17, versetul 11.

[52] Alături de “biserică nedeplină”, “biserică-soră”, alţi termeni ai teologiei moderniste sunt: “sobornicitate deschisă”, “intercomuniune spirituală”, “eclesiologie euharistică”; aceştia sunt străini de Predanie, de Teologie, sunt năluciri.

[53] Spune Sfīntul Apostol Pavel: “dreptatea lui Dumnezeu īntru dīnsa se descoperă din credinţă īn credinţă, precum este scris: Iar dreptul din credinţă va fi viu.”, Epistola Sfīntului Apostol Pavel către Romani, Capitolul 1, versetul 17.

[54] Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 29.

[55] Epistola Sfīntului Apostol Pavel īntīia către Corinteni, Capitolul 13, Dragostea şi bunătăţile ei, versetul 6.

[56] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Cela ce nu este cu Mine, īmpotriva Mea este, şi cela ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul

[57] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cerul şi pămīntul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 35; “Mai lesne este cerul şi pămīntul să treacă, decīt din lege o cirtă să cadă.”, Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, versetul 17; de asemenea: “Că amin zic vouă: pīnă ce va trece cerul şi pămīntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pīnă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va īnvăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va īnvăţa, acela mare se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

[58] Parafrază, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 20.

[59] Este vorba de ultima săptămīnă a lunii ianuarie; mai sunt şi alte manifestari de acest fel.

[60] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Două măcinīnd la moară, una se va lua şi una se va lăsa. Deci: privegheaţi, că nu ştiţi īn care ceas Domnul vostru va veni.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 41,42.

[61] Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55;

Sfīnta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6;

Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49;

Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 –17.

[62] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Datu- Mi-s-a toată puterea, īn Cer, şi pe pămīnt. Drept aceea,  mergīnd, īnvăţaţi toate neamurile, botezīndu-i pe ei īn numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfīntului Duh. Īnvăţīndu-i pe dīnşii să păzească toate cīte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt īn toate zilele, pīnă la sfīrşitul veacului, Amin.”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20.

[63] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cīnd va veni Mīngīietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26.

[64] Vezi īnsemnarea 8.

[65] Pe līngă institutele teologice, ecumenismul este obiect de studiu şi īn manualele şcolare, dar nu pentru a fi predat cum īl īnfăţişează Cuviosul Iustin Popovici; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: Iar oricine va sminti pe unul dintr-aceşti mici care cred īntru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să se spīnzure o piatră de moară de grumazul lui, şi să se īnece īntru adīncul mării. Vai lumii de sminteli, că nevoie este să vină smintelile, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.(…) Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintr-aceşti mai mici, că zic vouă: Că Īngerii lor īn Ceruri, pururea văd Faţa Tatălui meu care este īn Ceruri., Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetele 6, 7, 10.

[66] A se vedea ediţiile respective; retipărire īn: Din istoria marii apostazii: Sinodul de la Ferrara-Florenţa, Editura Scara, 2002, pentru īnsemnările din Molitfelnic, din Pidalion, cīt şi fragmente din Viaţa Sfīntului Paisie de la Neamţ; de asemenea, a se vedea cele două volume de Convorbiri şi istorisiri duhovniceşti, ale Sfīntului Paisie de la Neamţ.

[67] Despre īmpotrivirea faţă de cărţile tipărite la Mănăstirea Neamţu, şi īnţelesul acesteia, a se citi Istorie pentru Vedenia monahului Theodosie, din Sfīnta Monastire a Neamţului, īn anul mīntuirii 1797, īn luna decembrie 20 spre 21, după adormirea Precuviosului Paisie Stareţul şi arhimandritul Sfintelor Monastiri Neamţu şi Secu, cu trei ani īn urmă .

[68] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Ucenicilor: “Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pe dīnsul īntre tine şi īntre el singur; deci, de te va asculta, ai dobīndit pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia īmpreună cu tine īncă pe unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgīn şi vameş”, Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 15,16,17.

[69] Tipărit la Mănăstirea Neamţu, 1844; cuprinde īnsemnările şi subīnsemnările la canoane ale Sfīntului Nicodim Aghioritul. Nu conţine şi hotărīrile de dogmă, horos-urile Sinodale.