Editura Shambala 1995
2009
Această
ediţie reproduce textul ediţiei din 1995 apărută la editura
Shambala. Pornind de la premisa că se ştie cine este Gregorian Bivolaru,
nu mai insistăm cu prezentarea autorului acestei cărţi.
Totuşi nu mă pot abţine să fac o mică remarcă:
dacă el are numeroase abateri grave de la învăţătura
Bisericii, nu-i putem nega totuşi un oarecare merit – poziţia lui
tranşantă, combativă faţă de francmasonerie.
Departe de a
urmări promovarea rătăcirilor yoghine sau de a juca un joc
dublu, Apologetica a luat
hotărârea de a republica această carte deoarece ea pune la
dispoziţie numeroase informaţii despre francmasonerie. Cartea, în cea
mai mare parte a ei, este o culegere de lucrări mai vechi sau mai noi,
care vorbesc despre acest subiect: textul Protocoalelor
înţelepţilor Sionului, studii ale unor ierarhi ortodocşi (
Irineu Mihălcescu, Nicolae Bălan), poziţii oficiale ale
Bisericii Ortodoxe şi ale catolicilor, alte studii şi articole etc.
Toate acestea credem (mărturisim că nu am verificat) că sunt
oferite cititorilor respectând textul original, fără a adăuga,
scoate sau modifica ceva. Aşadar cel puţin în aceste texte citate nu
este nici o urmă de încercare de inducere a unor învăţături
yoghine sau esoterice. Dar aceste învăţături nu sunt prezente
nici măcar în comentariile autorului care pot fi citite de oricine,
fără frica vreunei rătăciri.
Rătăcirilor
yoghine autorul le-a rezervat ultimele
două capitole din carte, unde nu se vorbeşte despre
francmasonerie, ci într-unul sunt prezentate nişte pseudo-profeţii
ale unui pseudo-profet indian aflat la mare cinste în rândurile yoghinilor lui
Bivolaru; iar celălalt capitol este de fapt un articol în care se
prezintă rătăcirea că yoga este prezentă din timpuri
străvechi la românii, cu alte cuvinte că românul e născut yoghin. De aceea am renunţat la aceste capitole – am aplicat cenzura. Celelalte
însă, repet, sunt curate de
astfel de rătăciri.
În afară de
renunţarea la partea ultimă a lucrării, am mai operat mici
modificări ale unor titluri şi subtitluri, cu scopul de a clarifica
anumite lucruri. În general am vrut să pun în evidenţă titlurile
lucrărilor (cărţilor, studiilor etc.) din care s-a citat.
Prevăd –
iată-mă şi pe mine profet – că unii dreptcredincioşi
mă vor osândi că promovez
învăţăturile lui Bivolaru. De asemenea unii yoghini mă vor
osândi spunând că sunt francmason şi că din această
cauză am scris rândurile de mai sus, pentru a le discredita maestrul. Sunt
convins însă că se vor găsi şi destui oameni care se vor
folosi de această carte pentru a strânge informaţii despre
francmasonerie şi despre scopurile ei. Pentru aceştia din urmă
am pierdut atâta timp – sau cine ştie, poate l-am câştigat?
Apologetica
Este un fapt psihologic cunoscut ca majoritatea criminalilor marturisesc crima inainte de a muri. Protocoalele Maestrilor Francmasoni constituie o asemenea dovada. Ce sunt aceste protocoale decat o ingrozitoare marturisire a tuturor suferintelor si mizeriilor pe care le-au provocat si inca le mai provoaca FRANCMASONII. Ele ne ofera totodata cheia secreta pentru a intelege tot raul facut de ei ce bantuie astazi in omenire. In "lumina" Protocoalelor se patrund mai exact si mai adanc adevaratele cauze ale framantarilor sociale si politice, generate cu o diabolica abilitate de FRANCMASONI, de la Marea Revolutie Franceza incoace.
Astazi, insa, lumea a inceput sa se destepte. O puternica suflare antimasonica, nu retrograda, nu obscurantista, nu pornind din motive religioase, ci luminata, nationala, izvorata din adancul instinctului de conservare, se ridica ACUM tot mai impunatoare din Statele cele mai inarmate in lupta pentru existenta. Aceasta miscare creste pe zi ce trece, cucereste pe indiferenti si converteste pe umanitaristi, care totusi simt ca Patria este mai aproape decat Umanitatea. Lumea crestina a inceput sa vada primejdia, ii simte apasarea si incet, dar sigur, se ridica in sufletul fiecarui roman revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile inselatoare si cosmopolite, infatisate de ea cu viclenie lumii intregi.
ATENTIE! Protocoalele sunt un monument de actiune satanica si reprezinta izvorul tuturor ticalosiilor umane actuale.
Protocoalele pun in lumina CAUSA CAUSORUM a decadentei lumii actuale, atat la nivelul individului, cat si la nivelul statului.
Citirea Protocoalelor trebuie sa se faca temeinic, fara graba, ca si citirea unui document rarisim, de intelegerea caruia depinde soarta intregii umanitati.
Pentru a intelege faptele petrecute si decadenta in care traim, Protocoalele trebuie citite de cel putin trei ori, eventual memorandu-se, pentru a ne fi mai mereu la indemana.
In Protocoale, francmasonii vorbesc si hotarasc in secret si conspirativ; urmariti-i deci cu atentie, cu foarte mare atentie. Dupa ce ati terminat de citit, prezentati aceasta brosura unica si altora, aceasta fiind o datorie morala si o cale de aparare a intregii umanitati.
Protocoalele contin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stapanire a intregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale incheiate de diferitele sectiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a tinut in Elvetia, la Bale (Basel), in 1897, si formeaza programul masonic de cucerire mondiala, program elaborat si comunicat unor anumiti "initiati", pentru a se pastra o urma scrisa a acelor convorbiri ultrasecrete.
Despre modalitatea in care au cazut in mainile "profanilor" aceste Protocoale, exista doua versiuni: prima, ca au fost copiate de o femeie, sotie sau amanta a unui "initiat", fiind apoi comunicate crestinilor pentru ca acestia sa se puna in garda si sa ia masuri de aparare; a doua, ca au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii il aveau intr-o casa dintr-un oras alsacian.
Lojele masonice au fost infiintate pentru a servi in lupta pentru suprematie, lupta care are un pronuntat caracter antireligios si in special anticrestin. Un grup ocult de francmasoni de grad foarte inalt (Ierarhia Superioara Secreta) le dirijeaza, inspira, subventioneaza si, fara ajutorul dat de acest grup, victoria lor nu ar fi posibila.
Intr-o zi, cand, conform opiniei lor, popoarele crestine vor fi dezbinate de francmasoni si invrajbite unul impotriva celuilalt de presa si literatura bolnava - la adapostul liberalismului -, prin atentate, coruptie si demoralizare, prin degenerare cauzata de tutun, alcool, droguri etc., prin criza economica mondiala, prin lovituri de stat in diferite tari, se va ajunge la un Guvern Mondial de sorginte masonica.
Razboaiele interne si conflictele mondiale, pe care francmasonii stiu sa le dezlantuie, vor grabi venirea domniei despotismului masonic, in locul liberalismului statelor crestine. Atunci, in afara de "religia" masonica, toate religiile vor fi desfiintate.
Un singur stat va fi suficient sa cada in mainile francmasonilor, si apoi toate celelalte vor cadea unul dupa altul, pentru ca, in final, "Regele” masonilor sa domneasca peste toata planeta astfel subjugata.
Dupa cum vedem in zilele noastre, se merge cu pasi repezi spre finalizarea planului masonic, caci aceste "profetii", concretizate in cele 24 de Protocoale in anul 1897, deci acum aproape 100 de ani, au dus la subjugarea Rusiei de catre francmasoni, Rusia devenind astfel cartierul general al acestora.
Pericolul masonic a inceput sa fie dezvaluit lumii in anul
1902, cand profesorul rus SERGHEI NILUS a scos o prima editie a Protocoalelor,
editie care insa a disparut imediat, fiind distrusa de francmasoni. In 1905 a
aparut o alta editie, din care un singur exemplar figureaza in catalogul lui
Protocoale sunt in numar de douazeci si patru. Sunt mai mult niste invataturi sau maxime, decat procese-verbale. Se pare ca autorul sau autorii au urmarit sa prezinte in douazeci si patru de lectii doctrinele francmasonice, tinta pe care o urmaresc din cele mai indepartate timpuri si amanuntele celui din urma plan de actiune pentru cucerirea puterii mondiale, atunci cand totul va fi pregatit pentru a incepe lupta hotaratoare.
Ideile fundamentale ale Protocoalelor sunt:
1. -- Francmasonii nu admit alt drept decat cel dat de forta;
liberalismul propagat de ei printre crestini a distrus religia crestina si autoritatea statului.
2. -- Aurul a intrat in mainile Francmasoneriei si, cu ajutorul lui, aceasta a pus mana pe presa, dominand opinia publica ce comanda guvernele in statele democrate.
In Marea Britanie, publicatii ca TIMES sau MORNING POST au consacrat lungi articole referitoare la aceste Protocoale. De asemenea, in Germania, Franta, S.U.A., Austria etc., Protocoalele au fost date publicitatii, populatia devenind astfel constienta de primejdia reprezentata de Francmasonerie.
Poporul roman trebuie sa devina, de asemenea, constient de pericolul existent si, trecand peste orice ambitii si neintelegeri marunte, sa se uneasca si sa se opuna ofensivei masonice si robirii neamului nostru. Unirea tuturor romanilor este, asadar, singura salvare.
Prezenta brosura contine pasajele cele mai importante din cele 24 de Protocoale, fara nici o interpretare sau comentariu, asa cum se gasesc ele in lucrarea originala.
OBSERVATII PE MARGINEA PROTOCOALELOR
Din cele expuse in Protocoale se poate constata ca acestea formeaza un vast plan masonic de cucerire si ingenunchiere a lumii crestine, conceput in cele mai mici amanunte.
Societatea si sufletul individului au fost analizate intr-un
mod cu adevarat stiintific, toate punctele vulnerabile fiind identificate
pentru ca masonii sa aiba unde sa loveasca. Pregatiti in spiritul satanicei lor
doctrine, ei au pornit atacul, dar nu intr-o
Minciuna, santajul, perfidia, coruptia, tradarea, lingusirea, crima si necinstea, in toate formele lor, sunt armele cu care lupta Francmasoneria.
PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Dreptul, in viziunea francmasonilor, consta in forta. Libertatea este o idee himerica. Liberalismul si anarhia. Credinta. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Dusmanul intern. Multimea trebuie sa fie pacalita. Anarhia si efectele ei. Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun. Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare. Puterea ascunsa francmasonica trebuie sa fie de neinvins. Scopul francmasonic justifica intotdeauna mijloacele. Multimea este oarba si de aceea poate sa fie atat de usor manipulata de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor.
Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmarit de francmasoni este autocratia. Lichiorurile tari si bauturile alcoolice in exces, care fac sa slabeasca constiinta crestinilor. Clasicismul. Desfraul generalizat. Principiul si regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesara. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciuna. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocratiei crestine trebuie sa fie cat mai repede nimicite. Noua aristocratie care trebuie sa apara. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstractia utopica a libertatii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentantilor poporului.
Sa lasam la o parte vorbele goale si sa cercetam fiecare idee in sine, sa luminam situatia prin comparatii si deductii.
Eu va voi arata, deci, sistemul nostru, atat din punctul nostru de vedere, cat si din acela al crestinilor.
Trebuie cunoscut ca oamenii care au instincte si porniri rele, sunt mult mai numerosi decat cei care au porniri bune. De aceea, cele mai bune rezultate se ating guvernand pe oameni prin violenta si teroare, nu prin discutii academice. Fiecare om este insetat de putere, fiecare ar voi sa se faca dictator, daca ar putea. In acelasi timp, sunt foarte multi cei care ar fi oricand gata sa jertfeasca bunurile celorlalti, pentru a-si atinge propriul lor bine.
Ce lucru a tinut si tine in frau fiarele salbatice care se numesc oameni? Ce i-a calauzit pana acum? La inceput ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai tarziu legii, care nu este decat aceeasi putere, dar mascata. De aceea ajungem la concluzia ca dreptul e in forta, dreptatea este de partea puterii.
Libertatea este o idee, un gand, un fapt. Trebuie stiut cum sa se fluture aceasta idee, cand este nevoie sa fie atras poporul in cursa vicleana a unei idei, in jurul unui anumit partid, mai ales daca acest partid are de gand sa il zdrobeasca pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine usoara daca adversarul isi gaseste puterea in ideea de libertate, in ceea ce se numeste liberalism, si mai ales daca isi jerfeste ceva din putere pentru aceasta idee. Iata in ce va constata atunci triumful teoriei instituite de noi: franele slabite ale puterii sunt luate in mana de catre altii, deoarece forta oarba a maselor nu poate ramane nici o singura zi fara sa fie strunita si pentru ca noua putere nu face decat sa ia locul celei vechi, deja slabite prin ideea de liberalism.
In zilele noastre, puterea aurului a inlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme cand domnea credinta. Ideea de libertate este acum irealizabila, deoarece nimeni nu stie sa se foloseasca de ea intr-o masura dreapta. Este suficient sa fie lasat poporul sa guverneze catva timp singur, pentru ca aceasta autonomie sa se transforme de indata in destrabalare. Iar in clipa aceea se nasc dezbinari care se transforma foarte repede in lupte sociale, in care Statele se mistuie si unde marimea lor se preface in cenusa.
Fie ca Statul se istoveste de propriile lui framantari, fie ca certurile sale launtrice il aduc in stare de a fi la bunul plac al dusmanilor din afara, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut si fara de scapare. El intra astfel in stapanirea noastra. Puterea capitalului, care acum este in intregime in mainile noastre, ii apare atunci acestui Stat ca o luntre de scapare, de care este silit sa se agate pentru a nu se ineca.
Pe aceia pe care sufletul lor simtitor i-ar face sa considere netrebnice aceste ganduri, i-as intreba: daca un Stat are doi dusmani si daca ii este ingaduit sa foloseasca impotriva unuia dintre ei, dusmanul din afara, toate mijloacele de lupta, ca de pilda: de a nu-i aduce la cunostinta planurile de atac si de aparare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fara ca toate acestea sa fie privite ca imorale; de ce, aceleasi masuri intrebuintate de noi impotriva unui dusman si mai rau, care urmaresc sa darame ordinea sociala si proprietatea, ar fi privite ca neingaduite si imorale?
O minte bine cumpanita poate oare nadajdui sa aiba sansa sa carmuiasca cu folos popoarele prin indemnuri cuminti sau prin convingere atunci cand calea e deschisa contrazicerii, fie chiar nesocotita si fara insemnatate, dar totusi ademenitoare pentru poporul care intelege totul numai usurel, la suprafata? Oamenii, fie ca fac parte din patura de jos, fie ca nu, sunt carmuiti de micile lor patimi, de obiceiurile, de traditiile si de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconstienti ai impartirii in partide care se impotrivesc intelegerii celei mai cuminti. Orice hotarare a multimii atarna de o majoritate intamplatoare si este mai mereu superficiala. Fara a cunoaste tainele politice, multimea ia hotarari fara rost; si atunci un fel de anarhie sapa pe dedesubt guvernul.
Politica nu are nici o legatura cu morala. Guvernul, care se lasa condus de morala, nu este politic si, prin urmare, puterea lui este subreda. Acela care vrea sa domneasca trebuie sa se foloseasca de viclenie si fatarnicie.
Marile insusiri ale poporului - sinceritatea si cinstea - sunt defecte pentru politica, pentru ca ele doboara regi si tronuri mai usor decat dusmanul cel mai puternic. Aceste insusiri trebuie sa le lasam regatelor crestine; noi nu trebuie in nici un caz sa le luam drept calauza.
Scopul nostru este sa avem in mana puterea. Cuvantul DREPT este o idee abstracta pe care nimic nu o indreptateste. Acest cuvant nu inseamna decat atat: "Da-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi ca sunt mai tare decat tine". Unde incepe si unde se sfarseste dreptul?
Intr-un Stat unde puterea este rau organizata, unde legile de guvernare au devenit impersonale si usor de ocolit, in urma drepturilor nenumarate intemeiate de liberalism, eu socotesc ca este un nou drept al meu sa ma arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor si asupra tuturor regulilor stabilite, si sa le rastorn; sa pun mana pe legi, sa cladesc toate institutiile si sa ma fac stapanul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le daduse forta lor si de care s-au lepadat de buna voie, din liberalism.
Din pricina slabiciunii de astazi a tuturor puterilor, stapanirea noastra va fi mai trainica decat oricare alta, pentru ca ea nu va putea fi infranta. Pentru aceasta este insa necesar ca ea sa se fi inradacinat atat de bine, incat nici un siretlic sa nu o mai poata darama.
Din raul trecator pe care suntem siliti sa-l facem acum, se va naste ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existentei nationale, tulburat de liberalism. Rezultatul indreptateste mijloacele. Sa ne orientam cu luare aminte in planurile noastre, mai putin asupra celor bune si morale si cel mai mult asupra celor trebuincioase si folositoare.
Avem inaintea noastra un plan, in care este trasa in mod strategic linia de care nu ne putem indeparta, fara a primejdui opera mai multor veacuri.
Pentru a gasi mijloacele care duc la acest scop, trebuie sa tinem seama de lasitatea, de nemernicia, nestatornicia multimii, de neputinta ei de a intelege si cumpani posibilitatile si imprejurarile propriei sale vieti si ale bunastarii sale. Trebuie sa intelegem ca puterea multimii este oarba, nesabuita, cel mai adesea ea nu gandeste, ci se ia dupa orice zvon. Un orb nu poate calauzi un alt orb fara ca sa-l duca la prapastie. Tot astfel, membrii multimii, iesiti din popor - oricat le-ar fi mintea de geniala -, nu pot pretinde sa conduca poporul fara a-l pierde in intregime, din pricina ca ei nu inteleg nimic din politica.
Numai un individ pregatit inca din copilarie pentru autocratie poate recunoaste graiul politicii si realitatea ei. Un popor lasat pe seama lui proprie, adica pe seama celor ridicati din sanul sau, se ruineaza prin certurile partidelor atatate de setea de putere, si prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinta ca poporul sa judece linistit, fara dusmanii launtrice si sa conduca afacerile tarii, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apara impotriva dusmanilor din afara? Nu, e cu neputinta! Un plan impartit in atatea capete cate are multimea isi pierde unitatea, devine de neanteles si fara putinta de a fi infaptuit.
Numai un autocrat (un singur stapan atotputernic) poate alcatui planuri mari si limpezi, poate aseza la locul sau fiecare lucru, in mecanismul masinii guvernamentale. Sa recunoastem, deci, ca un guvern folositor tarii si in stare sa-si atinga scopul propus, trebuie sa fie condus de un singur individ responsabil. In anarhia absoluta, civilizatia nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducatorului ei, oricare ar fi el. Multimea este un barbar ce isi arata barbaria la orice prilej. Indata ce poporul apuca in maini libertatea, ea se transforma foarte repede in anarhie, care e treapta cea mai deplina a barbariei.
Inchipuiti-va dobitoacele acelea umane imbibate de alcool, naucite de vin, carora li se va da dreptul de a bea fara masura, in acelasi timp in care li se va da libertatea. Noi nu putem ingadui ca ai nostri sa decada pana la o asemenea treapta. Popoarele crestine sunt indobitocite de bautura. Tineretea le este irosita si injosita de studiile clasice complet inutile si de desfranarea precoce la care i-au impus agentii nostri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi insasi negustorii nostri si chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale crestinilor. In randul acestora din urma eu numar si pe asa zisele "femei din lumea buna", care la randul lor imita de buna voie, ca niste maimute, luxul si desfranarea celor dintai.
Cuvantul nostru de ordine este: putere cu orice pret si fatarnicie.
Singura puterea poate invinge in politica, mai ales cand este ascunsa in talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violenta trebuie sa fie un principiu, viclenia si fatarnicia o regula pentru guvernele care nu vor sa-si predea coroana in mainile agentilor unei noi puteri. Acest rau este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care il urmarim noi. De aceea, noi nu trebuie sa ne oprim in fata mituirii, inselatoriei, tradarii, ori de cate ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. In politica trebuie sa te pricepi sa iei proprietatea altuia fara a sovai, mai ales daca poti obtine prin acest mijloc supunerea si puterea.
Statul nostru, in aceasta cucerire pasnica, are dreptul sa
inlocuiasca grozaviile razboiului prin condamnari la moarte mai putin vazute si
mai folositoare, necesare adeseori pentru a intretine teroarea aceasta care
face popoarele sa asculte orbeste. O neinduplecare
Noi, inca din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atatea ori de catre papagalii inconstienti care, atrasi din toate partile de aceasta momeala, nu s-au folosit de ea decat pentru a nimici prosperitatea lumii si adevarata libertate individuala, altadata atat de bine asigurata prin constrangerea multimii.
Oamenii care s-au crezut inteligenti, n-au stiut sa descurce intelesul ascuns al acestor cuvinte si n-au vazut deloc ca ele se contraziceau, ei nu au vazut ca in realitate nu exista egalitate in natura si ca nu poate sa existe libertate, ca natura insasi a creat inegalitatea mintilor, a caracterelor si a inteligentelor, atat de mult supuse legilor ei. Acesti oameni nu au inteles ca multimea este o putere oarba si ca parvenitii pe care si-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai putini orbi in politica decat ea insasi. N-au inteles ca initiatul, cel introdus in tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, in vreme ce multimea neinitiatilor, fie chiar plini de geniu, nu inteleg nimic din politica. Toate aceste ganduri nu le-au venit deloc in minte crestinilor. Totusi, pe aceasta se intemeia principiul guvernamantului drastic. Tatal, Domnitorul, transmitea fiului sau secretele politicii, necunoscute, in afara de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni sa nu le poata trada. Mai tarziu, obiceiul transmiterii adevaratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbanda operei noastre s-a marit mult prin aceasta.
Totusi, in lumea intreaga, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus in randurile noastre, prin mijlocirea agentilor nostri orbi, legiuni intregi de crestini care ne purtau cu insufletire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niste viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugand peste tot pacea, solidaritatea, stapanind pe dedesubt toate institutiile Statului. Veti vedea din cele ce urmeaza sa va comunicam, ca aceasta ne-a folosit cel mai mult noua. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinta de a obtine cheia cea mai importanta sau, mai bine zis, de a desfiinta privilegiile pe care era intemeiata aristocratia crestinilor si singurul mijloc de aparare ce-l aveau impotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocratiei naturale si ereditare noi ne-am ridicat aristocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept baza a acestei noi aristocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este indrumata de maestrii nostri.
Izbanda noastra a mai fost mult usurata si prin faptul ca, in legaturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am stiut intotdeauna sa atingem si sa influentam corzile cele mai sensibile ale sufletului oamenilor: meschinaria, lacomia, neindestularea, lipsurile materiale, fiecare dintre aceste slabiciuni omenesti, luate in parte, fiind in stare sa inabuse gradat neatarnarea gandului, punand vointa oamenilor in slujba celor care astfel le cumpara sufletul.
Ideea abstracta a libertatii ne-a dat putinta de a face multimea sa inteleaga ca un guvern nu este altceva decat un loctiitor al proprietarului tarii, adica al poporului, si ca poate fi schimbat asa cum se schimba manusile invechite.
Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentantilor poporului ii pune totdeauna la dispozitia noastra; ei depind de alegerea noastra.
AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Toate razboaiele economice sunt de fapt temelia suprematiei francmasonice.
Administratia vizibila si "Consilierii francmasonici secreti care actioneaza din umbra". Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugatoare.
Asimilarea anumitor principii francmasonice in politica. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Pretul socotit al aurului si valoarea victimelor omenesti.
Este in interesul nostru ca razboaiele sa nu urmareasca, daca se poate, castiguri teritoriale. Razboiul fiind astfel mutat pe terenul economic, natiunile vor simti puterea stapanirii noastre si situatia va pune pe cei doi vrajmasi la dispozitia agentilor nostri internationali, care au mii de ochi pe care nici o granita nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internationale vor covarsi drepturile nationale, in adevaratul inteles al cuvantului, si ele vor guverna popoarele la fel cum reglementeaza dreptul civil al Statelor legaturile dintre supusii lor.
Administratorii, alesi cu grija din popor de catre noi dintre crestinii inconstienti cei mai slugarnici, nu vor fi niciodata oameni competenti pentru administratia tarii. In acest chip ei vor deveni niste papusi trase de ata de catre inteligentii si genialii nostri sfetnici, de catre specialistii nostri, crescuti si pregatiti inca din copilarie in vederea administrarii afacerilor lumii intregi. Voi stiti ca specialistii nostri si-au castigat cunostintele necesare administrarii si punerii in practica a planurilor noastre politice, din experienta istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.
Crestinii nu se orienteaza dupa practica observatiilor impartiale culese din istorie, ci dupa o rutina teoretica, incapabila de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodata noi nu ne vom orienta dupa ei; sa-i lasam sa-si mai petreaca inca ceva timp ca sa se mai hraneasca cu noi nadejdi si noi petreceri, sau cu amintirea placerilor trecute. Sa-i lasam sa creada in insemnatatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile stiintei, la teorii.
Tocmai de aceea propagam in continuu, prin presa noastra, increderea lor oarba in aceste legi. Clasa inteligenta a crestinilor va fi mandra de cunostintele sale si, fara a le examina in mod logic, ea va pune in aplicare toate invataturile stintei nascocite de catre agentii nostri pentru a le calauzi mintile in directia care ne este trebuincioasa noua.
Sa nu credeti nici o clipa ca aceste afirmatii sunt fara o baza serioasa: ganditi-va la succesul pe care l-am stiut fauri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Insa numai noua influenta cu adevarat rea a acestor tendinte trebuie sa ne fie cunoscuta.
Trebuie permanent sa tinem cont de ideile, caracterele, tendintele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greseli in politica si in administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale carui parti pot fi alcatuite in mod deosebit dupa popoarele pe care le intalnim in drumul nostru, nu poate reusi daca realizarea sa practica nu este bazata pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.
Statele de astazi au o mare putere ce poate fi influentata foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arata nemultumirile asa-zise intolerabile, de a aduce la cunostinta plangerile poporului, de a crea nemultumiti si de a le pune la dispozitie un glas.
Presa intruchipeaza in aparenta libertatea cuvantului. Dar Statele nu au stiut sa foloseasca aceasta putere si acum ea a cazut aproape in intregime in mainile noastre. Prin ea noi am obtinut o mare trecere, cu toate ca am stat in umbra, multumita ei am strans in mainile noastre AURUL, in ciuda valurilor de sange si de lacrimi in mijlocul carora am fost siliti sa ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am rascumparat, pana la urma, jertfind pe multi dintre ai nostri. Fiecare victima din randurile noastre, valoreaza cat mii de crestini inaintea lui Dumnezeu.
AL III-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Şarpele francmasonic simbolic si semnificatia lui secreta.
Nestabilitatea urmarita a balantei constitutionale. Teroarea necesara care se inoculeaza in palate. Puterea francmasonica si ambitia. Masinile ridicole de vorbit, parlamentare si pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economica. "Adevarul poporului". Acaparatorii si aristocratia. Armata secreta a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerarii crestinilor.
Foamea generalizata si dreptul de neclintit al capitalului. Venirea si incoronarea "stapanului planetar universal". Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor scoli populare ale francmasonilor. Secretul stiintei ordinii sociale. Criza economica generala provocata de francmasonerie.
Siguranta celor care care sunt de ai "Nostri". Despotismul prestabilit al francmasonilor si domnia necesara a ratiunii. Pierderea unui calauzitor.
Francmasoneria si cum a provocat chiar ea in realitate "Marea" Revolutie Franceza. Regele despot este o prefigurare a "STAPANULUI PLANETAR UNIVERSAL".
Cauzele de baza ale invulnerabilitatii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himera.
Va pot anunta ca suntem deja aproape de telul final. Inca putin timp si cercul se va inchide. Cand cercul va fi inchis, toate Statele Europei vor fi cuprinse in el ca in niste catuse puternice.
Balanta constitutionala va fi in curand rasturnata, deoarece noi am falsificat-o in asa fel ca sa se aplece cand intr-o parte, cand intr-alta, pana ce, in sfarsit, se va prabusi. Crestinii credeau ca au faurit-o destul de puternica si asteptau intotdeauna ca cele doua talere sa fie in echilibru.
Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de catre reprezentantii lor, care fac neghiobii si se lasa tarati de catre puterea lor, fara control si fara responsabilitate. Acesti reprezentanti isi datoreaza puterea terorilor prin care sunt stapanite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavand deloc legatura cu poporul lor, nu se mai inteleg cu el si nu se pot apara impotriva persoanelor lacome dupa putere. Puterea clarvazatoare a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului fiind acum despartite de catre noi, si-a pierdut toata insemnatatea; separate, sunt in prezent tot atat de neputincioase precum orbul fara toiag.
Pentru a indemna pe ambitiosi sa abuzeze de putere, noi am pus fata in fata toate fortele, dezvoltand si amplificand toate inclinatiile lor liberale catre independenta. In acest scop am incurajat orice actiune rea, am inarmat toate partidele, am facut din putere tinta tuturor ambitiilor. Am transformat in arene de lupta Statele unde se dezvolta si se manifesta astfel de tulburari. Inca putina vreme si dezordinea, impreuna cu falimentul, vor apare peste tot.
Neobositii limbuti au transformat sedintele Parlamentelor si adunarilor administrative in sterile lupte oratorice. Ziaristii indrazneti, pamfletari fara rusine, ataca zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregati prabusirea in final a tuturor institutiilor si atunci totul va fi rasturnat sub loviturile multimii innebunite.
Popoarele sunt inlantuite prin munca grea, cu mai multa eficienta si tarie decat au fost inlantuite de sclavie si robie. Din sclavia antica ori din robia Evului Mediu se mai putea scapa uneori, intr-un fel sau altul. Sclavii puteau fi rascumparati, dar astazi noi urmarim ca majoritatea oamenilor sa nu poata scapa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am inscris in constitutii sunt himerice inchipuiri pentru multime deoarece ele sunt neadevarate. Toate aceste asa-zise "drepturi ale poporului" nu pot exista decat in inchipuire, fiindca in realitate ele nu pot fi infaptuite niciodata. Pentru muncitorul proletar, incovoiat si epuizat de munca lui grea, zdrobit de o cruda soarta, ce pret are dreptul dat vorbaretilor de a flecari, dreptul dat ziaristilor de a scrie tot soiul de nerozii alaturi de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constitutie decat nenorocitele faramituri pe care i le aruncam de la masa noastra imbelsugata, in schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor si agentilor nostri? Drepturile republicane sunt o amagire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i ingaduie sa se foloseasca de ele; in schimb, aceste drepturi ii iau si garantia unui castig statornic si sigur, punandu-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.
Sub conducerea noastra, poporul a distrus aristocratia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea si mama hranitoare naturala, de a carei inflorire depindea si bunastarea poporului. Acum cand aristocratia este distrusa, poporul a cazut sub stapanirea hraparetilor, a speculantilor imbogatiti, care il apasa intr-un chip nemilos.
Noi vom aparea mai tarziu muncitorului ca niste eliberatori de acest jug, cand ii vom propune sa intre in randurile acestei armate de socialisti, de anarhisti de comunisti pe care, sub pretext de solidaritate, o sustinem totdeauna infruntand printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale.
Aristocratia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucratorilor, avea interes ca muncitorii sa fie satui, sanatosi si puternici. Interesul nostru este, dimpotriva, ca toti crestinii sa degenereze cat mai repede. Puterea noastra izvoraste din lipsuri, din foame cronica, din slabiciunea muncitorului, deoarece toate acestea il supun vointei noastre si il fac sa-si piarda si puterea si hotararea de a se impotrivi acestei vointe. Foamea da capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decat capatase aristocratia de la puterea regilor si a legilor. Prin mizerie si prin ura pe care o produce ea, noi indrumam multimile, ne folosim de mainile lor pentru a zdrobi pe cei ce se impotrivesc planurilor noastre.
Atunci cand va veni vremea ca regele nostru universal, al intregii planete, sa fie incoronat, toate aceste maini vor matura din calea noastra tot ceea ce ar putea fi o piedica.
Crestinii aproape ca au pierdut obisnuinta de a gandi fara ajutorul sfaturilor noastre stiintifice. Iata de ce ei nu vad trebuinta grabnica de a face ceea ce vom face noi atunci cand ne va fi sosit domnia si anume de a propavadui in scolile primare singura stiinta adevarata, care e cea dintai dintre toate stiintele ordinii sociale, ale vietii omenesti si ale existentei sociale, stiinta care arata diviziunea muncii si impartirea oamenilor in clase si conditii deosebite.
Trebuie ca fiecare sa stie ca niciodata nu poate exista egalitate in urma deosebitelor feluri de munca la care sunt supusi oamenii, ca nu pot fi toti deopotriva raspunzatori inaintea legii; ca, de pilda, raspunderea nu e aceeasi pentru acela care nu aduce atingere decat cinstei lui proprii.
Adevarata stiinta a ordinii sociale, in taina careia noi nu lasam sa patrunda crestinii, ar arata tuturor ca locul si munca fiecaruia trebuie sa fie diferita, pentru a nu fi un izvor de incurcaturi in urma lipsei de potrivire dintre educatie si munca. Invatand aceasta stiinta (si inca din scolile primare) popoarele se vor supune de buna voie puterilor si ordinii sociale stabilite de catre ei in Stat. Dimpotriva insa, in starea de azi a stiintei, asa cum am faurit-o noi, poporul increzandu-se orbeste in cuvantul tiparit nutreste, in urma neadevarurilor pe care le crede si cu care ii intretinem prostia, o ura impotriva tuturor pozitiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu intelege importanta fiecarei pozitii sociale.
Aceasta dusmanie va creste inca in urma crizei economice, care se va sfarsi prin incetarea operatiunilor de bursa si a mersului industriei.
Cand vom da nastere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem, prin aurul care se afla in intregime in mainile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca in strada multimi intregi de muncitori in aceeasi zi, in toate tarile Europei.
Aceste multimi nemultumite vor varsa cu sete sangele acelora pe care, in simplitatea nestiintei lor, ii pizmuiesc inca din copilarie si ale caror bunuri le vor putea atunci jefui.
Ele insa nu se vor atinge de ai nostri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte si vom lua toate masurile pentru a ne pune la adapost.
Am spus ca progresul ii va supune pe toti crestinii domniei ratiunii.
Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va sti sa linisteasca toate framantarile prin masuri strasnice si exemplare; el va sti sa goneasca liberalismul din toate institutiile.
Cand poporul vede ca i s-au facut, in numele libertatii, atatea concesiuni si avantaje, isi inchipuie prosteste ca el este stapanul si se arunca avid asupra puterii dar, bineanteles, se izbeste de o multime de piedici. Atunci el nu se gandeste sa se intoarca de unde a plecat, ci incepe sa-si caute un nou conducator si, astfel, fara sa-si dea seama, el isi depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiti-va de Revolutia Franceza, careia noi i-am dat numele de "Mare"; tainele pregatirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost in intregime opera noastra.
De atunci noi ducem poporul de la o dezamagire la alta, cu scopul ca sa se lipseasca chiar si de ceea ce este bun, in folosul viitorului Rege-despot, pe care in viitor il pregatim lumii.
Astazi suntem atotputernici ca putere internationala, caci daca suntem atacati intr-un Stat, suntem aparati de celelalte. Lasitatea nesfarsita a popoarelor crestine care se tarasc inaintea puterii, care sunt nemiloase fata de mici slabiciuni si greseli, dar complet iertatoare fata de nelegiuirile cele mari, care nu vor sa recunoasca contradictia dintre ideea libertatii, care sunt rabdatoare pana la jertfa in fata puterii brutale a unui despot indraznet - iata ce ne inlesneste din plin neatarnarea noastra. Aceste popoare crestine sufera si rabda de la prim-ministrii lor nedreptati evidente pentru care ar fi taiat capul la douazeci de regi.
Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune in evidenta o asemenea inconsecventa a maselor populare in fata unor stari de lucruri care par a fi de aceeasi natura? Fenomenul acesta se explica prin faptul ca acesti dictatori - primii ministri - fac ca sa se spuna la urechea poporului, prin agentii lor, ca, daca ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate acestea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, infratirea lor internationala, solidaritatea, drepturile egale pentru toti.
Bineinteles, niciodata nu li se spune ca aceasta infratire nu trebuie sa se faca decat sub ghidarea si stapanirea noastra.
Şi iata cum poporul osandeste pe cei drepti si-i iarta pe cei foarte vinovati, increzandu-se din ce in ce mai mult ca doar el singur poate face tot ceea ce ii place. In asemenea imprejurari, pana la urma, poporul nimiceste orice oranduire linistita si da nastere la nedreptate si neoranduire la fiecare pas.
Cuvantul LIBERTATE impinge repede la lupta societatile omenesti impotriva oricarei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu si a firii. Iata pentru ce, dupa ridicarea noastra la domnie, va trebui sa fie scos acest cuvant din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalitatii, care schimba multimile in fiare salbatice. Este adevarat ca aceste fiare adorm totdeauna dupa ce s-au adapat cu sange si ca atunci e usor sa le prinzi in lanturi. Dar daca nu li se da sange, atunci ele nu dorm, ci lupta.
AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioara si secretele sale. Libertatea si credinta. Concurenta internationala a comertului si industriei in viziunea francmasoneriei. Rolul esential al speculatiei.
Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.
Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.
Primul stadiu cuprinde cele dintai zile de nebunie ale unui orb care se arunca in dreapta si in stanga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine in mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cat mai putine si care opereaza sub scutul cat mai multor agenti, a caror inlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor servicii prea indelungate.
Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decat pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramane totdeauna necunoscute poporului.
Libertatea in sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista intr-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei in DUMNEZEU si ale fratiei omenesti, straina de acea egalitate care este dezmintita chiar de legile firii, care a statornicit infranarea si supunerea. Avand o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de catre autoritatea parohiilor si ar merge inainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, impacat cu impartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa daramam complet credinta in cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor insusi gandul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le inlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.
Pentru ca cele mai alese si elevate suflete ale crestinilor sa nu aiba aproape de loc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, impingandu-i numai catre grijile industriei si ale comertului. In acest chip toate natiunile isi vor urmari doar castigurile lor si, luptand fiecare cu indarjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Insa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici in intregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei. Procedand astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamant nu va ramane in mana industriasilor, ci toate se vor spulbera in speculatii, adica, in final, vor cadea in pungile noastre.Lupta tenace si infierbantata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma in lupta noastra impotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mana pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi.
AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Crearea unei cat mai puternice centralizari a Guvernului. Mijloacele tainice de a-si insusi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot intelege intre ele. Elitismul generator de mandrie al francmasonilor. Aurul si banii sunt totdeauna motorul principal care face sa se miste toate mecanismele in state. Monopolurile create de francmasoni in comert si in industrie. Importanta nebanuita a criticii. Institutiile statului asa "cum se vad". Oboseli si plictiseli cauzate de excesul de cuvantari. Cum se pote pune pe deplin stapanire pe opinia publica? Importanta deosebita a initiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.
Ce forma de administratie se poate da unor State in care stricaciunea, coruptia a patruns peste tot, unde nu poti ajunge la bogatie decat prin acele viclene surprize indemanatice care sunt pe jumatate pungasii? Unde domneste neinfranarea moravurilor, unde moralitatea si cinstea nu se sustin decat cu pedepse si legi aspre, iar nu pentru ca ar fi intelese si primite de buna voie; unde simtamintele de Patrie si Religia sunt inabusite de credinte cosmopolite? Ce alta forma de guvernare sa se dea acestor societati, decat forma despotica pe care o vom descrie mai departe? Noi vom calauzi atunci in mod mecanic viata politica a supusilor nostri prin legi noi. Aceste legi vor lua inapoi, una cate una, avantajele si prea marile libertati care au fost impartite de catre crestini, iar domnia noastra va pune temeliile unui despotism atat de maret, incat doar el va fi in stare, oricand si oriunde, sa impuna tacere crestinilor care vor voi sa ni se impotriveasca si care vor fi nemultumiti.
Ni se va spune ca despotismul despre care vorbesc nu tine seama de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.
Atunci cand popoarele considerau persoanele domnitoare ca o intruchipare a Vointei Dumnezeiesti, ele se supuneau fara murmur absolutismului regilor, dar din ziua in care le-am picurat in suflet gandul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe niste simpli muritori de rand. Ungerea Sfanta n-a mai impodobit capul regilor, deoarece i-am luat poporului credinta in Dumnezeu; autoritatea a fost tarata in strada, adica intr-un loc de proprietate publica, iar noi am pus astfel indata mana pe ea.
Mai mult inca, arta noastra de a guverna masele si pe indivizi cu ajutorul unei teorii si a unor jocuri de cuvinte mestesugit alcatuite, ori prin reglementari ale vietii sociale si prin tot felul de alte mijloace dibace - pe care crestinii nu le inteleg deloc - face si ea parte din geniul nostru administrativ, crescut in spiritul de analiza, de observatie si de o mare eficienta in conceptii, cum pana acum nimeni nu a mai avut si nu ni se poate asemana. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi in alcatuirea planurilor de actiune politica si de solidaritate a noastra. Numai Iezuitii ar putea sa stea alaturi de noi in aceasta privinta, dar noi am reusit sa-i discreditam in fata multimii stupide, din pricina ca ei formau o organizatie vizibila, in timp ce noi ramanem mereu in umbra impreuna cu organizatia noastra secreta. De altfel noi stim ca lumii nu-i pasa ce stapan are.
O alianta trainica intre toti crestinii din lume ne-ar putea opri oricand pentru catva timp, dar acum noi stim ca suntem scutiti de aceasta primejdie prin radacinile adanci de neintelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima crestinilor.
Noi am pus fata in fata calculele individuale si nationale ale crestinilor, urile religioase si etnice pe care le-am atatat si le-am tinut aprinse de douazeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va gasi ajutor nicaieri; vom actiona astfel incat fiecare va socoti ca o intelegere sau o actiune impotriva noastra este daunatoare propriilor sale interese. Noi trebuie sa devenim atotputernici in aceasta lume, pentru ca de noi sa se tina mereu socoteala. Puterile trebuie sa ajunga sa nu poata incheia nici cea mai neinsemnata intelegere fara ca noi sa nu luam de indata parte la ea.
Toate rotitele mecanismului guvernamental depind de un motor care este acum in mainile noastre si acest motor este AURUL. Ştiinta economiei politice, intemeiata de catre maestrii nostri, ne dovedeste de multa vreme puterea uriasa a aurului.
Capitalul, pentru a avea mainile libere si puternice trebuie sa obtina monopolul industriei si al negotului; o mana nevazuta este pe cale de a infaptui toate acestea, in toate partile lumii. Aceasta libertate va da in curand putere politica industriasilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degraba sa dezarmam astazi popoarele decat sa le impingem la razboi, sa le desteptam patimile fierbinti si sa le canalizam in folosul nostru decat sa le linistim; mai degraba este necesar sa punem stapanire pe ideile lor si sa le rastalmacim decat sa ne prefacem ca nu le luam in seama.
Tinta de capetenie a actiunilor noastre este sa slabim spiritul public al crestinilor prin critica, sa-i facem sa-si piarda obiceiul de a cugeta adanc, deoarece gandirea profunda da nastere impotrivirii fata de noi. Sa obosim, din contra, puterile gandului in vane hartuieli oratorice.
De cand lumea, popoarele, ca si orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu usurinta inselate deoarece ele se multumesc cu aparenta lucrurilor si isi dau foarte rar silinta de a cerceta daca promisiunile in legatura cu viata sociala au fost indeplinite. Iata de ce asezamintele noastre vor avea totdeauna o frumoasa infatisare la suprafata, care va dovedi si va pacali poporul indeajuns cu privire la binefacerile lor in ceea ce priveste progresul.
Noi vom imprumuta fara sa ezitam haina tuturor partidelor, ale tuturor tendintelor si vom imbraca cu ele pe oratorii nostri, care vor vorbi atat de mult incat toata lumea va fi dezorientata si obosita sa-i mai asculte.
Pentru a dezbina si a castiga opinia publica, trebuie sa o buimacim raspandind din diferite parti si vreme indelungata atatea pareri care se bat cap in cap, incat crestinii vor sfarsi prin a se pierde in labirintul acesta si vor sfarsi prin a considera ca este mult mai bine sa nu ai nici o parere in politica. Vor recunoaste in final ca acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea si ca ele nu sunt menite a fi cunoscute decat de acela care o conduce. Acesta este primul secret.
Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, consta in a inmulti in asa fel greselile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile si regulile vietii in comun, incat nimeni sa nu mai fie in stare sa descurce acest haos si oamenii sa ajunga sa nu se mai inteleaga unii cu altii.
Aceasta tactica va mai avea ca urmare raspandirea discordiei in toate partidele, risipirea in directii divergente a tuturor fortelor colective care nu vor inca sa ni se supuna. Ea va descuraja de asemenea orice initiativa personala oricat de geniala si va fi mai puternica decat milioane de oameni printre care a imprastiat suspiciunea si neintelegerea. Trebuie sa indrumam permanent educatia societatilor crestine in asa fel incat mainile lor sa cada in jos obosite, intr-o neputinta deznadajduita, in fata oricarui lucru care va cere initiativa, perseverenta si vointa.
Sfortarile, eforturile, care sub regimul libertatii se desfasoara nestanjenite si neingradite, sunt neputincioase in acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere si contrarii ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamagiri si infrangeri. Noi vom obosi atat de mult pe crestini cu aceasta libertate, incat ii vom sili sa ne ofere o stapanire internationala a carei natura va fi asa de eficienta incat va putea ingloba in mod abil, fara o lupta fatisa, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce intreaga planeta.
In locul guvernelor de astazi noi vom pune cate un Guvern fantoma care se va chema Administratia Guvernului Suprem. Mainile sale vor fi intinse in toate partile ca niste clesti, iar organizatia sa va fi atat de mare, incat pana la urma nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune.
AL VI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Monoplurile; averile tuturor crestinilor vor ajunge in curand sa depinda de aceste monopoluri. Aristocratia slabita va fi lipsita de bogatia funciara.
Comertul, industria si speculatia ca mijloace francmasonice de imbogatire fara munca. Luxul care inrobeste. Marirea salariului si scumpirea imediat ulterioara a obiectelor de prima necesitate. Anarhia intretinuta si betia generalizata. Intelesul secret al propagandei unor teorii economice naucitoare.
In curand vom intemeia uriase monopoluri, care vor fi izvoare de bogatii colosale si de care vor depinde chiar si marile averi ale crestinilor intr-o asa masura, incat vor fi inghitite de ele, cum se intampla cu creditul Statelor a doua zi dupa o prabusire politica.
Domnii economisti care sunt de fata vor sti sa aplice si sa pretuiasca insemnatatea acestei combinatii.
Trebuie sa marim prin toate mijloacele cu putinta insemnatatea Guvernului nostru Suprem, infatisandu-l ca pe ocrotitorul si rasplatitorul tuturor celor care i se supun de buna voie.
Nobilimea crestinilor, in ceea ce priveste puterea ei politica, a disparut. Nu ne mai temem de ea; dar ca proprietara de bunuri teritoriale, ea ne poate dauna in masura in care izvoarele ei de castig pot fi independente de noi. Trebuie deci, cu orice pret, sa-i luam din stapanire pamanturile. Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mari impozitele pe proprietate funciara, pentru a indatora prin aceasta pamantul. Aceste masuri inteligente vor tine proprietatea funciara intr-o stare de supunere desavarsita.
Aristocratia crestinilor, din tata in fiu, nestiind sa se multumeasca cu putin, va fi usor de ruinat.
In acelasi timp trebuie sa ocrotim negotul si industria cu multa putere si mai ales sa promovam speculatia, al carei rol serveste de contra-greutate industriei. Fara speculatie industria ar inmulti capitalurile particulare, ar imbunatati agricultura, eliberand pamanturile de datoriile create prin imprumuturile bancilor funciare. Trebuie ca industria sa rapeasca pamantului roadele muncii sale ca si ale capitalului si, prin speculatie, sa ne puna la dispozitie noua banii lumii intregi. Fiind astfel aruncati in randurile proletarilor, toti crestinii se vor pleca inaintea noastra pentru a obtine cel putin dreptul de a trai modest.
Pentru a nimici industria crestinilor vom mari speculatia, gustul luxului, al acelui lux inutil care inghite totul. Vom face sa se mareasca salariile, care totusi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face sa apara in acelasi timp si o scumpire a bunurilor de prima necesitate, datorita (vom spune noi) decaderii agriculturii si a crescatorilor de vite.
Mai mult chiar, vom submina cu dibacie si in profunzime temeliile productiei, obisnuind pe muncitori cu anarhia si cu bauturile spirtoase, in vreme ce vom lua toate masurile cu putinta pentru a indeparta de pe pamanturile si intreprinderile lor pe crestinii inteligenti.
Pentru ca situatia sa nu fie vazuta prea devreme sub adevarata ei lumina, vom ascunde adevaratele noastre intentii sub masca pretinsei dorinte de a raspandi si face accesibil lumii marile principii economice pe care le invatam astazi.
AL VII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Pentru ce trebuie de fapt sa fie sporite mereu armamentele. Fermentatii, discordii, dusmanii care exista in lumea intreaga. Constrangerea unei eventuale opozitii a "crestinilor" prin razboiul general. Presa ca mijloc important de influenta in masa si modul in care este influentata opinia publica. Tunurile americane, japoneze si chineze.
Inmultirea inarmarilor si a personalului politienesc este o intregire necesara a planului ce l-am expus. In toate Statele trebuie ca, in afara de noi, sa nu se gaseasca decat masele de proletari, cativa milionari devotati noua, politisti si soldati.
In intreaga Europa, ca si pe celelalte continente, trebuie sa intretinem agitatia, suspiciunea, neintelegerea si ura. Castigul atunci ne este indoit.
Pe de o parte, prin aceasta tinem in frau toate tarile, care vor sti ca noi putem, dupa bunul nostru plac, sa provocam dezordinea sau sa stabilim ordinea: toate aceste tari se vor obisnui astfel, la un moment dat, sa ne considere ca o sarcina trebuincioasa. Pe de alta parte, uneltirile noastre ascunse vor incurca toate corzile care vor fi intinse in cabinetele de Stat, si toate acestea se vor realiza de catre noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice si al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge in intregime scopul, va trebui sa dam dovada de o mare viclenie in cursul tratativelor si a negocierilor; dar in ceea ce se cheama "limba (atitudinea) oficiala" noi vom urmari o tactica opusa si vom parea a fi cinstiti si concilianti. In acest fel, popoarele si guvernele crestinilor, pe care le-am obisnuit sa nu priveasca decat acea fata a lucrurilor pe care le-o aratam noi, ne vor lua inca o data drept binefacatorii si mantuitorii neamului omenesc. La orice impotrivire, va trebui sa fim in stare sa-i facem pe vecini sa declare razboi tarii care ar indrazni sa ne stea in cale; iar daca si acesti vecini s-ar gandi sa se intovaraseasca impotriva noastra va trebui sa-i infrangem repede pe toti intr-un razboi universal (mondial) al lumii intregi.
Cea mai sigura cale a noastra spre succes in politica este secretul, tainuirea initiativelor: cuvantul diplomatului francmason nu trebuie sa se impotriveasca deloc cu faptele sale.
Va trebui chiar sa silim guvernele crestine sa lucreze dupa planul nostru amplu alcatuit si care in curand va fi aproape de tel. La aceasta ne va ajuta opinia publica, aceasta opinie publica pe care "marea putere", presa, a pus-o deja pe ascuns in mainile noastre. Intr-un cuvant, pentru a rezuma sistemul nostru de constrangere eficienta a guvernelor crestine ale Europei, ii vom dovedi unuia dintre ele puterea noastra prin atentate, adica prin teroare; iar tuturor, daca cumva aproape toate se vor revolta impotriva noastra, le vom raspunde prin glasul tunurilor americane, chinezesti ori japoneze.
AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Utilizarea intentionat echivoca a dreptului juriticde catre francmasoni.
Colaboratorii apropiati ai regimului francmason. Şcolile particulare ca mijloc de educatie superioara cu totul speciala. Economisti si milionari. Cui ar trebui sa fie incredintate toate posturile de raspundere in Guvern?
Trebuie sa ne insusim in intregime toate armele pe care le-ar putea intrebuinta dusmanii impotriva noastra. Va trebui sa gasim in subtilitatile si tertipurile limbii juridice o indreptatire pentru cazul cand vom fi siliti sa dam pedepse care ar putea parea prea indraznete si nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea sa fie exprimate in termeni care sa aiba aerul ca sunt niste maxime morale foarte inalte, avand totodata si o infatisare legala. Stapanirea noastra trebuie sa se inconjoare de toate puterile civilizatiei, in mijlocul carora va trebui sa lucreze. Ea va aduna in jurul sau publicisti, juristconsulti experimentati, administratori, diplomati si, in sfarsit, oameni pregatiti printr-o educatie superioara in scoli speciale. Acesti oameni vor cunoaste toate tainele vietii sociale, vor cunoaste toate felurile de a vorbi intrebuintand litere si cuvinte politice, vor avea cunostinta despre toate dedesubturile firii omenesti, despre toate corzile simtitoare, pe care va trebui sa stie a canta. Asemenea corzi sunt, de pilda, infatisarea spiritului crestinilor, tendintele lor innascute, lipsurile, viciile si caracteristicile lor, apoi particularitatile de clasa si de conditie. Este de la sine inteles ca acesti sprijinitori geniali ai guvernamantului nostru nu vor fi alesi dintre crestini care sunt obisnuiti sa-si faca munca administrativa fara a se ingriji de utilitatea ei. Administratorii blazati ai crestinilor semneaza hartiile fara a le citi; ei servesc din interes sau din ambitie.
Vom inconjura guvernul nostru cu o intreaga multime de economisti. Iata de ce trebuie ca francmasonii sa invete in primul rand stiintele economice.
Vom fi de asemenea inconjurati de o ceata intreaga de bancheri, industriasi, capitalisti si mai ales de milionari, deoarece, in fond, totul va fi hotarat cu ajutorul cifrelor.
Un anumit timp, pana ce va sosi momentul cand nu va fi deloc primejdios sa incredintam posturile de raspundere ale Statelor fratilor nostri francmasoni, le vom incredinta unor indivizi a caror trecut si caracter vor fi de asemenea natura incat sa existe o prapastie intre ei si popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, carora in caz de abatere de la ordinele noastre sa nu le ramana altceva de asteptat decat condamnarea sau exilul, pentru ca ei sa fie siliti sa ne apere plini de devotament interesele pana la ultima suflare.
AL IX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Aplicarea atenta a principiilor francmasonice secrete in scopul de a reface educatia popoarelor. Cuvantul tainic de ordine francmason. Importanta nebanuita a orientarilor antifrancmasonice. Din nou despre teroare. Ce ii asteapta pe cei care servesc francmasoneria. Forta cea "inteligenta" si forta cea "oarba" a regatelor crestine. Impartirea aparenta a puterii cu poporul.
Misterele arbitrariul liberal. Uzurparea gradata a instructiunii si a educatiei. Interpretarea diferita a legilor. Metrourile si francmasoneria.
Aplicand in practica principiile noastre, trebuie sa fiti cu luare aminte la caracterul poporului in mijlocul caruia va veti gasi si veti lucra;
aplicarea generala, uniforma, a acestor principii, inainte de a fi facuta educatia poporului, nu poate avea pentru noi succes. Dar, punandu-le cu tenacitate in practica, n-or sa treaca zece ani fara ca sa se fi schimbat chiar si caracterul cel mai indaratnic si fara ca sa avem la dispozitie un popor foarte mult supus noua.
Cand va veni domnia noastra planetara, vom inlocui liberalul nostru cuvant de ordine: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, nu cu un alt cuvant de ordine, ci cu aceleasi cuvinte reduse la rangul lor de idei. Vom zice: DREPTUL LA LIBERTATE, DATORIA EGALITATII, IDEALUL FRATERNITATII. Vom apuca astfel taurul de coarne. De fapt, am distrus deja toate guvernele afara de cel al nostru, desi de drept exista multe. Daca astazi cateva state isi ridica glasul impotriva noastra, aceasta o fac numai de forma, uneori la dorinta si ordinul nostru, deoarece ne este folositor, pentru a guverna in siguranta pe fratii nostri mai mici.
In realitate nu mai avem nici o piedica inaintea noastra. Guvernul nostru Suprem exista deja in conditii extra-legale, care de obicei sunt cuprinse in cuvantul puternic si energic - DICTATURA. Pot spune cu deplina convingere ca astazi noi suntem legislator. Noi dam hotarari judecatoresti, noi osandim la moarte si noi gratiem. Suntem comandantii tuturor trupelor noastre, incalecati pe calul generalului sef. Vom guverna mereu cu o mana de otel, deoarece tinem in maini ramasitele unui partid altadata puternic, astazi subjugat noua. Tinem in maini si ii dominam pe toti prin pofte nemasurate, lacomii arzatoare, razbunari nemiloase, uri neimblanzite.
De la noi porneste teroarea care a cotropit totul. Avem in slujba noastra oameni din toate orientarile si din toate doctrinele: restauratori de monarhii, demagogi, socialisti, comunisti si tot soiul de utopisti. Am inhamat pe toata lumea la lucru: fiecare sapa hotarat la locul lui ultimile ramasite ale puterii si, fara sa-si dea seama ce face, se sileste sa darame tot ce mai sta in picioare. Toate Statele, in urma acestor uneltiri abile, cer liniste, sunt gata sa jertfeasca totul pentru pace, dar noi nu le vom da pace atata timp cat ele nu vor recunoaste deschis si cu umilinta Guvernul nostru Suprem.
Poporul a inceput deja sa strige ca trebuie sa se rezolve problema sociala cu ajutorul intelegerii internationale. Impartirea poporului in partide i-a pus pe toti la dispozitia noastra deoarece, pentru a sustine o lupta pentru putere, trebuiesc bani, iar banii sunt toti sub controlul nostru.
Ne-am putea teme numai de intelegerea dintre puterea inteleapta a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului, dar am luat toate masurile cu putinta impotriva unei asemenea eventualitati. Intre aceste doua puteri am ridicat un zid, adica o teroare reciproca. In acest chip puterea oarba a poporului ramane sprijinul nostru, iar noi ii vom fi singurii calauzitori; din aceasta cauza noi vom sti sa o indreptam cu abilitate spre telul nostru.
Pentru ca mana orbului sa nu se poate lepada de conducerea si ghidarea noastra, trebuie ca, din cand in cand, sa intram in legatura directa cu el, daca nu personal, cel putin prin fratii nostri cei mai credinciosi. Cand vom fi o putere unanim recunoscuta, vom vorbi noi in persoana cu poporul in pietele publice si vom da invataturi despre afacerile politice, dar in intelesul care ne va fi noua folositor.
Cum ar putea ei verifica ceea ce-i vom invata noi in scolile de la sate?
Iar ceea ce va spune trimisul Guvernului sau persoana domnitoare ea insasi, nu va intarzia sa fie cunoscut indata de Statul intreg, deoarece se va raspandi repede prin gura poporului. Pentru a nu nimici inainte de vreme fundatiile crestinilor, noi ne-am atins de ele cu o mana prevazatoare, am luat in maini resorturile mecanismelor lor. Aceste resorturi erau asezate intr-o ordine neclintita, dreapta; noi am inlocuit-o cu o dezordine arbitrara. Ne-am preocupat astfel in secret de jurisdictie, de alegeri, de presa, de libertatea individuala si mai ales de invatamant si educatie, care sunt reazemul vietii libere.
Am inselat, demoralizat, naucit si corupt tineretul crestin printr-o educatie greoaie si inutila bazata pe invataminte si teorii pe care noi demult le stim ca sunt false, fiind nascocite si raspandite chiar de catre noi.
Ramanand deasupra legilor existente, fara a le schimba in esenta lor, dar desfigurandu-le numai, prin interpretari contradictorii, am obtinut repede rezultate minunate pentru noi. Aceste rezultate au constat mai intai prin faptul ca aceste comentarii naucitoare au mascat legile si, mai tarziu, le-au ascuns in intregime dinaintea ochilor guvernelor incapabile sa se mai orienteze intr-o legislatie atat de incurcata.
De aici s-a nascut teoria tribunalului constiintei. Unii spun ca lumea se va rascula impotriva noastra cu armele in maini, daca va descoperi prea repede despre ce este vorba. Pentru acest caz noi avem, in tarile din Occident, o arma atat de ingrozitoare, incat chiar si cele mai indraznete suflete vor tremura inaintea ei: metrourile, care vor fi introduse pana atunci in toate capitalele, care impreuna cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvarli astfel in aer toate organizatiile si toate sediile dusmanilor nostri din toate tarile lumii.
AL X-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Forta tainica a lucrurilor in politica. "Genialitatea diabolica a josniciei.
Ce modificari promite dupa aceea lovitura de stat francmasonica. De ce apreciaza francmasonii sufragiul universal. Stima de sine insusi. Şefii francmasoni si promovarea lor. Conducatorul cel genial al francmasoneriei.
Institutiile statului si functiile lor. Otrava cea puternica a liberalismului.
Constitutia este totdeauna scoala neintelegerilor ce apar
intre partide. Noua era republicana. Presedintii statelor sunt aproape
totdeauna creaturi "de paie" ale francmasoneriei. Responsabilitatea
limitata a presedintilor statelor. Misterul afacerii "
Incep astazi repetandu-va ceea ce v-am mai spus anterior si va rog sa va aduceti aminte ca guvernele si popoarele nu vad decat aparenta, infatisarea de la suprafata a lucrurilor. Cum ar putea ele sa descurce intelesul ascuns al lucrurilor si situatiilor cand reprezentantii lor se gandesc mai mult la petreceri inainte de orice? Este foarte important pentru politica noastra sa cunoastem acest amanunt. Ne va fi de folos cand vom trece la discutia diviziunii puterii, a libertatii cuvantului, a presei, a libertatii de constiinta, a dreptului de asociere, a egalitatii inaintea legii, a inviolabilitatii proprietatii si a locuintei, a impozitului si, in sfarsit, la discutia retrospectiva a legilor. Toate aceste probleme sunt de o asemenea natura incat nu trebuie sa te atingi de ele de-a dreptul si pe fata, inaintea poporului. In cazul cand suntem siliti sa luam contact cu ele, nu trebuie sa fie insirate una cate una, ci trebuie sa declaram in bloc ca principiile dreptului modern sunt respectate si recunoscute de catre noi. Insemnatatea acestei omiteri consta in aceea ca, un principiu caruia nu i-ai spus pe nume, ne lasa libertatea de a exclude din el cate ceva fara ca aceasta sa se observe, pe cand, daca le-am enumera tot ceea ce vrem sa excludem, toate acestea ar putea fi primite cu rezerva.
Poporul credul si prost are o deosebita si o mare stima pentru geniile politice si raspunde tuturor actelor de violenta ale acestora prin cuvinte: "E ticalos, grozav de ticalos, dar cat de dibaci! Iata aici este numai un joc abil, dar cat de viclean este jucat, cat este de obraznic!"
Noi socotim ca este necesar sa atragem toate natiunile la zidirea unui noi edificiu fundamental al carui plan il avem acum gata. Iata de ce trebuie ca, inainte de toate, sa dam dovada de aceasta indrazneala si de aceasta putere a mintii care, prin persoana influenta a actorilor nostri, va sfarama in scurt timp toate piedicile din calea noastra. Cand undeva vom fi dat, atunci cand este cazul, lovitura noastra de Stat, vom spune si vom repeta popoarelor: "totul merge ingrozitor de rau, toti au suferit mai mult decat poate rabda un om. Noi vom indeparta acum pricinile suferintelor voastre, adica nationalitatile, granitele si diversitatea banilor. Bineinteles ca sunteti liberi de a ne jura sau nu credinta, insa puteti voi oare face aceasta pe buna dreptate, daca o faceti inainte de a fi vazut ceea ce va oferim noi?”
Atunci ei ne vor slavi si ne vor purta in triumf intr-o insufletire innebunita de nadejdi. Votul public, din care am facut arma ridicarii noastre la putere si cu care i-am obisnuit pe oameni prin diferite uniuni si tovarasii (pana si unitatile cele mai mici ale membrilor omenirii), isi va juca o ultima data rolul, pentru a exprima dorinta intregii omeniri de a ne cunoaste mai de aproape inainte de a ne judeca.
Iata de ce trebuie sa impingem toata lumea la votul public, fara deosebire de clasa si de cens electoral, pentru a putea introna absolutismul majoritatii, pe care nu-l poti obtine de la clasele censitare inteligente.
Dupa ce vom fi obisnuit in acest chip toata lumea cu ideea propriei sale valori, vom nimici insemnatatea familiei crestine si valoarea ei educationala, de asemenea nu vom lasa sa se ridice individualitatile, carora multimea, calauzita de noi, nu le vor ingadui sa iasa la iveala si nici chiar sa vorbeasca. Ea va fi pentru aceasta obisnuita sa nu asculte decat pe noi, care ii platim supunerea si atentia. In acest fel vom face din popor o forta atat de oarba, incat nu va fi in stare sa se miste in nici o parte, fara a fi calauzita de agentii nostri, pusi in locul conducatorilor sai. El se va supune acestui regim, deoarece va sti ca de acesti noi conducatori vor depinde castigurile sale, darurile gratuite si tot felul de privilegii pe care le va avea.
Un plan unic de guvernare trebuie sa iasa dintr-un singur cap, deoarece ar fi incoerent si fara legatura, daca mai multe minti si-ar imparti sarcina de a-l stabili. De aceea, noi trebuie sa cunoastem acest plan de actiune, dar nu trebuie sa-l discutam decat noi intre noi, pentru a nu-i distruge caracterul genial, legatura dintre partile sale, puterea practica si intelesul tainic al fiecaruia dintre punctele sale. Daca este discutat si schimbat prin votul public, atunci planul nostru va pastra urma tuturor conceptiilor false ale mintilor care nu vor putea patrunde adancimea si legatura scopurilor urmarite. Planurile noastre trebuie sa fie secrete, puternice si bine concepute. De aceea noi nu trebuie sa aruncam munca geniala a conducatorului nostru la picioarele multimii si, de asemenea, nu trebuie niciodata sa o incredintam nici macar unei socitati restranse.
Aceste planuri nu urmaresc deocamdata rasturnarea institutiilor moderne si a statelor existente. Ele le vor schimba numai economia si, prin urmare, toata dezvoltarea lor, care astfel va ajuta mult realizarea planurilor noastre.
Structuri aproape identice exista, sub diferite denumiri, in toate tarile: Reprezentanta, Ministerele, Senatul, Consiliul de Stat, Corpul Legislativ si Corpul Executiv. Nu trebuie sa va explic acum mecanismul legaturilor dintre aceste institutii, deoarece il cunoasteti prea bine.
Observati numai ca fiecare din aceste institutii corespunde unei anumite functii importate a Statului si va rog sa mai observati ca ceea ce este foarte important este nu institutia, ci functia. Asadar functia si nu institutiile sunt importante. Institutiile si-au impartit toate functiile guvernamentale: functii administrative, legislative, executive. De aceea ele lucreaza in organismul Statului ca si organele in corpul omenesc. Daca stricam complet o anumita parte a masinii Statului, aceasta va cadea bolnava, si la fel ca in cazul corpului omenesc mai devreme sau mai tarziu Statul va muri.
Cand am introdus in organismul Statului otrava liberalismului, toata constructia sa politica s-a schimbat; Statele au cazut bolnave de o boala mortala: descompunerea sangelui lor vital si nu ne mai ramane acum decat sa asteptam sfarsitul agoniei lor. Din liberalism s-au nascut guvernele constitutionale care au inlocuit, pe seama credulitatii crestinilor, autocratia salvatoare cu Constitutia care, dupa cum stiti, nu este altceva decat o scoala de discordii, de neintelegeri, de discutii, de deosebiri de vederi si de framantari sterpe ale partidelor. Intr-un cuvant aceasta este scoala a tot ce face ca un Stat sa isi piarda individualitatea si personalitatea. Atat tribuna cat si presa a condamnat pe conducatori la inactivitate si la slabiciune. Ea a facut astfel din ei niste elemente putin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explica usurinta cu care se va realiza rasturnarea lor. Epoca republicana a devenit atunci posibila, fiindca am inlocuit pe guvernator cu o caricatura a guvernului, cu un presedinte luat din multime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor nostri. Aici se afla fundamentul minei sapate de catre noi sub poporul crestinilor, sau mai bine zis sub popoarele crestinilor.
Intr-un viitor apropiat vom intemeia in acelasi mod responsabilitatea presedintilor de republica.
Atunci vom putea introduce fara teama anumite schimbari ce
ne vor fi favorabile noua, de care nu va raspunde decat aceasta creatura a
noastra care va fi o marioneta. Ce ne pasa noua daca randurile celor ce alearga
dupa putere vor deveni mai rare sau daca se vor produce, in lipsa de
presedinti, incurcaturi capabile de a dezorganiza in intregime
Pentru a ajunge la acest rezultat, care ne avantajeaza, vom unelti si manevra alegerea de presedinti care au in trecutul lor o pata ascunsa. Teama de o asemenea descoperire, dorinta proprie fiecarui om odata ajuns la putere de a-si mentine privilegiile, foloasele si onorurile legate de noua sa conditie, vor face din acestia servitorii credinciosi ai poruncilor noastre.
Camera deputatilor va acoperi, va apara, va alege presedinti, dar noi ii vom retrage dreptul de a propune legi sau de a le schimba. Acest drept va fi dat in realitate numai presedintelui responsabil, care va fi o jucarie in mainile noastre.
Puterea guvernului va deveni astfel fara indoiala tinta tuturor atacurilor. Noi ii vom da, pentru a se apara, dreptul de a apela la hotararea poporului, fara sa mai treaca prin intermediarul reprezentantilor sai, cu alte cuvinte ii vom da dreptul de a recurge la serviciul nostru ca un orb ce apeleaza la majoritate. Afara de acestea, vom da presedintelui dreptul de a declara razboi. Vom motiva acest drept spunand ca presedintele, ca sef al intregii armate a tarii, trebuie sa o aiba la dispozitia sa, pentru a apara noua Constitutie republicana, al carei reprezentant direct raspunzator va fi.
In aceste imprejurari, seful guvernului unui stat va fi in mainile noastre si nimeni, in afara de noi, nu va mai conduce indirect puterea legislativa.
Vom retrage de asemeni Camerei, introducand noua Constitutie republicana, dreptul de interpelare, sub pretext de a apara secretul politic.
Vom restrange prin noua Constitutie numarul reprezentantilor la minimum, aspect care va avea drept urmare de a micsora cu atat mai mult pasiunile politice si pasiunea pentru politica. Daca, contrar oricaror asteptari ale noastre, ele totusi se trezesc chiar in situatia acestui mic numar de reprezentanti, il vom reduce la minimum printr-un apel la majoritatea poporului.
De presedintele republicii va depinde numirea presedintilor si a vicepresedintilor Camerei si ai Senatului. In locul sesiunilor parlamentare constante, vom margini sedintele Parlamentelor la cateva luni. Mai departe, vom actiona astfel ca presedintele, ca sef al puterii executive, sa aiba dreptul de a convoca sau dizolva Parlamentul si, in cazul dizolvarii, de a amana momentul unei noi convocari. Dar pentru ca urmarile tuturor acestor actiuni, in realitate inegale, sa nu cada asupra responsabilitatii, stabilite de catre noi, a presedintelui (lucru care ar fi daunator planurilor noastre), vom indemna pe ministri si pe ceilalti functionari care inconjoara pe presedinte sa treaca peste hotararile acestuia, prin masuri nejuste luate pe propria lor raspundere; in acest chip, ei vor fi vinovati si raspunzatori in locul sau. Noi va sfatuim de a incredinta acest rol mai ales Senatului, Consiliului Ministrilor, mai bine decat unui singur individ.
Presedintele-marioneta va interpreta dupa vointa noastra legile existente, care dupa cum se stie pot fi interpretate in mai multe feluri. El le va anula cand ii vom spune noi ca trebuie si va avea dreptul de a propune legi provizorii si chiar o noua schimmbare a Constitutiei, sub pretextul binelui suprem al Statului.
Aceste masuri stabilite aici si puse in practica ne vor da putinta de a nimici incetul cu incetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliti sa introducem in Constitutiile Statelor, inainte de apucarea franelor puterii;
vom trece astfel pe nesimtite la suprimarea oricarei Constitutii, cand va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocratia noastra.
Recunoasterea autocratiei noastre poate sosi si inainte de suprimarea Constitutiei, daca popoarele, obosite de neoranduielile si caracterul usuratic al conducatorilor lor, vor ajunge sa strige: "Alungati-i si dati-ne un rege universal, care sa ne poata uni pe toti si sa distruga cauzele neintelegerilor noastre: granitele natiunilor, religiile, calculele Statelor; un rege care sa ne dea acea pace si acea siguranta pe care nu o putem obtine de la conducatorii si reprezentantii nostri."
Ştiti foarte bine ca, pentru a face posibile asemenea dorinte, trebuie sa tulburam in asemenea mod neintrerupt, in toate tarile, legaturile dintre popor si guvern pentru a ajunge sa obosim intreaga lume prin dezbinare, dusmanie, ura si chiar prin martiraj, foamete, raspandirea bolilor, pentru ca crestinii sa nu vada alta scapare decat aceea de a recurge la suveranitatea noastra absoluta si intreaga.
Daca dam poporului timp sa rasufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodata.
AL XI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Programul tainic al noii Constitutii. Cateva amanunte secrete asupra loviturii de stat asa cum este ea propusa de catre francmasoni. Crestinii sunt in general naivi, prosti si mici. Francmasoneria secreta din umbra si lojile sale exterioare de "fatada".
Consiliul de Stat va fi menit sa sprijine parerea guvernului. Sub infatisarea unui corp legiuitor, el nu va fi in realitate decat un comitet de redactare a legilor si decretelor guvernatorului.
Iata care este programul noii Constitutii pe care noi o pregatim: vom crea Legea, Dreptul si Tribunalul: 1) sub forma de propuneri ale corpului legislativ; 2) prin decrete ale Presedintelui (republicii) sub forma de ordine generale, prin acte ale Senatului si prin decizii ale Consiliului de Stat, sub forma de ordine ministeriale; 3) in cazul cand vom gasi ca este folositor, sub forma de lovitura de Stat.
Acum, dupa ce am stabilit in mod aproximativ acest modus agendi (modalitate de actiune), sa ne ocupam cu amanuntele masurilor care ne vor servi sa terminam transformarea Statului in intelesul pe care l-am expus.
Vreau sa zic ca ne vom ocupa cu mai multa atentie de liberatea presei, de dreptul de asociatie, de libertatea constiintei, de principiul electiv si de multe alte lucruri care vor trebui sa dispara din repertoriul omenirii si care urmeaza sa fie cu desavarsire schimbate de indata ce noua Constitutie a noastra va fi proclamata.
Numai in acest moment vom putea publica nestanjeniti toate ordinele noastre. Mai tarziu, orice schimbare considerabila va fi primejdioasa. Daca aceasta schimbare se face in sensul unei asprimi care nu poate fi indurata, ea poate atrage dupa sine o deznadejde foarte mare pricinuita de teama de noi schimbari de acelasi fel.
Daca, dimpotriva, schimbarea se indeplineste in sensul unor ingaduinte ulterioare, se va zice ca noi insine ne-am recunoscut greselile, iar acest lucru va intuneca faima inaltei inteligente, a puterii noastre, sau se va zice ca ne-a fost teama si ca am fost siliti sa facem concesii, pentru care nimeni nu ne va multumi, deoarece toti vor crede ca de fapt au avut dreptul la ele.
Atat una cat si cealalta din aceste eventualitati, ar fi deci pagubitoare pentru noua noastra Constitutie.
Noi vrem ca, din ziua proclamarii ei, cand popoarele vor fi naucite de lovitura de Stat, care se va fi operat, cand inca vor fi sub puterea terorii si a nedumeririi, noi vrem ca din acel moment sa recunoasca cu totii ca noi suntem atat de puternici, atat de invulnerabili, atat de tari, incat nu vom sta in nici un caz la tocmeala cu dansii; ca, nu numai ca nu vom da nici o insemnatate parerilor si dorintelor lor, dar ca suntem gata si ca avem posibilitatea sa inabusim cu o forta si cu o autoritate indiscutabila orice incercare, orice manifestare a acestor dorinte si pareri; ca am stiut sa punem mana dintr-o singura lovitura pe tot ceea ce ne era necesar, si ca nu vom imparti in nici un caz puterea noastra cu ei. Atunci resemnati ei isi vor inchide ochii si vor astepta desfasurarea ulterioara a evenimentelor.
Crestinii naivi sunt ca niste oi iar noi suntem pentru ei niste lupi.
Sunt convins ca stiti ce patesc oile cand patrund lupii in staul.
Deoarece resemnati ei vor inchide ochii inaintea oricarui lucru, spre a-i pacali le vom promite ca le inapoiem toate libertatile luate, dar aceasta numai cand dusmanii pacii vor fi potoliti, iar partidele existente reduse la neputinta.
Nu mai trebuie sa va spun ca, in realitate, ei vor astepta mult si zadarnic aceasta intoarcere spre trecut.
Pentru ce altceva am fi oferit si inspirat crestinilor toata aceasta politica, fara a le da in realitate putinta de a o patrunde, daca nu doar penru a castiga pe ascuns, ceea ce noi fara acest mod de a proceda nu puteam castiga pe fata? Acest aspect fundamental a servit mereu ca baza organizarii francmasoneriei noastre secrete, care nu este cunoscuta si ale caror planuri nu sunt nici macar banuite de dobitoacele crestine, atrase de noi in organizatia vizibila a francmasoneriei, pentru a indeparta astfel de la noi privirile banuitoare ale fratilor lor.
AL XII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Interpretarea masonica secreta a cuvantului "libertate". Viitorul diferit al presei in timpul domniei planetare a francmasonilor. Controlul strict si total al presei atunci. Agentiile corespondentilor. Ce este in realitate progresul pentru francmasoni? Solidaritatea francmasonilor asa cum se manifesta ea in presa moderna. Atatarea si intretinerea pretentiilor "sociale" provinciale.
Infailibilitatea noului regim.
Cuvantul libertate, care poate fi talmacit in diferite feluri, noi il vom defini astfel: "Libertatea este dreptul de a face numai ceea ce permite legea". O astfel de talmacire a acestui cuvant, facuta la timpul potrivit, va pune toata libertatea in mainile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor face cu putinta ceea ce o sa ne fie noua placut, urmarind punerea in practica a programului de mai sus.
Ce rol joaca astazi presa? Ea serveste adeseori la atatarea patimilor si la intretinerea egoismelor de partid. Ea este plina de desertaciune, nedreptati si minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i inteleg deloc menirea. Noi mai intai o vom subjuga si ii vom pune oprelisti puternice, iar apoi vom face la fel si cu celelalte lucrari tiparite, caci la ce ne-ar servi subjugarea presei, daca nu ne vom pune la adapost si de focul atatator al brosurii si al cartii? Vom transforma publicitatea, care ne costa astazi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie in ziare, intr-un izvor de venit pentru Statul nostru. Vom infiinta un impozit special asupra presei. Vom sili sa se plateasca o garantie atunci cand se infiinteaza ziare sau tipografii. Astfel speram ca va fi scutit guvernul nostru francmasonic de orice atac din partea presei, iar cand se va ivi vreun prilej, vom da amenzi fara mila. Timbrele, garantiile si amenzile, toate acestea vor aduce Statului nostru venituri uriase.
Este drept ca ziarele de partid ar putea trece usor peste asemenea pierderi banesti si de aceea pe acestea le vom desfiinta, indata ce ne vor fi atacat a doua oara. Nimeni nu se va putea atinge nepedepsit de aureola atotputernicului guvern al nostru. Pretextul pentru a desfiinta un ziar va fi ca atata la revolta si destabilizeaza Statul fara motiv si fara dreptate. Va rog sa nu va surprinda ca printre ziarele care ne vor ataca, vor fi si cele intemeiate de noi, dar ele fiind ghidate de noi din umbra vor ataca numai acele puncte ale caror schimbari le vom dori.
Nimic nu va putea fi adus la cunostinta lumii fara supravegherea noastra. Acest rezultat este deja atins din zilele noastre prin faptul ca toate stirile si noutatile sunt primite de catre mai multe agentii care le aduna din toate partile lumii. Aceste agentii vor fi atunci fara deosebire numai ale noastre si nu vor publica decat ceea ce le vom ingadui noi.
Daca deja de pe acum am stiut sa castigam de partea noastra pe membrii societatilor crestine in asa masura, incat aproape toti privesc intamplarile lumii prin sticla cu anticipatie colorata a ochelarilor pe care chiar noi i-am pus pe nas, daca deja de pe acum nu mai exista pentru noi usi zavorate care sa ne impiedice cunoasterea acelor lucruri pe care crestinii le numesc prosteste secrete de Stat, ce va fi atunci cand vom fi stapanii recunoscuti ai acestei planete si vom conduce prin persoana Marelui Suveran?
Atunci oricine va voi sa fie editor, bibliotecar sau proprietar de tipografie ori sa se ocupe de industria tipografica, va trebui sa primeasca o diploma, care, in cazul ca posesorul ei se va face vinovat de vreo nelegiuire oarecare impotriva noastra, va fi luata numaidecat inapoi. Cu asemenea masuri, intrumentul gandirii de masa - presa - va deveni un mijloc de manipulare si educatie in mainile noastre, care nu va mai ingadui poporului sa bata campii asupra binefacerilor evolutiei spirituale si a progresului. Care dintre noi nu stie oare ca aceste binefaceri sunt inchipuite si multe dintre ele duc de-a dreptul la niste aspiratii care pentru noi sunt absurde? Din aceste aspiratii si vise s-au nascut atat raporturile anarhice ale oamenilor intre ei cat si cu stapanirea, deoarece progresul sau mai bine zis ideea progresului, a dat nastere ideilor tuturor emanciparilor, fara a le face deloc cu putinta realizarea. Toti acei pe care noi ii numim liberali sunt de fapt anarhisti, daca nu in fapte cel putin in ganduirile lor. Fiecare dintre ei urmareste ideea libertatii si pana la urma toti cad in anarhie, protestand din simpla placere de a protesta.
Dar sa revenim acum la presa. O vom ingreuna, ca si tot ce se tipareste, cu impozite si preturi foarte mari pentru fiecare foaie tiparita cat si cu alte garantii. Cartile cu mai putin de 30 de pagini vor fi taxate dublu. Le vom inregistra in categoria brosurilor pentru ca, pe de o parte, vom reusi prin aceasta sa reducem numarul revistelor care sunt pentru noi otrava cea mai primejdioasa, iar pe de alta parte, aceasta masura ii va sili pe scriitori sa produca lucrari atat de lungi, incat vor fi putin citite, mai ales din cauza pretului lor foarte mare. Dinpotriva, ceea ce vom edita si tipari noi pentru calauzirea mintilor in directia pe care o vom stabili, va fi ieftin si astfel va fi citit de catre toata lumea. Impozitul foarte mare va inabusi dorinta multora de a scrie, iar teama de pedeapsa va face pe literati sa atarne de noi.
Daca totusi se vor gasi unele persoane care doresc sa scrie impotriva noastra nu se va gasi in schimb nimeni sa le tipareasca scrierile. Inainte de a accepta o lucrare pentru tiparit, editorul va trebui sa mearga la autoritati pentru a obtine incuviintarea scrisa de a o face. In acest chip vom cunoaste dinainte cursele care ni se intind si le vom zadarnici dand dinainte lamuriri asupra subiectului tratat in care suntem atacati.
Literatura si ziaristica sunt cele doua forte educative mai insemnate, de aceea guvernul nostru va trebui sa fie proprietarul celor mai multe ziare.
Prin aceasta, inraurirea daunatoare noua a presei private va fi indepartata, iar noi vom castiga o influenta uriasa asupra majoritatii mintilor. Daca incuviintam sa apara 10 ziare noi, indata vom intemeia 30 de ale noastre si asa mai departe.
Publicul cititor este naiv si nu va banui nimic. Toate ziarele ediate de noi vor fi in aparenta de tendinte si opinii total opuse, lucru care va trezi in cazul majoritatii credule increderea in ele si astfel va antrage in jurul lor pe dusmanii nostri nebanuiti. Astfel ei vor cadea in cursa si vor fi facuti inofensivi prin diferite mijloace pe care le stim.
Publicatiile cu caracter oficial vor sta in randul intai. Ele vor veghea intotdeauna interesele noastre si de aceea influenta lor, care ne va fi favorabila noua, va ramane uriasa.
In randul al doilea vor sta publicatiile oficioase, ale caror rol va fi de a atrage pe nepasatori si pe cei fara vlaga.
In al treilea rand vom pune asa numita opozitie a noastra. Cel putin un ziar din acestea va fi cu desavarsire potrivnic ideilor noastre. Dusmanii nostri vor lua pe acest fals opozant drept un tovaras de lupta si astfel ne vor descoperi toate uneltirile lor datorita acestui tertip.
Ziarele noastre vor fi de toate tendintele: unele aristocratice, altele republicane, altele revolutionare sau chiar anarhiste, bineinteles atat timp cat va dainui Constitutia.
Ele vor manifesta in multiple moduri influenta noastra si vor avea, ca zeul Vishnu, o suta de maini, care fiecare va grabi schimbarea societatii dupa cum urmarim noi. Aceste maini vor calauzi prin sugestii adecvate opinia in directia care duce la scopul nostru, deoarece un om foarte intaratat pierde putinta de a rationa si cade cu usurinta sub puterea sugestiei. Neghiobii manipulati care vor crede ca repeta opinia ziarului partidului lor vor repeta si raspandi de fapt parerea noastra, ori aceea care ne va place noua sa se spuna. Ei isi vor inchipui, datorita naivitatii, ca urmeaza planul partidului lor, pe cand in realitate nu vor servi decat steagul pe care il vom ridica pe ascuns chiar noi pe seama lor.
Pentru a conduce in aceasta directie armata noastra de ziaristi va trebui sa organizam cu deosebita grija institutia aceasta. Sub numele de Birou Central al Presei vom pune la cale sedinte literare, in care agentii nostri vor da cuvantul secret de ordine si cu diferitele semnale cunoscute numai de francmasoni, fara ca cineva sa poata sa bage de seama. Discutand si in aparenta contrazicand initiativa noastra, dar in mod superficial, fara a intra in miezul lucrurilor, ziarele noastre vor sustine o polemica prefacuta cu organele oficiale, pentru a ne da prin aceasta putinta de a ne pronunta si mai limpede decat am putea-o face in primele noastre declaratii oficiale, intarind astfel sugestiile facute de noi.
Aceste atacuri inscenate de noi vor face ca supusii nostri sa creada ca pot vorbi liber; iar pe de alta parte agentii nostri vor putea spune pretutindeni, ca organele care se declara impotriva noastra nu fac decat sa cleveteasca in mod prostesc deoarece nu pot gasi pricini adevarate pentru combaterea serioasa a masurilor noastre.
Prin aceste mijloace abile de manipulare nebanuite si nevazute de catre opinia publica, dar foarte sigure, vom castiga in orice situatie atentia si increderea publica. Prin ele, dupa caz, vom intarata sau vom linisti, dupa cum avem nevoie, spiritele in probleme politice, le vom convinge sau le vom amagi, scotand de sub tipar cand adevarul, cand minciuna, cand ambele abil combinate, adeverind sau dezmintind faptele, dupa inraurirea pe care urmarim ca acestea sa o aiba asupra publicului, pipaind totdeauna cu mare prudenta si grija locul, inainte de a pune cu fermitate piciorul pe el. Actionand astfel ii vom invinge pe dusmanii nostri fara doar si poate, deoarece ei nu vor avea la dispozitie publicatii prin care sa-si poata spune cuvantul pana la sfarsit sau denigrand nu le vom permite sa dea nici o replica in ziar in urma masurilor pe care le-am aratat. Astfel, prin campanii mincinoase lansate contra dusmanilor nostri nici nu va mai trebui sa-i combatem cu temeinicie.
In caz de nevoie ii vom combate cu tarie prin ziarele noastre oficiale recurgand chiar la calomnii distrugatoare ce vor fi lansate prin presa noastra din categoria a treia.
Inca de pe acum, cel putin in cadrele presei, exista o puternica solidaritate francmasonica. Toate organele presei sunt legate intre ele prin secret profesional. Ca si stravechii auguri, nici unul dintre membrii ei nu destainuie secretul si cunostintele sale daca nu i se porunceste. Nici un ziarist nu se va incumeta sa trateze public si sa divulge aceasta taina, deoarece nici unul dintre ei nu va fi primit in randul scriitorilor daca nu are vreo pata rusinoasa in trecutul sau, care sa poata fi indata facuta publica in caz de tradare sau necredinta. Atata vreme cat aceste pacate sunt pastrate in taina de catre anumiti oameni, scriitorul, prin faima sa, poate atrage si focaliza in jurul lui admiratia si simpatia majoritatii tarii, care il va urma cu insufletire.
Socotelile noastre in ceea ce prieste recrutarea de noi francmasoni se intind cu deosebire asupra provinciei. Acolo noi trebuie sa atatam nadejdi si dorinte potrivnice celor din capitala careia ii vom spune ca acestea sunt nadejdiile si dorintele adevarate ale provinciilor, desi este lesne de inteles ca izvorul central al dezbinarilor nu porneste decat de la noi. Sa stiti ca, atata timp cat nu ne vom bucura inca de o putere deplina va fi adesea nevoie de a inabusi glasul capitalelor prin acela al majoritatii, al poporului din provincii, care va fi cu abilitate atatat de catre agentii nostri. Va trebui ca, in momentul psihologic stabilit de noi, capitalele sa nu mai aiba nici un cuvant de spus asupra faptului implinit, din simplul motiv ca acesta va fi deja primit cu mult mai repede de catre majoritatea poporului, prin intermediul oraselor din provincie.
Cand vom intra in noua oranduire de Stat Planetar care va pregati domnia noastra asupra intregii planete, nu vom putea lasa sa se mai descopere prin presa necinstea publica. Va trebui sa se creada atunci ca noua noastra stapanire a multumit atat de bine pe toata lumea, incat au disparut chiar si crimele. Cazurile de izbucnire a criminalitatii nu vor trebui atunci sa fie cunoscute decat de victimele lor si de martori intamplatori.
AL XIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni. Chestiunile politice care apar. Chestiunile industriale. Petrecerile ca mijloc de deviere. Casele poporului. Adevarul este unul. Marile probleme care survin.
Nevoia painii zilnice ii face pe crestini sa taca si sa fie servitorii nostri umili. Agentii nostri din presa vor discuta, la porunca noastra, masurile si schimbarile pe care ne-ar fi cam greu sa le dam publicitatii dintr-odata, pe nesteptate. Noi, in acest timp, folosindu-ne de zgomotul pricinuit de aceste discutii, vom infaptui masurile dorite si le vom prezenta publicului ca pe un fapt implinit. Nimeni nu va avea indrazneala sa ceara nimicirea celor hotarate, mai ales ca vor fi prezentate ca fiind un real progres. De altfel, presa va face atunci un joc util noua si va atrage indata atentia publicului spre chestiuni senzationale noi (caci, dupa cum stiti, noi am obisnit oamenii de a cauta totdeauna ceva nou si schimbator). Cativa neghiobi, inchipuindu-si ca sunt uneltele sortii, se vor napusti asupra acestor noi chestiuni fara a sti ca ei nu inteleg nimic din ceea ce noi vrem in realitate sa se discute. Chestiunile politicii nu sunt deschise nimanui, in afara de aceia care i-au dat nastere, inca inainte cu multe veacuri si care o conduc chiar si acum in taina.
Din toate acestea puteti vedea ca, prefacandu-ne uneori ca cerem parerea multimii, noi nu facem altceva decat sa ne usuram infaptuirea planurilor noastre. De asemenea puteti observa ca noi cautam totdeauna aprobarea nu a faptelor, ci a cuvintelor noastre rostite la cutare prilej. Noi trebuie sa spunem pretutindeni si totdeauna ca, in toate masurile noastre ne ghidam dupa speranta unita cu siguranta de a fi folositori binelui tuturor.
Pentru a abate cu abilitate atentia oamenilor prea ingrijorati de problemele politice, vom scoate la iveala problemele economice senzationale inainte de asa zisele probleme politice noi. Ii vom lasa atunci pe toti sa-si descarce furiile lor asupra acestui subiect. Gloatele se vor invoi sa ramana linistite, sa se odihneasca dupa inchipuita lor activitate politica (cu care i-am obisnuit noi insine, pentru ca sa putem lupta prin mijlocirea lor cu guvernele crestine), cu conditia de a avea noi distractii si ocupatii. In aceste noi distractii si ocupatii ii vom indrepta apoi aproape pe aceleasi cai politice. Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului sa nu ajunga la nimic profund prin cugetare. Eventual ii vom opri eficient de la gandire prin petreceri si sport, prin jocuri, prin desfatari vicioase, prin inlantuiri de patimi si prin case de toleranta publice. Indata vom pune apoi prin presa concursuri banale de arte si tot felul de sporturi. Aceste preocupari de masa vor indeparta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii, dezobisnuindu-se din ce in ce mai mult sa gandeasca spontan si independent numai prin ei insisi vor ajunge sa vorbeasca datorita propagandei noastre tocmai asa cum gandim noi. Datorita superficialitatii si a lenii lor de a gandi noi vom fi singurii care vom da impulsuri si indrumari cugetarii mai ales prin intermediul anumitor persoane care, bineinteles, nu vor fi deloc banuite de a avea legaturi stranse cu noi.
Rolul utopistilor liberali va fi pentru totdeauna sfarsit, atunci cand va fi recunoscut regimul nostru francmasonic planetar. Pana atunci vor aduce multe foloase noua. De aceea, adeseori ii vom indemna mult mai mult pe oameni sa nascoceasca tot felul de teorii complet ireale si fantastice, considerate noi, sau asa zise progresiste, caci astfel vom suci cu o mare usurinta capetele acestor crestini, cu ajutorul cuvantului PROGRES. Nu gasiti aproape nici unul printre ei care sa inteleaga ca sub acest cuvant se ascunde o greseala, afara de cazurile cand este vorba de descoperiri materiale, deoarece adevarul este numai unul singur si neschimbat, si nu poate prin urmare sa progreseze. Progresul, ca o idee gresita, serveste la intunecarea adevarului, pentru ca nimeni sa nu-l cunoasca, in afara de noi alesii care suntem pazitorii lui.
Cand domnia noastra planetara va fi sosit, oratorii nostri vor vorbi cu patos poporului despre marile probleme misterioase care au framantat omenirea pentru a o duce, in sfarsit, la regimul nostru mantuitor. Nimeni nu va banui atunci ca toate aceste probleme au fost nascocite de catre noi, dupa un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit in tot cursul lungilor veacuri.
AL XIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Religia cea noua a viitorului. Sclavia viitorului. Imposibilitatea de a cunoaste misterele religiei francmasonice a viitorului. Pornografia necesara si viitorul cuvantului tiparit atunci cand francmasonii vor avea complet puterea.
Cand va fi sosit domnia noastra planetara, nu vom recunoaste nici o alta religie afara de aceea a noastra, care este unica si de care ne este legat destinul, deoarece noi francmasonii suntem alesii prin care acest destin este unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui sa nimicim toate credintele.
Faptul ca prin aceasta nimicire a credintei se sporeste numarul ateilor din zilele noastre, nu ne va stanjeni straduintele, ci din contra va servi drept pilda generatiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al carei sistem stoic conceput de noi va izbuti sa cucereasca toate popoarele.
Vom spune atunci tuturor ca in aceasta consta adevarul ei mistic, in care zace toata forta ei educatoare. Atunci vom publica la toate prilejurile articole in care vom asemana regimul nostru mantuitor cu cele ale trecutului. Binefacerile unei odihne castigate dupa veacuri de framantari vor scoate la iveala insusirile placute ale stapanirii noastre. Greselile administratorilor crestini vor fi zugravite de noi in culorile cele mai vii. Vom da nastere la o asa de mare scarba fata de aceste administratii, incat popoarele vor prefera odihna robiei in locul drepturilor mult trambitatei libertati care i-a zapacit atat de mult si care le-a rapit mijloacele de trai facandu-i sa fie exploatati de catre o ceata de aventurieri, nestiutori de ceea ce fac. Nefolositoarele schimbari de guvern, la care ii indemnam noi pe crestini atunci cand voim sa sapam temeliile lor de guvernamant, vor obosi in aceasta vreme atat de mult popoarele, incat ele vor prefera sa indure orice din partea noastra, numai sa scape de noi framantari. Vom arata atunci cu staruinta greselile istorice ale guvernelor crestine care, in lipsa adevaratului bine, au ametit omenirea in cursul atator veacuri, urmarind un bine social iluzoriu, fara a-si da seama ca planurile lor inrautatesc, in loc sa imbunatateasca, conditiile vietii omenesti pe aceasta planeta.
Filozofii nostri vor discuta toate greselile credintelor crestine, dar nimeni niciodata nu va discuta religia noastra sub adevarata ei infatisare, deoarece nimeni nu o va cunoaste cu adevarat, afara de cei ai nostri, care nu vor indrazni niciodata sa-i descopere tainele.
In tarile zise inaintate, am dat deja nastere unei literaturi nebune, murdare, marsave. Aceasta o vom raspandi catva timp, chiar si dupa ce am ajuns la putere, pentru a scoate mai mult la iveala deosebirea dintre discursurile, dintre programele noastre si aceste nemernicii ale crestinilor. Initiatii nostri francmasoni, crescuti pentru a conduce pe crestini, vor alcatui discursuri, planuri, memorii, articole care ne vor da inraurirea deplina asupra acestor oameni si ne vor ingadui sa-i indreptam catre ideile si cunostintele pe care vom voi atunci ca ei sa le insuseasca.
AL XV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Secretul loviturii de stat mondiale ce va dura o zi. Condamnarile la moarte ce vor fi pronuntate atunci. Soarta viitoare a tuturor francmasonilor crestini.
Caracterul legendar si mistic al puterii francmasonilor. Inmultirea rapida a lojilor francmasonice. Administratia centrala a Marilor maestri francmasoni.
Tainica afacere Azeff. Francmasoneria este calauza esentiala a tuturor societatilor secrete. Importanta tainica a succesului public. Colectivismul inerent. Victimele eventuale. Condamnarea ulterioara la moarte a francmasonilor. Prabusirea planetara a prestigiului legilor si al autoritatii.
Prealegerea francmasonilor. Scurtimea si limpezimea exemplara a legilor care vor fi promulgate in timpul domniei viitoare a francmasonilor. Supunere totala si neconditionata fata de autoritate. Masuri dure contra abuzurilor de putere.
Cruzimea neobisnuita a pedepselor. Limita varstei pentru cei care vor fi judecatori. Liberalismul judecatorilor si al puterii vor dispare. Banul mondial al Statului Planetar Unic. Absolutismul fara precedent al francmasoneriei. Dreptul de casatie. "Aspectul" patriarhal al viitorului "guvern" Planetar. Zeificarea obligatorie a guvernului. Dreptul celui mai tare in calitatea sa de drept unic. Regele Statului Unic Planetar este considerat a fi patriarhul lumii.
Cand in sfarsit vom incepe a domni peste tot globul - cu ajutorul loviturilor de Stat (pregatite in aceeasi zi) - si dupa ce vom fi hotarat desfiintarea tuturor guvernelor in fiinta (chiar daca pana atunci va mai trece o oarecare vreme), vom cauta sa impiedicam uneltirile si comploturile impotriva noastra. In acest scop, vom osandi la moarte pe toti aceia care vor intampina venirea noastra la putere cu armele in maini. De asemenea orice infiintare de noi societati secrete, ce nu va servi scopurile noastre, va fi atunci pedepsita cu moartea. Atat societatile secrete care exista in zilele noastre si care ne sunt cunoscute, ori care ne-au servit si ne servesc inca, cat si cele care nu ne sunt cunoscute, vor fi dupa aceea desfiintate, iar membrii lor vor fi trimisi in continente departate, in afara Europei. La fel vom proceda cu toti cei care stiu prea multe despre noi (chiar din randurile noastre, din Francmasoneria exterioara, care au ajuns sa stie prea multe lucruri secrete). Aceia pe care ii vom cruta pentru un motiv oarecare, vor trai sub o vesnica amenintare a surghiunului.
De indata ce vom avea puterea vom publica legi aspre prin care vom sili pe toti fostii membri ai societatilor secrete, care ne sunt sau care ne-au fost rivale, sa paraseasca Europa, care va deveni centrul stapanirii noastre.
(Aici apare destul de clar ca, in final, Europa va fi centrul sau, cu alte cuvinte, Comandamentul Francmasoneriei Mondiale).
In societatea umana in care, gradat noi am semanat din plin semintele dezbinarii, nemultumirii, si a prins radacini neintelegerea (cum este de exemplu protestantismul), nu se va mai putea restabili dupa aceea ordinea decat prin masuri dure, rapide si nemiloase, care vor dovedi o putere de neclintit; este evident inutil sa se dea vreo atentie victimelor cazute pentru binele nostru viitor. Rolul fiecarui guvern care recunoaste ca exista, nu este numai de a culege roadele privilegiilor sale, ci si de a-si indeplini datoriile, pentru a ajunge la infaptuirea anumitor scopuri, fie chiar cu pretul celor mai mari jertfe. Pentru ca un guvern sa ajunga sa fie neclintit, trebuie sa-si mareasca la maximum aureola puterii sale, iar aceasta aureola nu se castiga decat printr-o fascinanta inflexibilitate a puterii, care trebuie sa poarte semnele unei atotputernicii oculte. Asa era, pana in vremurile din urma, autocratia care tocmai de aceea ramane singurul nostru dusman serios din intreaga lume, alaturi de Papalitate. Aduceti-va in aceasta directie aminte de pilda Italiei inecate in sange, care totusi nu s-a atins de nici un fir de par al lui Sylla, cel care a varsat acest sange. Sylla, prin puterea sa uluitoare, s-a ridicat pana la cea mai inalta treapta in ochii poporului chinuit si jertfit chiar de catre el, iar intoarcerea lui indrazneata in Italia, l-a facut si mai inviolabil. Poporul nu se atinge niciodata de acela care-l hipnotizeaza prin indrazneala si taria vointei lui.
Asteptand insa venirea momentului victoriei, cat si pentru a grabi clipa triumfului nostru, vom infiinta si vom inmulti lojile masonice in toate tarile din lume. In aceste loji francmasonice, care pentru cei naivi vor parea opuse si diferite, ii vom coopta si ii vom atrage sa intre in ele pe toti aceia care sunt sau pot fi niste eminenti agenti. Aceste grupari, aceste "loji" vor reprezenta totodata centrul nostru principal de informatii si manipulare a maselor ignorante, fiindca ele vor ramane mijlocul cel mai eficient al activitatii noastre. Vom conduce centralizat, in mod strict, toate aceste societati francmasonice (in mod aparent diferite) printr-o administratie cunoscuta numai de noi - cei care suntem si vom ramane total necunoscuti, pentru a putea actiona cat mai eficient din umbra - si care va fi compusa si condusa in totalitate numai de cei mai inteligenti oameni ai nostri. Lojile noastre francmasonice vor avea fiecare cate un reprezentant numit de noi, iar acesta va fi cel care va da cuvantul de ordine si programul pe care noi il vom decide; in dosul acestui reprezentant se va ascunde nebanuita administratia despre care am vorbit. Vom forma si vom intretine in cadrul acestor loji francmasonice focarul tuturor miscarilor anarhice-revolutionare si liberale, care vor servi scopurilor noastre. Aceste loji vor fi alcatuite din oameni cat mai docili si maleabili, care vor proveni pe cat posibil din toate straturile societatii, dar mai ales dintre cei bogati. Planurile politice cele mai secrete ne vor fi astfel aduse noua totdeauna la cunostinta si vor cadea in mana noastra si, in cazul in care vom fi de acord cu continutul lor, ele vor intra imediat sub autoritatea noastra din prima zi a aparitiei lor. Printre membrii acestor loji vor trebui neaparat sa fie cuprinsi aproape toti agentii politiei nationale si internationale, deoarece serviciile lor sunt de neinlocuit pentru noi, avand in vedere ca politia poate nu numai sa ia masuri rapide impotriva nesupusilor si recalcintrantilor, dar sa si acopere ori sa musamalizeze complet toate actiunile noastre rele sau sa gaseasca pretexte avantajoase pentru noi atunci cand apar nemultumiri si cand am putea fi descoperiti. Aceia care intra cel mai usor in societatile secrete sunt de obicei niste ambitiosi sau aventurieri si sunt in general oameni usurateci, cu care nu ne va fi greu sa ne intelegem pentru infaptuirea planurilor noastre.
Daca se vor naste la un moment dat dezordini intr-un Stat, aceasta va insemna ca am avut chiar noi nevoie sa generam tulburari pentru a nimici o solidaritate prea mare. Daca se va pune la cale un complot in sanul sau, conducatorul acestei uneltiri va fi unul dintre cei mai credinciosi servitori ai nostri.
Este absolut firesc ca noi, cei putini care facem parte din Ierarhia Francmasonica Secreta, si nimeni altcineva, sa fim cei care coordoneaza, nebanuiti de nimeni - din umbra - actiunea Francmasoneriei exterioare, pentru ca numai noi stim cu adevarat unde vrem sa ajungem; noi, numai noi cei ce facem parte din elita trebuie sa cunoastem scopul final al fiecarei actiuni, in timp ce toti ceilalti membri ai lojilor nu trebuie sa stie mai nimic.
Pentru membrii Francmasoneriei exterioare, scopul respectivei actiuni va fi prezentat ca fiind altul si astfel ei nici macar nu vor banui ceea ce urmarim noi atunci. Ei se multumesc de obicei cu un succes momentan, care le satisface amorul propriu in infaptuirea planurilor lor, fara a observa ca acest plan nu porneste totdeauna din initiativa lor ci le este sugerat de catre noi.
Oamenii se inscriu cel mai adesea in loji din curiozitate sau fiind animati de speranta desarta de a-si satisface ambitiile politice cu ajutorul lor; altii vor sa profite de relatiile oferite de noi iar unii numai pentru a-si expune inaintea unui public visurile lor irealizabile, care in realitate nu se sprijina pe nimic. De cele mai multe ori acestor oameni naivi le este sete de emotia succesului si a aplauzelor, manifestari cu care noi nu suntem niciodata zgarciti. Noi le oferim intotdeauna acest succes pentru a ne folosi ulterior de multumirea de sine care este legata de el si datorita careia oamenii primesc foarte usor sugestiile noastre fara a baga de seama, fiind in acelasi timp cu totul convinsi ca exprima fara gres ideile proprii si ca ei nici nu ar putea fi in stare sa si le insuseasca pe ale altora. Nici nu va puteti inchipui cat de usor si cum pot cadea chiar si cei mai inteligenti oameni care se afla si raman intr-o stare de naivitate plina de inconstienta, cu conditia de a-i face sa fie cat mai multumiti de ei insisi. In acelasi timp doar noi stim cat este de usor sa-i descurajezi prin cel mai mic insucces, fie chiar numai prin incetarea aplauzelor, si astfel sa-i robesti unei supuneri slugarnice numai pentru a putea obtine mai mereu noi succese.
In masura in care marii nostri Maestri Francmasoni dispretuiesc gloria, numai spre a face sa reuseasca pe deplin si cat mai repede proiectele lor, in aceeasi masura oamenii obisnuiti care au mintea unor copii sunt in stare sa-si jertfeasca toate telurile lor numai si numai pentru a obtine cat mai multa glorie. Acest fel tipic de a vedea al lor ne usureaza foarte mult sarcina de a-i influenta si de a-i conduce. Acesti tigri la infatisare au in realitate sufletul unei turme de oi, iar capetele lor, cu rare exceptii, sunt cu desavarsire goale si tocmai aceasta explica de ce ei pot fi influentati si manipulati atat de usor. Le-am dat acum drept cal de bataie, asa cum dai unui copil o jucarile, visul absorbirii complete a individualitatii omenesti de catre unitatea simbolica a colectivismului. Inca n-au ajuns sa inteleaga si nici nu vor intelege curand ca aceasta jucarie le-a absorbit deocamdata cu totul atentia. Este aici o incalcare fatisa a celei mai importante legi a naturii care, din prima zi a Creatiei, a facut pe fiecare fiinta deosebita de cealalta, tocmai pentru a-si afirma in mod creator individualitatea.
Faptul ca noi am fost in stare sa-i aducem, iar actualmente sa-i mentinem in aceasta stare nebuneasca, nu ne dovedeste oare cu o limpezime orbitoare, cat de putin dezvoltata este mintea lor fata de mintea noastra?
Acest aspect este cea mai importanta garantie a succesului nostru. Cat de clarvazatori erau MAEŞTRII nostri francmasoni care au spus ca pentru a atinge un scop mare nu trebuie niciodata sa te opresti in fata mijloacelor si nu trebuie sa-ti precupetesti numarul victimelor jertfite! Noi n-am numarat victimele din randurile noastre si cu toate ca la nevoie am sacrificat pe unii dintre ai nostri, procedand astfel, am dat Ierarhiei noastre francmasonice secrete o putere pe care altfel nu am fi dobandit-o poate niciodata. Victimele dintre cei ai nostri, relativ putine ca numar, ne-au aparat totdeauna la momentul potrivit de distrugerea totala.
Moartea este sfarsitul de neinlaturat al fiecaruia. Mai util este sa grabim moartea acelora care, plini de fermitate, pun piedici operei noastre, decat sa murim noi, MAEŞTRII FRANCMASONI care am dat nastere acestei opere gigantice. Noi va trebui sa-i osandim la moarte si sa-i executam pe francmasonii tradatori, astfel incat nimeni, afara de fratii lor sa nu poata sa banuiasca ceva, nici chiar victimele condamnarii noastre. Ei mor toti, cand trebuie, in conformitate cu planurile noastre, IN APARENTA de moarte naturala.
Aceste masuri drastice au inlaturat din sanul francmasoneriei (ordinare) orice urma de impotrivire si de nesupunere. Tot predicand crestinilor liberalismul, noi mentinem totodata si pe agentii nostri agitatori intr-o supunere desavarsita.
AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Modul secret in care universitatile pot fi facute sa devina nevatamatoare.
Clasicismul va fi pe deplin inlocuit. Educatia in Statul Planetar Unic si alte profesiuni. Reclama obligatorie a autoritatii "Stapanitorului" cel nou in scoli. Desfiintarea completa a invatamantului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independenta gandirii va fi reprimata. Invatatura in Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.
In scopul de a nimici cat mai repede si definitiv toate fortele colective care nu sunt ale noastre, vom intemeia noi altele, care vor actiona intr-un spirit nou asa cum vrem noi (Universitati). Rectorii si profesorii vor fi pregatiti in taina pentru munca lor, in spiritul nostru francmasonic, prin programe de actiuni strict secrete si amanuntite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiti numai dupa ce vor fi verificati cu mare grija si vor depinde de guvern.
Atunci cand vom prelua puterea si vom conduce printr-un Guvern Unic intreaga planeta, vom exclude complet din programele de studii dreptul cetatenesc si tot ceea ce priveste aspectul tainic care se refera la problemele politice. Aceste mari secrete, care permit sa fie manipulate masele, vor fi predate numai catorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru insusirile lor speciale. Cand vom fi in final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care inainte erau studiate si care pot pricinui tulburari si ii vom face pe tineri sa fie ascultatori si sa ii iubeasca pana la idolatrizare (cultul personalitatii!) pe cei care ii vor conduce.
Vom sterge apoi din memoria umanitatii toate informatiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajeaza.
Tot atunci vom face astfel incat vom desfiinta in intregime orice forma de invatamant liber.
Sistemul de reprimare sistematica a gandirii binefacatoare, creatoare, libere este de pe acum in vigoare in cadrul sistemului educational bazat din ce in ce mai mult pe folosirea persuasiva a imaginilor care va trebui sa transforme cat mai repede oamenii in niste animale supuse, care vor astepta inerti sa li se infatiseze toate lucrurile prin imagini modificate conform intentiilor noastre pentru a intelege totul asa cum vrem noi. In Franta, unul dintre agentii nostri cei mai eficienti si anume Bourgeois, a inceput deja sa promoveze noul program de educatie cu ajutorul imaginilor.
AL XVII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Baroul va fi restructurat. Influenta preotilor crestini va trebui sa scada tot mai mult. Libertatea constiintei se va urmari sa fie diminuata.
Regele Statului Planetar Unic al Francmasonilor va fi simultan si Patriarh si Papa. Mijloacele secrete de lupta ale francmasoneriei cu bisericile existente.
Problemele curente ale presei contemporane asa cum sunt ele privite de francmasoni. Organizarea cea noua a politiei. Politia voluntara. Spionajul si turnatoria dupa modelul gruparilor francmasonice secrete. Abuzurile de putere vor fi curent musamalizate.
Baroul ii face cel mai adesea pe oameni sa devina reci, cruzi, indaratnici, totodata aceasta ii face sa fie obisnuiti sa vada totul in folosul apararii a nu conteaza ce si nu pentru a sustine binele social. Prin aceasta ei demoralizeaza aproape in intregime tribunalul. Noi vom face din acesti oameni impietriti la suflet si foarte servili functionari executivi.
Avocatii si judecatorii vor fi lipsiti atunci de dreptul de a comunica cu inculpatii; ei vor primi numai procesele de la tribunal si apoi isi vor apara clientii dupa interogatoriul luat de tribunal, o data ce faptele le vor fi astfel cunoscute. Ei vor primi in toate cazurile onorarii care vor fi independente de calitatea apararii. Aceasta va duce in scurt timp la suprimarea, printre altele, a coruptiei care exista actualmente in aparatul judecatoresc, caci la ora actuala acesta nu mai consimte sa dea castig de cauza decat numai celui care plateste.
Am luat de asemenea masuri pentru a discredita complet clasa preotilor crestini, si numai cativa ani ne mai despart de desfiintarea religiei crestine (CONSPIRATIA FRANCMASONICA MONDIALA CARE VIZEAZA SUBMINAREA ŞI DISTRUGEREA CREŞTINISMULUI).
In general, presa noastra contemporana va demasca numai afacerile coruptiei de stat, religiile, incapacitatea flagranta si prostia actualilor conducatori si toate acestea vor fi facute in termenii cei mai injositori, pentru a-i ponegri si calomnia mai ales pe cei buni si destoinici in toate modurile, asa cum numai noi stim sa facem cu genialitatea noastra diabolica.
In timpul guvernarii noastre planetare, fiecare al treilea om va supraveghea aproape permanent pe ceilalti. Atunci nu va mai fi deloc rusinos sa fii spion, cutra si denuntator.
Agentii nostri, care vor fi cozile noastre de topor in multe situatii vor fi racolati atat din inalta societate, cat si din clasele de jos si chiar din cele de mijloc, dintre editori, tipografi, librari, comercianti, muncitori, birjari, lachei etc.
Verificarea depozitiilor si a tuturor arestarilor vor depinde atunci de un grup de controlori. Acela care nu va da cat mai detaliat raportul asupra a tot ceea ce a vazut si a auzit in materie de politica, va fi considerat vinovat de tainuire si complicitate, fiind tratat dupa aceea ca si cand s-ar fi dovedit ca a facut aceste doua lucruri.
In regatul nostru universal, care va cuprinde toate tarile ce vor fi atunci fara granita, va fi obligatoriu pentru toti oamenii nostri devotati si fideli sa serveasca statul in felul acesta.
AL XVIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Masurile suplimentare de siguranta care vor fi luate de francmasoni.
Supravegherea foarte atenta si totala a conspiratorilor. O garda numeroasa care il pazeste la vedere pe Presedintele Statului indica ruina puterii. Garda regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic si totalitar al puterii. Arestarea rapida si cercetarea abuziva va fi realizata la prima banuiala atunci.
Cand vom considera ca este stringent necesar sa intarim masurile de protectie politica, vom declansa imediat dezordine si manifestari de nemultumire, care vor fi amorsate si exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleasi sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi atunci drept motiv pentru a autoriza tot felul de perchezitii si supravegheri care se vor putea face chiar cu ajutorul politiei.
Nu trebuie sa se uite ca aproape totdeauna prestigiul puterii scade daca se descopera periodic ca exista comploturi impotriva sa. Noi am distrus nu o data prestigiul conducatorilor buni prin desele atentate organizate de agentii nostri, care pentru noi nu sunt altceva decat niste miei orbi ai turmei pe care o conducem. Vom sili astfel pe guvernanti sa-si recunoasca neputinta prin masurile fatise de siguranta pe care ei vor fi nevoiti sa le ia si astfel vom ruina complet pana la urma prestigiul puterii.
A pazi tot timpul, pe fata un mare conducator inseamna a recunoaste slabiciunea guvernului. Conducatorul Suprem ales de noi, cand va apare in sanul multimii va fi totdeauna inconjurat de o multime de barbati si de femei care vor fi luati de cei naivi drept curiosi. Noi consideram ca o data cu instituirea garzii oficiale dispare prestigiul mistic al puterii.
Noi ii vom aresta imediat pe criminali la prima banuiala. Teama ca ne-am putea insela nu trebuie sa fie un motiv care sa dea posibilitatea de fuga ori de sustragere unor indivizi banuiti de un delict sau de o crima politica, situatie pentru care noi ne vom arata a fi neinduratori. Datorita prostiei lor si a naivitatii conducatorilor de state, la ora actuala, guvernele nu sunt in stare sa inteleaga ce este in realitate politica si care sunt tainele ei.
AL XIX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Dreptul de a prezenta jalbe si proiecte va fi speculat la maxim de francmasoni. Razvratirile si rostul acestora. Crimele politice vor fi altfel judecate de tribunale. Reclama pentru crimele politice va trebui sa inceteze pentru totdeauna.
Cu toate ca noi nu vom ingadui ca fiecare sa se ocupe in mod direct de politica, vom incuraja in schimb orice raport, orice cerere care va solicita guvernul sa imbunatateasca starea poporului: aceasta ne va permite sa vedem cat mai clar si la momentul potrivit toate lipsurile si doleantele supusilor nostri, carora le vom raspunde fie cu indeplinirea cererilor facute, daca evident acestea nu ne lezeaza interesele, fie cu o respingere abil argumentata, care va urmari totodata sa dovedeasca greseala de judecata a celor ce le-au alcatuit.
Uneltirile revolutionare cel mai adesea nu sunt altceva decat latratul unui catelus impotriva unui elefant. Pentru un guvern care este organizat, asa cum trebuie, nu atat din punct de vedere politienesc, ci social, latratul acestui catelus n-are insemnatate si se produce numai pentru ca dobitocul nu-si cunoaste de fapt nici locul si nici insemnatatea lui. Va fi de-ajuns sa se dovedeasca, printr-un exemplu sugestiv, atat importanta unuia cat si a celuilalt, pentru ca acesti catei sa inceteze de a mai latra si sa inceapa sa dea bucurosi din coada de indata ce zaresc elefantul.
Pentru a rapi crimei politice faima ei de fapta vitejeasca, vom avea grija sa o punem inaintea judecatorilor pe aceeasi treapta cu furtul, omorul si impreuna cu orice alta nelegiuire marsava si josnica. Atunci opinia publica va confunda destul de usor in gandul ei aceasta categorie de crime cu rusinea tuturor celorlalte, si va sfarsi prin a le privi cu acelasi dispret. Noi ne-am propus de asemeni si intr-o anumita masura credem ca deja am izbutit sa-i impiedicam pe crestini sa mai lupte impotriva uneltirilor noastre revolutionare.
In acest scop, atat prin presa, cat si prin cuvantarile noastre sau articolele publicate, in manualele de istorie care au fost si vor fi in mod viclean alcatuite de noi, am facut o abila reclama pentru asa zisa jertfa totala de sine care a fost sau este facuta de catre cei razvratiti chipurile in vederea binelui obstesc. Aceasta reclama a marit considerabil numarul liberalilor si a aruncat totodata mii de crestini naivi in randurile turmei noastre facandu-i sa devina niste supusi francmasoni de duzina care ne servesc cu devotament interesele.
AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Noul program financiar. Impozitul va fi marit in mod progresiv. Perceperea progresiva si insidioasa a impozitului prin asa zisele timbre. Casa de fond de titluri si modul in care va fi evitata stagnarea banilor. Curtea de conturi.
Desfiintarea reprezentarii. Stagnarea posibila a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea noua de cost a muncii. Bugetul.
Imprumuturile statului si modul in care vor fi ele realizate. Seria hartiilor cu 1% dobanda. Hartiile industriale. Conducatorii crestinilor: favoritii si totodata agentii eficienti ai francmasonilor.
Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfarsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarator al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra intregului pamant. Incepand acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai intai aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.
Cand vom pune mana pe putere si vom domni nestingheriti asupra intregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri in interesul sau propriu de a incarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate in rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de intretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.
In timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu ablitate ideea fictiva a legalitatii insusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste in Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de infaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.
In felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fara sfiala, dar progresiv si ele vor asigura in realitate un venit cu mult mai mare decat cel dat de impozitul proportional de astazi.
Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este in stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca in cazul in care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor. Cumpararea unei proprietati, sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva. Calculati va rog cat de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamantul.
Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar.
Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l inconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc in majoritatea cazurilor decat interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.
Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramaneau astfel fara sa fie folosite, sustragandu-se in acest fel banii statului, care era pana la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani.
Aceste imprumuturi maresc in final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobanzilor. Concentrarea aproape de neimaginat in trecut a industriei in mainile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.
Orice imprumut pe care il solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neintelegerea drepturilor sale. In viziunea noastra imprumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, in loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mana intinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre. Imprumuturile externe sunt intocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decat atunci cand cad singure sau atunci cand statul le arunca deoparte cu hotarare. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pana la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda in urma acestor masive si abile "luari de sange" benevole.
Atata timp cat imprumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decat sa mute banii din buzunarul saracului in acela al bogatului. Dar atunci cand noi am cumparat prin coruptie si viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmarind astfel stramutarea cat mai grabnica a imprumuturilor la extern, aproape toate bogatiile statelor au inceput sa curga ca niste fluvii spre tezaurele noastre si in urma acestui tratament aproape toti oamenii au inceput sa ne plateasca un bir de robi. Daca nesabuinta atat de evidenta pentru noi a conducatorilor de stat, in ceea ce priveste afacerile statului si prostia crasa persoanelor cu functii importante de conducere precum si coruptibilitatea ministrilor au incarcat tarile lor de datorii uriase pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie sa stiti ca toate acestea ne-au costat bani si au implicat eforturi.
Hartiile industriale (actiunile) vor fi apoi cumparate chiar de guvern care, din simplu tributar de impozite - cum este acum -, se va transforma mai tarziu in imprumutator din calcul. O astfel de masura abila va face totdeauna sa inceteze stagnarea banilor si parazitismul si va sugruma gradat presa, fiindca trebuie sa aveti in vedere ca aceste lucruri ne sunt foarte de folos atat timp cat noi nu avem puterea la nivel planetar; dar retineti ca ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci cand o vom dobandi.
Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu abilitate si indrazneala pentru a dobandi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi ii povatuiam altadata sa se distreze cat mai mult si cat mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decat un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau in realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si imbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari... Economii de ce anume? De noi imprumuturi?... Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i intrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i intrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin in continuare de la noi...
AL XXI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Imprumuturile interne. Pasivul si impozitele. Conversiile. Casele de Economii si renta. Suprimarea completa a bursei fondurilor publice. Taxarea modificata a valorilor industriale.
Noi am profitat totdeauna din plin de coruptia administratorilor si de neglijenta crasa a tuturor conducatorilor pentru a primi ulterior inapoi prin intermediul dobanzilor sume duble, triple si uneori chiar si mai mari, in urma acordarii unor imprumuturi uriase care nu erau aproape deloc necesare statelor respective.
Cand vom dobandi puterea absoluta asupra intregului pamant, vom suprima in scurt timp toate Bursele de fonduri publice, deoarece nu vom mai admite ca prestigiul puterii noastre care va trebui sa fie legendara sa ajunga stirbit datorita unor variatii de preturi. Aceste preturi vor fi instituite atunci prin lege la valoarea lor reala. Vom inlocui astfel complet atunci bursele cu mari stabilimente de credit special a caror destinatie va fi sa taxeze valorile industriale in stransa legatura cu valorile noastre guvernamentale.
Aceste stabilimente vor fi atunci capabile sa arunce pe piata, chiar intr-o singura zi, peste cinci milioane de valori industriale. In felul acesta, toate intreprinderile industriale fara exceptie vor depinde de noi. Va puteti lesne inchipui, sper, ce putere uriasa vom dobandi in acest mod.
AL XXII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Secretul viitorului trebuie sa fie ascuns cu grija. Raul secular este singura baza a binelui viitor. Aureola puterii absolute si adorarea ei mistica de catre masele ignorante.
V-am aratat anterior secretul legaturilor noastre cu actualele guverne si operatiunile financiare pe care noi le coordonam permanent din umbra.
Sa stiti ca toate acestea se vor implini pentru ca noi avem in mana cea mai mare forta moderna: AURUL. Cu ajutorul lui (al aurului) mai trebuie oare sa demonstram ca Ierarhia noastra este in mod evident predestinata sa aiba si sa pastreze puterea absoluta? Puterea noastra va fi mereu glorioasa atat pentru ca ea va fi imensa, cat si pentru ca ea va guverna si va conduce independent de pozitia liderilor politici si a oratorilor ce striga cuvinte nebunesti pe care ei le numesc principii mari si care in realitate nu sunt decit utopii.
AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Reducerea drastica a productiei obiectelor de lux. Mica industrie si rolul ei.
Şomajul reprezinta un mare pericol in cadrul Statului Planetar Unic.
Interzicerea completa a betiei. Condamnarea definitiva la moarte a vechii societati si invierea sa fara o noua forma. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat in unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.
Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci cand noi vom avea puterea deplina asupra intregului pamant, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.
Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti indreapta de multe ori, fara sa stie, avantul maselor impotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Şomajul este de altfel lucrul cel mai periculos atat pentru conducere cat si pentru noi.
Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale - guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu - va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le innece in propriul lor sange stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi.
AL XXIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Intarirea radacinilor regelui Statului Planetar Unic al Francmasonilor.
Pregatirea atenta si initierea secreta a regelui. Indepartarea mostenitorilor sai directi. Regele Statului Planetar Unic si cei trei initiatori ai sai.
Regele Statului Planetar Unic va avea un destin aparte. Ireprosabilitatea totala a moravurilor externe ale regelui.
Mai multi dintre Maestrii nostri francmasoni ii vor pregati la momentul oportun atat pe conducatorii Republicii cat si pe succesorii acestora, alegandu-i nu dupa criteriul ereditatii, ci dupa aptitudinile lor, pe care noi le consideram esentiale si ii vor initia in tainele ezoterice ale politicii.
Urmasii directi ai conducatorilor vor fi indepartati prompt daca in timpul studiilor vor da dovada fie de usurinta fie de alte insusiri care in viziunea noastra nu le sunt folositoare pentru a conduce.
Numai cei care sunt totdeauna capabili de a conduce cu o mare viclenie si fermitate fiind neinduplecati pana la cruzime, vor primi in final dupa unele verificari dure franele puterii din mainile Marilor maestri francmasoni.
In caz ca vreo boala - sau orice altceva - ii va slabi vointa si inteligenta, acel conducator va trebui sa cedeze in scurt timp locul altuia care este mai capabil.
Singur Conducatorul Suprem si cei trei Mari Maestri Francmasoni care vor fi initiatorii sai vor cunoaste cu adevarat ce se urmareste sa se finalizeze in viitor. Nimeni altcineva nu va sti unde doreste de fapt sa ajunga Conducatorul si tocmai de aceea nimeni printre ceilalti nu va indrazni sa se impotriveasca la tot ceea ce el cunoaste.
Conducatorul Suprem al Guvernului Mondial nu trebuie sa fie dominat de pasiuni ci el trebuie totdeauna sa-si domine pasiunile. Stalpul de atunci al umanitatii, in persoana Conducatorului Suprem ales de noi numai dintre ai nostri, trebuie sa ne sacrifice doar noua toate dorintele sale personale.
* * *
Redam in continuare un inspirat comentariu asupra planului strategic criminal al ofensivei francmasonice mondiale si urmarim astfel sa scoatem in evidenta consideratiile tactice asa cum sunt ele expuse cu cinism in aceste protocoale:
1. Francmasonii marturisesc aici scopul criminal pe care ei il urmaresc si expun cu o mare indrazneala mijloacele ce le vor intrebuinta, pentru a ajunge la aceasta tinta. Scopul este: distrugerea oricarui Stat crestin, pentru a ajunge ei stapani. Sa vedem acum care le sunt mijloacele? Ca sa se intrebuinteze cele mai abile mijloace, trebuie stiut cine este pentru ei adversarul, iar adversarul ce trebuie rapus pana la urma folosind nu conteaza ce mijloace malefice este natiunea crestina din fiecare Stat european. Dupa destainuirea plina de impertinenta a francmasonilor, omul este o bestie cruda, care nu stie decat de frica. Pentru a stapani bestia trebuie in viziunea lor nebuneasca sa pui mana pe putere. Astazi, cand votul universal s-a acordat poporului, tocmai pentru aceasta trebuie sa fie zapacite cu abilitate masele cu ideea libertatii, pentru ca astfel poporul sa prefaca libertatea in destrabalare si dezordine, si astfel facand sa fie scapate puterea din mainile guvernantilor, masonii sireti si cruzi ridicandu-se la putere pe umerii poporului inselat.
Cea mai evidenta dovada cu privire la punerea in aplicare a
acestui plan diabolic de lupta ne-o da presa din toata lumea, condusa cam
pretutindeni de francmasoni. Avem si in
Pentru a ajunge la o mare destrabalare si dezordine, francmasonii marturisesc ca vor lucra in special prin coruptie pentru a invrajbi intre ele toate partidele politice, pentru ca nu cumva sa mai ajunga la vreo intelegere, ei marturisesc ca vor actiona ca sa prosteasca si sa abrutizeze poporul crestin prin bauturi spirtoase; ei marturisesc de asemeni ca vor strica tineretul prin scrieri si filme pornografice, si ca vor deprava femeile crestine prin lux fara masura, superficialitate si indemnarea la prostitutie.
Toate acestea ei le fac aratand cu o criminala fatarnicie ca
acesta este de fapt progresul. Invrajbirea aceasta sistematica o urmaresc
francmasonii cam peste tot si fara indoiala ca ei o urmaresc si la noi in
In ceea ce priveste bauturile alcoolice, nu intamplator se constata mereu de catre serviciile sanitare, falsificarea lor. Barurile de zi sau de noapte si restaurantele se inmultesc mereu si intr-o mult mai mare masura decit celelalte magazine.
In privinta degradarii morale si spirituale prin vicii si pornografie se pot vedea zilnic si la noi reviste si ziare care sugestioneaza in acest sens si indeamna in mod insidios tineretul la desfrau, vlaguire, sexualitate animalica, prostitutie, sadism, masturbare, masochism, satanism.
Cand prin astfel de mijloace se va ajunge sa se destrame toate legaturile sociale si politice din tara atunci, spune el, se va arunca ca o fiara de prada asupra a ceea ce a mai ramas din acest putregai si va rasturna totul, pentru ca el sa intemeieze apoi un Stat nou planetar unic.
In Statul cel nou Mondial, UNIC, ridicat pe ruinele Statelor crestine, francmasonii nu se vor mai calauzi dupa regula LIBERTATII. Acest cuvant in viziunea sa criminala a fost bun de exploatat, spre a darama din temelii Statul crestin. El va intrebuinta apoi NUMAI "despotismul absolut, fara de care nu poate exista civilizatia".
In aceasta lupta ascunsa si pe zi ce trece mai agriga, francmasonul si-a luat ca tovaras nedespartit AURUL, cu care el ii cumpara pe crestinii slabi de inger si manipuleaza cu viclenie masele de oameni prin presa aberanta cu care zapaceste mintile celor multi si prosti.
2. Francmasonul a stiut si stie totdeauna sa traga multe foloase din dezordine. Tocmai de aceea, el a cautat si cauta mai mereu sa dezlantuie dezordinea, revolutia, razboiul pentru ca asemenea framantari i-au adus numai profituri.
Cum cauta sa profite francmasonii de dezordine? In doua feluri: ei se imbogatesc, pe cand crestinii saracesc si se imputineaza in razboaie; astfel ajung francmasonii sa spuna in final cuvantul hotarator chiar in Statele pe care au stiut sa le manipuleze cu viclenie pentru ca sa le arunce in razboi.
Tocmai de aceea, cel mai adesea ei cauta sa faca din razboaie o cearta sangeroasa pentru bani si cum ei au adunat, deloc intamplator, tot aurul din lume in bancile lor, ei vor fi aproape totdeauna ascultati si la incheierea pacii.
Dar in timp de pace oare cum actioneaza cel mai adesea francmasonul? El cauta inainte de toate sa intunece judecata cea dreapta si cinstita a crestinului cu vorbe goale si cu fagaduinte mincinoase, despre care el inca de mai inainte stie ca nu se pot implini. Prin ce mijloc? Prin PRESA.
Francmasonul sta ascuns in umbra si priveste cu dispret cum altii muncesc, le afla necazurile, nemultumirile si apoi el incepe prin presa sa asmuta multimea contra carmuirii, sa ii clatine increderea in cinstea si dreptatea conducatorilor, pentru a o atrage de partea lui.
De aceea ei cauta in primul rand ca in orice
Ei stiu ca in viziunea lor satanica presa este scara care duce la o putere pamanteasca si la bogatie, peste cadavre de crestini.
3. Intram astfel si mai adanc in sufletul satanic, perfid si criminal al francmasonului; mai intai el cauta sa distruga sistematic ordinea stabilita prin Constitutie. Constitutia este legea de baza a Statului, care stabileste un echilibru intre puterile Statului: intre Conducatorul acestuia, persoanele care carmuiesc si popor. El cauta sa sfarme aceasta cumpana dreapta, cautand prin puterea aurului si mai ales prin minciunile din presa sa desparta pe conducatori de poporul pe care il conduc. Pentru a ajunge cat mai repede aici, ei imping pe toti ambitiosii sa dea asalt puterii, indeamna pe toti nepriceputii sa vorbeasca verzi si uscate in Parlament, pentru a impiedica guvernele sa faca legi, ei pun ziaristii sa atace tot ce este bun, spiritual, divin si cinstit in tara, pentru ca poporul, care in naivitatea sa crede foarte usor, sa nu mai aiba incredere in nimeni si sa ceara mereu schimbare de guvern. Cu cat guvernele se schimba mai des, cu atat slabeste mai mult puterea de a conduce si de aceasta slabiciune nu profita decat francmasonul. De aceea, citim atat de des chiar si in presa de la noi ca e nevoie totdeauna de schimbari de guvern. Poporul care nu cunoaste metoda, greu de invatat, a guvernarii, ii crede pe francmasoni, pentru ca francmasonii pe de o parte ii mint cu impertinenta prin conducatorii pe care ii cumpara cu aurul lor, iar pe de alta parte ei fac sa fie tot mai nemultumit poporul, cautand prin toate mijloacele sa-l saraceasca si sa-i scumpeasca viata. Cand omul este flamand si coplesit de toate lipsurile, mai usor pleaca urechea la minciuni, decat daca ii merg toate bine. De aceea francmasonul din Protocoale marturiseste ca puterea lor creste foarte mult mai ales atunci cand crestinului ii merge tot mai rau, astfel ne apare evident ca puterea francmasonilor sta ascunsa in foametea crestinului, in nefericirea sa, in slabirea tot mai mare a muncitorilor nostri.
Tocmai de aceea francmasonul isi destainuie gandul sau criminal, ca el, avand puterea banului asupra celor pe care i-a saracit, ii va stapani complet si mult mai aprig decat o faceau altadata regii si imparatii. La un semn al lor, toata multimea de flamanzi, salbaticita de ura provocata de francmasoni prin presa, se va arunca asupra puternicilor zilei, va distruge totul si atunci francmasonul sconteaza ca va lua puterea. Asta el nu o viseaza, ci o marturiseste cu un cinism uluitor in Protocoale si tot acolo el arata si drumul pe care va ajunge la aceasta marsava tinta.
Dar oare in aceasta revolutie ei nu isi vor pierde capul? Nu! spun ei cu impertinenta, pentru ca ei au pregatit revolutia, ei stiu cand va izbucni si doar ei vor sti sa se fereasca.
Asa tind sa ajunga in curand si la noi fracmasonii atatand
luptele politice, impiedicand orice unire cuminte intre partide, cumparand pe
conducatorii lacomi de bani, invrajbind poporul, aruncand samanta urii si a
deznadejdii intre mase. Dar peste hotare? Iata ce marturisesc chiar ei:
"Astazi aproape nimeni nu ne mai poate ataca, pentru ca deja suntem o mare
putere care domneste deasupra tuturor Statelor din lume; cand spre exemplu ne
ataca un Stat, ne apara imediat celelalte." De aceea spun ei ca au ajuns
la culmea puterii si ca putin le mai trebuie sa se incolaceasca peste trupul
4. Francmasonul, care lupta cel mai adesea pe ascuns, marturiseste ca astazi a ajuns sa fie o mare putere nevazuta. Şi pentru ca sa inlature cat mai repede orice concurenta, el se ridica contra credintei crestine, care iarasi este o forta nevazuta. Astfel el isi dezvaluie planul, in conformitate cu care trebuie ruinata in intregime religia crestina. Francmasonul considera ca trebuie smuls din sufletul nostru spiritul stramosesc al credintei si al pretuirii bunurilor sufletesti, divine, mai presus de cele materiale. El cauta sistematic sa ne otraveasca, sa ne cufunde pe nesimtite in mocirla poftei nemasurate de bani si a acumularii obsesive de bunuri materiale. Astfel crestinul ajunge sa nu vada pe dusmanul tuturor celor buni care este francmasonul. Cum va ajunge el aici? Inainte de toate el va trezi in noi pofta banului prin speculatii in industrie si va actiona astfel incat valorile sa treaca din mana in mana, pana se vor infunda tot in bugetul francmasonilor.
Odata ce va trezi si va amplifica aceasta pofta nesabuita, care ruineaza sufletul, francmasonul va ademeni pe cei mai multi crestini de partea sa, si apoi pe acestia ii va trimite la lupta impotriva crestinilor celor buni si dezinteresati, pentru a distruge astfel si ceea ce a mai ramas bun si divin.
Fiecare, atunci cand va privi atent si lucid luptele
politice ce se dau la noi pentru putere, va cerceta cati luptatori sunt
francmasoni si atunci la lumina cea noua a Protocoalelor, el va intelege multe
din caracterul si metodele luptelor politice din
5. Dupa ce el va ajunge sa destrame tot ce era bun, sfant si intarit prin legi cinstite in societatea crestina, francmasonul isi pune acum intrebarea: cum va guverna el peste mormanul de ruine si tot el raspunde astfel: prin cel mai aprig despotism, dar si acesta va fi intronat de o asa maniera incat ei sa ramana tot in umbra, sa nu fie cumva vazuti, dar mana lor de fier ascunsa sa tina in frau si in saracie crestinii. Cum vor ajunge francmasonii sa stapaneasca opinia publica? Prin PRESA, aceasta presa infecta - DE SCANDAL - va obosi lumea, cautand sa critice cu viclenie tot ceea ce este bun si va urmari totodata sa zapaceasca mintile celor multi in asa fel incat acestia sa nu mai stie a se descurca aproape deloc in gestionarea propriilor lor afaceri. Al doilea mijloc este sa se aduca atata trivialitate, abjectie, stricaciune, pornografie, pacate (vicii) in popor si sa invrajbeasca partidele politice unele impotriva altora, pana cand in final se va ajunge la o criza generala cu neputinta de vindecat.
Cinematograful a constituit si constituie fara indoiala un progres remarcabil al fotografiei in legatura cu scenele in miscare. Cine, decat francmasonii, poarta la ora actuala raspunderea pentru degenerarea cinematografului, care prin filmele de groaza si violenta pline de crime si abjectii a ajuns sa constituie o grava primejdie morala, asa incat a ridicat impotriva-i opinia generala a celor cu bun simt (dar care sunt foarte putini) care astazi il condamna? Cine oare sunt (cu rare exceptii) patronii localurilor infecte de asa zisa petrecere si de dans cat si a tuturor cluburilor de BINGO sau biliard unde se omoara timpul, se risipeste in mod aberant energia psihica si se distrug nervii crestinilor din toata lumea?
Luati acei tineri debusolati drogati si fistichiu gatiti si fetele de astazi depravate, avide de senzatii tari, care fumeaza, beau si asculta muzica SATANICA-METALICA sau ROCK, cu exteriorul lor straniu si cu lipsa de simt a raspunderii si remarcati cum de la haina din afara pana la intimitatea ideilor si sperantelor lor demoniace, rele si nesabuite, puteti in final sa-i pecetluiti aproape pe toti cu aceeasi eticheta: "Educati, rataciti, manipulati si exploatati de noi". Procedand astfel, faptele crude lumineaza cat se poate de viu fraza din Protocoale: "Printr-o educatie impanata de principii si teorii aberante, pe care noi le consideram ca fiind false, dar pe care chiar noi le-am inspirat, am izbutit sa ratacim aproape in totalitate tineretul crestin si am ajuns sa-l prostim si sa-l demoralizam". "Petreceri abrutizante cu mult alcool si droguri, jocuri de noroc, localuri de dans care streseaza si tulbura mintea, mode paranoice fara gust, briliante false - toate acestea si multe altele, care "infloresc" naucind putina minte ce a mai ramas la unii exercita o presiune insidioasa nevazuta asupra poporului si totodata inghit aproape toate sursele de venituri."
Protocoalele francmasonilor vorbesc de asemeni despre un Guvern Suprem Planetar care este o forma de carmuire care sta cu mult deasupra Statelor, asa cum s-a facut cu Liga Natiunilor (actuala O.N.U.) unde la ora actuala este stiut ca din umbra masonii cei puternici din Anglia si din Statele Unite uneltesc si hotarasc aproape totul. In afara de aceasta organizatie, ei marturisesc de asemeni cu mult cinism ca intreaga masinarie a oricarui Stat se afla acum in mana lor, pentru ca masinaria nu merge decat unsa cu bani si aceasta este pentru ei firesc si obligatoriu, pentru ca aurul este al lor.
6. O importanta parte dintre mijloacele diabolice cu care francmasonii pregatesc ruina economica a crestinilor, sunt "monopolurile" de marfuri si articole, adica acapararea in mana unora a tuturor lucrurilor necesare. Prin aceasta acaparare masiva aproape toate preturile se impun numai de catre ei, dupa bunul lor plac, iar tot ce se mai gaseste in mainile crestinilor este inghitit rand pe rand, sau stors aproape in intregime tot de ei.
In primul rand este evident ca cea dantai acaparare a lor este facuta cu banii sau cu alte cuvinte cu creditul pe care ei il acorda cu atata "GENEROZITATE" Statelor. Asa numita finantare internationala este menita a conduce in realitate, prin DICTAT si santaje insidioase de tot felul politica Statelor NUMAI dupa interesele LOR. Totodata, dupa cum marturisesc chiar ei, in urma framantarilor politice, revolutii sau razboaie, se poate face simtita puterea mare a lor prin aceea ca ulterior Statele, dupa asemenea framantari, au in mod OBLIGATORIU nevoie de imprumuturi foarte mari pentru echilibrarea bugetelor si pentru acoperirea cheluielilor mari avute.
De aceea arata francmasonii ca trebuie marit cat mai mult prestigiul si insemnatatea asa numitei finantari internationale de care toate Statele, spun ei, trebuie neaparat sa atarne cat mai mult.
Astfel nu este deloc intamplator ca si tarii noastre, luata
ca tinta de cucerire pentru ei, i-au impus pe langa alte grele conditii si
"clauza minoritatilor" care in realitate vizeaza controlul din afara
a problemelor noastre interne. Ei bine, daca noi am fi complet de acord, cu tot
ceea ce francmasonii urmaresc sa reuseasca in
Iata prin urmare cu cata abilitate si viclenie si-au facut ei interesele, urmarind cu strictete punerea in practica a planului din Protocoale.
Uitandu-ne cu o mare atentie si luciditate in jurul nostru, putem vedea foarte clar cum aproape tot, ceea ce ei au planuit in urma cu aproape 100 de ani se pune la cale si se realizeaza acum sub ochii nostri CARE NU BANUIESC NIMIC. Inflatia care creste in fiecare zi, provocata chiar de ei, a adus la stadiul de criza indeosebi crestinii. Toate bunurile si pamanturile, trec aproape intotdeauna in mainile LOR. Pretul muncii se ridica tot mai mult, fara ca muncitorii sa foloseasca ceva, caci prin intermediul masinatiilor si a speculatiilor puse la cale de ei pretul celor necesare se scumpeste si mai mult.
Prin acest exemplu, elocvent luat din mijlocul vietii noastre de zi cu zi, putem vedea (daca nu suntem, ORBI (tampiti!)) cat de mult corespunde realitatii planul cel hidos si criminal al Protocoalelor, care dovedeste in mod semnificativ ca marirea reciproca si dezastruoasa atat a salariilor cat si a preturilor obiectelor de prima necesitate, nu este niciodata facuta pentru ca sa castige salariatul sau producatorul, ci tot numai EL - FRANCMASONUL.
7. Incepand cu revolutia franceza, aproape toate revoltele si toate framantarile, ca si marea majoritate a razboaielor din tarile crestine, au fost incepute de ei sau au fost intretinute de ei.
Spre exemplu, chiar la noi in tara, rascoala din anul 1907 a fost fara indoiala pusa la cale si intretinuta tot de ei, cu scopul (ascuns, se intelege), de a profita cat mai mult de situatia precara a tarii, pentru a obtine noi drepturi si avantaje nemeritate care sa-i tina in fruntea treburilor publice, dar chiar si in aceste conditii ei tot au incercat si incearca mai departe sa provoace noi dezastre prin revolte sau razboaie.
Idei rau sau in mod nebunesc intelese despre liberalism, idei vagi si eronate despre asa-zisa toleranta, pe care Protocoalele le-au compromis si apoi le-au murdarit cu desavirsire, au ajuns sa subjuge in timp toate institutiile noastre si intreaga viata publica.
Aproape peste tot, francmasonii stapanesc in mod ascuns si prin aceasta stapanire ei urmaresc sa pregateasca ruina Statelor crestine, asmutandu-le pe unele impotriva altora, pentru ca mai apoi, atunci cand aceasta metoda va fi insuficienta, sa utilizeze tunurile.
8. Cand studiem o adunare importanta care hotaraste asupra destinelor omenirii, si mai ales daca le cercetam cu atentie si luciditate trecutul celor care participa la respectiva adunare, atunci aproape fara nici o greutate putem fixa momentul in care ei au cazut in situatia fatala, ce le-a adus unele foloase de moment, dar care i-a facut sa devina si sa ramana in mod aproape inexorabil sclavii unei puteri satanice care evita lumina publicitatii. Toate aceasta nu se explica decat prin ideile diabolice din Protocoale: "Noi vom face sa se aleaga Presedintii al caror trecut este patat".
Ceea ce este insa si mai grav, este faptul ca tocmai din cauza acestei influente satanice predominante, adevarul, chiar daca este descoperit pentru unii, iar pentru altii care inca se afla si raman mai departe sub influenta LOR, este intunecat si negat in totalitate, in aceasta uriasa si planetara actiune criminala ei sunt in mod constant ajutati de marea si uluitoarea indiferenta cu care chiar popoarele care sunt victime privesc deocamdata aceasta problema.
9. Conducerea Suprema francmasonica a hotarat ca cei alesi dintre ei (francmasoni), care deja detin conducerea lojilor masonice in cadrul popoarelor crestine, sa nu actioneze in mod similar pentru toate popoarele planetei, adica sa nu actioneze, cu alte cuvinte, dupa un model unic pentru toata lumea, ci ei trebuie sa intrebuinteze mijloace criminale adecvate care trebuie sa fie oarecum diferite, in functie de natura si specificul poporului in mijlocul caruia actioneaza, numai astfel fiind asigurati ca nu vor esua in indeplinirea planurilor lor criminale.
Atunci cand francmasonii vor ajunge stapani peste toata lumea, ei spun ca vor inlocui cuvantul lor de ordine de azi care este cuprins in deviza: "LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE", nu prin alte cuvinte, ci printr-un alt inteles, pe care il vor oferi acestei devize si anume acel inteles naucitor care le poate usura stapanirea, adica: dreptul la libertate, datoria egalitatii si idealul fraternitatii.
Oare ce vrea sa insemne aceasta deosebire, care la prima vedere pare a fi numai intre cuvinte? Pana in momentul trecerii puterii in mainile francmasonilor, libertatea, egalitatea si fraternitatea vor putea sa fie un tel catre care lumea crestina merge orbeste, dar din momentul in care puterea va trece in mainile LOR, libertatea, egalitatea ca si fraternitatea urmeaza a fi acordate popoarelor numai in masura in care sunt de obicei acordate drepturile si executate datoriile, adica numai dupa bunul plac al celor care detin puterea.
Peste toate aceste guverne ale statelor ce exista pe aceasta planeta ei spun ca au un guvern al lor superior francmasonic, care doar acela conduce destinele lumii actionand in mod ocult dar puternic. Puterea aceasta efemera ei o au doar prin faptul ca au la picioarele lor, prin banii si aurul pe care il detin, pe toti oamenii prabusiti moral, corupti, ambitiosi, patimasi, plini de vicii sau patati, ajutandu-le ambitiile murdare, razbunarile si implinindu-le toate poftele. In felul acesta ei spun ca au in, sau la mana lor pe aproape toti conducatorii de tari si popoare, care, prin greselile si ticalosiile lor (multe dintre ele trezite si amplificate chiar de ei), vor aduce tot mai multe popoare la revolta, pana cand acestea vor cere - CULMEA PACALELII - de la EI scaparea (salvarea).
Singura frica a francmasonilor sunt Regii (care nu au fost cooptati in francmasonerie), fiindca acestia, prin independenta si puterea pe care le-o dau drepturile de mostenire a Tronului, pot sa se opuna francmasonilor facandu-le prin aceasta mult rau. Pentru a ajunge la telul criminal urmarit de ei, francmasonii au procedat mai intai la izolarea poporului de conducatorul sau, ridicand un zid de minciuni intre ceea ce presa si propaganda lor il face sa vada, pana cand in final acesta (conducatorul) ajunge sa fie un aderent orb al lor, pe care ei il duc apoi de mana numai unde vor ei.
Ceea ce ne apare ca fiind cumplit de primejdios, este mijlocul in mod evident terorist cu care ei marturisesc ca vor scapa de revolta omenirii crestine, atunci cand aceasta se va destepta. Ei spun ca intr-o asemenea situatie vor scapa de furia crestinilor, aruncandu-le in aer toate orasele mari, cu ajutorul drumurilor (tunelelor) subpamantene pe care atunci le vor avea la dispozitie in respectivele orase, astfel incat ei vor ingropa in ruine revolta crestinilor uniti care ar indrazni sa se ridice impotriva lor. Asadar, intr-o asemenea situatie, asasinatul terorist in masa va pune varf la toate crimele francmasonilor. Desi la prima vedere asa ceva pare incredibil sa nu uitam tunelele care au fost construite in acest scop din ordinul FRANCMASONULUI CEAUŞESCU.
10. Prin orice mijloace, francmasonii pun in calea neamurilor crestine toate ispitele si viciile, printre acestea la loc de "cinste" aflandu-se otravirea lenta cu bauturi alcoolice, care fac totodata sa se prabuseasca moralitatea si faciliteaza coruptia. Ei vor astfel sa slabeasca cat mai mult orice rezistenta si urmaresc in acelasi timp sa zapaceasca multimea in asa fel incit aceasta sa ajunga sa creada ca ei sunt intr-adevar niste "mari binefacatori" ai omenirii.
Stapanirea aceasta ei sconteaza ca pana la urma o vor avea asigurandu-si controlul si domnia asupra majoritatii poporului, deoarece in viziunea lor criminala numarul celor din popor care se vor lasa condusi va fi acela care le va asigura puterea, intrucat, in conformitate cu parerea lor, cei mai multi indivizi ai unui popor sunt rai, viciosi, fara multa inteligenta sau cultura, ei putand fi tocmai de aceea usor de stapanit prin frica. Tocmai de aceea francmasonii au luptat si lupta pretutindeni pentru votul universal, intrucat prin el pot fi inlaturate cu usurinta mintile luminate ale crestinilor care prin vot, in stransa legatura cu gradul de cultura si starea sociala a fiecaruia razbateau mult mai usor la conducere, acolo unde vor sa fie numai ei (francmasonii).
Dupa introducerea zapacelii si rasturnarea tuturor valorilor nationale si spirituale din fiecare Stat, urmeaza in planul lor introducerea REPUBLICII, pe care, dupa cum se vede deja au introdus-o in multe State. Prin republica francmasonii considera ca pot conduce cu mult mai multa viclenie si abilitate, intrucat republicile sunt in general conduse de oameni alesi la intervale scurte de timp (3-4 ani), atat prin manipulari marsave prin presa cat si prin masinatiile murdare ale conducerii lor ascunse. Presedintii de republica la randul lor, sunt in felul acesta de asemenea stapaniti de ei. Ei spun ca pentru a fi si mai siguri de oamenii lor de paie, vor impinge cel mai adesea la presedentia Statelor oameni compromisi care au o pata morala in trecutul lor.
In felul acesta, atat prin bani, cat si prin presa si prin influenta lor marsava, ascunsa dar puternica ei pot face sa fie alesi exact oamenii lor in calitate de presedinti ai Statelor; imediat dupa alegere ei ii vor tine pe acestia in mana si vor face cu ei ceea ce vor, prin santaje. In cazul in care acestia nu se vor supune, ii vor denunta la scurt timp dupa respectiva nesupunere pentru pacatele lor, care sunt cunoscute numai de francmasoni.
Şantajati de frica de a nu pierde cumva "binefacerile" puterii, acesti oameni de paie, vor juca aproape totdeauna dupa cum le vor canta stapanii lor (francmasonii).
Iata prin urmare de ce lupta francmasonii cu atata inversunare in presa lor contra Regilor, si de ce au actionat cu atata tenacitate si au reusit sa faca sa se prabuseasca atatia Imparati si Regi, punand in locul lor niste presedinti de republica care erau in general "oamenii lor de paie". Acolo unde deja au reusit sa introduca republica, pentru a fi siguri de ea, au facut la scurt timp dupa aceea sa se voteze legi care interzic cu desavarsire orice forma de manifestare care ar permite revenirea la guvernarea monarhica.
Monarhiile sunt privite ca fiind o mare piedica pentru planurile diabolice de stapanire si distrugere ale francmasonilor deoarece REGII nu sunt raspunzatori in fata nimanui pe pamant, ci ei raspund doar in ceruri, in fata lui Dumnezeu, scapand astfel complet de sub controlul si puterea francmasonilor.
Pentru a ajunge sa stapaneasca si mai abil lumea, francmasonii spun ca vor face sa fie alesi presedintii de republica de catre Camerele Deputatilor, insa acestor Camere li se va ridica cu timpul dreptul de a propune sau de a schimba legile, acest drept trecand dupa aceea numai asupra presedintilor de republica. In felul acesta, guvernele vor atrage aproape toate atacurile, iar pentru a fi scapate de o raspundere efectiva, se va introduce peste tot apelul la popor, adica REFERENDUMUL. Poporul care va hotari soarta presedintilor si a guvernelor lor, va fi atunci servitorul lor orb si aproape niciodata nu va hotari altfel decat cum vor vrea francmasonii. In plus, pentru a avea si mai la indemana soarta popoarelor crestine, pe care sa le poata arunca atunci cand vor ei unele contra altora in razboaie crunte, dreptul de a declara razboi il vor lasa tot numai presedintelui, care mai mereu este asa cum am vazut unealta lor supusa.
Mai departe francmasonii vor reduce tot mai mult drepturile si garantiile constitutionale, pentru ca astfel sa faca loc unei guvernari AUTOCRATE, care odata cu reducerea garantiilor constitutionale, va sapa tot mai adanc prapastia dintre popoare si guvernele lor.
Gandind cu luciditate la toate acestea ori de cate ori vedem nesfarsitele framantari dintre partide, ne putem da seama cat de aproape incep sa se simta francmasonii de nemernica lor victorie.
11. Pana acum protocoalele secrete francmasonice au aratat mijloacele ascunse de distrugere a Statelor crestine, de acum inainte vom asista la ridicarea pe ruinele tuturor statelor crestine a Statului universal UNIC francmasonic care nu va mai avea frontiere. Protocoalele secrete declara ca tot ce scrie astazi presa din toata lumea despre libertate, despre democratie, despre o mai justa repartitie a bunurilor pamantesti, despre votul universal, despre aproape toate eforturile ce se fac pentru a aduce fericirea reala si bunastarea celor multi si nevoiasi, toate acestea sunt bune pentru "brutele de crestini" care nu inteleg mai nimic din ceea ce este real, si care datorita naivitatii si prostiei lor trebuie mai mereu sa fie ametite cu fagaduieli desarte. Ei marturisesc insa ca toate aceste vorbe goale vor trebui sa dispara din lume in momentul in care vor ajunge ei la putere. Crestinatatea va fi atunci socata si inmarmurita de o asemenea intorsatura si va astepta inerta indreptarea raului de la noii guvernanti; francmasonii considera ca atunci ea nu va mai fi in stare sa opuna vreo rezistenta, dupa ce a fost redusa la un asemenea grad de mizerie sufleteasca si materiala. "Crestinii naivi si prosti sunt intocmai ca o turma de oi, iar noi suntem intocmai precum lupii printre ele. Ştiti ce li se intampla oilor cand ajung lupii in turma". Aceasta marturisire este cu atat mai pretioasa, cu cat constatam ca ea se aplica exact acolo (in statele) unde francmasonii au pus deja mana pe putere.
12. Presa, care astazi este un mijloc de aparare al tuturor libertatilor aberante care merg uneori pana la anarhie, va fi strasnic ingradita atunci cand va veni stapanirea francmasonilor pentru aceasta promulgandu-se legi care vor permite aceasta restrictie intrucat libertatea, asa cum o inteleg ei in timpul domniei lor, este in viziunea lor dreptul de a face numai ceea ce este ingaduit de legi. Ei vor impiedica total controlul opiniei publice, care se poate face astazi cu ajutorul tiparului, pe de o parte punand taxe foarte mari asupra tipariturilor de orice fel, iar pe de alta parte prin obligativitatea ce o vor institui in a se cere inainte de aparitia oricarei scrieri verificarea atenta si revizuirea ei de catre autoritati. Prin aceste mijloace francmasonii sconteaza ca vor reusi ca tot ceea ce ar putea sa le impiedice domnia prin trezirea opiniei publice, sa nu vada niciodata lumina presei.
Pana atunci ei au actionat insa foarte mult si au castigat peste tot controlul neconditionat asupra marii majoritati a presei din lumea intreaga, ascultand sfaturile date cu o inteligenta diabolica de toti marii lor conducatori pe care i-au avut si care le spuneau: "Priviti totul ca fiind aproape nimic. Banii ca fiind nimic. Consideratia sau dispretul ca fiind mai nimic. Priviti insa presa ca fiind totul, pentru ca avand controlul deplin asupra presei, vom avea astfel tot restul".
Presa, care cel mai adesea este manipulata de francmasoni, strecoara vrand nevrand sugestii insidioase foarte rele sau rele in sufletul cititorilor si adeseori se lucreaza in secret pentru slabirea Statului, Natiunii, Spiritualitatii, Moralei, a Armatei, a Bisericii, etc.
Tot astfel se poate intelege CINE anume sapa la temelia iubirii dintre frati, asmutand provinciile tarii unele contra altora numai pentru a-si realiza interesele LOR politice, conform poruncilor din Protocoale, unde se vorbeste de sprijinirea subversiva a autonomiei si neintelegerii dintre provincii: "Atentia noastra se va intinde in mod special asupra provinciei.
Trebuie adeseori sa atatam acolo sperante si dorinte net potrivnice celor din capitala, careia ii vom spune ca acestea sunt sperantele si dorintele adevarate ale provinciilor, desi e lesne de inteles ca izvorul dezbinarilor nu porneste decat de la noi. Caci atata timp cat noi (francmasonii!) nu ne vom bucura inca de o putere deplina, vom simti adesea necesitatea de a inabusi glasul capitalelor cu acela al majoritatii, al poporului din provincii, care va fi lesne atatat de catre agentii nostri abili si CHARISMATICI."
Desi sunt scrise cu zeci de ani inainte de unirea Romanilor, este aproape uluitor cat de exact se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi.
13. Nevoia zilnica de paine ii va face pe oameni sa taca, iar prin diferite concursuri de loto, sport, arta, frumusete etc., adormiti si hipnotizati de cuvantul magic PROGRES, acestia vor fi astfel distrati si indepartati de la problemele grave launtrice sau politice, consumandu-si zi de zi, in mod haotic si inutil, un imens si pretios capital de energie psiho-mentala pe care il vor investi spre exemplu in frenezia unui steril meci de fotbal.
14. Religia crestina se urmareste a fi discreditata treptat de catre francmasoni.
15. Cei care se vor opune intr-un mod oarecare instaurarii dominatiei francmasonice vor fi pedepsiti cu moartea. Francmasoneria exterioara este doar avangarda si stalpul de sustinere al Ierarhiei Francmasonice Secrete. Lojile francmasonice in calitatea lor de grupuri ale francmasoneriei exterioare sunt de fapt o creatie a Ierarhiei Francmasonice Secrete. Odata cu proclamarea formala a Republicii Mondiale, unice aceasta Francmasonerie simpla (exterioara) va fi desfiintata la scurt timp dupa aceea impreuna cu orice forma de liberalism.
16. De asemenea, se va desfiinta invatamantul liber (particular), iar in scoli tineretul va fi crescut numai in spiritul noilor sai stapani (Ierarhia Francmasoneriei Secrete).
17. Baroul trebuie sa fie demoralizat, atunci la fel si prostimea.
Institutiile publice trebuie compromise, iar spionajul si turnatoria trebuie sa fie cultivate in mod sistematic.
18. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate in mod benefic si divin trebuie sa fie in mod sistematic desfiintat, ca si fiinta lor, prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte cai ascunse.
19. Toti criminalii politici si anarhistii nu trebuie niciodata sa fie prezentati publicului ca fiind niste martiri care lupta pentru fericirea multimii.
20. Crizele economice mondiale sunt in mod intentionat intretinute de catre Francmasonerie, cu scopul de a retrage banii din circulatie; trebuie astfel ca guvernele sa fie determinate - pe diverse cai - sa faca imprumuturi externe uriase cu dobanzi mari, pentru a fi pe deplin la mana (discretia) Francmasoneriei. In viitoarea Republica Mondiala Unica, proprietatea particulara va putea fi oricand confiscata de Conducatorul Republicii, care va fi singurul proprietar de fapt in stat.
21. In aceasta viitoare Republica Planetara Unica, Bursele de fonduri publice nu vor mai avea ce cauta, deoarece atunci statul va fixa preturile dupa cum el va dori. Pana atunci, pe de o parte, imprumutand cu sume uriase guvernele si, pe de alta parte, intretinand coruptia administratiei, dominatia francmasonica vine de la sine.
22. Aceasta dominatie urmeaza sa se instaureze mai ales cu ajutorul aurului si a banilor, care se afla in mainile membrilor Ierarhiei Superioare Secrete a Francmasonilor.
23. Mica industrie va fi, in viitoarea Republica Planetara, singura cale ce va impiedica aparitia somajului.
24. Regalitatea este forma ideala de guvernare in cazul Statului Planetar Unic, insa ea este realizabila numai atunci cand regele Statului Planetar va fi ales si educat de Ierarhia Superioara Secreta a Francmasoneriei.
***
SFIRSITUL PROTOCOALELOR
Enciclica Papei Leon al XIII-lea impotriva francmasoneriei a fost scrisa acum mai bine de o suta de ani. Redactata de o minte foarte lucida si perfect avizata, ea este unul dintre cele mai virulente rechizitorii la adresa Francmasoneriei, acest aspect fiind confirmat de altfel chiar si de catre francmasoni. "Şeful bisericii romane este fara indoiala personajul cel mai autorizat printre dusmanii francmasoneriei." - scria in 1903 in revista masonica ACACIA Marele Maestru Mason HIRAM. Aceasta este de astfel explicatia pentru efortul constant urmarit pana in ziua de azi din partea masoneriei de a distruge sau cenzura acest text sau cel putin de a-l discredita cat mai mult.
De altfel, se cuvine sa mentionam ca textul pe care il prezentam aici pentru prima oara in limba romana este incomplet, lipsindu-i partea finala in care sunt aratate unele mijloace eficiente de a combate francmasoneria. Acest fragment a fost insa rezumat sintetic, chiar dupa citatele pe care HIRAM le insereaza in tentativa sa furioasa de a combate argumentele Papei prezentate in Enciclica (Revista ACACIA nr.6, 1903).
In acea perioada, la sfarsitul secolului trecut, francmasoneria pornise o campanie virulenta si deja fatisa, asumata cu o uluitoare indrazneala impotriva Bisericii si spiritului crestin, urmarind, cum face de altfel si astazi insa chiar cu si mai multa viclenie si inversunare, sa distruga total orice metodologie sau institutie autentic spirituala. Iata spre exemplificare un fragment semnificativ aparut in aceeasi perioada intr-un articol manifest scris de asemenea de maestrul mason HIRAM in revista ACACIA: "Francmasoneria este si va ramane mereu o biserica: anti-biserica, anti-catolicism, biserica ereziei." Sau: "Cine confera in fond mandatul oficial de pastori de suflete preotilor si Papilor? Dumnezeu cumva? Atunci unde este diploma cu semnatura imputernicitului? De fapt, ei au aceasta diploma de la niste oameni, care o au si ei la randul lor de la alti oameni, si asa mai departe, de-a lungul secolelor, pana la apostoli. Dar oare apostolii au primit ei o diploma sau un atestat semnat de Iisus Cristos? Papa vorbeste de revelatie, dar unde este dovada acestei revelatii? Dovediti-ne ca Iisus a fost intr-adevar Fiul lui Dumnezeu!". In aceste conditii, acest semnal de alarma impotriva masoneriei se inscrie si el pe linia activitatii a inca sapte Papi, precedecesori ai Papei Leon al XIII-lea, insa aici rigoarea si obiectivitatea argumentarii, dublate de o viziune profunda si chiar inspirat vizionare asupra acestei organizatii oculte malefice aseaza Enciclica HUMANUM GENUS cu mult deasupra celorlalte incercari anterioare.
Caracterul vizionar si aproape profetic al Enciclicii reiese pentru orice fiinta umana plina de bun simt cu evidenta si tocmai de aceea ea este in intregime perfect actuala si astazi prin demascarea foarte multor manevre si actiuni disimulate ale francmasoneriei mondiale.
Sunt foarte putine pasaje care sunt legate strict de contextul istoric in care acest rechizitoriu a fost redactat (despre rolul Bisericii in stat, relatia Bisericii Catolice cu societatea civila), pe care de altfel le-am eliminat pentru a nu atenua cu nimic limpezimea si forta cu totul extraordinara a acestei analize de ansamblu asupra structurilor si directivelor vadit SATANICE ale francmasoneriei mondiale.
Avem astfel convingerea ferma ca prezentarea acestui text de referinta pentru stabilirea adevarului despre francmasonerie, organizatie satanica oculta si suprapolitica mondiala ce se opune in mod viclean si cu indarjire oricarei miscari autentic spirituale, fie ea de natura religioasa, yoghina, filozofica, va contribui din plin pentru toti oamenii din Romania la o mult mai clara intelegere a complexei conjuncturi sociale, istorice si spirituale actuale, mai ales daca se vor completa aceste informatii si cu profetiile faimoase ale indianului Sundar Singh cu privire la viitorul spiritual al Romaniei si mai ales daca vom urmari sa intuim rolul esential pe care aceasta zona il va avea in viitorul apropiat pentru trezirea spirituala a intregii planete.
Iubiti frati crestini, primiti salutul si binecuvantarea mea apostolica.
Din clipa in care, datorita actiunilor negative ale fortelor malefice, demonice si satanice, antidivine, umanitatea s-a separat intr-o anumita masura de Dumnezeu, caruia ii datoreaza chemarea la existenta si toate darurile supranaturale, ea s-a impartit in doua tabere opuse care nu inceteaza sa se lupte, una pentru adevar, bine, frumos si virtute, iar cealalta pentru tot ce este contrar virtutii si adevarului. Prima parte a umanitatii reprezinta imparatia lui Dumnezeu pe pamant si este adevarata Biserica a lui Iisus Cristos, ai carei membri, daca doresc din toata inima sa-i apartina pe de-a intregul si sa actioneze in vederea desavarsirii lor spirituale, trebuie in mod necesar sa-l slujeasca pe Dumnezeu si pe Fiul Sau Divin cu tot sufletul si cu toata vointa lor. Cea de-a doua parte reprezinta imparatia cumplita a Satanei. Sub stapanirea si puterea sa se afla toti cei care, urmand funestele exemple ale tenebrosului lor conducator si ale pacatului primordial, refuza sa se mai supuna Legii divine si isi intetesc necontenit eforturile, fie pentru a-l elimina pe Dumnezeu din viata lor, fie pentru a actiona direct impotriva lui Dumnezeu. Aceste doua imparatii au fost vazute cu ochiul intuitiei spirituale si descrise de Sfantul Augustin cu o mare plasticitate sub forma a doua cetati opuse una alteia, atat prin legile care le guverneaza, cat si prin idealul pe care-l urmaresc si aceasta intr-o exprimare deosebit de laconica dar in acelasi timp plina de sens, el a scos in evidenta in cuvintele urmatoare principiul constitutiv al fiecareia:
"Doua tipuri de iubire au dat nastere la doua cetati: cetatea pamanteasca provine din iubirea egoista doar fata de tine insuti, dusa pana la desconsiderarea si uitarea de Dumnezeu iar cealalta cetatea cereasca, provine din iubirea de Dumnezeu dusa pana la desconsiderarea si uitarea egoului." ("De Civitas Dei", I XI, c.XXV)
De-a lungul tuturor veacurilor care ne-au precedat, aceste doua cetati opuse n-au incetat deloc sa se lupte una cu alta, utilizand tot felul de tactici si armele cele mai diverse, desi nu intotdeauna cu aceeasi impetuozitate.
In epoca noastra, factorii raului s-au coalizat intr-un imens efort destructiv, sub impulsionarea si cu sprijinul direct al unei societati secrete raspandite intr-un mare numar de locuri, foarte puternica si foarte viclean organizata, si anume societatea francmasonilor. Acestia, de altfel aproape ca nici nu se mai ingrijesc sa-si disimuleze intentiile si se intrec intre ei in indrazneala de a ataca fatis sublima maretie a lui Dumnezeu. Ei intreprind acum prin satanicele lor actiuni ruinarea Sfintei Biserici in mod public, la lumina zilei, tinzand daca s-ar putea, sa lipseasca complet popoarele de binefacerile si binecuvantarile pe care ele le datoreaza Mantuitorului nostru Iisus Cristos.
Cuprinsi de o profunda tristete la vederea acestor impietati si sub impulsul milei si compasiunii, ne-am simtit de nenumarate ori impinsi sa strigam si Noi cu disperare catre Dumnezeu:
"Doamne, iata ca vrajmasii Tai s-au intarit si cei ce Te urasc au ridicat capul. Impotriva poporului Tau au uneltit cu incapatinare si viclenie si s-au sfatuit impotriva Sfintilor Tai. Da, iata ca ei zis-au, 'Veniti sa-i pierdem pe ei dintre neamuri'. S-au sfatuit intr-un gand si impotriva Ta legamant au facut." (Psalmul 82, 2-4)
Cu toate acestea, in fata unei amenintari atat de presante si in prezenta unui atac atat de crud si de vehement indreptat impotriva crestinismului, este de datoria noastra sa semnalam pericolul, sa denuntam adversarii si sa opunem intreaga rezistenta posibila proiectelor lor marsave: in primul rand pentru a impiedica pierderea sufletelor a caror salvare ne-a fost incredinata, apoi pentru ca imparatia Domnului nostru Iisus Cristos aici pe pamant, pe care avem misiunea de a o apara, nu numai sa ramana in picioare in toata integritatea ei, ci sa faca pe intregul pamant cat mai multe noi progrese si noi cuceriri.
In vigilenta lor solicitudine pentru salvarea poporului crestin, predecesorii nostri au recunoscut si ei foarte repede acest dusman capital inca din momentul in care, iesind din tenebrele unei conspiratii satanice oculte, el se lansa la asaltul fatis. Ştiind foarte clar ce era si ce voia el, ei au dat semnalul de alarma guvernelor si popoarelor, punandu-le in garda impotriva capcanelor si tertipurilor pregatite in mod diabolic pentru a lua prin surprindere.
Pericolul a fost denuntat pentru prima oara de Clement al XII-lea in 1738, iar Constitutia promulgata de acest Papa a fost reinnoita si confirmata de Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea, a mers pe urmele acestor doi pontifi, iar Leon al XII-lea incluzand in Constitutia sa apostolica QUO GRAVIORA toate actele si decretele Papilor precedenti cu privire la acest subiect, le- a ratificat si le-a confirmat pentru totdeauna. De asemenea, Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea si in repetate randuri Pius al IX-lea au vorbit si ei in acelasi sens.
Scopul fundamental si spiritul organizatiei francmasonice au fost scoase la iveala prin manifestarea evidenta a actiunilor si orientarilor sale, prin cunoasterea principiilor ei, prin expunera regulamentelor si ritualurilor impreuna cu comentariile acestora, la care de nenumarate ori s-au adaugat marturiile propriilor sai adepti. In fata acestor fapte era cat se poate de firesc ca acest Scaun apostolic sa denunte in mod public francmasoneria ca pe o asociatie satanica criminala, nu mai putin periculoasa pentru crestinism decat pentru societatea civila. Au fost dictate impotriva ei cele mai grave pedepse cu care Biserica ii poate lovi pe cei vinovati, precum si interdictia de a se afilia la ea.
Iritati de aceasta masura si sperand ca vor putea, fie prin dispret, fie prin calomnie sa scape de aceste condamnari sau macar sa le atenueze forta, membrii acestei organizatii oculte i-au acuzat pe Papii care le-au formulat ca au dat sentinte nedrepte si arbitrare sau ca au intrecut masura cu pedepsele aplicate. Astfel, procedand cu viclenia lor legendara, ei s-au straduit sa eludeze autoritatea sau sa diminueze valoarea Constitutiilor promulgate de Clement al XII- lea, Benedict al XIV-lea, Pius al VII-lea si Pius al IX-lea.
Totusi, chiar din randurile gruparii nu au lipsit membri sau asociati care au marturisit aproape fara voia lor: conform doctrinei si disciplinei catolice, pontifii romani nu au facut in realitate decat un lucru perfect legitim. La toate aceste marturisiri trebuie adaugat de asemeni asentimentul explicit al unui numar de sefi de stat care au tinut in mod ferm, fie sa denunte societatea francmasonilor la Scaunul apostolic, fie sa o loveasca ei insisi, aratandu-i periculozitatea, prin legi emise impotriva ei, asa cum s-a intamplat in Olanda, Austria, Elvetia, Spania, Bavaria, Savoia si-n alte parti ale Italiei.
Este extrem de important sa remarcam acum cat de mult au confirmat evenimentele intelepciunea vizionara a predecesorilor Nostri. Solicitarile si atentionarile lor antemergatoare si parintesti nu au avut insa din pacate pretutindeni si totdeauna succesul dorit; aceasta se datoreaza pe de o parte disimularii si vicleniei oamenilor afiliati acestei grupari periculoase si, pe de alta parte, a imprudentei usurinte a celor care ar fi trebuit sa fie cel mai direct interesati in a o supraveghea cu cea mai mare atentie. Rezultatul acestor lucruri a fost ca intr-un secol si jumatate francmasoneria a facut progrese distructive incredibile. Folosind din plin atat indrazneala insolenta cat si siretenia si perfidia, ea a invadat toate rangurile ierarhiei sociale si a inceput sa aiba in interiorul statelor moderne o putere care echivaleaza aproape cu suveranitatea. De la aceasta rapida si formidabila expansiune au rezultat in mod precis atat pentru Biserica, cat si pentru autoritatea conducatorilor de state si pentru societatea publica relele multiple pe care predecesorii nostri le prevazusera de atat de mult timp. La ora actuala am ajuns chiar pe punctul de a avea toate motivele sa intrevedem pentru viitor cele mai serioase temeri; desigur, nu atat in ceea ce priveste Biserica, ale carei fundamente solide nu ar putea fi cu usurinta distruse de efortul oamenilor, ci referitor la securitatea tuturor statelor in sanul carora francmasoneria sau asociatii similare care coopereaza cu ea sau sunt sateliti ai ei, au devenit prea puternice.
Pentru toate aceste motive, de indata ce ne-a fost incredintata conducerea Bisericii, am sesizat cu claritate necesitatea de a rezista in fata unui rau atat de mare si de a ridica impotriva lui atat cat ne sta in putinta autoritatea noastra apostolica. De asemenea, profitand de toate ocaziile favorabile, am tratat clar si la obiect principalele teze doctrinale asupra carora opiniile perverse ale Lojilor masonice par sa fi avut cea mai mare influenta. Astfel, in Enciclica Noastra QUOD APOSTOLICI MUNERIS ne-am straduit sa combatem monstruoasele sisteme socialist si comunist. Intr-o alta enciclica, ARCANUM, ne-am permis sa punem in lumina si sa aparam notiunea veritabila si autentica de familie a carei origine si sursa este casatoria. In enciclica DIUTURNUM am facut cunoscuta conform principiilor intelepciunii crestine esenta puterii politice si am aratat admirabilele ei armonii cu ordinea naturala, cat si cu salvarea popoarelor si a conducatorilor acestora.
Acum, dupa exemplul predecesorilor nostri ne-am decis sa ne fixam in mod direct atentia asupra societatii francmasonice, asupra ansamblului ei de doctrine, planuri, sentimente si acte ale traditiei sale, pentru a pune intr-o evidenta si mai izbitoare extraordinara sa putere malefica si a opri astfel proliferarea contagioasa a acestui flagel funest pentru intreaga planeta.
Exista in lume un anumit numar de grupari si secte care, desi difera unele de altele prin nume, ritualuri, forma, origine, se aseamana si sunt perfect de acord intre ele cu privire la scopul final si principiile esentiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc si in care se termina. Şi desi in prezent ele au aparenta unor societati deschise, desi organizeaza reuniuni publice sub ochii tuturor, desi publica ziare si reviste de prezentare a activitatii si organizarii lor, totusi, daca mergem mai profund, dincolo de aceste aparente, se poate constata ca ele apartin familiei de societati satanice clandestine si ca ele pastreaza mereu acest atribut. Exista intr-adevar in cadrul lor o anumita categorie de secrete a caror divulgare este interzisa cu cea mai mare grija de Constitutia lor - unele chiar sub pedeapsa cu moartea - nu numai persoanelor din afara, ci chiar unui mare numar dintre adepti.
Acestei categorii de secrete apartin Consiliile intime si supreme, numele principalilor sefi (in special din afara gradelor cunoscute), anumite intalniri mai oculte si interioare; de asemenea, tot aici se includ si deciziile importante care au fost luate impreuna cu mijloacele si agentii lor de executie. La aceasta lege a secretului concura intr-un mod stralucit: diviziunea facuta intre membri, care se ocupa unii de drepturi, altii de oficii si altii de sarcini sau indatoriri, dinstinctia ierarhica, magistral organizata, pe ordine si grade, si disciplina severa la care toti sunt supusi.
Cea mai mare parte a timpului in ritualurile de initiere,
cei care le solicita trebuie sa promita, ba mai mult decat atat, sa jure solemn
ca nu vor dezvalui niciodata nimanui, sub nici o forma, numele tovarasilor lor,
insemnele strict secrete si inscrisurile caracteristice si doctrinele gruparii.
Astfel, sub aparente mincinoase si facand din disimulare o regula
Marele lor interes fiind de a nu parea niciodata ceea ce in
realitate sunt, ei joaca cel mai adesea rolul aparent nevinovat al unor
persoane iubitoare de literatura sau filozofie laolalta doar pentru cultivarea
stiintelor si artelor. Ei nu vorbesc atunci decat despre zelul cu care
impulsioneaza ei progresul civilizatiei si nu mai contenesc sa tina discursuri
sforaitoare despre mila lor nesfarsita pentru oamenii sarmani. Daca ar fi sa-i
credem, singurul lor scop in viata este ameliorarea
Deci, sa traiesti in disimulare si sa fii invaluit de satanice tenebre, sa inlantui de tine prin legaturi dintre cele mai stranse fara a le face niciodata cunoscut in prealabil la ce se angajeaza, oameni redusi astfel la conditia de sclavi, sa utilizezi in tot felul de atentate aceste instrumente pasive ale unei vointe satanice straine, sa inarmezi pentru crima maini prin intermediul carora iti asiguri neimplicarea directa la omor, toate acestea si multe altele sunt practici monstruoase, condamnate chiar de catre natura.
Ratiunea, bunul simt si adevarul sunt de ajuns ca sa demonstreze ca organizatia de care vorbim este intr-o opozitie indiscutabila cu justitia si cu morala naturala.
Alte dovezi de o mare claritate se adauga celor precedente si permit sa se vada si mai bine cat de mult ii repugna francmasoneriei prin insasi constitutia sa esentiala, onestitatea. Oricat de mare ar putea fi intr-adevar printre oameni vicleana abilitate de disimulare si obisnuinta minciunii, este imposibil ca o cauza de orice natura ar fi ea, sa nu se tradeze prin efectele pe care le produce: "Nu se poate ca un pom bun sa faca roade rele si un pom rau sa faca roade bune." (Matei, VII.18.)
Ori este evident ca toate fructele produse de francmasonerie sunt dintre cele mai otravitoare. Iata ce rezulta din datele pe care le-am prezentat pana acum, iar aceasta concluzie ne da ultimul cuvant cu privire la intentiile acesteia. Actiunile francmasonilor - si subliniem ca eforturile lor converg toate in acest scop - sunt cu o incapatanare diabolica indreptate sa distruga din temelii pana la culme orice forma religioasa si spirituala autentic crestina si sa-i substituie o alta, modelata dupa ideile lor si ale carei principii si legi fundamentale sunt imprumutate din asa zisul naturalism.
Tot ce am spus sau ce ne propunem sa spunem trebuie sa fie clar inteles ca privind secta francmasonica in ansamblul ei, care cuprinde si alte societati surori sau care sunt aliate ei. Nu pretindem insa aplicarea tuturor acestor reflexii la fiecare membru luat individual. Printre acestia cu siguranta ca se pot intalni unii chiar intr-un numar notabil care, desi nu lipsiti de vina de a fi aderat la asemenea societati, nu se murdaresc totusi in actiunile lor criminale si ignora datorita naivitatii scopul final pe care aceste societati satanice se straduiesc sa-l atinga. Mai mult decat atat, se poate intampla uneori ca unele grupuri sa nu aprobe concluziile extreme pe care logica ar trebui sa-i constranga sa le adopte deoarece ele decurg in mod necesar din principii comune oricarei organizatii. Insa raul poarta cu el o marsavie care de la sine respinge orice constiinta curata sau produce teama.
Primul principiu al "naturismului" este ca in orice lucru trebuie sa prevaleze natura sau ratiunea strict umana, prin definitie limitata (negand deci partea spirituala sau Sinele Divin al fiintei umane). Dupa aceasta asertiune ei fac prea putin caz de Dumnezeu sau alterneaza esenta oricarui demers religios prin opinii vagi si sentimente eronate. Ei neaga ca Dumnezeu ar fi autorul vreunei revelatii. Pentru ei, in afara de ceea ce poate sa inteleaga ratiunea umana comuna nu exista nici dogma religioasa, nici adevar si nici maestru realizat spiritual in care sa poti avea incredere. Şi cum misiunea proprie si speciala a Bisericii consta in receptarea in toata plenitudinea lor a doctrinelor revelate de Dumnezeu si-n pastrarea lor intr-o stare de puritate incoruptibila, ca si in autoritatea stabilita pentru a le impartasi impreuna cu celelalte ajutoare daruite de Providenta pentru desavarsirea oamenilor, impotriva ei adversarii au manifestat cea mai mare inversunare si au indreptat cele mai violente atacuri.
Faptul ca membrii sectei francmasonice nu sunt cu totii obligati sa renege explicit religia crestina, departe de a dauna planului general al francmasoneriei care vizeaza distrugerea oricarei institutii divine pe pamant, ii serveste mai degraba interesele. Astfel, mai ales prin aceasta masoneria poate insela mai usor oamenii simpli si fara discernamant si face posibila admiterea mult mai multor persoane in organizatie. Mai mult chiar, prin deschiderea larga fata de adeptii care provin din cele mai diverse religii ea devine capabila sa acrediteze o eroare fundamentala a acestei epoci, si anume, dezinteresul fata de religie si mai general, fata de credinta in Dumnezeu.
"Naturalistii" merg insa si mai departe. Angajati cu multa indrazneala pe calea erorii in cele mai importante probleme ei sunt antrenati logic pana la consecintele extreme ale principiilor lor, fie datorita slabiciunii naturii umane, fie prin pedeapsa dreapta cu care Dumnezeu le loveste orgoliul. De aici rezulta ca ei nu mai au certitudinea si integritatea adevarurilor accesibile doar ratiunii superioare, iluminate de Constiinta Divina, cum ar fi existenta lui Dumnezeu, spiritualitatea si nemurirea sufletului. Purtata intr-o noua aglomerare de erori francmasoneria nu a putut evita aceste pericole.
Intr-adevar, desi luata in ansamblu francmasoneria admite existenta unui anumit Dumnezeu, marturia propriilor sai membri stabileste ca aceasta credinta nu este obiectul unui asentiment ferm si al unei certitudini de nezdruncinat pentru fiecare membru individual.
De fapt, se lasa initiatilor deplina libertate de a se pronunta intr-un sens sau altul, fie pentru a afirma existenta lui Dumnezeu, fie pentru a o nega. Cei care neaga cu indarjire aceasta realitate sunt la fel de usor primiti la initiere ca si cei care, intr-un anumit mod o admit dar, denaturand-o precum panteistii, retin din aceasta doar niste aparente absurde, pierzand esentialul adevarului existentei lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, atunci cand acest fundament necesar este distrus sau numai zdruncinat, in mod automat si celelalte principii ale ordinii naturale devin confuze in mintea umana, care nu mai are atunci nici un punct de sprijin de care sa se agate. Tocmai de aceea atunci nu se mai poate vorbi nici de Creatia lumii printr-un act liber si suveran al Creatorului (DUMNEZEU), nici de guvernarea Providentei, nici de supravietuirea sufletului si nici de realitatea Spiritului esential Divin. Prabusirea adevarurilor care stau la baza ordinii naturale, care sustin intr-o masura atat de mare o conduita rationala si practica in viata va avea cu siguranta un impact puternic asupra moravurilor particulare si publice. Lasam la o parte acum acele virtuti si calitati superioare pe care nimeni fara un dar special de la Dumnezeu sau care fara Gratia Divina nu le poate dobandi sau manifesta; si atragem atentia ca toate acestea sunt insusirile spirituale din care nu vom gasi nici macar o urma la cei care isi fac o veritabila profesiune de credinta din a ignora dispretuitor Mantuirea umanitatii, Gratia Divina, Sacralitatea, Beatitudinea supralumeasca (FRANCMASONII). Ne referim aici pur si simplu la indatoririle ce rezulta din principiile onestitatii naturale.
Un Dumnezeu care a creat lumea si o guverneaza prin Providenta sa, o Lege eterna ale carei prescriptii ne orienteaza sa respectam legile Divine universale ale firii fara a le incalca niciodata, o finalitate ultima a evolutiei sufletului intr-o regiune superioara lucrurilor lumesti, iata sursele, iata principiile oricarei justitii si onestitati. Faceti-le sa dispara (ori chiar aceasta este pretentia "naturalistilor" si a tuturor francmasonilor) si va fi dupa aceea aproape imposibil sa se mai stie in ce consta stiinta dreptatii si a nedreptatii sau pe ce se bazeaza ea. Cat despre morala, singurul lucru care a gasit oarecum deschidere in fata francmasonilor si-n care ei vor sa fie instruit cu grija tineretul este ceea ce ei numesc "morala civica" (morala independenta, morala libera), sau cu alte cuvinte morala care nu lasa nici un loc ideilor religioase si crestine.
Dar cat de insuficienta este aceasta morala si in ce masura este ea lipsita de soliditate, inclinindu-se sub suflul pasiunilor si al instinctelor necontrolate, se poate vedea deja foarte bine prin tristele rezultate pe care ea le-a dat. Intr- adevar, acolo unde dupa ce s-a inlocuit morala crestina ea a inceput sa stapaneasca cu mai multa libertate si s-a constatat totodata prompt disparitia probitatii si intergritatii moravurilor, s-a constatat extinderea si intarirea opinilor celor mai monstruoase si de asemnea indrazneala crimelor care debordeaza peste tot. Aceste rele multiplicate provoaca astazi plangeri si lamentari la scara mondiala.
Pe de alta parte, natura umana obisnuita fiind mult mai inclinata spre viciu decat spre virtute, onestitatea este absolut imposibila daca miscarile dezordonate ale sufletului nu sunt infranate si controlate iar dorintele inferioare nu se supun ratiunii si bunului simt.
Dimpotriva, acum vedem cum se multiplica si cum ajung la indemana oricui toate modalitatiile ce pot atata pasiunile inferioare. Ziare si brosuri din care decenta si pudoarea sunt alungate, opere "artistice" in care se etaleaza cu un cinism revoltator principiile a ceea ce se numeste astazi "realism" (iar alteori doar uratul, dizgratiosul si dizarmonia dobandesc valente "estetice"), inventii ingenioase destinate sa stimuleze si sa satisfaca placerile materiale, intr-un cuvant totul este pus in mod diabolic de inteligent in joc pentru a dezlantui si a cultiva in randul oamenilor viciile si placerile perverse, pe fondul unui somn al virtutii si ratiunii.
Cu siguranta ca francmasonii sunt vinovati de aceasta stare de fapt dar in acelasi timp ei sunt si consecventi, suprimand oamenilor speranta intr-o fericire spirituala, coborand ideea de fericire doar la nivelul lucrurilor perisabile, mai joase si mai degradate chiar decat orizontul terestru. In sprijinul acestor asertiuni se pot constata usor la o privire atenta fapte sigure, desi aparent incredibile.
Francmasonii au ajuns sa sustina ca ar trebui utilizate sistematic toate mijloacele de a satura multitudinea de perversiuni si vicii la nivelul maselor, asigurandu-se astfel ca in aceste conditii ele vor fi in intregime in mainile lor, putandu-le servi cu usurinta drept instrument docil in realizarea planurilor lor celor mai indraznete si diabolice.
Francmasoneria isi concentreaza de asemenea toate energiile si toate eforturile ei satanice pentru a lua in stapanire educarea tineretului.
Francmasonii spera ca vor putea sa formeze usor conform ideilor lor aceasta categorie de varsta atat de delicata pliindu-le flexibilitatea in aceasta directie, pentru pregatirea unei rase de cetateni ai societatii civile dupa metodele promovate de ei. (A se vedea la noi eforturile sustinute de indoctrinare a copiilor de la varsta cea mai frageda - "Şoimii patriei" - ai francmasonului Ceausescu).
Deja, in mai multe tari ei au reusit sa elimine complet din educatia morala a tinerilor marile si sfintele indatoriri care unesc omul cu Dumnezeu.
Referitor la situatia politica, statul trebuie, in viziunea lor sa fie ateu.
A trecut deja mult timp de cand ei actioneaza fatis pentru realizarea acestor doctrine, utilizandu-si pentru aceasta fortele si toate resursele, creand astfel cale libera altor francmasoni mai numerosi si mai indrazneti care sunt gata sa traga din aceste false principii concluzii inca si mai detestabile, cum ar fi ideile socialiste si comuniste.
Faptele pe care le-am rezumat pun suficient de bine in lumina constitutia intima secreta a francmasonilor si arata in mod clar pe ce cai se indreapta ei spre scopul lor final. Principalele lor dogme sunt intr-un complet dezacord cu ratiunea, incat nu se poate imagina ceva mai pervers.
Intr- adevar, a vrea sa distugi religia si biserica stabilita de Dumnezeu insusi nu este culmea nebuniei si a celei mai nerusinate profanari? Insa ceea ce este, nici mai putin oribil si nici mai putin suportabil, consta in tendinta lor ferma de a repudia binefacerile pline de compasiune si gratie divina daruite de Domnul Iisus atat indivizilor cat si oamenilor grupati in familii si natiuni, binefaceri care, chiar dupa marturia dusmanilor crestinismului sunt de cea mai mare valoare. Desigur, intr-un plan atat de nesabuit si de criminal ne este permis sa recunoastem cu usurinta aici ura inversunata de care este animat Satana fata de Iisus Cristos, precum si teribila lui dorinta de razbunare.
Celalalt scop diabolic, la realizarea caruia francmasonii isi arunca in joc toate fortele, consta in distrugerea oricarui fundament important al justitiei si onestitatii. Prin aceasta, ei se fac colaboratorii acelora care ar vrea ca omul, asemenea animalelor, sa nu aiba alta regula de actiune decat dorintele inferioare si instinctele. Acest scop duce nu mai putin decat la degradarea si decaderea umanitatii si la precipitarea josnica a disparitiei sale. Raul creste astfel mereu cu toate primejdiile care ameninta mediul familial si societatea civila.
Erorile satanice raufacatoare pe care le-am semnalat anterior ameninta natiunile cu pericole dintre cele mai redutabile. Amenintarea lor, neluata in seama, poate aduce prin forta lucrurilor un haos universal si ruina tuturor institutiilor daca nu va fi stopata prompt. Acesta este cu adevarat scopul marturisit si explicit urmarit prin toate eforturile lor de organizatiile socialiste si comuniste. Francmasoneria nu are dreptul sa afirme ca este straina de atentatele lor pentru ca ea le favorizeaza intentiile, iar pe terenul principiilor este in intregime de acord cu ele, guvernandu-le de fapt din umbra.
Sa dea Dumnezeu ca toti, si cat mai repede, judecand dupa fructele otravite ale tuturor actiunilor Francmasoneriei sa poata recunoaste cu luciditate germenele si principiul relelor care ne ameninta!
Avem de-a face cu un dusman viclean, foarte subtil si prolific in capcane satanice perfide. El exceleaza in a gadila placut urechile popoarelor si conducatorilor lor, stiind sa-i invaluie si pe unii si pe altii cu farmecul perceptelor si cu seductia linguselilor sale. El isi bate in realitate joc si de unii si de altii, de fapt, flatandu-i prin procedee similare si avand tot timpul pe buze cuvintele "libertate", "egalitate", "fraternitate" si "prosperitate publica". Departe insa de a fi mai fericite, popoarele, coplesite de o oprimare si o mizerie crescande, se vad lipsite si de speranta si de credinta intr-o realitate spirituala mult mai inalta. Cu cuvintele Sfantului Augustin putem astfel afirma ca: "... ei cred sau cauta sa-i faca pe ceilalti sa se creada ca doctrina crestina este incompatibila cu binele statului de drept, pentru ca in realitate ei vor sa fondeze statul de drept, nu pe fermitatea si stabilitatea virtutilor, ci pe incurajarea si tolerarea tuturor relelor si viciilor." (Epistola 157 catre VOLUSIAN, cap.5, p.2).
Pentru a distruge acest dusman satanic puternic, sunt fara indoiala necesare mijloace divine eficiente care trebuie sa fie proportionale cu un rau atat de imens ale carui ravagii sunt deja mult prea extinse pe tot globul pamantesc.
Mai intai insa, trebuie sa i se smulga cat mai grabnic masca francmasoneriei, scotand la iveala toate tertipurile criminale folosite de aceasta organizatie satanica oculta mondiala pentru a seduce oamenii si a- i atrage in randurile ei.
Şi, mai cu seama, trebuie sa se invoce cu fervoare, in comun, gratia, puterea si lumina lui Dumnezeu, a lui Iisus Cristos si a Fecioarei Maria, a arhanghelului Mihail, a Sfantului Iosif si a Sfintilor apostoli Petru si Pavel.
Scrise cu zeci de ani inainte de unirea Romanilor, ce bine se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi.
Conducatorii francmasoneriei, inca de la mijlocul secolului trecut, au declarat ca cei mai mari dusmani ai lor sunt Monarhia si Religia crestina, Tronul si Altarul. Scopul lor tainic marturisit este distrugerea oricarui Stat crestin, pentru ca apoi sa ajunga ei stapani asupra intregii planete.
"Trebuie sa daramam credinta in Dumnezeu si sa smulgem definitiv din spiritul crestinilor insusi gandul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le inlocui cu socoteli si lipsuri materiale".
Cuvantul "francmason" inseamna "zidar liber", iar francmasoneria sau masoneria este o societate secreta, care poarta acest nume, pentru ca in organizatia si ritualul ei se serveste de unelte de care se folosesc zidarii, bunaoara: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc., pe care le interpreteaza in chip simbolic si imparte pe membrii ei in trei grade sau trepte, carora le da numele de: ucenici, lucratori si maestri.
Indreptatirea acestei numiri o intemeiaza scribii francmasoni in doua feluri:
Unii sustin ca francmasoneria isi trage originea de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Numirea de Ioachim si Boaz a celor doua coloane din templul masonic, cum se numeau si coloanele din fata templului lui Solomon, legenda care circula printre francmasoni si se preda ucenicilor la primirea in loja, ca adica Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru ca el nu a vrut sa le spuna si lor cuvantul de ordine al maestrilor; precum si simbolismul unora din riturile masonice, ar fi dovada de necontestat, ca aceasta este obarsia adevarata a francmasoneriei si ca ea era organizata atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca astazi. Dar, chiar francmasonii mai luminati recunosc, ca aceasta legenda nu era cunoscuta in cercurile lor inainte de veacul XVIII, si ca s-a nascocit - dupa toata probabilitatea - spre a se da mai mare insemnatate si mai mult fast noului infiintat grad de maestru.
Altii sustin ca obarsia francmasoneriei s-ar trage de la asa-zisii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale si constructori ai domurilor monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat ca acesti zidari nu aveau nimic din organizarea francmasoneriei propriu-zise.
Cat despre parerile ca francmasoneria ar fi asa de veche ca
si omenirea si ca deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi cel dintai mason, sau ca
ea si-ar avea obarsia in misterele religiei grecilor si egiptenilor, sau in
ordinul templierilor sau al crucii trandafirii (roza) etc., acestea nu pot justifica
intru nimic numele de francmason, nici intrebuintarea uneltelor masonice in
francmasonerie. Idea ca Adam sau Insusi Dumnezeu ar fi cel dintai francmason a
fost pusa in circulatie de masoneria numita misraim, aceea care a fost
infiintata de fratii Bedarride din
Probele la care se supun initiatii in unele loji masonice au asemanare cu misterele religiilor grecesti si egiptene si indeosebi intru-catva cu misterele eleusinice, mai mult cu ale Cibelei si foarte mult cu ale Isidei.
Dar originea masoneriei nu este asa de veche si asemanarile nu sunt concludente. De la templieri a imprumutat francmasoneria foarte multe elemente, in numeroase tari, si a existat chiar un sistem de masonerie templierica, cu mai multe ramificatii. Nici la templieri nu trebuie cautata obarsia intregii francmasonerii, pentru ca in esenta ea difera mult de organizatia templierilor. Cu Crucea roza, francmasoneria are prea putine note comune, asa ca, nici in aceasta nu i se poate pune obarsia.
Obarsia sigura a francmasoneriei dateaza din anul 1717 si
tara in care s-a organizat intaia oara este
Patru societati de zidari liberi se intrunira in ziua de 24 iunie 1717, intr-un restaurant din Londra, unde pusera bazele societatii "of free States Masons" si consimtira sa urmareasca scopul propus de cei trei barbati.
Aceasta a fost ziua intemeierii francmasoneriei albastre sau englezesti, ori inceputul lojelor Sfantului Ioan, cum s-a mai numit ea in amintirea Sfantului Ioan Botezatorul, a carui nastere se serbeaza in ziua de 24 iunie.
Ideile masonice au prins repede si s-au raspandit cu iuteala in toate tarile din apusul Europei, castigand un mare numar de membri indeosebi din patura culta a societatii si chiar dintre capetele incoronate.
Francmasoneria s-a schimbat insa la fata si a luat indata infatisari diferite, urmarind cu totul alte scopuri, datorita elementului satanic care a patruns in ea cu duiumul si a aservit-o intereselor lui. Intr-adevar, masonii, care au pus stapanire in toate tarile pe finante, industrie, comert, presa etc., nu puteau lasa sa le scape din mana un instrument de dominatie asa de minunat pentru ei. Otrava ateista din insusi embrionul masonic trebuia intetita si exploatata.
S-au amestecat deci, in inacritul aluat al francmasoneriei principii disolvante din Talmud, din Cabala si din magie, s-a dat simbolurilor cultului alta interpretare, adaptate adevaratelor scopuri, criminale, ale miscarii masonice. S-au introdus ca termeni de exprimare cuvinte evreiesti si orientale, francmasoneria fiind transformata in curand in Sinagoga Satanei. Nu numai ca s-a transformat radical francmasoneria originala, destul de hibrida de la primele ei inceputuri, ci s-au infiintat o puzderie de noi si felurite genuri de masonerie. Astfel, in anul 1756, evreul Ştefan Morin puse in ordine cele 25 de grade ale masoneriei templierilor si le introduse din America, unde alti masoni, ca sa poata crea venituri mai mari lojelor, le ridicasera la 33, cum au ramas pana astazi. Un alt mason, celebrul escroc Iosef Balsamo, cunoscut sub numele de graful Cagliostro ( 1795) a infiintat francmasoneria coptica, cu 90 de grade, si a primit in loji si femei.
Alti trei masoni evrei, fratii Bedarride din
II. - sistemul crucii trandafirii (roze) si
III. - sistemul egiptean cu subdiviziunile: sistemul coptic, sistemul mistraim si sistemul sau mitul memfitic. (Pentru amanunte vezi Preotul I. Mihalcescu, op. cit. pag. 892-895.)
Dupa obarsie, francmasoneria nu este, dar, ceva care sa impuna prin vechimea sa, iar trecutul ei este patat de crima si sange. In tarile catolice si mai cu deosebire in Franta, francmasoneria a luptat cu orice fel de arme impotriva Bisericii si a monarhiei. Enciclopedistii si mai toti fauritorii si capii marii revolutii au fost francmasoni. Intrigile pe care ei le-au tesut, calomniile pe care le-au pus in circulatie si, in genere, mijloacele de care s-au servit, ca sa doboare pe Maria Antoaneta, vor ramane pentru totdeauna o pata nestearsa pe numele de francmason.
In revolutiile franceze din 1848 si 1870 francmasonii si-au avut partea lor, iar dezastrul Frantei in actualul razboi se datoreaza in intregime comunismului, care este opera masoneriei.
Revolutiile care au desfiintat monarhia si au proclamat republica in Portugalia, in Rusia si in Spania, sunt tot opera francmasoneriei si, dupa socotinta unor istorici, nici una din revolutiile care s-au produs de la veacul XVIII incoace nu s-a facut fara amestecul criminal al lojelor masonice.
Organizarea francmasoneriei variaza putin de la un fel de
masonerie la altul si de la o
Unitatile in care sunt grupati membrii se numesc loji. Ceea ce sunt cluburile pentru partidele politice, sunt lojile pentru masoni. In fruntea fiecarei loji sta un venerabil, ajutat de un consiliu. Mai multe loji formeaza o mare loja, condusa de un mare maestru, inconjurat de venerabilii lojilor componente.
Intrarea in francmasonerie se face prin primirea novicelui in loja cu un anume ceremonial, sau in termeni masonici, potrivit ritualului. Novicele este introdus in incaperea numita templu, legat la ochi si numai dupa ce i se pun diferite intrebari, este dezlegat, ca semn ca, intrand in loja, a trecut din intuneric la lumina. Aici se observa mai intai un tablou care infatiseaza cerul instelat, un glob pamantesc, un ghiveci cu o floare, un craniu omenesc, o carte deschisa, un echer si un compas. Dupa interpretarea masonica, aceste lucruri ar avea urmatoarea semnificatie: Cerul, pamantul cu floarea si craniul simbolizeaza natura de deasupra, dimprejurul si dedesubtul nostru si formeaza toate la un loc primul izvor al cunostintei omenesti. Cartea, care uneori este Biblia, simbolizeaza stiinta. Dar pentru ca stiinta din carti e lucru mort, se pune in mana novicelui un dreptar si un compas, care simbolizeaza stiinta vie, a vietii sociale, si anume: echerul are sa slujeasca la masurarea dreptatii, iar compasul la intinderea iubirii de oameni a noului francmason.
Dupa ce se mai savarsesc unele acte simbolice si se pun la probe ciudate, ca sa se vada daca are curaj si e statornic in hotararea de a intra in francmasonerie, novicele depune juramantul de credinta in masonerie si e proclamat membru al lojii.
Ritualul acesta si simbolismul lucrurilor si faptelor din care el consta, variaza la primirea celorlalte doua grade ale francmasoneriei albastre, de lucrator si maestru, se complica si se schimba cu totul la gradele superioare, in special la primirea gradelor 18 si 33, spre a corespunde scopului ascuns al francmasoneriei si mijloacelor cunoscute numai membrilor acestor grade superioare pentru atingerea scopului urmarit de ea si prin ei.
Ce este francmasoneria? Cautand sa stabilim semnificatia cuvintelor "francmason si francmasonerie" sau "mason si masonerie", am zis la inceputul capitolului, ca francmasoneria este o societate secreta si am aratat de unde ii vine numele. Dar aceasta nu ne spune nimic despre ceea ce este ea, care ii este fiinta.
"Uniunea masonica - zice o carte de instructie pentru francmasoni - este comunitatea nevazuta - mai presus de granite, de rasa, de culoare, de nationalitate, de clase, de stari, intr-un cuvant, de toate deosebirile din afara dintre oameni, care trece anume chiar peste deosebirile dinauntru de credinta religioasa, de confesiune si de conceptie despre lume - a tuturor personalitatilor din trecut, prezent si viitor, care s-au straduit pentru innobilarea lor si desavarsirea omenirii.
Definitia aceasta este o copie ad-litteram a definitiei Bisericii crestine, sub forma de comunitate, cu insusirea speciala de nevazuta, cum o infatiseaza protestantismul. Aceasta o accentueaza si mai bine aceeasi carte de instructie masonica prin cuvintele: "Constiinta curat masonica se vadeste, indiferent de semnele din afara de recunoastere dintre membrii lojilor, numai prin faptele morale izvorate din dragostea de oameni, fapte care sunt comune tuturor oamenilor nobili, fie ca se numesc, ori nu, francmasoni.
Intocmai cum Biserica crestina ne vorbeste de o "comunitate a sfintilor” si intelege prin ea societatea nevazuta, curat spirituala, care se intinde si dincolo de moarte, a tuturor piosilor care stau in slujba Dumnezeirii, ceea ce constituie cel mai mare merit al lor, tot astfel si francmasoneria recunoaste comunitatea nevazuta a tuturor celor care voiesc binele, mai presus de orice granita de spatiu si de timp. Vesnic, adica avand putere din cel mai carunt trecut, in timpul de fata si in cel mai indepartat viitor, este numai binele moral. Binele insa, indeplineasca-se in ascuns, pe nevazute, asa ca sa nu stie stanga ce face dreapta".
Daca francmasoneria ar fi ceea ce rezulta din aceste doua citate, ar insemna ca ea este o societate filantropica, de o impunatoare inaltime morala, avand numai neajunsul de care sufera orice morala, care nu se altoieste pe religie, adica de a nu-si putea ajunge si implini scopul urmarit, oricat ar fi el de sublim, ... dar francmasoneria este cu totul altceva decat ceea ce crede instructiunea masonica ca ne infatiseaza.
Mai intai, pentru ce este secreta masoneria, pentru ce nu lucreaza la lumina zilei, daca nu are nimic de ascuns, daca nu urmareste alt scop si nu se serveste de alte mijloace decat de cele marturisite, care n-au pentru ce sa fie tainuite?
Apoi, netinand seama de deosebirile din afara dintre oameni, de: granite, rasa, culoare, nationalitate, clase si stari, francmasoneria pretinde ca lucreaza pentru intronarea in lume a celor trei principii ale marii revolutii franceze: libertate, egalitate si fraternitate, si ca in activitatea ei da dovada de cea mai larga toleranta, ... dar iata, dupa propria lor marturie, ce sunt libertatea, egalitatea si fraternitatea masonice:
"Libertate. Arma atotputernica cu care noi am rasturnat lumea, inseamna independenta fara margini si fara restrictii, sustragere de la orice autoritate; inseamna libertatea spiritului, care nu poate fi stanjenita de nici o revelatie; inseamna independenta vointei, care nu se supune nici unei puteri, care nu recunoaste nici rege, nici Dumnezeu... Cu ajutorul libertatii, ca parghie, si al pasiunilor omenesti, ca punct de sprijin, noi vom rasturna pentru totdeauna pe regi si pe preoti, acesti dusmani neinduplecati ai neamului omenesc, mai funesti pentru omenire decat tigrii pentru celelalte animale". Iata-i pe francmasoni proclamandu-se, pe temeiul principiului de libertate, anarhisti si atei, dusmani neimpacati ai monarhiei si ai religiei!
Iata-le toleranta fata de convingerile politice si religioase ale celor ce nu fac parte din lojile lor!
"Egalitate. Instrumentul atotputernic cu care noi am transformat lumea inseamna: egalizarea proprietatilor, caci drepturile omului la pamantul comun, ca cetatean al unei singure si aceleiasi lumi, ca copil al unei singure si aceleiasi mame, sunt mai vechi si mai sacre decat toate contractele si decat tot dreptul nescris, si prin urmare aceste drept uri trebuie restabilite, iar contractele trebuie rupte si dreptul nescris trebuie desfiintat". Iata comunismul sub forma lui cea mai noua: bolsevismul, justificat si propovaduit de loji, ca principiu al egalitatii!
"Fraternitate. Fagaduinta atotputernica cu care noi am stabilit puterea noastra, inseamna: fratia in francmasonerie, pentru a construi un stat in stat, cu mijloace si functiuni independente de stat si necunoscute statului; fratia in francmasonerie, pentru a construi un stat deasupra statului, cu o unitate in cosmopolitism, cu o universalitate care face ca francmasoneria sa fie superioara statului si sa-l conduca; fratia in francmasonerie, pentru a constitui un stat in contra statului, atata vreme cat vor mai exista armate permanente, care sunt instrumente de aparare, principii parazitare, piedica a oricarei infratiri. Prin ajutorul fraternitatii, ca parghie, si prin urile omenesti, ca punct de sprijin, noi vom face sa piara pentru totdeauna parazitismul si represiunea armata, aceasta ciuma nepotolita, aceasta groaza salbatica a neamului omenesc". Iata proclamata ura impotriva armatei, ca sustinatoare a ordinei in stat, in numele fraternitatii masonice!
Urmatorul juramant rezuma si accentueaza cuprinsul libertatii, egalitatii si fraternitatii masonice:
"Jur sa nu am alta patrie decat patria universala...
Jur sa combat fara crutare totdeauna si pretutindeni: hotarele natiunilor, hotarele mosiilor, ale caselor si ale atelierelor, precum si granitele familiilor.
Jur sa pun la contributie intrega mea credinta pentru triumful nesfarsit al progresului si al unitatii universale si declar ca profesez negatia lui Dumnezeu si a sufletului".
"Trecerea peste deosebirile dinauntru de credinta religioasa si confesiuni", trambitata de masonerie ca un act de mare largheta de suflet din parte-i, ca o binevoitoare ingaduinta fata de credinta religioasa a celor ce bat la usile hrubelor lor, se schimba dar, dupa depunerea juramantului de credinta masonica, in ateism cras, in tagaduirea existentei lui Dumnezeu si a sufletului. Insasi formula: "Marele Arhitect al Universului", sub care pare a se adaposti in loji ideea de Dumnezeu, este o amagire, o minciuna sfruntata, pentru ca initiatilor de gradul 25 masonic li se spune raspicat: "Marele Arhitect al Universului, in onoarea caruia arde tamaia lojilor si atelierelor, nu este Dumnezeu, ci ingerul luminii, geniul muzicii, spiritul focului".
Dar, daca nu exista Dumnezeu si suflet, nu exista, dupa logica masonica, nici inger, geniu si spirit, ci aceste expresii sunt vorbe goale, carora nu le corespunde nimic real.
Dupa altii, "Marele Arhitect al Universului" este insasi francmasoneria, care se intituleaza cu emfaza si "Marea Asociatie de distrugere universala".
Dupa aceasta interpretare, literele D.G.A.D.U. care reprezinta, pentru profani, initialele cuvintelor frantuzesti:
"Du Grand Architect de l'Univers", sunt pentru francmasoni initialele francmasoneriei: "De la Grande Association Destructive Universelle.
In fine, dupa conceptia materialista despre lume a
masonismului, dumnezeul masonilor esteNatura sau, mai exact, Omul, caci iata
marturisirea facuta de un mare mason evreu: "Cred in eternaMaterie-Mama...
si in
Pentru raspandirea ateismului in lume, francmasoneria duce o inversunata lupta fatisa. Razboi lui Dumnezeu! Ura lui Dumnezeu!, a strigat in plin congres international un cunoscut mason, iar un alt mason a zis: "Infamul este Dumnezeu. Trebuie sa zdrobim Infamul".
Razboiul dus de masonerie este indreptat cu indarjire speciala impotriva Crestinismului. Atat in teorie cat si in realizare, totul este indreptat impotriva Bisericii Crestine, impotriva ei si numai impotriva ei si impotriva Capului ei nevazut, Iisus Hristos, este strigatul de alarma al unui eminent scriitor crestin.
"Evanghelile trebuie arse - scrie un mason -, fiindca paganismul este mai putin periculos pentru credinta masonica decat crestinismul".
Razboi de moarte Crestinismului!, racneste un mason. Trebuie sa extirpam lepra devoranta a Crestinismului, tipa altul. Va veni vremea - cobeste un inversunat mason - cand crucile si icoanele vor fi aruncate in foc, potirele si vasele sfinte schimbate in unelte nefolositoare, bisericile prefacute in sali de concert, de teatru, sau de adunari si, cand n-ar putea sluji unui asemenea scop, in hambare de grane si-n grajduri de cai. Sa nadajduim ca va veni o zi, cand multimea, luminata de astadata, se va minuna, cum de nu s-a savarsit inca de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci tabula rasa din tovarasii popimii. Cobirea s-a implinit intocmai de bolsevismul rusesc si de revolutia spaniola, si unul si alta roade inveninate ale francmasoneriei.
Aceeasi soarta trista ar fi avut si Biserica noastra stramoseasca, daca providentialul conducator al statului roman, Generalul Antonescu, n-ar fi luat masurile de starpire a masoneriei in tara si daca n-ar fi pornit razboiul de nimicire a bolsevismului muscalesc.
In alte tari, ca: Germania, Italia, Spania, Ungaria, Bulgaria, Turcia si Japonia, francmasoneria a fost, asemenea, mai de mult sau mai decurand, proscrisa si lumea va fi tamaduita de virusul bestiei masonice.
Biserica osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
Francmasoneria invata pe adeptii sai sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului, ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cati mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina; francmasoneria ii rupe de biserica si, avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra-propaganda.
Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana deosebita, destinata nemuririi.
Din rationalismul si naturalismul sau, francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral "heteronom" si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras, in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premizele francmasoneriei.
In lojile francmasonice se aduna la un loc paganii si crestinii, si francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oamenii. Aceasta inseamna ca crestinismul nu da un avantaj in ceea ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor, din punctul de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii din adeptii ei nu dau nici o insemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta anti-religioasa. In orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
In afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand intreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.
Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat acelea care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista o siguranta in viata statului si in ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunericul. Impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat statului, ei dau un juramant paganesc.
Francmasoneria lupta impotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.
Iar ca masurile cele mai eficace pe care biserica intelege sa le ia impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunii, sunt urmatoarele:
O actiune publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii.
Indemnarea intelectualilor romani care se dovedesc a face
parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar, "Fratia Ortodoxa
Romana" extinsa pe toata
Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc.
De asemenea le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
Sf. Sinod si toate corporatiile bisericesti si asociatiile religioase staruie pe langa poporul roman si corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca guvernul nu o va face, Sf.
Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.
(Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din data de 11 martie 1937.)
Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in secret. Dar fara voia ei se intrevad adeseori aceste scopuri din marturisiri masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat, francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa.
Dar de o actiune caritabila francmasonica nu s-a impiedicat nimeni pana acum. Şi apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritabile?
In realitate, cand masonii explica mai pe larg sensul actiunii lor caritabile, vezi ca este vorba de o fericire a lumii prin scaparea ei de ideile de pana acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masonice. "Binefacerea pentru masoni nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine comporta un intreg program de viata". Intr-o forma eufemista, Francisc Oswald Wirth, arata asadar ca nu caritatea este scopul francmasoneriei.
In cercetarea adevarului de care vorbeste francmasoneria trebuie inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a statului si a societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite in Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.
Ziarul francmason Latomia scrie (iulie 1849, pag. 237): "Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un aliat al Francmasoneriei in munca de innobilare a omenirii, in straduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si francmasoneria impreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor".
Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregii omeniri.
Francmasoneria lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop?
Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a Francmasoneriei rezulta ca acest scop este intemeierea unei republici mondiale condusa de francmasoni. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantiute.
Iata ce spune acelasi Fr. Oswald Wirth, in manuscrisul
maestrului: "Sa avem curajul sa ne zicem religiosi sa ne afirmam apostoli
ai unei religii mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam religia
Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile
republicane". Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea
Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al Francmasoneriei, din
1900, tinut la
Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim.
Aceasta imseamna fara metafora, restabilirea dominatiei masonice asupra lumii intregi.
Numai din tendinta Francmasoneriei, dupa republica laica, internationala si extrem de democratica, se explica de ce toate revolutiile de la 1789 incoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasoneriei. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria.
Nu vom face un istoric al Francmasoneriei in
Marea Loja Nationala condusa pana in 1933 de dl.I. Pangal, in acel an s-a rupt in doua, o parte din lojile ei - cele provinciale si cinci dintre cele bucurestene - constituindu-se separat in frunte cu dl. Mihail Sadoveanu.
Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat doar masoni din primele trei grade, iar cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. Şi, cum masonii primelor trei grade sunt condusi de catre cei din gradele superioare, se pare ca schisma din Marea Loja Nationala este tot numai o cursa pentru romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat dl. Pangal.
De altfel gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2 iulie 1933, a Marii Loji Nationale. Sub un val eufemist se intrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: "Liber cu adevarat este numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreza ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, este un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante".
Foarte sistematic zeflemeste dl. M. Sadoveanu credinta crestina pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei "egiptene" a "magului" superior, in romanul "Creanga de aur".
Numarul masonilor din
Astazi se pare ca sunt si mai multi. In 1932 existau 3300 de
masoni in
Influenta masonilor in viata mai noua a Statului nostru se si resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere.
Asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam ceva mai mult.
Despre ateismul Marelui Oirent din Romania si al Marii Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o indoiala, odata ce el este in stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care insasi intampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod spune: "Prima mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care inca din secolul al XVIII-lea s-a indepartat incetul cu incetul de masoneria traditionala, suprimand obligativitatea credintei in Dumnezeu si in nemurirea sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sfanta Scriptura, dintr-un asa-zis spirit de libera cugetare, si ajungand la anul 1878, la insasi primirea ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o imediata ruptura a relatiilor intre marile loji masonice asociate cu Marele Orient din Franta si, de atunci incoace, atat Marele Orient din Franta cat si toate organizatiile afiliate lui din lumea intreaga sunt socotite ca schismatice, eretice, si orice relatii sunt interzise intre masonii asociati si membrii acestor organizatii".
Noi vom arata in primul rand ca exista relatii intre organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana si intre cele ce stau in legatura cu Marele Orient din Franta, iar in al doilea rand vom pune in adevarata lumina atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.
a) Marele Orient din Franta si Marea Loja din Franta sunt in stransa legatura, incat in fiecare an se aduna delegatii lor intr-un convent comun.
Marea Loja din Franta insa face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul la Geneva, impreuna cu marile loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxembourg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Iugoslavia, dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana (vezi intamplarea de mai sus). De altfel, A.M.I. lupta pentru ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, lantul mondial sa se incheie in sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se uneasca intr-o limba comuna". Desi si acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loja din
Viena. Ori Marea Loja din Viena este in relatii oficiale cu Marea Loja din
Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de relatii intre diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce a dat-o in anii recenti Francmasoneria Germana. Atat cele trei Mari loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte patru din cele umaniste: Marea Loja din Hamburg, cea din Bayeurth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt au rupt relatiile cu Marea Loja din Viena, socotita internationalista. Insa in acelasi timp marile loji din Hamburg, Bayeurth si Frankfurt pe Main, au reluat relatiile cu Marea Loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea Loja din Viena.
Pe drept cuvant observa Fr. Hassebelbacher in opera sa monumentala "Entlarvte Freimaurerei" 1936 vol.I, pag. 71: "Orice scolar care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi egale cu a treia sunt egale intre ele. Daca A egal cu B si B egal cu C, atunci si A egal cu C". Daca Masoneria Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident ca prin Masoneria Austriaca exista legaturi si intre Masoneria Nationala Romana si Marele Orient Francez.
Ce inseamna acum ca doua organizatii masonice au legatura si ce inseamna ca legaturile acestea sunt suspendate? Cand doua organizatii masonice sunt in legatura atunci ele comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel in "Regulamentul de organizare si functionare a Marii Loji Nationale Romane" art.
45, litera i, se spune despre consiliul Marii Loji
Nationale, care este puterea ei executiva, ca: "reprezinta impreuna cu
Marele Maestru, Marea Loja Nationala din
Hasselbacher dovedeste in opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor dintre doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai ca aceste vizite nu au un caracter oficial, ci numai unul "oficios". Masonii individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob.
De altel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia universala, care leaga intreaga francmasonerie. Şi se depun totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si unitatea sa devina tot stransa. Ba mai mult, aceste suspendari au loc numai intre organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade.
Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade este numai un stadiu de trecere spre gradele superioare si este condusa de aceasta. Deci supararile intre organizatiile francmasonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat in masonerie a membrilor inferiori carora le place sa creada ca sunt in cearta cu masoneriile straine.
Dam cateva citate in acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933).
"Organizarea ritului scotian este foarte potrivita
pentru urmarirea si atingerea scopului ei indepartat. Existenta faptica a unui
lant mondial francmason, cel putin in cadrele ritului este in opozitie cu
organizatiile din nefericire inca asa de neinchegate ale francmasoneriei
ioanite, care se lupta intre ele din motive dogmatice - avantajul fundamentalal
lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de "Supreme Consilii"
constituie pentru toate teritoriile francmasone o aceeasi doctrina, un acelasi
mod de a lucra asadar unul si acelasi front unitar francmason; in plus, el
reprezinta un passport catre toate atelierele corespunzatoare ale
francmasoneriei mondiale si ofera, asadar, raza cea mai mare de actiune".
Sa observam ca Marea Loja Nationala Romana are sub administratia sa gradele
I-III, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian
Antic si Acceptat. Intre cele 36 Supreme Consilii numite in cartea citatelor,
se afla si cel din
Blunschl, care a scris in Freurerei Zeitung din 11 aprilie 1874: "De cateva zeci de ani lojile se aduna si iau un caracter tot mai national desi misiunea lor este internationala. De ce aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se imbraca in forme nationale? Samburele cel mai bun al acestei miscari este trebuinta de o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice. Insemnatatea internationala a masoneriei nu este slabita prin aceasta, dimpotriva, puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai mare".
Sa lamurim acum atitudinea in chestiunea religioasa a Masoneriei ce se pretinde "suparata" pe Marele Orient Ateu din Franta. Mai intai cate ceva din Constitutia si Regulamentul Marii Loje Nationale Romane. Observam, insa, ca in aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei, cuprinsul discutiilor din ateliere nu sunt facute cunoscute. Constitutia si Regulamentul indruma, de cate ori este vorba, de o chestiune mai importanta la Marile Constitutii, Traditiile si Ladmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e un document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat insusi acest document vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita intre infractiunile cele mai grave. Intr-un pasaj, documentul afirma: "In Loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care nu le putem invata decat in Loja".
Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul Masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevarat ca in art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc., se prevede ca "nimeni nu poate fi primit in Francmasonerie daca nu crede in Dumnezeu si in nemurirea sufletului". Legamintele si juramintele masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p.4). Dar in alta parte se spune: "Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede in Marele Arhitect al Universului si practica invataturile sfinte ale moralei".
Pana aici nu ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati in care nu se cere nici acest minim de credinta religioasa. Numai ca celelalte Societati au altfel de obiective; economice, culturale, cata vreme Franemasoneria se socoteste daca nu un adversar al Bisericii, in orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie ei. Caci, iata ce se spune in pasajul citat putin mai jos: "masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor... cauta sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza ". Asadar un francmason evreu, fara a-si insusi prin intrarea in Francmasonerie credinta crestina, e socotit si de francmasonii "crestini" ca avand o credinta superioara celei pe care a revelat-o insusi Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat. In mandria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului, cea mai grava dintre erezii.
Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse
masonului. Dupa ce se spune la p.74 ca "printre noi sunt Frati de toate
religiile si rasele", la p.75 se cere: "trebuie sa preferi un
francmason oricarui alt om, cand solicita, in conditii egale, aceeasi
situatie". Purtarea aceasta trebuie sa o aiba un mason nu numai fata de alt
mason din
Putem pune de pe acum intrebarea: "Ce rost mai are juramantul pe Sfanta Scriptura cand il rosteste si un pagan care nu crede in ea, sau cand respinge originea divina a ei?"
Dar poate ca cel putin nu se cuprind in Marea Loja Nationala decat romani, asa ca acea cofraternitate cu francmasonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi, totusi ar fi grav: se afirma principiul care pune mai presus de legaturile bisericii si nationale pe cele francmasonice. In realitate Francmasoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr.33 nu admite in sanul sau ca membri activi decat o patrime de membri neortodocsi. Destul este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Intre acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce e mai important, e ca grosul Masoneriei Nationale il formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 gr. Intre acestia numarul strainilor iarasi este nelimitat. Fata de toti acesti straini francmasonul roman e obligat sa dea sprijin in toate imprejurarile cand i se cere - in anumite cazuri cu riscul vietii. Refuzul sprijinului cerut aduce una dintre cele mai mari pedepse.
Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de
crestinism a Francmasoneriei Nationale Romane, confruntand-o cu cateva citate
din amintita Blaubuch a Francmasoneriei austriece, care este in legatura si cu
cea din
Freimaurerei u. Radikalismus: "Caracteristica permanenta a Masoneriei este accentuarea necesar imanenta a caracterului autonom al eticii sale si prin aceasta in mod necesar si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teologice" (p;65).
In aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: "Francmasoneria este in fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca pe terenul credintei nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat tolerant, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale religioase. Felul credintei, sensul ce-l da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etica a vietii care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins" (p. 31). Intalnim asadar aceeasi indiferenta fata de revelatia crestina pusa in rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru unificarea sufletelor in aceeasi credinta crestina, ci insul e justificat in tendinta de a-si avea o atitudine cu totul individuala in chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata in plenitudinea ei si dezaproba faramitarea societatii omenesti in tot atatea credinte cati indivizi sunt.
Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci in realitate impune adeptilor sai destule convingeri si secrete de al caror sens si rost nu trebuie sa se intereseze masonii din gradele inferioare.
Acelasi lucru il afirma dr. K. Reichl si in alt loc al cartii amintite mai sus, inrtr-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre increderea in umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand crestinismul nu: "Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea fundamentala. Dvs. va exprimati hotarat banuiala in posibilitatea unei umanitati care nu este in legatura cu Dumnezeu personal, care nu este strabatuta de credinta in Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum il inteleg eu (!!!) nu este ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei este bazata pe principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericita antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura adevarata, asadar imposibila. Nu este in linia dvs., prea venerate, sa admiteti umanitatea laicista a francmasonului, care nu este hranita de o credinta precisa intr-un Dumnezeu personal, ca intemeiata si viabila. Va indoiti de garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate a credintei crestine poseda putere indatoritoare". Iar in alt loc: "Sigur, ideea masona despre umanitate nu e determinata religios, in sensul ca nu cere inradacinarea ei intr-o religie anumita, respectiv cea catolica".
In spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre religie atunci cand vor sa-si prezinte in trasaturi simpatice organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt insa direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea in expresii nemascate, de felul acelora pe care le-am inserat in referatul acesta.
Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face parte din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata in urmarirea scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria intreaga este cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei in care este incadrata masoneria nationala.
Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetatea filozofica a adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute intr-un secret atat de sever.
Scopul ei este unul politic. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai strans. Ca scopul ei este unul politic, nu politica de partid, ci de conceptie - ceea ce-i si mai grav - ne marturiseste masonul dr. K. Reichl in opera amintita aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: "Daca politica inseamna a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria este politica". Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru "libertatea personala si democratie", care nu trebuie lasata sa fie sfaramata de "dictatura barbara de dreapta sau de stanga". In acelasi sens se exprima pe larg masonul dr. Oskar Trebitsch in amintita carte, dezvoltand ca masoneria este contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si pentru larga democratie. Pe linia aceasta masoneria este contra monarhiei, desi intampinarea Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut in instaurarea republicii in Spania indeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei. "Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca intre intemeierea republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas nimanui strain ca fratilor din Marele Orient li s-a implinit prin noua organizare de stat o dorinta aprinsa.
Astfel nu este de mirare daca Francmasoneria declara acum ca
a intervenit in razboiul din Spania, cu totul in ajutorul frontului popular. In
ziarul ABC din
Comandantii celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni.
Masonii sunt in mare majoritate aceia care in presa, la tribune, la microfon, au sustinut focul in suflete. Masoni sunt si aceia care lucreaza in strainatate ca neutralitatea sa fie parasita".
Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt deosebiri reale si serioase intre masoneria mondiala careia ii apartine Masoneria Nationala Romana si masoneria afiliata Marelui Orient Francez.
Francmasoneria este o societate secreta, cu caracter international.
Originea vine de la cuvantul franc (liber) si mason de la macio (zidar, constructor), adica asociatie de liberi constructori.
Aceste organizatii au existat in Evul Mediu si aveau un caracter profesional, grupand pe lucratorii si mestesugarii care se ocupau cu constructia lucrarilor de arhitectura. Erau numeroase atunci, datorita faptului ca meseriile nu erau accesibile decat patronilor si lucratorilor, membri ai acestor asociatii, care formau adevarate caste unde strainii nu puteau patrunde. Ele aveau anumite secrete si simboluri pentru pastrarea meseriei, insa toate cu caracter strict profesional. Odata cu declararea libertatii muncii ele decad treptat, pana cand dispar cu totul.
De la aceste organizatii de zidari constructori francmasoneria moderna imprumuta modul de organizare, o parte din semnele, misterele si simbolurile lor, dand nastere francmasoneriei politico-speculative de astazi.
Primele centre de studii masonice au fost create si ridicate
de Alchimisti, de Mistici, de adeptii stiintelor oculte ca: iluminatii din
1. Simboluri: cifre si numere simbolice, ternare, cuaternare, septenare, etc.
2. Figuri: Triunghiuri, Steaua arzatoare (pentagonul), Pecetea lui Solomon (Hexagonul), Tabloul Lojilor.
3. Legende: Legenda lui Hiram, a lui Solomon, Iuri, Istoria lui I. de Molay.
4. Unelte: ciocan, nivela linie, echer, compas, cub, sabie, pumnale.
5. Cuvinte: Parole de trecere ebraice si latine. Cuvinte ale limbii profane a initiatului.
6. Semne: Atingeri si strangeri dupa grade.
7. Decoruri: Bijuterii si esarfe.
8. Limba secreta: scrisa dupa grade cu diferite cifruri.
(Maximilian Costin: Introducere in francmasonerie).
Imprumutul organizatiilor vechi la care s-a adaugat fantezia initiatorilor ei, a dat organizatia ermetica de astazi, cu taine si mistere ce sunt cunoscute doar membrilor sai.
Tara unde a luat fiinta aceasta organizatie este
Conducerea ei, oriunde ar fi, e unitara, iar aparentele disidente sunt rezolvate prin orice mijloc, de conducerea suprema care este intotdeauna inconjurata de cel mai nepatruns mister.
Diversele rituri, datorate fie fanteziei unora dintre masoni, fie ambitiei de a parveni cu ajutorul ei, s-au raspandit in tarile unde organizarea era mai aproape de obiceiurile si felul de viata al poporului respectiv.
Cele mai importante rituri sunt:
- Ritul Scotian, Antic si Acceptat.
- Ritul Francez.
- Ritul Martinist.
- Ritul Memphis-Misraim.
Deosebirea intre aceste rituri este numai formala, consistand fie in adoptarea de semne si simboluri diferite, fie avand un numar mai mic sau mai mare de grade: oricare ar fi insa ritul, conducerea lor este unitara, caci actul constitutiv proclama ca: "francmasoneria este una singura pe tot globul”
(Constitution de Bordeaux de 1762).
Cel mai important si mai raspandit rit este cel "Scotian, Antic si Acceptat", pe care Domenico Margirotta il defineste ca "adevarata masonerie".
Sub forma acestui rit a activat masoneria la noi, prin cele doua organizatii superioare:
1. Supremul Consiliu de grad 33, reprezentand conducerea suprema administrativa si legaturile cu strainatatea, si
2. Marea Loja Nationala Romana, grupand lojile simbolice de grad mai mic.
Data precisa a introducerii francmasoneriei in
Constatarile ulterioare au stabilit, ca masoneria romana reorganizata in Marea Loja Nationala, este o filiala a lojilor din Ucraina si a fost creata din ordinul venerabilului acelei loji Serghei Marcotun (un agent comunist, care a lucrat la Praga si Paris in favoarea Sovietelor).
"Istoricul creatiunii organizatiei noastre, este strans legat de miscarea masonica din Ucraina. Circumstantele facandu-ne sa lucram pentru triumful aceleiasi cauze, fratele nostru, preailustrul Jean Pangal a primit de la venerabilul si marele maestru al Marei Loji din Ucraina, fratele Serge Marcotoune, un mandat de delegat general, pentru a crea ordinul masonic national roman, dupa Ritul Scotian, Antic si Acceptat".
Supremul consiliu de 33 din
Punctul 1 din Decret spune: "Atelierele de la gradul 1 la gradul 3 plasate sub obedienta Supremului consiliu 33 din Romania, formeaza sub numele de "Marea Loja Nationala Romana" o Federatiune, administrandu-se ea insasi."
Punctul 3 din Decret spune: "Toate raporturile dintre
Supremul consiliu 33 din
Art.1 din Constitutia Marei Loji Nationale, aprobata prin
Decretul lor din 7. XI. 1935, spune: "Marea Loja Nationala din
Marea Loja Nationala Romana a functionat sub forma Ritului Scotian, Antic si Acceptat.
Art. 6 din Constitutie spune: "Ritul Scotian, Antic si Acceptat apartine Ordinelor Cavaleresti si este mostenitorul traditiilor masonice, pastrand cu sfintenie toate principiile, forta morala si disciplina Ordinului.
El a fost constituit in forma lui actuala pe temeiul Marilor Constitutiuni de la 1762 si 1786."
Ritul Scotian, Antic si Acceptat este impartit in 33 de grade, clasate dupa cum urmeaza (art. 129 Const.): Cl. I Lojile simbolice
Gradul 1. Discipol
Gradul 2. Companion
Gradul 3. Maestru Cl. II Loji de perfectionat (grade capitulare)
Gradul 4. Maestru secret
Gradul 5. Maestru perfect
Gradul 6. Secret Intim
Gradul 7. Pretor si Judecator
Gradul 8. Intendent al Cladirilor
Gradul 9. Maestru ales din cei IX
Gradul 10. Ilustru ales din cei XV
Gradul 11. Sublim ales din cei XII
Gradul 12. Mare Maestru Arhitect
Gradul 13. Royal Arche a lui Solomon
Gradul 14. Mare Ales, Perfect si Sublim Mason Cl. III Consiliul printilor de Ierusalim
Gradul 15. Cavaler de Orient sau al Spadei
Gradul 16. Print al Ierusalimului Cl. IV Consiliul Rosa-Cruce
Gradul 17. Cavaler de Orient si Occident
Gradul 18. Print Roza-Cruce, Cavaler al Vulturului sau al Pelicanului.
Cl. V Consiliul Kadosilor
Gradul 19. Mare Pontif
Gradul 20. Mare Maestru al Lojelor Simbolice
Gradul 21. Noachit, sau Cavaler Prusian
Gradul 22. Cavaler Royal-Hache, Print al Libanului
Gradul 23. Şef al Tabernacolului
Gradul 24. Print al Tabernacolului
Gradul 25. Cavaler al Şarpelui de Arama
Gradul 26. Print al Milei, Scotian Trinitar
Gradul 27. Cavaler Comandor al Templului
Gradul 28. Cavaler al Soarelui, Prim Adept
Gradul 29. Cavaler Scotian al Sfantului Andrei, Mare Scotian, Patriarh al Cruciadelor, Mare Maestru al Luminii.
Gradul 30. Cavaler Kados, Cavaler al Vulturului Alb si Negru.
Cl. VI Consistoriul sublimilor Printi ai secretului regal
Gradul 31. Mare Inspector Inchizitor Comandor.
Gradul 32. Sublim Print al Secretului regal.
Cl. VII Supremul Consiliu
Gradul 33. Suveran Mare Inspector general
Pentru trecerea de la un grad la altul se cer anumite stagii. Gradele 31, 32 si 33 sunt grade administrative.
Emblemele gradului 1 sunt uneltele ucenicului:
Ciocanul, simbolizand vointa si
Dalta, simbolizand judecata.
Emblemele gradului 2 sunt: uneltele arhitectului
Linia, Compasul, Cumpana, Echerul
In gradul al 3-lea devine maestru.
Loja (Templul, Atelierul) este celula organica a francmasoneriei; este locul unde se iau hotararile si se initiaza prozelitii.
Iata ce spune "fr. I. T. Ulic", care numara 54 de ani de viata masonica, vorbind despre loje: "Conditia esentiala este ca orice local de loje sa fie cat mai ferit de curiozitatea profanilor. Ferestrele nu se vor deschide niciodata in timpul lucrarilor, caci ar oferi accesul privirilor profane.
Secretul este prima caracteristica a ordinului. In zilele cand nu se tin sedinte, se vor deschide seara ferestrele pentru curatenie si aerisirea localului"... Loja se compune din 3 camere:
1. Vestibulul (sala pasilor pierduti, parviz), in limbajul nostru un fel de anticamera.
2. Camera de reflectie (obscura sau de chibzuinta).
3. Loja propriu-zisa (Templul sau atelierul).
De afara se patrunde in antreu. Este primul loc unde incepe
sa se simta masoneria. La
PLANUL LOJII:
I. Camera de reflectie se afla totdeauna departe de templu
pentru ca la primirea profanului acesta sa nu vada cumva interiorul lui. Este
vecina cu vestibulul pentru ca, de aci, prin mecanismul secret ce-l poseda
loja, se lucreaza in camera de reflectie: se vorbeste prin gura craniului, se
misca scheletul si se urmaresc miscarile profanilor. Clanta dinauntru se scoate
ca profanul sa nu poata iesi singur de aici; pentru siguranta se inchide
Mobilierul:
Peretii,
Un catafalc cu trei trepte,
Un sicriu fara capac in care se gaseste un schelet.
O masa si un scaun simple de lemn.
Tubul secret cu care se vorbeste.
Mecanismul secret cu ajutorul caruia se manuieste scheletul.
Fereastra secreta prin care se urmaresc miscarile profanului.
Urmatoarele inscriptii scrise cu alb:
1. Daca curiozitatea te aduce aici... retrage-te.
2. Daca esti capabil a te preface... tremura, te vom descoperi.
3. Daca sufletul tau a simtit frica... nu mai inainta.
4. Daca te temi a fi luminat asupra defectelor tale... nu te vom primi.
5. Daca vrei onoruri si distinctii... nu-ti vom da.
6. Daca starui, vei fi purificat, vei iesi din abisul intunericului...
vei vedea lumina.
7. Pe sicriu sta scris:
Vezi ca sunt schelet uscat,
Spune acum tu, muritor,
Ce sunt... rege sau cersetor!
II. Vestibulul (sala pasilor pierduti, parviz) camera de unde se manuiesc instrumentele in sala obscura.
III. Loja (templul, atelierul) este sala importanta a sediului. Trebuie sa fie cat mai impunatoare, majestuoasa, pentru a impresiona cat mai mult.
Este aranjata in felul urmator:
La Rasarit (Orient) tronul cu 3-5 scari al venerabilului (Marele maestru) al Lojei.
In spatele venerabilului este platforma pentru vizitatori (nu pot fi primiti in vizita decat masonii).
De o parte si de alta in fata tronului venerabilului sunt locurile secretarului si marelui orator, pe tronul cu 2-3 trepte.
In mijlocul templului este altarul lojei (pe un tron cu 3 trepte) iar imprejurul lui sunt trei lumini in forma de triunghi.
Pe partea de Nord si Sud se afla cate o coloana, numita Jakin si Boaz, in dreptul carora se insiruie fratii; in dreptul celor doua coloane se afla primul si al doilea supraveghetor asezati pe tronuri cu doua trepte, executorii ordinelor Marelui Maestru.
Se mai afla: o piatra bruta - reprezentand pe neofit inainte de initiere - si o piatra cioplita infatisandu-l purificat dupa ridicarea din cosciug.
Apoi trei ciocane pentru venerabil si cei doi supraveghetori; un glob terestru, doua echere, bande negre pentru initiere, sorturi din piele, cordoane, un buzdugan (pentru maestrul de ceremonii), o sabie mare pentru venerabil, 24 sabii simple pentru ceilalti, doua urne pentru votat cu bile (albe si negre), un port-voce pe masa venerabilului, trunchiul vaduvei (un sac) pentru colecta de bani, sacul de propuneri (pentru diverse chestiuni), un triunghi cu un ochi in mijloc, un sicriu cu capac, un catafalc cu 3 trepte pentru sicriu, tavanul instelat, iar peretii tapisati in rosu sau negru.
Fiecare persoana si obiect din cele descrise mai sus are un rol bine determinat in functionarea mecanismului masonic.
Venerabilul conduce lucrarile ajutat de supraveghetor. La inaugurarea unei loji venerabilul spune:lumina misterioasa si divina... foc sacru... inima universului... principe etern al lumei si al fiintelor...simbol al M. ' .A. ' .A. ' .U. ' ., lumineaza spiritul nostru, intareste inimile noastre si implanta in noi focul datator de viata masonica....
Şi mai departe: In gloria M. ' . A. ' . A. ' . U. ' ., in numele Marelui Maestru al ordinului si in virtutea puterilor conferite mie: 'Declar noul templu...... consacrat virtutii si propagarii realei si liberei societati a francmasonilor'."
Actul cel mai important si cel mai solemn al masoneriei este initierea.
Profanul care vrea sa fie initiat, este introdus intr-un loc retras (parviz), unde trebuie sa depuna obiectele metalice pe care le are asupra sa. Este trecut apoi in cadrul sinistru al camerei de reflectie cu scheletul care se misca, craniul care vorbeste, sub privirile de Argus ale masonilor care privesc efectul avut asupra neofitului, din spatele ferestrei secrete.
Aici trebuie sa-si scrie "Testamentul" simbolizand inmormantarea pentru totdeauna a vietii profane, pentru a intra in viata vesnica a masoneriei.
Dupa o ora de "petrecere" in acest loc, urmeaza scena cea mare a "initierii", a "primirii luminii", cum zic masonii. Inainte de a fi introdus in templu, neofitul este legat la ochi, cu o banda neagra, inima si umarul stang precum si genunchiul drept ii sunt dezvelite, iar piciorul stang descaltat.
Astfel dezbracat este primit sa bata la
Cu ochii legati in asa fel ca sa nu vada nici o raza de lumina, este introdus in templu. Daca nu poate sa vada, neofitul poate totusi sa simta; si pentru aceasta i se da in mana o sabie sinuoasa pe care o tine cu varful sprijinit pe piept, in dreptul inimii. Aceasta simbolizeaza cat de aproape este moartea de inima aceluia care va trada tainele masoneriei, iar sinuozitatile sabiei caile intortochiate si nenumarate prin care aceasta (moartea) il poate gasi.
Intrat in loje trebuie sa faca trei ocoluri ale templului numite "calatorii".
I. Prima "calatorie" mergand cu ochii legati, cautand terenul in dreapta si in stanga, in intunericul de nepatruns in care se afla, se simbolizeaza prin aceasta neantul si haosul in care plutesc cei fara lumina masonica (profanii). In timpul calatoriei supraveghetorii produc zgomote confuze si misterioase, pentru a inspaimanta mai mult pe neofit.
II. A doua "calatorie" incepe cu botezul masonic - filozofic care simbolizeaza venirea profanului in lumea noua a masoneriei. Pornit la drum, zgomotele stranii din prima calatorie sunt inlocuite acum cu zanganit de arme.
I se arata prin aceasta forta de neinvins a masoneriei.
III. A treia "calatorie" - proba focului - este cea mai importanta. In mijlocul focului, initiatul trece prin chinuri demne de infernul lui Dante;
este purificarea de viata profana si primirea in "raiul masonic". Numai cei care rezista acestei probe pot fi primiti in masonerie, caci secretele pe care le au de pastrat, cer caracter si nervi neobisnuit de tari. Simbolul reprezentat prin aceasta proba este sfarsitul care asteapta pe cei care vor ridica mana impotriva masoneriei.
Dupa incheierea acestei probe, neofitului i se da sa bea un lichid care, la inceput fiind dulce, se transforma deodata intr-o mare amaraciune. Este totusi silit sa bea intreg paharul pentru a dovedi, o data in plus, taria si persistenta de a fi primit printre masoni.
Toate aceste probe au tinta precisa: distrugerea completa a rezistentei fizice si morale a recipiendarului si intr-adevar proba finala coincide cu epuizarea ultimului rest de constiinta de sine a initiatului. Este acum un automat care inregistreaza si lucreaza cum i se comanda; este, cum spun masonii,"gata si demn de a fi initiat".
Este invitat sa intre in "lantul de unire" al fratilor. Aceasta se face prin donarea unei sume de bani din partea initiatului si cu cat suma este mai mare, cu atat este un mai bun adept. Scopul acestei colecte, de care nici un initiat nu scapa, este tot atat de ocult ca si scopurile institutiei insasi.
Aceasta indatorire infaptuita, recipiendarul este condus in fata altarului lojei, prin trei pasi facuti intr-un anumit mod, fiind obligat sa presteze urmatorul juramant:
"Jur ca nu voi revela niciodata secretul francmasonilor altei persoane decat unui frate de loje si in prezenta venerabilului Mare Maestru. In caz de abatere ma supun la urmatoarea pedeapsa: limba mea sa fie smulsa, inima mea strapunsa, iar corpul meu zdrobit si transformat in cenusa pentru a fi aruncata in vant, ca prin aceasta pedeapsa sa se piarda amintirea ca eu am fost membru al societatii francmasonilor."
Cu imaginea juramantului in suflet, legatura este luata de la ochi, in timp ce o lumina orbitoare este concentrata asupra lui. Dupa atata timp fara sa fi zarit o raza de lumina, se trezeste inconjurat de o mare de foc si, incetul cu incetul, se obisnuiesc cu lumina. Atunci zareste toate sabiile masonilor ascunsi in umbra, indreptate asupra sa. Este paroxismul amenintarii.
O voce ca de tunet il face sa inteleaga ca ceea ce vede este in realitate, iar nu in vis: "daca vreodata ne vei trada, sabiile noastre nenumarate te vor lovi oriunde vei fi".
Constitutia si regulamentul masonic din 1925 ne arata ce este masoneria mondiala: "Institutia care grupeaza pe oameni in asociatii fratesti pe diferite parti ale globului, dupa ce le-a pus la incercare curatenia de sentimente, maturitatea de cugetare si taria de caracter. Ea are drept scop sa-i faca pe oameni mai iubitori, mai luminati, mai tari, inspirandu-le practica solidaritatii."
Constitutia Ritului Scotian, Antic si Acceptat ne arata ce
este masoneria in
Art. 2. "Masonii isi datoreaza sprijin mutual in toate
imprejurarile vietii. Ei numara printre obligatiunile lor cele mai sacre
respectul juramintelor si indatoririlor care-i leaga fata de Rege, de Patrie,
de legile tarii, de familie si de ordinul masonic. Drapelul tricolor National
Roman se afla in permanenta prezent la toate lucrarile Atelierelor Masonice din
Jurisdictia Supremului Consiliu din
Art. 3. "Nimeni nu poate fi primit in Francmasonerie daca nu crede in Dumnezeu si in nemurirea sufletului. Legamintele si juramintele fata da Ordin sunt contractate pe sfanta scriptura.
Calitatea de Francmason nu poate fi dobandita decat prin initiere, conform unui ceremonial stabilit de traditiile seculare.
Francmasoneria interzice in adunarile sale orice discutii politice sau religioase."
Deoarece caracterul national, religios si monarhic este atat de frumos aratat in art.2 si 3 din Constitutia Supremului Consiliu 33 din Romania, este necesar sa lasam sa vorbeasca insisi masonii, pentru a ne lamuri asupra tuturor principiilor care stau la baza acestei organizatii ca astfel, lumea de buna credinta sa vada rostul acestora in lumina adevarata a faptelor.
I. Sa vedem in ce consta respectul juramantului fata de Rege, fata de Patrie, fata de legile tarii (art.2 Const. Mas.) precum si respectul drapelului national (art.3 Cosnt. Mas.)
Citam dintr-o lucrare manuscris a "Fr. I.T. Ulic", Gradul 25, Cavalerul sarpelui de arama: "Scopul acestui grad este perfectionarea spirituala a omului prin degajarea partii materiale. Deviza gradului este: virtute si curaj. Lucrarile arata ca omul nu poate nimic fara libertate, ferita de toate relele sociale si ca, pentru a o cuceri, ii trebuie curaj si indrazneala, care sfarama lanturile despotismului. Invatatura acestui grad arata ca pentru a scapa de moartea intelectuala si de sclavajul material cu care sarpele tiraniei intolerante si superstitiei ne ameninta, trebuie distruse aceste odioase reptile si ca, pentru a le distruge, poporului ii trebuie libertate, care nu se obtine decat sfaramand fara mila, cu indrazneala si curaj lantul apasator al despotismului civil, religios, militar si economic."
Acelasi fr. I.T. Ulic, pune anumite intrebari la care da si raspunsul;
iata cateva:
Intrebare: "Care sunt inamicii neimpacati ai Kadosilor?"
Raspunde: "Despotismul guvernantilor, apasarea privilegiatilor si tirania preotilor, cele trei feluri de asasinate ale libertatii omului, a gandirii si a constiintei."
Intrebare: "Cum trebuie sa-i combatem?"
Raspuns: "Fara ragaz si fara crutare pana la exterminare."
Intrebare: "Ce este un Kados perfect?"
Raspuns: "Acela care a depus juramantul ce trebuie indeplinit orice s-ar intampla, de a apara cauza adevarului si umanitatii, contra oricarei autoritati uzurpatoare, sau abuzive, sau neregulate, fie ea de natura politica, militara sau religioasa si de a pedepsi fara mila pe tradatorii ordinului."
Dam mai jos formula unui juramant gasit in arhiva ridicata de la francmasonul I.T. Ulic, scrisa de mana sa, fara a indica insa si gradul la care depune acest juramant, pentru ca se stie ca juramantul difera de la grad la grad.
"Inaintea Marelui Arhitect al Universului si al Pr. Put. Suv. M. Insp.
General 33: Jur, pe onoarea mea de om si de adevarat francmason, sa execut orbeste si cu fanatism si fara replica si fara comentarii ordinele ce le voi primi de la Francmasoneria Nationala Romana, oricare vor fi ele, pentru a ajunge la scopurile pe care le urmareste.
Voi pastra cel mai mare secret despre tot ce priveste ordinul cavaleresc, al apararii Francmasoneriei Nationale Romane. Voi fi totdeauna solidar cu ceilalti membri ai acestui Ordin, de care nu ma voi desparti niciodata."
II. Sa vedem daca au credinta in Dumnezeu si daca juramintele francmasonilor sunt depuse pe sfanta Scriptura, asa cum o spune art.3 din Const. Mas.
Am vazut mai sus ca juramantul este facut inaintea Marelui Arhitect al Universului si al Pr. Put. Suv. M. Insp. General 33.
Francmasonul Herovanu, in cartea sa numita
"Ca simbol al armoniei desavarsite pe care o preconizeaza, Fr. Mas.
proclama un principiu fundamental, creator si etern, pe care il numeste Marele Arhitect al Universului".
Figura de mai jos ne lamureste si mai mult, intrucat arata ca ingerii care sustin stema francmasona sunt ingerii negri ai Infernului, spre deosebire de ingerii albi ai Dumnezeului crestinilor.
Tot in legatura cu religia masona dam mai jos o parte din lucrarea francmasonului Maximilian Costin "Introducere in francmasonerie", Tg. Mures, 1932: "Adevaratul mason, acel care crede in masonerie, se va supune ritualului cu dragoste si bunavointa si va pasi in templu cu liniste si respect, asemeni credinciosului in biserica, caci respectul fata de templu este respectul fata de propria sa credinta.
Atunci cand ceremonia apare ridicola pricina nu este ritualul ci lipsa de incredere a neofitului in religia reprezentata prin ritual si ceremonie."
III. Sa vedem in ce consta respectul fata de familie (art.2 din Const.Mas.):
Teoriile care s-au discutat la "Marele Orient" in seara de 10 Decembrie 1929, includ urmatoarele:
1) Dreptul femeii la avort.
2) Dreptul fetei mari la unire libera.
3) Necesitatea asasinarii copilului nascut dintr-o unire libera.
4) Dreptul copilului de a nu avea nici o religie.
5) Suprimarea autoritatii paterne.
Constitutia masonica ne arata ca respectul care se datoreaza familiei trebuie inteles numai fata de familia fratilor masoni.
"Abuzurile de ospitalitate si atentatele la onoarea Fratilor si a familiilor lor sunt considerate infractiuni masonice foarte grave", cf. art.
517, p.11 din Const. Mas.
IV. Sa vedem daca discutiile politice si religioase sunt interzise in adunarile francmasonice, asa cum spune art. 3 din Const. Mas.
Citam din cuvantarea Marelui Secretar Federal Mason Emil I.
Papiniu, tinuta la 27 ian. 1935, intr-o sedinta solemna la
"Pe de alta parte, multe din asezamintele sociale mai in toate directiile, ce stau la baza democratiei sunt realizari inspirate direct din actiunea Ordinului nostru. Enunt numai cateva: Codul civil cu institutiile lui de baza moderne, egalitatea oricui in fata legilor, libertatea individuala, abolirea sclavajului si a privilegiului, egalitatea in succesiuni, ...”
(pag.42).
"In programul Lojei se vor inscrie istoria si invatamintele Ordinului, dar discutarea si studierea fructuoasa a chestiunilor de actualitate interesand intreaga viata sociala trebuie si ele inscrise, dezbatute obiectiv si aprofundate rational pentru ca framantarile Ordinului sa produca efecte in Societate."
Adancile prefaceri ale societatii franceze din penultimul secol au fost inspirate de Francmasonerie.
"Unificarea Statelor Unite ale Americii de Nord este o
opera curat masonica... Acest pact fundamental a fost dezbatut in Loji si semnat
la
"Nu mai spun ca noua configuratie a Europei actuale isi datoreste alcatuirea in mare parte suflului masonic, iar sedintele solemne ale Societatii Natiunilor, fiica ideologiei noastre, se deschid oficial prin cele trei lovituri de ciocan date de dl. fr. Benes." (pag.40).
Citam dintr-o adresa trimisa de Marele Secretar General catre Loja "Steaua Dunarii" din Bucuresti, prin care ii trimite raportul Lojei Pitagora in chestiunea minoritatilor, spunand mai departe in adresa:
"In conformitate cu hotararile luate de Consiliul Federal in sedinta din 4 Octombrie, va rugam sa studiati in Loja problema minoritatilor, astfel incat delegatii Lojei d-voastra sa poata sustine la Convent concluziile fixate de Loja."
V. Sa vedem acum secretul lucrarilor organizatiilor francmasonilor:
Francmasonul Jean E. Vasiliu din
"Loja (Discipolii lui Pitagora din
Emil I. Papiniu, in cuvantarea sa de la 27 ian. 1935 spune:
"De adevarata "Initiere" depinde toata viata noastra masonica. Acesta este specificul Ordinului nostru."
"Institutia masonica este o podoaba a inteligentei omenesti; ea este inteleasa numai de cateva elite."
"Masoneria este o scoala initiatica si nu un curs seral pentru adulti, altfel nu are ratiune de a fi."
Francmasonul Maximilian Costin in lucrarea sa "Introducere in masonerie” spune: "Era necesar, ca o doctrina atat de nobila, (schimbarea continua a situatiei de perfectionare) sa fie la adapost de intelegerea gresita a vulgului si de critica rau voitoare a celor interesati. De aceea francmasonii au pastrat totdeauna secretele asupra asociatiei lor si s-au servit de semne si lozinci pentru a se intalni si a se recunoaste pretutindeni."
Art. 85 din Const. Mas.: "Nici un mason de orice grad sau orice demnitate nu poate patrunde in Suv. Sanctuar daca n-a fost chemat."
Art.205 spune: "Membrii atelierului nu pot arbora insignele masonice decat la cimitir si numai in cazul in care Presedintele ar socoti ca pot sa o faca fara sa provoace scandal. Altfel, se vor abtine in mod formal de la orice manifestatie publica."
Art. 514 spune: "Nici o acuzare nu se poate aduce, nici o sentinta nu se poate pronunta, nici o pedeapsa nu se poate aplica in prezenta vizitatorilor si in ziua receptiei unui profan. Daca presedintele gaseste in sacul de propuneri o acuzatie cand sunt vizitatori prezenti, el o va lua in consideratie la sedinta urmatoare, dupa adoptarea plansei."
"Divulgarea numelor masonilor fata de profani constituie o infractiune masonica grava." (art.517, p.6)
"Divulgarea fata de profani a oricaror obiecte, reguli sau lucrari masonice, care nu sunt insa propriu-zis mistere sau secrete masonice, constituie o infractiune masonica grava". (art.518, p.1)
"Tiparirea si raspandirea oricaror lucrari masonice fara de Autorizatia Supremului Consiliu, constituie o infractiune masonica grava". (art.518 p.8).
La regulamentul masonic gasim atasate "Obligatiunile unui francmason", care se citesc dupa initierea unui nou frate.
Iata ce spun aceste obligatiuni:
Conduita de francmason: "Spune frate nu domnule ori de cate ori te adresezi unui francmason, cand nu sunt profani de fata."
Conduita in fata profanilor: "Fii cu bagare de seama in conversatie si atitudine, astfel incat cel mai atent dintre profanii care te-ar observa sa nu poata descoperi sau intelege ceea ce nu trebuie sa stie."
Conduita acasa: "Nu uita preceptele francmasonice si obligatiunile pe care le-ai contractat. Poarta-te ca un om normal si intelept. Familia, prietenii sau vecinii sa nu afle chestiuni in legatura cu activitatea francmasonica, atat cea personala, cat si cea colectiva."
Citam din cuvantarea tinuta initiatilor, dupa o fascicola scrisa cu mana sa de francmasonul I.T. Ulic: "Profanul, inainte de a intra in aceasta institutiune, este om liber, gandeste singur, vrea singur, crede singur, lucreaza singur dupa placul sau."
Dar dupa ce a primit Lumina Masonica, personalitatea acestuia, incetul cu incetul, "se absoarbe necontenit in personalitatea nestirbita a acestei Institutiuni."
"Acest profan, entuziasmat deja de la inceput de aceste primare precepte, numai prin disciplina unei supuneri oarbe si mute poate deveni un membru marcant al acestei Mari Institutii. Aceasta inseamna ca noua, membrilor din masoneria inferioara, asa zisa "Masoneria simbolica" nu ne este dat ca sa avem vreo initiativa de administratie, de conducere, de control sau de propaganda in aceasta mare institutie."
"Noi, masinile masonice cu invelis de om, acum educate in principiile primare ale masoneriei, avem dreptul numai sa mergem sa lucram, sa executam mecanic orice ni se cere, fara insa ca sa putem intelege modul de a gandi al celor care ne calauzesc si fara ca sa ne gandim vreodata sa iesim din cercul acesta unde trebuie sa fim inchise pe vecie."
"Fiecare dintre noi trebuie sa fie indiferent la tot ceea ce vede, la tot ceea ce aude si tot ce face si, daca este convins de preceptele, de principiile primare, trebuie sa zica totdeauna ca totul este pentru bunul mers al marii institutii."
"Şi ca El, la randul sau, potrivit zelului care-l va depune va ajunge, mai curand sau mai tarziu, la treapta inalta a masoneriei unde va conduce, va dirija si va trage profite."
"Caci, ca recompensa, toti membrii, potrivit devotamentului care il manifesta, ajung sa isi realizeze si visele lor profane, ajung la treptele cele mai inalte, potrivit pozitiei lor."
"Iar ca pedeapsa, Vai!
Acei care se opun acestei mari institutii sunt loviti in mod ireparabil de o mana cruda, printr-un dizolvant teribil si misterios, care nu trebuie sa il stiti acum, lovitura care sapa pe nevazute reputatiile si averile si pozitiile cele mai solide."
VI. Sa vedem daca francmasoneria "Nationala" in
Francmasonul Bela Konyodi, preot calvin, venerabil al lojei "Prometheus”
din Bucuresti, in sedinta federatiei tinuta la
Din rapoartele francmasonului Emil I. Papiniu, tinute in sedinta federatiei la 27 ian. 1935 si la 31 Martie 1935, extragem urmatoarele pasaje:
"Noi avem paternitatea principiilor adoptate de democratie, noi am inspirat punctele cardinale care stau la baza tratatelor de pace, noi am emis ideea, si inca de mult, a unei societati a Natiunilor si inaintasii nostri au inspirat o federatie a Statelor."
"Aceasta idee, desi esuata recent, este totusi in mers si se va realiza cand popoarele constiente vor fi lasate sa-si dea seama de fraternitatea lor in viata."
"Zadarnic congresele internationale agita chestiuni de securitate, de burse vamale, de devize, de instrumente capabile de armonie, de armamente si aparare, toate imbracate intr-un noian de pace, conventii sau tratate."
"Nu suntem compatibili nici cu gruparile care pretind a uni intre ei numai pe oamenii de aceeasi rasa si de aceeasi credinta."
"Noi proclamam fraternitatea umana universala, fara distinctie si nu pe aceea particulara, sectara si specifica."
"Toata lumea este de acord ca, desi impartiti in organizatii pur administrative, francmasoneria este "Ordin" cu doctrina orala si misiune unitara. Ca atare, fiind vorba de "Ordin" adica de o vasta si universala Cooperatie, este bine definita sub multiple aspecte in care toti membrii admisi cu formele prescrise sunt solidari si legati de a trai in reguli precise si acceptate cu deplina libertate si nu se poate inventa sau improviza atitudini originale ori fanteziste, a crea reguli de conduita altele decat cele ale Ordinului, nici adopta doctrine sau practici incompatibile cu morala lui."
"Afirm perfecta compatibilitate intre "Ordinul masonic" si "Ideea nationala", atata vreme cat hipertrofia nu denatureaza unul sau altul din aceste sentimente si cat, unita cu obscurantismul, ideea nationala nu dispretuieste legile elementare ale Armoniei si Dreptului ce ne sunt comune."
"Asadar, este bine sa retinem ca "obedienta" Nationala numita Marea Loja, adica asociatie de Loji, federatie de rituri, sau confederatie de Mari Loji cu Mari Oriente, nu sunt, nici nu pot fi izolate sau unite, neexistand de fapt organizatii particulariste, in afara conceptului universal de <Ordin masonic>".
"Masoneria nu poate fi nationala. Obedienta este expresia ei pur administrativa si numai ea este nationala, adica in legatura cu specificul national."
"Obedienta este un organ administrativ, neavand alte puteri decat cele conferite de Adunarea Generala a reprezentantilor Lojilor regulate, adica lucrand conform cu "Traditiile" si nu in afara de ele si nici in afara de regulile stabilite si dictate de Convent."
"Suveranitatea jurisdictiei teritoriale este primul atribut masonic al unei Obediente. Dispozitiile ei au putere de lege masonica pe intreg teritoriul si peste toate lojele administrate, federate in Obedienta".
"Jurisdictia este prima consecinta a Suveranitatii Obedientii, ale carei dispozitii au putere de lege asupra intregii suflari masonice din teritoriul Statului in care ea fiinteaza."
La 23 iulie 1924 Marea Loje Nationala Romana a fost inspectata de "III.
Fr. Bernard Welhoff 33 gr. Maitre d'honeur de la Gr. Loje de France", cu care ocazie s-au tinut cuvantari din care extragem urmatoarele: "A luat cuvantul P.II si P.P.Fr.G.Bibescu 33 aratand diferitele faze prin care a trecut Masoneria Romana in prima sa epoca."
"Lupta care trebuia sa o tinem cu Clericalismul Catolic."
"Luand cuvantul P.III si P.P.Fr. Ioan Pangal 33, arata mersul masoneriei romane in epoca actuala - incepand de dupa razboi - aratand numarul membrilor existenti. Arata numarul Atelierelor ce compun Masoneria Romana. Combate neadevarurile care s-au spus despre noi anul trecut la Congresul de la Geneva."
"A luat cuvantul P.II.Fr. Mare Demnitar vizitator Bernard Welhoff, care multumeste pentru frumoasa primire care i s-a facut.
Declara ca, cercetand literele si documentele Marii Noastre Loji a constatat cu o vie placere ca suntem constituisi in toata regula. Declara, de asemenea, ca la viitorul Congres de la Bruxelles care se va tine in luna septembrie, El, Fratia Sa, ne va propune ca membru in Confederatiunea Internationala de la Geneva."
In iulie 1926 a avut loc la Bucuresti o reuniune masonica la care au participat: "PPP. si PPP. si PPP III, suverani mari comandori, John H. Cowles, Raoul Palermi, Andrei Strug, Victor Dvorsky."
In amintirea acestei reuniuni P.P.Suv. Mare Comandor Mare Maestru al Ritului" printr-un decret a batut o medalie Comemorativa, iar prin decretul de la 9 iulie 1926 a aceluiasi confera "Ordinul Virtutea Masonica" clasa I-a urmatorilor:
P.P. si P II.Fr. Iohn H. Cowles Suv. Mare Comandor al Supremului Consiliu 33 din Jur. de Sud al Statelor Unite (Washington).
P.P. si P. II. Fr. Raoul Palermi Suv. Mare Comandor al Supremului Consiliu 33 din Italia.
P.P. si P.II.Fr. Andre Strug, Mare Comandor al Supremului Consiliu 33 din Polonia.
P.P si P.II. Fr. Victor Dvorsky Suv. Mare Comandor al Supremului Consiliu 33 din Cehoslovacia.
Art.91 din Const. Mas. spune:
"Supremul Consiliu stabileste si intretine raporturi cu toate puterile masonice straine regulat constituite, in scopul de a mentine si intari armonia dintre toti masonii si de a lucra in comun la progresul Ordinului."
Art.92 din Const. Mas. spune:
"Relatiile oficiale cu marile Corpuri Masonice sunt consacrate prin numirea de Garanti de amicitie reciproci. Ei poarta titluri de Mari Reprezentanti."
Dam mai jos numele catorva dintre acesti Garanti de amicitie:
C. Moroiu 33 pentru Marea Putere Masonica Suv. Sanct. al Marii Britanii si Irlanda.
F. Zarvateseu 33 pentru Marea Putere Masonica Suv. Sanct. (MPMSS) de Italia.
G.I. Arghiropolu 33 pentru MPMSS a Greciei.
C. Moroiu 33 pentru Marea Putere Masonica Suprem. Cons. 33 Scot. A.A.
Jurid. Nord
A. Donici 33 pentru MPMSC 33 de Cuba, iar altii pentru Egipt, Argentina, Scotia, San Dominico, Brazilia, Chili, Iawa, Noua Zeelanda, India, Canada, etc.
VII. Sa vedem daca organizatiile masonice care au fiintat si
fiinteaza in
Art.86 din Cons.Mas. spune:
"Membrii Suver. Sanctuar sunt sacri si inviolabili."
Art.136 din Const. Mas. spune:
"Supremul Consiliu din Romania, putere suverana si independenta in toata intinderea Jurisdictiei sale, are dreptul de a conferi el insusi toate gradele Ritului; el poate singur crea Consistorii, Tribunale, Curti, Areopagii, Consilii, Capitole, Loji de Perfectiune si Loji Simbolice, precum si toate celelalte corpuri masonice ale Ritului Scotian, Antic si Acceptat."
"Supremul Consiliu nu recunoaste nici o autoritate Masonica superioara sau egala cu el pe tot teritoriul Romaniei Mari."
"El poseda exclusiva administrare si guvernare a tuturor atelierelor si gradelor de la 1 la 33."
Art. 149 din Const. Mas. spune:
"In Jurisdictia Supremului Consiliu din
1. Lojile simbolice, lucrand de la gradul 1 la 3.
2. Lojile de perfectie lucrand de la gradul 4 la 14.
3. Capitolele, lucrand de la gradul 15 la 18 sau de la 4 la 18.
4. Areopagiile, lucrand de la gradul 18 la 30.
5. Tribunalele Comandorilor Inchizitori de gradul 31.
6. Consistoriile de gradul 32.
7. Supremul Consiliu de gradul 33."
Art.140 din Const.Mas. spune:
"Supremul Consiliu are in sanul sau, la Bucuresti, afara de toate celelalte Ateliere de sub Jurisdictia sa, din acea Vale:
Un Consistoriu al Principilor Secretului Regal, 32.
Un Tribunal al Marilor Inspectori Inchizitori-Comandori, 31.
Un Areopag al Cavalerilor Kadosi, 30.
O Mare Loje de Cavaleri Scotieni ai Sfantului Andrei, 29.
Un Sanctuar al Cavalerilor Soarelui, 28.
O Confrerie a Principiilor Milei, 26.
Un colegiu al Cavalerilor Royal-Hache, 22.
Un capitol al Cavalerilor Rosa-Cruce, 18.
O Loje Simbolica."
Supremul Consiliu de grad 33 prezidat de Ioan Pangal "P. P. Suv. M. Com.
M. M. al Ritului", la 5 martie 1923 semneaza un Inalt
Decret prin care aproba Constitutia, Statutele si Regulamentele Generale ale
Ritului Scotian, Antic si Acceptat din
Acelasi Suprem Consiliu din
Francmasonii, odata initiati, pentru a putea lipsi din Ordin trebuie sa ceara concediu. Iata ce spune Cons. Mas. in aceasta privinta:
Art.195. "Cererile de concediu trebuie facute in scris. Ele sunt puse in ordinea de zi a celei mai apropiate sedinte a Atelierului."
Art. 197. "Concediile nu pot fi acordate decat F.F.F., care sunt la zi cu Tezaurul."
Ajutorul mutual al francmasonilor intre ei este o obligatie.
In aceasta privinta, Cons. Mas. prin art.2 spune:
"Masonii isi datoreaza sprijin mutual in toate imprejurarile vietii."
Iata care sunt instructiunile care i se dau noului frate dupa initiere:
"Daca un frate iti cere un serviciu si poti sa-l faci nu sta pe ganduri; iar daca nu-i poti da de capat, recomanda-l sincer aceluia pe care il crezi in stare sa-i vina in ajutor... trebuie sa preferi pe un francmason oricarui alt om."
Pentru a-i ajuta pe frati in orice situatie, Marea Loja Nationala a Romaniei, prin circulara, a cerut tuturor Lojilor din Romania sa faca o "lista completa" a Fr. Fr. cu functia sau profesia pe care o ocupa in viata profana, in modul cel mai detaliat posibil, pentru completarea unui registru care se afla la Secretariatul General si care va servi fratilor francmasoni ce vor avea nevoie prin ministere, Institutii de Stat sau particulare, magazine, etc.
Un exemplu eclatant in ceea ce priveste ajutorul mutual obligatoriu ni-l ofera fr. Isac Grassiany care, la 2 aprilie 1939, arestat fiind de organele sigurantei pentru activitate comunista, iscalitura pe care a dat-o atat pe interogator, cat si pe procesul-verbal incheiat cu acea ocazie, a insotit-o de cele trei puncte masonice (. ' .) pentru ca astfel sa-si asigure scaparea de rigorile legii profane. In cazul cand in Institutie, fie in politie, fie in Magistratura, ar exista un membru francmason, acesta este obligat la salvarea fratelui mason.
Ordinul masonic si-a batut diferite decoratii si podoabe matalice, insa pentru a imita si a se pune alaturi de suveranitatea Statului, prin decretul de la 1 iulie 1926 infiinteaza o decoratiune masonica numita "Virtutea Masonica" cu 3 clase.
De asemenea, acest Ordin si-a confectionat timbre cu urmatoarea destinatie:
"Unele dintre ele se aplica pe orice adresa si pe orice act."
"Se aplica pe toate juramintele."
Altele "se aplica pe orice adresa facuta catre Supremul Consiliu 23."
Iar altele "se aplica pe orice cerere."
"Se aplica pe Certificate, Diplome, Patente."
"Se aplica pe Corespondenta externa."
Fracmasonii si-au stabilit infractiunile lor proprii. Dam mai jos unele dintre infractiunile stabilite de Const. Mas.:
Art.515: "Se numeste infractiune masonica orice abatere sau incalcare a Traditiilor, Principiilor, Marilor Constitutiuni, Statutelor si Regulamentelor Generale ale Ordinului sau ale Regulamentelor particulare ale Atelierelor."
Art.517: "Sunt infractiuni foarte grave:
Tradarea sau complicitatea la tradarea Ordinului si a Ritului in general.
Tradarea fata de Suprem. Cons. sau Şeful Suprem Suveranul Mare Comandor-Mare Maestru al Ritului.
Tradarea fata de Ateliere.
Sperjurul.
Rebeliunea contra autoritatii si persoanei Suveranului Mare-Comandor Mare Maestru al Ritului, sau contra Supremului Consiliu.
Divulgarea misterelor si secretelor masonice sub orice forma atat profanilor cat si masonilor de grade inferioare in ceea ce priveste misterele gradelor superioare.
Divulgarea numelor masonilor fata de profani.
Atacul impotriva Marilor Constitutiuni, Statutelor, Regulamentelor Generale ale ritului, tinzand a produce schisma si distrugerea Ordinului si Ritului precum si orice violare sau nerespectare a Traditiilor, Constitutiilor, Statutelor si Regulamentelor Ordinului.
Calomnia si defaimarea unui mason fie in lumea masonica, fie in lumea profana, precum si intrigile impotriva F.F. sau Atel.
Formarea de partide sau comploturi cu scopul de a produce disensiune si discordie intre Frati."
Art.518. "Sunt infractiuni grave:
Divulgarea fata de profani a oricaror obiecte, reguli sau lucrari masonice, care nu sunt insa propiu-zis mistere sau secrete masonice.
Tiparirea si raspandirea oricaror lucrari masonice fara autorizatia Supremului Consiliu.
Nesupunerea sau nesubordonarea sub orice forma fata de autoritatea F.F.
de grade superioare.
Orice manifestare a semnelor sau cuvintelor de recunoastere in afara de Templele masonice."
Art.520 punct C - aliniat I spune: "In sfarsit,
promisiunea de fidelitate, supunere si ascultare fata de Supremul Consiliu din
Francmasonii si-au infiintat instante de judecata proprii fixand prin constitutii "Competenta si Procedura" (art.535-556), "Instructiunea” (art.557-571), "Despre judecata" (572-591), avand si "Tribunal de apel" (art. 592-596), iar ca ultima instanta "Tribunal de casatie" (art. 597-601).
Tot constitutia prevede si "Procedura extraordinara" (art.602) precum si "Reabilitarea si reintegrarea" (art.605-608).
In ce priveste justitia masonica, Const. Mas. spune:
Art.380. "Nu poate exista in
Art.382. "Tribunalele de gradul 31 au exclusiva Jurisdictie pentru a lua cunostinta si judeca toate incalcarile aduse Legii Masonice, Statutelor, Constitutiilor, Regulamentelor Generale, Decretelor si deciziilor Supremului Consiliu, precum si actele de violare a angajamentelor si juramintelor masonice si de credinta fata de Supremul Consiliu sau tentativele de sciziune ori rebeliune.
Tribunalele de gradul 31 functioneaza in aceste cazuri ca Tribunale de prima instanta si cad in Jurisdictia lor toti Masonii de gradul 1 pana la gradul 30 inclusiv."
Art.383. "Tribunalele de gradul 31 functioneaza ca instanta de apel impotriva sentintelor date de Atelierele Ritului, pana la gradul 30 inclusiv."
Este necesar sa aratam si atitudinea pe care o au francmasonii fata de un membru al lor radiat din organizare.
In aceasta privinta ne lamureste un document gasit tot la fr. I.T.Ulic si anume:
"Masonul, exclus, radiat, este publicat in toate revistele masonice, de pe tot globul nostru.
Astfel, El este cunoscut de toata lumea ca un om degradat dispretuit de toti.
Masonul exclus, radiat, nu mai are nici amici, nu mai are Frati.
El este un sperjur si sperjurul trebuie sa moara.
Datoria noastra prin urmare este sa incetam orice relatie cu acesti criminali.
Sa ii ocolim oriunde ii vom intalni in calea noastra.
Sa ii dispretuim si sa ne ferim a le da sprijinul nostru in orice imprejurare a vietii.
Sa cautam a-i distruge prin toate mijloacele posibile si imposibile, din calea vietii noastre, aducandu-i la disperarea cea mai desavarsita.
Sa ii tintuim la dispretul tuturor, impreuna cu urmasii lor, pana la a 7-a generatie.
Fratii mei, cand in alte timpuri, nu prea indepartate, aceste fapte se pedepseau cu moartea, actualmente noi suntem prea toleranti."
Intre anii 1870-1880, nu va voi preciza nici anul, nici numele, pentru trista memorie trebuie uitate: in gara la Pascani s-a gasit un individ asasinat iar in haina sa, printre altele, era si o Diploma a Marelui Orient de Franta, pentru o loja din Botosani. Va voi spune numai ca acest personaj fusese radiat ca sperjur.
"In timpurile de astazi noi nu ucidem, nu le trimitem nici franghie de matase fina, spre a se spanzura ei singuri. Ii lasam sa traiasca lovindu-i in acelasi timp direct si indirect in toate afacerile vietii lor, provocandu-le disperarea, mustrarea constiintei, dispretul si execrarea intregii omeniri."
Pentru ca cele aratate mai sus sa le intelegem cu toata seriozitatea, aratam mai jos unele excluderi din Ordinul Masonic, pentru a da posibilitatea cunoscutilor celor exclusi sa le urmareasca viata lor cat si a membrilor familiilor lor, de la data excluderii, pentru a vedea daca au suferit sau nu nemultumiri in viata si anume de ce natura, dupa ce au atras asupra lor ura intregii francmasonerii.
La 9 ian. 1926. "Pentru trista memorie mentionam ca Supremul Tribunal 31, da sentinta prin care exclude definitiv din masonerie cu arderea numelui sau, intre coloane, pe Fr. Henry Moisescu ca fiind culpabil de ultragiu prin scris, adus Oficierilor Lojii si Organelor Superioare ale Masoneriei."
Tot atunci a fost exclus cu arderea numelui intre coloane si fr. Dr.
Gogu Constantinescu.
O alta sentinta data la 4 Octombrie 1929. "In urma cererii facuta de consiliul Federal al Marei Loji Nationale Romane, Supremul Consiliu 33 al M.M.M.I.I.I.C.C.C. 33 intrunit in Inalta Curte de Justitie Masonica:
"Examinand faptele savarsite de F F Fr. mai jos aratati si gravitatea lor exceptionala, avand in vedere marile Constitutiuni, Statutele, precum si Regulamentele Generale ale Ordinului, hotaraste:
- excluderea pentru totdeauna din Ordin si radierea din masoneria universala a urmatorilor: Fr. Colonel Alexandru Petrescu, 30, venerabil R.L. Steaua Polara, Fr. Ion Demetrescu, 18, I Supraveghetor, Fr. Samuel Ion, 9, tezaurar, Fr. Cristache Simionescu, 9, Fr. Radulescu Lamir, 3."
Francmasoneria care a functionat si fiinteaza pe teritoriul statului Roman si compusa din membrii cetateni romani:
"Asa cum nu recunoaste pe Dumenzeul crestin avandu-l pe al lor propriu, cum nu recunoaste morala crestina avand-o pe a lor proprie, cum nu recunoaste morala familiei crestine decat pe a lor proprie, tot astfel nu recunoaste suveranitatea statului roman, creandu-si 'Mari Reprezentati' asemanatori Corpului Diplomatic, care fac legatura intre 'Marile Puteri Masonice'; nu recunoaste puterea regala lucrand prin 'Inalt Decret' si batand 'Ordine si decoratii', ignora juramantul de credinta dat regelui si tarii, prin juramintele masonice depuse de catre aceia care au intrat in randul organizatiei nostre; nu recunoaste puterea de stat, orgaizandu-se prin Constitutii, Regulamente, Statute si lucrand prin Decrete, infiintand timbre proprii, stabilind infractiuni proprii si infiintand justitie proprie; si toate acestea, pentru ca nu recunoaste granite intre state ci numai granita 'Obedientei masonice'".
Asa fiind, este explicabil cum parchetul tribunalului Ilfov, prin decizia ce a dat-o, a ajuns la constatarea ca: "Francmasoneria este o Organizatie Internationala cu scopuri contrarii legilor de incadrare a natiunii in stat. Ocultismul cu care-si inconjoara activitatea este menit sa ascunda publicului conflictul dintre scopul international al organizatiei - marturisit prin elementul evreiesc covarsitor - si scopul rational de perfectionare si progres urmarit in mod firesc de orice natiune. Lupta masoneriei apare astfel ca o lupta de distrugere lenta, de minare staruitoare si de dezagregare nationala. Armele uzitate de francmasonerie in vederea realizarii scopurilor ei le constituie in primul rand forta banilor si puterea politica."
O ultima explicatie necesara. Am vazut ca membrii Supremului Consiliu sunt sacri si inviolabili. Explicatia ne-o da tot Fr. I. T. Ulic si anume: "Va ajunge mai curand sau mai tarziu la treapta cea mai inalta a masoneriei unde va conduce, va dirija si va trage si profite. Caci, ca recompensa, toti membrii, potrivit devotamentului pe care-l manifesta ajung sa-si realizeze visele lor profane."
Iata deci pentru ce misterul gradelor superioare este de nepatruns.
Pentru ca tinta vietii unui francmason este tot realizarea "viselor profane".
Analiza influentei masoneriei pe unde a activat ne
demonstreaza ca Statele masonizate au mers in mod misterios spre prapastie:
Spania pana in 1936, Franta pana la primul razboi mondial, Iugoslavia, Belgia,
Olanda, Grecia si actualmente
Iar acolo unde hidra a fost starpita, s-a petrecut fenomenul invers;
Statele au mers din triumf in triumf spre binele lor si al cetatenilor lor.
"Masoneria n-a fost niciodata aprobata de Biserica, aceasta a condamnat in mod repetat si condamna organizatiile secrete de orice natura..."
Biserica Ortodoxa din diferite tari, din timp in timp, este pusa in situatia de a analiza si a lua atitudine fata de Masonerie. Aceasta se datoreaza credinciosilor, care fie ca cer condamnarea Masoneriei, fie ca vor sa stie care este atitudinea Bisericii fata de aceasta organizatie secreta.
Periodicul oficial al Bisericii Greciei, "Ekklisiastiki Alithia”
(Adevarul Bisericesc), dupa ce cu mai multi ani in urma a publicat atitudinea de condamnare a Masoneriei de catre Biserica Greciei, in numarul 364 din 16 iunie 1993, p. 1, publica o luare de pozitie oficiala a Bisericii Ciprului, pe care o redam mai jos in traducere romaneasca:
Sfantul Sinod, in sedinta sa din 11 februarie 1993, studiind documentul semnat si depus de catre mai mult de unsprezece mii de crestini ortodocsi, membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cere fixarea pozitiei oficiale a Bisericii Ortodoxe fata de Masonerie si condamnarea acesteia spre luarea la cunostiinta si ferire a credinciosilor, comunica cele mai de jos:
"Masoneria este o organizatie in afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o conceptie despre lume care nu duce catre principiile credintei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate in intuneric si prin modurile de initiere a adeptilor ei, cu initiatorii in cele sfinte (tainele) "preotii si arhireii" si initiatii, se autopropune ca un fel de alta religie. Se prezinta chiar ca o suprareligie si cultiva sincretismul, adica egalizarea si amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat si de condamnat pentru adevarul credintei in Hristos.
Pentru toate acestea Masoneria nu a fost niciodata aprobata de Biserica; aceasta a condamnat in mod repetat si condamna, organizatiile secrete de orice natura, mai ales cand acestea sunt intretesute cu ceremonii care au coloratura religioasa.
Hristos este lumina, adevar, viata si adeptul adevarat al lui Hristos trebuie sa traiasca si sa lucreze in cadrul acestei lumini si sa evite cate se savarsesc in intuneric. Pentru aceea crestinul adevarat, si nu numai dupa nume, nu poate sa fie adept sau membru al Masoneriei.
Principiile intrajutorarii, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, exista din belsug in crestinism. Prin urmare, crestinul care doreste sa practice aceste principii, poate sa o faca in cadrul Bisericii si prin Biserica. Nu este nevoie sa se incadreze in organizatii secrete si de provenienta dubioasa.
De altfel, dupa cum ne spune Apostolul Pavel 'ce impartasire are lumina cu intunericul?' (2 Cor.6, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne invata ca 'oricine face rele uraste Lumina si nu vine de la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite'. (Ioan 3, 20-21).
Pentru aceea, sfatul Bisericii catre membrii pleromei (plenului) sale, in ceea ce priveste situarea lor fata de Masonerie, este aceea pe care o arata Apostolul Pavel in Epistola lui catre Efeseni: "nu fiti partasi la faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata... iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina. Caci tot ce este descoperit, lumina este" (Efes. 5, 11-14). Ramaneti deci atasati in mod statornic la lumina eterna a lui Hristos si in cadrul acesteia alcatuiti-va viata si croiti-va calea".
Noi suntem un grup de slujitori ai Bisericii apartinand fie ordinelor religioase fie clerului mirean. Am urmarit cu o atentie cu totul deosebita dezbaterile Conciliului Ecumenic Vatican II spre a-i studia in adancime instrunctiunile si a le aplica in activitatile noastre de apostolat si in cele de profesorat.
Noi n-am pretins niciodata sa facem o publicatie pe o tema oarecare, fiindca studiile noastre au un caracter strict privat; in mod firesc, episcopul nostru si superiorii nostri bisericesti au cunostiinta de lucrarile noastre si ne-au dat consimtamantul lor. Doi dintre noi participa, pe temeiul personalitatii lor, la sedintele de Conciliu. Noi avem datoria de a spune ca ceea ce a fost auzit in cursul acestor sedinte, desi adeseori dezbatut si respins, ne da certitudinea absoluta ca se incearca acum sa se antreneze Sfanta Mama Biserica pe o cale total deosebita de aceea care i-a fost trasata prin invataturile Dumnezeiescului Mantuitor si care constituie misiunea sa divina. Mahnirea intuneca inima noastra in fata cutezantelor pe care noi le consideram drept consecinta pierderii credintei la unii Parinti ai Conciliului. Astfel, noi am fost adusi in situatia de a face investigatii si, astazi, cu o mare satisfactie si aducand recunostiinta Celui Prea Inalt, noi putem face publica convingerea noastra: Cei care nazuiesc a Te trada, aceia nu sunt fii Tai Doamne; acestia nu Iti sunt credinciosi, fiind dusi in ratacire.
Sunt aceiasi dusmani ai Tai dintotdeauna aceia care, prin inselaciune, intrara in Biserica Ta si raspandira aceste mincinoase invataturi pe care Tu le-ai respins; sunt, Doamne, evreii cu inselaciune convertiti, care, o data mai mult, incearca sa distruga lucrarea Ta dumnezeiasca!
Roma, septembrie 1964
Punctul culminant al acestui "Nou Chip" care, in mod constant, se incearca a fi impus Bisericii catolice, in contradictie flagranta cu Invatatura si Traditia de 19 veacuri, este fara nici o indoiala deschiderea amicala catre masonerie si comunism, dusman de moarte al crestinatatii de la nasterea sa pana in zilele noastre. In tot cursul istoriei sale, Biserica a avut se apara impotriva piedicilor si capcanelor care ii erau intinse si in spatele oricarei erezii, oricarei subversiuni si oricarei crime anticrestine ea i-a gasit pe masoni, asa cum, in lumea contemporana, masonii sunt aceia care au construit armele puternice ale bolsevismului si ale capitalismului hulpav in scopul de a supune apasarii lor popoarele crestine.
Independent de Scrierile Sfinte, numeroase lucrari ale scriitorilor catolici, dintre care multe ale unor Demnitari ai Bisericii, arata cu limpezime ceea ce francmasonii a insemnat in istoria Erei crestine. Scurtul nostru studiu, desi referindu-se doar la fapte de arzatoare actualitate, isi gaseste totusi temeiul in aceasta traditie paralela a perfidiei masonice si a apararii crestine si isi propune sa demonstreze ca agentii iudaismului au patruns efectiv in Templul Domnului si predica in incinta sacra, ereziile pe care le-au invatat in Loja Talmudica. Protejati de vesmantul lor, ei au lansat falsele lor doctrine si nu inceteaza a exercita o insistenta presiune pentru ca Sfanta Biserica, prin Conciliul Vatican II, sa le declare ca fiindu-i proprii.
Faptele, in teribila lor realitate, pot sa fie precizate si detaliate in chipul urmator:
Umflat de trufie, de triumfurile sale in spatiul vremelnic, Francmasoneria internationala lanseaza actualmente un nou atac impotriva Bisericii Catolice, pretinzand ca ea sa contrazica invataturile sale traditionale anterioare.
Prin mijlocirea unui proiect prezentat intr-un chip
inselator si ipocrit, de catre unii masoni care ocupa pozitii ierarhice inalte
in Biserica Catolica, Sanctitatea Sa Ioan al XXIII-lea s-a lasat convins sa
creeze "Secretariatul pentru Uniunea Crestinilor", care trebuia in
mod fals sa lucreze pentru unitatea crestinilor, dar care, in realitate, sluji
drept platforma promotorilor sai pentru a lansa o propaganda in favoarea
masonilor, vesnic anticrestini. Acesti francmasoni la care se face aluzie sunt
Cardinalul Augustin Bea, Monseniorul John Oesterreicher si Monseniorul Gregory
Baum, la care se alaturara apoi episcopii Walter Kempe din
Contactul direct dintre lojile masonice si Cardinalul Bea se stabilea in felul urmator: mai intai prin francmasonii "convertiti" si "slujitori ai Bisericii" John Oesterreicher si Gregory Baum; apoi, atunci cand in Conciliu se manifestara unele curente indrumatoare catre uneltirea francmasonica, fie sub forma scrisa, fie sub forma orala, prin ilustrii cardinali si episcopi, au intervenit atunci personal domnii Label A. Katz, Presedinte al B'nai B'rith, cea mai importanta dintre organizatiile masonice pentru evrei si Nahum Goldmann, Presedinte al Congresului Mondial Evreiesc, pana intr-un asemenea punct incat ei si-au adus uneltirea la lumina, asa cum o vom analiza mai departe.
Desi numerosi Parinti ai Consiliului refuzasera sa discute tema prezentata de Cardinalul Bea privitoare la francmasoni si inclusa drept Capitolul IV al "Proiectului asupra Ecumenismului", este absolut in afara de indoiala ca ofensiva va fi reluata in cursul celei de-a treia sesiuni a Consiliului. Se va incerca din nou sa se obtina aprobarea lui, cerandu-i-se un vot favorabil inainte sa-i fie cu putinta a reflecta asupra consecintelor catastrofale care pot rezulta din aprobarea unui Inscris emanand de la Lojile francmasonice si in care erezia se strecoara subtil si unde Sfanta Evanghelie este interpretata intr-un mod echivoc si incomplet.
In scopul de a dovedi afirmatiile anterioare, noi vom prezenta cateva din piesele compunand documentatia bogata care demonstreaza intr-un mod formal existenta unui vechi plan masonic de a patrunde in sanul Sfintei Biserici Catolice pe calea ocolita a "convertitilor" sau a "slujitorilor Bisericii” afiliatii lojilor masonice, in intentia de a o transforma intr-un instrument suplimentar al conspiratiei lor pentru dominatia mondiala.
Complotul francmasonic impotriva Bisericii catolice , care
atinge actualmente culmea sa datorita infiltratiei de elemente evreiesti in
Inaltul Cler catolic si chiar in Vatican, a fost demascat in mod public, in
1936, de catre jurnalul "Catholic Gazette" din Londra, organ oficial
lunar al Societatii misionare catolice din Anglia. In numarul sau din februarie
1936 a aparut un articol intitulat "Pericolul francmasonic si Biserica
Catolica", in care sunt reprodusi termenii unor conversatii tinute in
cursul unei serii de reuniuni secrete ale masonilor la
Putin timp dupa aceea, saptamanalul "Desteptarea
Poporului" publica un articol asemanator in acte se precizeaza ca
declaratiile care sunt citate au fost facute in cursul unei reuniuni secrete a
Ordinului masonic B'nai B'rith care, se stie bine, este exclusiv evreiesc;
neevreii n-au acces in randurile sale si, in plus, este unul din instrumentele
cele mai primejdioase ale conspiratiei internationale francmasonice. Şeful
sau actual este chiar domnul Label A. Katz. Acest inalt demnitar mason a
sustinut ample convorbiri cu Cardinalul Bea care il prezinta chiar Sanctitatii
Sale Ioan al XXIII-lea in 1960. Dar sa revenim la articolul mai sus-mentionat
al jurnalului "Catholic Gazette" din
"Pericolul francmasonic si Biserica Catolica"
Pe temeiul cunoasterii problemei care o reprezinta
francmasoneria si care afecteaza in mod cu totul deosebit Biserica Catolica,
publicam mai jos extrasele unui numar de conversatii care au avut loc recent
sub auspiciile unei Societati Secrete Francmasonice din
Cata vreme va dainui printre nemasoni vreo conceptie morala a ordinii sociale si cata vreme orice Religie, orice Patriotism, orice sentiment al demnitatii nu vor fi lichidate, domnia noastra asupra lumi nu va putea veni.
Noi ne-am indeplinit deja o parte a sarcinii noastre, dar nu putem pretinde ca partea cea mare a lucrarii noastre a fost infaptuita. Mai avem un drum lung de urmat inainte de a putea distruge principalul nostru oponent, Biserica Catolica.
Trebuie sa gravam in cugetele noastre faptul ca Biserica Catolica este singura institutie care s-a inaltat si se va inalta in drumul nostru atata vreme cat ea va exista. Prin munca sa metodica si prin invataturile sale educative si morale, Biserica Catolica va mentine la fiii sai o astfel de mentalitate incat ea ii va face mult prea respectuosi de sine insisi pentru ca ei sa se supuna dominatiei noastre si viitorului Rege al Lumii Mason.
Din acest motiv, noi ne-am dedicat gasirii celui mai bun drum spre a ataca in mod eficace Biserica in temeliile sale insasi. Noi am raspandit spiritul Revolutiei si al falsului liberalism printre natiunile crestine, pentru a ajunge sa le convingem sa se indeparteze de Credinta lor si sa le aducem in starea de a le fi rusine sa profeseze invataturile religiei lor si sa asculte de poruncile Bisericii lor. Noi am adus un mare numar dintre acestia in starea de a se transforma in atei, ba mai mult, de a se fali ca se trag din maimuta (darvinisti). Le-am insuflat noi teorii, in realitate imposibil de realizat, precum comunismul, socialismul si anarhismul, care, acum, slujesc proiectele noastre. Crestinii, tampi, le-au acceptat cu mare entuziasm, fara macar a-si da seama ca aceste teorii sunt ale noastre si ca ele constituie cel mai puternic instrument al nostru impotriva lor insisi...
Noi am acoperit biserica catolica cu cele mai groaznice calomnii, noi am falsificat istoria ei si am murdarit cele mai nobile activitati ale ei. Noi i-am pus in seama rautatea dusmanior sai si i-am atras pe acesti mai aproape, alaturi de noi... Şi toate acestea intr-o asemenea masura incat noi observam acum, spre cea mai mare satisfactie a noastra, razvratiri impotriva bisericii in diferite tari... Noi am transformat clerul ei in obiect de ura si de ras, noi i-am supus dispretului masei. Noi am reusit sa facem sa se considere practica religiei catolice drept un anacronism si o pierdere de timp...
Iar crestinii, in tampenia lor, au dovedit a fi mai dobitoci decat gandeam noi si speram. Oricine ar spera mai multa inteligenta si mai mult bun simt practic, dar ei nu valoreaza mai mult decat o turma de oi. Sa-i lasam sa pasca pe campia noastra pana cand vor fi indeajuns de grasi pentru a fi jertfiti viitorului nostru rege al lumii...
Noi am intemeiat numeroase asociatii secrete care lucreaza pentru scopul nostru, sub ordinele si conducerea noastra. Noi am facut o onoare, o mare onoare crestinilor ingaduindu-le sa se asocieze cu noi in organizatiile noastre care, datorita aurului nostru, sunt astazi mai infloritoare ca niciodata. Acum, ramane in taina noastra faptul ca acesti crestini care, unindu-se cu noi, tradeaza propriile si cele mai pretioase interese ale lor, nu trebuie niciodata sa stie ca asemenea asociatii sunt creatia noastra si slujesc proiectele noastre...
Unul din triumfurile francmasoneriei noastre este acela ca acesti crestini, care ajung sa fie membri ai lojelor noastre, nu pot niciodata sa banuiasca faptul ca noi ii folosim pentru a construi propriile lor inchisori pe ale caror terase noi vom inalta tronul regelui nostru universal al lui Israel; si niciodata ei nu trebuie sa stie ca noi ii facem sa faureasca lanturile propriei lor robii viitorului nostru rege al lumii.
Pana in prezent noi am studiat strategia noastra pentru atacurile impotriva Biserici catolice din exterior, dar aceasta nu este totul. Vom expune acum modul in care noi am avansat in lucrarea noastra pentru a grabi prabusirea bisericii catolice si cum am patruns in cele mai dinauntru cercuri ale sale, aducand chiar o parte a clerului ei in situatia de a se transforma in pionieri ai cauzei noastre.
Cu totul aparte de influenta filosofiei noastre, noi am luat masuri pentru a provoca o sciziune in sanul bisericii catolice. Permiteti-mi sa va explic cum a fost realizata aceasta:
Noi i-am imboldit pe unii dintre fiii nostri sa se integreze in corpul catolic cu misiunea explicita de a lucra cu mult mai multa eficacitate pentru dezintegrarea bisericii catolice, creand in sanul ei situatii scandaloase.
Intru aceasta, noi am urmat sfatul capeteniei noastre, a francmasonilor, care zice asa de intelept: "Faceti din unii dintre fiii nostri cardinali si episcopi pentru ca ei sa distruga biserica". Din nefericire nu toti masonii "convertiti" au fost credinciosi misiunii lor. Multi dintre ei ne-au tradat; dar dimpotriva, altii si-au tinut promisiunea si au facut cinste lucrarii lor, in asa fel incat sfatul stramosilor nostri se arata plin de succes.
Noi suntem parintii tuturor revolutiilor, inclusiv al acelora care uneori s-au intors impotriva noastra. Noi suntem maestrii supremi ai razboiului si ai pacii. Noi putem sa ne falim ca suntem creatorii reformei: Calvin a fost unul din fiii nostrii; el era de origine evreiasca si i-a fost acordat dreptul de catre autoritatea masonica si a fost stimulat de catre finanta francmasonica pentru a-si indeplini rolul in reforma.
Martin Luther a fost influentat de catre prietenii sai masoni. Şi complotul sau impotriva bisericii s-a vazut incoronat de succes, datorita finantarii masonice...
Datorita PROPAGANDEI noastre, teoriile noastre ale leberalismului si falselor noastreinterpretari ale libertatii, cugetele a numerosi crestini au fost pregatite pentru a imbratisa reforma. Ei s-au despartit de biserica pentru a cadea in capcana noastra. Şi dintr-aceasta, biserica catolica a fost sensibil slabita si autoritatea sa asupra religiei crestine a fost practic redusa la nimic.
Noi suntem recunascatori fata de protestanti pentru fidelitatea lor fata de dorintele noastre, cu toate ca majoritatea dintre ei, in sinceritatea credintei lor, nu-si dau seama de fidelitatea lor fata de noi. Noi le suntem recunoscatori pentru admirabilul sprijin pe care ni l-au adus in lupta noastra impotriva puterii civilizatiei crestine si in pregatirile noastre pentru venirea suprematiei noastre asupra lumii intregi si asupra regatelor crestine.
Noi am reusit sa distrugem majoritatea tronurilor europene. Restul va urma intr-un viitor foarte apropiat. Rusia a acceptat deja domnia noastra.
Franta, cu guvernarea sa masonica se afla in puterea
noastra.
Dar Biserica Catolica este mereu vie.
Noi trebuie s-o distrugem fara mila si fara cea mai mica intarziere. Cea mai mare parte a presei mondiale este sub controlul nostru; sa facem asa fel incat ea sa starneasca violent ura lumii impotriva Bisericii Catolice. Sa ne intensificam activitatile pentru a otravi moralitatea crestinilor; acestia trebuie adusi in situatia de a ura patriotismul si dragostea de familiile lor, de a considera credinta lor ca o rusine, ascultarea lor fata de Biserica ca o sclavie degradanta, astfel incat ei sa devina surzi la chemarile Bisericii si orbi la avertismentele ei impotriva noastra. Inainte de toate, sa facem asa incat crestinii sa se retraga din Biserica Catolica si necrestinii sa nu se apropie de aceasta Biserica; fara aceasta principala obstructie, dominatia noastra se va intari si toata lucrarea noastra va fi anulata, complotul nostru va fi descoperit, crestinii se vor reintoarce impotriva noastra cu un duh de razbunare si dominatia noastra asupra lor nu se va realiza niciodata.
Sa ne amintim ca atata vreme cat dusmanii nostrii din Biserica Catolica vor fi activi, noi nu vom putea niciodata sa devenim stapanii lumii... si sa ne amintim de asemenea ca viitorul rege al lumii, pus de noi, nu va domni niciodata asupra lumii cata vreme Papa de la Roma nu va fi detronat, precum si toti ceilalti monarhi ai crestinilor care domnesc pe pamant."
Pentru cei care nu cunosc activitatile subversive ale Francmasoneriei de astazi si din totdeauna, continutul articolului de mai sus din "Gazeta Catolica" din Anglia va putea aparea drept halucinant.
Dar totul este "absolut real" si poate fi verificat, pentru ceea ce are legatura cu complotul actual al masonilor, inca mai bine astazi decat in 1936, data la care a fost publicat continutul conversatiilor purtate de conspiratorii masoni in cursul reuniunii secrete a organizatiei B'nai B'rith la Paris. Adica insasi organizatia al carei Presedinte si Eminenta sa Cardinalul Bea merg in acord perfect.
Fariseii si saducheii se apropie de Mantuitorul Hristos si ii cer sa le arate semne. Mantuitorul le raspunde: "Fatanicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti!" (Matei 16, 3). Tot asa si astazi, dupa 2000 de ani de la rastignirea lui Hristos, o lume aproape indracita, plina de farisei si de saduchei, nu vrea sa vada si sa inteleaga semnele apocaliptice pe care le traim. Suntem atat de pedanti si de pretentiosi, atat de scrupulosi in fleacuri si nimicuri, atat de "semioticieni" si "hemeneuti", incat universul si lumea, din care l-am exilat pe Dumnezeu, s-ar zice ca nu mai au vreun "sens" sau vreo "semnificatie" pe care omul autonom de astazi sa nu le cunoasca. Şi totusi omul de astazi e frate geaman cu fariseul si cu saducheul de acum doua mii de ani. Descrestinarea lumii a ajuns in ultimile ei faze, raspunzand parca asteptarilor din "Protocoalele Marilor Maestri Francmasoni", dar sarmana omenire nu vrea sa vada semnele apocaliptice: apostazie generala si organizata, "ecumenism" bisericesc, comuni(tari)sm?, sectarism, new-age-ism, internationalism, desfrau moral nemaivazut, anarhie democratica, ateism si materialism salbatic, decaderea clerului, cutremure, foamete s.a.m.d.
Din Grecia, prin intermediul revistei bilunare "Vestitorul ortodoxiei", editata de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane (vezi nr.105 din 15.11.93), staretul Schitului romanesc "PRODOMU" din Sfantul Munte ATHOS, parintele PETRONIU TANASE ne trimite noua, crestinilor ortodocsi din Romania, un semnal de alarma apocaliptica pentru destinul ortodoxiei in aceasta lume indracita.
In interviul luat de redactorul "Vestitorului", preotul C.Coman, gasim urmatorul avertisment: "In fata avalansei de secte, de masonerii si de ideologii, este necesar ca ortodocsii sa se uneasca". Sub acest avertisment, parintele Petroniu dezvaluie planul masoneriei mondiale de a desfiinta Sfantul Munte Athos, prin alungarea calugarilor athoniti si transformarea lui in zona...turistica!!! Cum spuneam, fariseii si saducheii de astazi vor semne.
Iata-le: Satan da ultima batalie cu ostasii lui Hristos din Sfantul Munte Athos! Care va fi rezultatul acestei batalii? Parintele Petroniu ne explica: "Am primit anii trecuti o circulara din partea calugarilor atoniti zelotisti, ramura conservatoare a Sf. Munte, in care ni se comunica programul unei miscari francmasonice "Ioan Vekos", un program vadit indreptat impotriva Ortodoxiei, sprijinit de............" (aici textul este intrerupt de un "accident tipografic", doua randuri fiind suprapuse; sa fie intentia redactorului de a nu se pune rau cu dusmanii puternici ai Ortodoxiei sau numai o intamplare? Totusi, folosind o lupa, o lama, o radiera fina si doua exemplare de ziar, pe care le-am suprapus la lumina puternica, am reusit sa descifram primul rand, care suna asa: "sprijinit de papalitate si de alte forte"; din pacate, randul doi de supraimprimare nu l-am putut descifra - n.n., S.A.).
Se preconiza ca Sf. Munte sa devina un centru turistic, sa se faca drumuri bune si accesibile, ca sa poata fi vizitat de cat mai multa lume.
Monahismul sa fie incet-incet, strans intr-o manastire - doua, doar ca mostra si in locurile mai prapastioase sa fie lasate cateva chilii pentru ca sa vada lumea cum a fost. In rest, sa fie deschis turistilor, barbati si femei, sa se faca hoteluri bune, restaurante, centre de cercetari. Acest program, daca se realizeaza, poate fi pentru Grecia o sursa imensa de venituri. Se pare ca multa lume de aici, din Grecia, chiar reprezentanti ai Statului si ai Bisericii, ar fi de acord cu acest program masonic. O piedica serioasa este prezenta aici a monahilor din alte tari. De aceea, programul prevede ca sa se faca toate eforturile pentru a se impiedica venirea calugarilor din alte tari la Sf. Munte, iar cei existenti sa fie incet, incet, daca se poate, chiar scosi din sfantul Munte.
"Desi nu acordam totala incredere acelui program, suntem nevoiti sa constatam ca lucrurile se realizeaza intocmai. Au fost recent cazuri cand calugari athoniti, din alte tari, au fost scosi, pe un motiv sau altul, din Sf. Munte".
Fariseii si saducheii masoneriei mondiale, care se ocupa de "planurile turistice" ale Sf. Munte Athos, au uitat totusi sa mai consulte un "specialist-manager": pe bunul Dumnezeu! Tocmai acest "manager", ignorat de francmasonerie, s-ar putea sa le incurce toate socotelile...
APARUTA LA BUCUREŞTI LA EDITURA "MIRACOL", 1994
Fragmentele prezentate de noi sunt extraordinar de valoroase
deoarece ele cuprind transcrierea unor inregistrari autentice facute de fosta
securitate in perioada anterioara evenimentelor de la sfarsitul anului 1989, in
care realizam cu usurinta ca in aceste interceptari a unor discutii este vorba
de unii francmasoni cu grad inalt din
Nota Nr.0023157 din 28 august 1989.
Din ascultarea, prin sondaj, a posturilor instalate in actiunea "Cristalul-89" a rezultat ca, in ziua de 23 august a.c.. obiectivul "RABI" a primit vizita unui necunoscut (din motive tehnice va fi numit BAZA1) cu care, dupa ce s-au salutat ceremonios, folosind si formula "salom", au continuat discutia in limba ebraica (unele expresii au fost amestecate cu idis, iar altele chiar in limba romana):
RABI: - Mi s-a spus, fiule, ca initierea ta este desavarsita!...
BAZA1: - Eli, Eli!... Asa cum nimic nu este intamplator, nimeni nu poate patrunde intreaga taina a protocoalelor inspirate de regele nostru David!...
RABI:- Priveste si spune-mi ce vezi!...
(n.t. Obiectivul impreuna cu musafirul sau, vizioneaza la televizor grandioasa demonstratie a oamenilor muncii prilejuita de sarbatorirea zilei de 23 august).
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.1, RABI: "Oamenii cu instincte murdare sunt mai multi decat cei cu purtari alese; deci, cele mai bune rezultate se obtin conducand oamenii prin violenta si teroare, nu prin discutii academice!"...
RABI: - Corect!... "Dupa legea naturii, dreptul consta in putere!..."
BAZA1: - "Libertatea politica este o iluzie, nu un fapt real!...
Politica nu are nimic comun cu morala!..."
(n.t.: - Rezulta ca interlocutorii citeaza din documentul intitulat "Protocoalele Inteleptilor Sionului" elaborat de Marele Congres Francmasonic care a avut loc la Basel, in Elvetia, in anul 1897. De aceea, si in continuare, citatele vor fi marcate cu ghilimele).
RABI: - "Scopul noastru este sa posedam puterea!"... Trebuie distruse religia si autoritatea goimilor!...
(n.t. - "Goimi" este un termen zeflemitor folosit de masoni la adresa crestinilor).
BAZA1: - "Marile calitati populare, sinceritatea si onestitatea, sunt vicii in politica!..."
RABI: - Nu mai e mult si se implineste un veac de intelepciune!... Nu trebuie sa treaca fara daramarea crestinitatii!... Spune-mi ce vezi!...
BAZA1: - Randurile 2 si 3 din tribuna oficiala!... Protocolul secret francmasonic nr.2: "Administratorii alesi de noi din public, pe baza inclinatiilor lor slugarnice, vor deveni usor niste pioni in jocul nostru, in mainile specialistilor nostri!..."
RABI: - Nu fiule!... Abia uitandu-te la ei, poti sa vezi ce e in randul intai!... Acolo, este si ea de-a noastra? E chiar si ea?
RABI: - Nu trebuie sa te mire nimic!... Afla!
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.11: "Dobitoacele crestine vor fi atrase de noi in armata vizibila a lojilor, pentru a deruta increderea fratilor lor!" ...
RABI: - Asa!...
BAZA1: - Şi, tot in randul intai, inca patru oi din turma noastra!
RABI: - Ai vazut ce trebuia!... Acum, stii!... Poti sa te apleci pe randul doi!... Ce vezi?
BAZA1: Protocolul secret francmasonic nr.10: "Vom pune la cale alegerea unor presedinti care au in trecutul lor un pacat ascuns... Frica de destainuiri va face din ei executori devotati ai ordinelor noastre!"... Se respecta Protocolul secret francmasonic nr.11: "Nici intr-un caz nu vom imparti puterea noastra cu ei!..."
RABI: - Ai dezlegat taina!... "Daca stricam o parte din masina statului, statul se va imbolnavi, ca si corpul uman si va muri!..."
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.13: "Nevoia painii zilnice ii va face pe crestini sa taca si ii va transforma in servitori umili!"...
RABI: - Toate acestea au fost nascocite de noi dupa un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit timp de lungi secole... A venit vremea sa se implineasca!...
BAZA1: - Protocolul secret francmasonic nr.4: "Trebuie sa-i supunem pe crestini cu ajutorul industriei si al comertului!"...
RABI: - Asa!... Dar marea taina o patrunzi abia in protocolul secret francmasonic nr.6: "Pentru a ruina industria, vom dezvolta speculatia, gustul luxului, a acelui lux care nimiceste tot. Vom face sa se ridice salariile, care totusi nu vor aduce vreun folos lucratorilor, caci vom face sa se nasca in acelasi timp o scumpire a produselor de prima necesitate!... Trebuie ca industria sa ia pamantului fructul muncii!... Cel mai bun mijloc pentru aceasta este de a mari impozitele asupra proprietatii funciare, pentru a indatora pamantul!..."
BAZA1: - Planul nostru va fi implinit prin Protocolul secret francmasonic nr.8: "Un anumit timp, pana vom putea sa incredintam fara primejdie fratilor nostri principalele posturi, vom da aceste functii unor indivizi al caror trecut si caracter sa fie astfel incat sa exista o prapastie intre ei si popor!..."
RABI: - Adauga si taina Protocolului secret francmasonic nr.2: "Pentru noi este necesar ca razboiul sa fie stramutat pe terenul economic"...
BAZA1: - Iarta-ma, invatatorule!... N-am uitat-o!...
RABI: - Taina tainelor!...
BAZA1: - Da!... Protocolul secret francmasonic nr.10: "Cand vom fi dat lovitura noastra de stat, vom spune poporului: <Totul mergea grozav de prost, toti au suferit mai mult decat puteau rabda!>"... Dupa care, vor suferi si vor rabda cu mult mai mult!...
RABI: - Asa vom face din popor o forta oarba care se va supune agentilor numiti de noi in locul conducatorilor actuali, pentru ca de acesti noi sefi vor depinde lefurile, darurile gratuite si tot felul de alte avantaje. Asa vom supune si presa, care va fi o forta!... Mai intai ea va cadea in mainile celor imbogatiti si, prin ei, in mainile puterii noastre!... Protocolul francmasonic secret nr.12: "Imbecilii care vor crede ca repeta opinia unui ziar independent, vor repeta parerea noastra sau pe aceea care ne va placea noua!..."
BAZA1: - Eli!... Eli!... Invatatorule, unde se sfarseste minciuna si unde incepe adevarul? Eu m-am initiat in "Protocoalele Marilor Maestri Francmasoni" repetandu-mi ca sunt falsuri inventate de crestini!...
RABI: - Fiule, cel mai bine aperi un adevar declarandu-l fals inainte de a-l enunta!... Goimii se vor bate sa-l desfiinteze!... Asa ne asiguram linistea descifrarii lui, peste timp, prin jocul Kabalei!... Intre crestini, cand unul va zice ca Protocoalele sunt adevarate, vor sari alti zece care sa-i demonstreze ca sunt false!... Ei se cearta, iar noi ne vedem de treaba!...
BAZA1: - De ce nu au fost pedepsiti cei care au tradat secretul? Cel care a tradat casa de fier din Alsacia!... De ce nu-i ucidem pe cei care ingaduie paganilor sa cunoasca tainele?...
RABI: - Fiule, acum vorbeste furtuna sangelui din tine!... Cu ce ne-am mai fi deosebit de pagani? Acum, ayatolahul Kameney a ordonat uciderea celui care a scris "Versetele satanice"!... Ce folos?!... Noi am ordonat uciderea informatiei, adica a tot ce s-a tiparit adevarat despre Protocoale, si nu a autorilor!...
(n.t. Din datele de cultura generala stapanite de traducator
rezulta ca lucrarea "Protocoalele Sionului" este compusa din 24
procese verbale continand programul de cucerire mondiala initiat de everei.
Prima editie, tiparita in 1902, a disparut imediat, fiind cumparata integral si
distrusa de cei interesati. La fel s-a intamplat si cu editiile din 1905, 1907,
1911, 1912 si 1917. La
BAZA1: - Ştiu, invatatorule!... Bolsevicii au distrus editia din 1917!...
RABI: - Da, ne-au ajutat!... Totusi, nu au reusit sa patrunda la Manastirea Sf. Sergiu, unde se ascundeau cateva exemplare din editiile mai vechi!... Acolo se afla si manuscrisele scriitorului rus Butmi care, in 1907, in lucrarea "Dusmanul neamului omenesc", avertiza ca in "Protocoale", se vorbeste despre fabricarea si raspandirea unei boli asemanatoare virusului SIDA...
BAZA1: - De ce, invatatorule?
RABI: - Pentru ca, in secolul aproape scurs, neamul ales si-a indeplinit fagaduinta!... Inmultirea goimilor trebuia stopata!... Acum, daca se destrabaleaza, se vor imbolnavi unul pe altul si vor muri!... Deci, vor scadea!... Daca se abtin, de teama bolii, nu se vor mai inmulti!... Oricum, scopul e atins!... Voi, initiatii, va trebui sa daramati zidurile Manastirii Sf. Sergiu, daca va fi nevoie, pentru a distruge dezlegarile adevarate ale tainelor, scrise de pagani!... Acum, poti sa ma intrebi!...
BAZA1: - Invata-ma, invatatorule!... Ce voi fi
RABI: - Tu, fiule, esti supus Protocolului secret francmasonic nr.5: "Noi sedem in umbra cu organizatia noastra secreta. Puterile nu pot hotari acum acordul cel mai efemer fara ca noi sa nu luam parte. Autoritatea va trece in strada, adica intr-un loc public si noi ne-o vom insusi!... Pentru a pune mana pe opinia publica, trebuie sa o derutam cu zvonuri contradictorii, astfel incat crestinii, obositi, sa renunte la a mai face politica!"... Acesta este primul secret!... Al doilea secret consta in a inmulti asa de tare defectele poporului, obiceiurile, pasiunile, regulile vietii in comun, incat sa nu se mai inteleaga unii cu altii!... Atunci veti avea puterea!...
BAZA1: - Au iesit din rand!... Parca huiduie si arunca cu rosii in tribuna oficiala!...
(n.t. Interlocutorul se refera la transmisiunea T.V. in direct de la grandioasa manifestatie a oamenilor muncii.)
RABI: - Nu te tulbura!... Nu acum e momentul!... Ce ti-ai ales, fiule, din Talmud?
BAZA1: - Parabola broastei: "Cand mi se va apropia sfarsitul, voi cobori la malul marii pentru ca, un alt animal, gasindu-ma acolo, sa ma manance si astfel sa fiu folositoare chiar si prin moartea mea!"...
RABI: - Esti dintre cei alesi!...
BAZA1: - Ce sa nu uit, invatatorule?
RABI: - Sa nu uiti ca si prin revelatia regelui David,
pamantul sfant al Romaniei a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui
Dumnezeu!... Nimic nu este prea mult, nici chiar implinirea parabolei broastei,
pentru pacea copiilor lui
(Cei doi interlocutori se despart cu saluturile de rigoare.
Materialul a fost tradus si redactat de maior Goldenberg
24 iunie 1990. Nota. Domnule Director, raportez ca diviziunea noastra a intrat in posesia unei casete audio continand discutii de interes operativ purtate de persoane necunoscute in camera 4260 a Hotelului "Bucuresti".
Inregistrarea a fost efectuata de un fost lucrator de securitate care, in prezent, este incadrat ca sef de serviciu la Palatul Telefoanelor si care a participat la instalarea telefoanelor respective. Cu ocazia furnizarii casetei acesta ne-a informat ca postul de ascultare in cauza s-a aflat in atentia unitatii de informatii externe a securitatii.
Raportez ca din verificarile efectuate a rezultat ca, pentru ziua de 20 iunie a.c., cand a avut loc discutia, camera 4260 era rezervata de catre un inalt personaj guvernamental, actualmente senator de Buzau (domnul Gelu Voican Voiculescu). Intrucat noi nu l-am putut aborda, va rugam sa ordonati masurile de rigoare.
Va prezentam, alaturat, continutul casetei in traducerea si redactarea cadrelor din diviziunea noastra.
BAZA1: - De acum, trebuie sa ma sustii!... N-ai alta sansa!
BAZA2: - Depinde de concurenta!...Am auzit ca Leon Goldenberg se bucura de sprijinul marelui consiliu!...
BAZA1: - L-am mutat la
BAZA2: - Chiar inainte ca Rabii sa ajunga in sanul lui Avram?
BAZA1: - Eli, Eli!... Eu incerc sa execut testamentul lasat de Rabi!...
Pot reusi numai impreuna cu tine si cu seful oficiului de la Praga.
BAZA2: - El a fost initiat?
BAZA1: - Da, dar numai pana la gradul 20! Ştie ca eu am gradul 31!...Se va supune!...
BAZA2: - Mie ce grad imi dati?
BAZA1: - Oricum, de la 14 in sus!...Depinde de tine!...Cred ca au venit si ceilalti doi!...
(Intre timp, in incapere, patrund alte doua persoane, dintre care una foloseste salutul "Şalom". Apoi, discutia continua. Noii veniti vor fi marcati cu indicativele BAZA3 si BAZA4).
BAZA3: - Fericiti, in veci, Rabi!...Acum sta pe muntele lui Moise, la sfat cu Ilie si Estera!...
BAZA1: - E in drum!...Trebuie sa treaca apa neagra. In ultimul moment s-a ridicat in mijlocul flacarilor si ne-a binecuvantat!... In urna alba odihneste cenusa lui!...Inchina-i-te si invata!
BAZA4: - Puteam sa ne punem de acord prin FAX. De ce a-ti
riscat sa ne intalnim in
BAZA2: - Avem probleme!...Iar problemele sunt aici!...
BAZA4: - Şi noi avem probleme, in Germania de Est!...Enorme!... Iar fondurile intarzaie!...
BAZA1: - S-auzim!...
BAZA4: - Am documentat complet cazul teroristului Carlos!... Stapanii lui de la STASI, au vorbit!...
BAZA1: - Dar Carlos era al vostru!...
BAZA4: - Asta stim si noi!... Ei cred ca era numai a lor si, uneori, al rusilor!... Sunt trei atentate majore pe care nu le-au controlat est-germanii!... Nici Moscova si nici noi!...
BAZA1: - Atunci cine?
BAZA4: - Nu stim!... Altii, mai tari decat noi!... Asta cautam!...
BAZA1: - Pierdeti vremea!... Preluam noi cazul!... Din Carlos va trebui sa facem o legenda a Estului!... Sa aiba ce mesteca!... Daca paine nu avem, sa le dam, deocamdata, putin circ!... Apoi, mai vedem, functie si de directivele centrului!... Voi va ocupati de documentarea atentatului de la Lockerbie!...
BAZA4: - Da, il stiu!... Aeronava Pan Am, doborata in decembrie 1988, cu 270 de morti!... Dar, la Lockerbie au fost implicati libienii lui Gadafi!...
BAZA1: - Nu numai!... Au condus cei de la STASI!... Luati-i urma colonelului Silvian Becker si va veti convinge!...
BAZA2: - Incepem?
BAZA3: - Te grabesti sa fii initiat? De altfel, voi cunoasteti integral cele 24 de protocoale!...
BAZA2: - Da, dar numai pentru decriptarea telegramelor!...
BAZA1: - Astazi vei afla si tainele ordinii universale!... Te-ai intalnit cu Rabi pe muntele lui Moise?
BAZA2: - Da!...
BAZA1: - Care e mesajul?
BAZA2: -
BAZA1: - Generalul va pieri!... Unde am ajuns?
BAZA2: - In protocolul francmasonic nr.3!...
BAZA1: - Poti sa-i citesti taina?
BAZA2: - "Flecari neobositi au transformat sedintele parlamentare si adunarile publice in lupte de vorbarie. Abuzurile puterii vor pregati in cele din urma prabusirea tuturor institutiilor si apoi totul va fi rasturnat sub loviturile multimii, devenita nebuna!..."
BAZA3: - Corect!... Protocolul francmasonic nr. 12!...
BAZA2: - "Nimic nu se va face cunoscut societatii fara controlul nostru (al FRANCMASONILOR)!"... Cu taina plasata in Protocolul 13: "In curand vom propune prin presa concursuri de arta, sport, divertisment; aceste preocupari le vor abate definitiv atentia de la problemele in care ar trebui sa ne luptam cu ei!... (IATA CA LA ORA ACTUALA ACESTE CONCURSURI ABUNDA, DELOC INTAMPLATOR). Cu fondurile primite de la Londra pentru marile trusturi de presa acest mister este indeplinit!...
BAZA1: - Just!... Taina Protocolului francmasonic nr.15.
BAZA2: - Incepe in Protocolul francmasonic secret nr.18: "Cand va fi necesar sa se intareasca politia, vom stimula crearea dezordinii. Abia apoi, urmeaza Protocolul francmasonic secret nr.15: "In randul membrilor lojilor noastre (FRANCMASONICE) vor fi multi agenti ai politiei nationale si internationale!"...
BAZA1: - Cum de ai patruns singur misterul?
BAZA2: - La asta lucram, nu?!...
BAZA3: - Mi se pare exagerat!... Din afara se vede foarte
urat ceea ce faceti voi aici, in
BAZA1: - Daca e chiar atat de vizibil, o sa-i mai rarim!... Il scoatem de la naftalina si-l propulsam pe agentul "Brukner"!...
BAZA2: - Nu ne-a ajuns gafa de anul trecut! Pe baza informatiilor lui, centrul a hotarat sacrificarea lui Ceausescu in favoarea lui Gorby!... Era mult mai eficient invers!... Acum, Gorbaciov ne incurca mai mult decat ne-am fi imaginat!...
BAZA1: - Ai dreptate!... Vom scapa de el!... Sa continuam testarea!...
Planul economic!...
BAZA2: - In Protocolul francmasonic secret nr.20, apare taina tainelor: "Crizele economice vor fi produse de noi (FRANCMASONII), cu scopul de a retrage banii din circulatie. Statele vor veni cu mana intinsa la bancherii nostri (F.M.I.) pentru a cersi credite. Imprumuturile externe sunt lipitori care nu se pot desface. Noi (FRANCMASONII) vom cumpara persoanele care ne trebuie pentru ca, prin imprumuturi externe, bogatiile lor sa se verse in safe-urile noastre si ei sa ne plateasca un bir de robi. Forta natiei va pieri in urma acestei luari de sange de bunavoie!"...
BAZA1: - Corect!... Just, dar incomplet!...
BAZA2: - Lasa-ma sa termin!... Din Protocolul secret francmasonic nr.20: "Impozitele vor fi percepute fara sfiala!", dezlegam Protocolul secret francmasonic nr.3: "Nu va trece veacul si vom crea peste tot dezordini, speculatii si circuite financiare frauduloase."
BAZA1: - Perfect!... Iata ca deja au inceput sa se organizeze aproape fara sa-i obligam noi!... Nu-i credeam atat de prosti incat sa accepte ideea ca, in numai cateva luni, banii lor se vor inmulti de zeci de ori!...
(SECRETUL CIRCUITELOR TIP "CARITAS")
BAZA2: - Ce vrei? Tampiti!... Niste maimute, ceva mai evoluate!... Daca nu ne-ar impiedica fantoma Generalului si alti cativa HOMO SAPIENS, am putea implini mult mai repede testamentul lui RABI!... Pamantul fagaduintei!" (in ROMANIA pentru FRANCMASONI)...
BAZA3: - Aici, la voi! La mine, la Praga, lucrurile s-au simplificat!...
BAZA1: - Cum?
BAZA3: - Varfurile au inteles interesele Germaniei de a avea in jur state cat mai mici si cat mai slabe!... Ruperea Cehoslovaciei in doua e doar o problema de timp!... Mai greu va fi cu Polonia!... Walessa se opune!...
BAZA1: - Va fi strivit intre Moscova si Berlin!...
BAZA2: - Intre Bonn si Kiev!... Aici se va naste o republica imensa, Ucraina, care n-a existat niciodata!... Tampon pentru Polonia, Ungaria, Cehosolovacia si Romania, de la care U.R.S.S. a luat teritorii fara nici o rusine!... Pe atunci, erau condusi de noi!... Acum, incearca sa se conduca singuri!...
BAZA1: - Daca se obraznicesc, le trimitem cateva comandouri!
BAZA3: - Bine ca mi-ai adus aminte!... In spatiul meu am cativa rataciti din Legiunea Straina, ramasi pe acolo de la revolutia de catifea!... Ce facem cu ei!
BAZA2: - Şi aici avem destui!... Va trebui sa-i neutralizam!
BAZA3: - Cum? Care e protocolul?
BAZA1: - Gata!... Initierea s-a incheiat!... Nu mai aveti voie sa evocati tainele protocoalelor!...
BAZA2: - Prin metoda clasica!... Convoaca-i pentru a le face plata serviciilor!... Eu asa am sa fac!...
BAZA3: - Mi se pare corect!... Mergem?
BAZA1: - Da!... Incepem retragerea!... Pe noi trei ne asteapta partea cea mai grea a zilei: ritualul!... (Din acest moment a incetat orice zgomot, iar, la scurt timp, la verificarea efectuata de cadrele noastre, camera de la hotelul "Bucuresti" era goala, fara urmele inerente intrunirii a patru persoane).
***
Rezolutie. Domnule colonel, de ce permiteti amestecul rezervistilor (ca acest inconstient de la Telefoane, care a facut inregistrari fara aprobare) in munca informativa? Distrugeti imediat acest material si stergeti casetele intrucat nu prezinta importanta operativa. Aici s-a consumat un ritual strict religios. Noi nu urmarim credinciosii, indiferent de cult, ci pe aceia care atenteaza la siguranta statului. Sa va fie clar. In plus, va reamintesc ca noi nu avem nimic in comun cu fosta securitate. Semneaza, director V.M. si expediaza seful de cabinet, capitan H.P
Acesta este reproducerea unui articol semnificativ extras din ziarul "Scanteia Tineretului" care a aparut luni 18 decembrie 1989.
"Chiar daca ne apropiem de solstitiu de iarna, oferim cateva sfaturi celor aflati in aceste zile la mare.
Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute - cand pe o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform pe tot corpul.
Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Şansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.
Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5:30 si 7:30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.
Daca sunteti fire sentimentala si agreati apusurile de soare, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
Şi inca ceva: daca aceste "sfaturi" v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, planuind sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea...
Cei pasionati de turism vor putea lectura in numarul de vineri, 22 decembrie, al revistei "Romania Pitoreasca", un amplu grupaj despre Nisipurile de Aur..."
***
Dovezi suficient de clare ale distrugerii incapatanate si sistematice al genialului nostru poet roman Mihai Eminescu de catre francmasoni. O proba in plus ca francmasonii folosesc toate mijloacele lor diabolice pentru a-i ostraciza si anihilia pe cei care ii deranjeaza.
(Prezentul fragment prezentat de noi cu consimtamantul autorului, provine din lucrarea "A doua viata a lui Eminescu" care a fost scrisa de Nicolae Georgescu si a aparut la editura Europa Nova, Bucuresti 1994 )
... Un batran "farmazon" (fracmason) imi impuia capul, prin clasele de sus ale liceului, cu fel de fel de cifre si cabale. "Numara, imi zicea mereu, parca vrajit de cuvantul acesta, numara tot ce vezi, tot ce e facut de mana de om, ca sa te convingi ca..." Lua suta de lei, mi-o asterenea pe coltul mesei si-mi numara chenarele (o poate face oricine, oricand): erau 48, iar in medalion se gasea Nicolae Balcescu, emblema Pasoptismului, si la scoala mi se spunea, dupa manualele rolleriste, ca revolutia burgezo-democratica de la 1848 abia acum se desavarseste, "in anii nostri". Imi arata ferestrele "Postei", cladire noua, mi le numara si ieseau... 48. Un covor oltenesc expus in vitrina magazinului avea 48 de cocosi stilizati. Ajunsese, in fond, sa ma agaseze cu explicatiile lui ca jumatatea lui 48 este 24, treimea este 16, care inmultit cu 4 da 64 si mai departe trebuie luat in "calcul" si 12 care, e-hei!, se adauga si se scade in "sistem". Pierduse, pare-mi-se, un proces - si-mi numara cuvintele sentintei: formau una din aceste cifre ciudate si batranul "farmazon" (fracmason) era convins ca asta inseamna tradare, aranjament, pai sigur ca da, pedeapsa...
N-am dat niciodata importanta acestor "fleacuri", iar despre batranul maniac al cifrelor din tineretea mea moldava nu mai stiu astazi nimic.
Preceptul lui dupa care "diavolul se ascunde in amanunte", l-am regasit peste ani la Goethe, iar vorba lui cea mai deasa: "Micile suparari devin mari cand sunt foarte mici", la Papini. Despre francmasonerie am citit si eu, ca tot omul, cateva carti bunicele, din curiozitate profesionala, si multa literatura de ocazie, dar sistemul cifrelor ca cifruri nu m-a interesat deloc. Se intampla totusi uneori sa-ti aduci aminte de fleacuri in toiul unor actiuni cat se poate de serioase. "Nescio quid meditans nugarum", al lui Horatiu, tradus de Eminescu: "Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri", e ca un mic motoras pus sa faca scantei pentru a porni, in vreme de inghet, motorul cel greu al buldozerului ori compresorului. In cautarile mele de eminescologie mi s-a intamplat, nu o data, sa intalnesc acte privitoare la viata poetului pe care n-am stiut sa le interpretez, ori nu le-am putut intelege. Stai ca hipnotizat in fata unui petec de hartie, il citesti de la cap la coada, apoi de la coada la cap, il intorci pe toate fetele si nu iese cu nici un chip chichita, imensul angrenaj al informatiei se blocheaza, ingheata. Parca ai in fata nu o hartie scrisa, ci o ceasca de cafea care te invita la fantezie.
Azi au aparut si la noi o sumedenie de carti despre francmasonerie, unde gramezi de mistere sunt "revelate" - astfel ca nu cred sa mai deranjeze pe cineva observatiile mele privind actele de mai jos. Aceste texte pot interesa, in egala masura, pe cifratori, dar omul tehnic trebuie avizat ca se afla in fata unor documente de importanta exceptionala in intelegerea destinului lui Eminescu. Ori, e un lant nesfarsit de coincidente, ori treaba e serioasa, si atunci e groasa de tot.
Iata, mai intai, interogatoriul lui Eminescu, in ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile inainte de moarte: - Cum te cheama?
- Sunt Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cat oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gand sa faci cand te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italeneasca si sanscrita. Ştiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de rauri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.
Aceste 4 intrebari si 4 raspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinta. Ca Eminescu se compara pe sine cu Matei Basarab, nu e neaparat o ciudatenie. Am aratat, in mai multe randuri, ca Matei Basarab este voievodul preferat al ziarului Timpul, citat foarte des in teoriile sociale din anii 1880-1883, si mai ales in contextul polemicii cu A.D. Xenopol si ceilalti istorici de la Romanul pe marginea lui Tudor Vladimirescu. In 1882-1883, in plin elan creator, Eminescu proiecta infiintarea unei societati "Matei Basarab" (asa cum era "Societatea Carpatii", asa cum va fi "Societatea Petru Maior" in Transilvania), ale carei scopuri raman consemnate in manuscrisele sale: "O organizare intre romani asemenea societatii francmasonilor si iezuitilor si a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa tie registru de tot sufletul romanesc. Cel slab trebuie incurajat si laudat pentru ca sa devina bun; trezita desertaciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de sperante in el, in caz de extrema nevoie ajutat chiar. Sa se simta ca Societatea Matei Basarab reprezinta o putere enorma." Concomitent, in Timpul, legand numele domnitorului valah de o expresie din Scrisoarea III, el scria: "Nu zicem ca sub cerul acestei tari sa nu traiasca si sa nu infloreasca oricati oameni de alta origine. Dar ceea ce credem, intemeiati pe vorbele batranului Matei Basarab, e ca tara este, in linia intai, elementul national, si ca e scris in cartea veacurilor ca acest element sa determine soarta si caracterul acestui stat". Matei Basarab si Tudor Vladimirescu sunt, pentru Eminescu, cei doi "stalpi" care puncteaza istoric "mlastina fanariota": a-i fi numit, pe oricare dintre acestia doi, era firesc de vreme ce el se considera continuatorul legitim al lor.
E o "logica" in identificarea poetului cu Matei Basarab. Petre, sau Petrea Poenaru, contine in numele sau "pietrei", numele obiectului care a lovit fruntea poetului, si iarasi pare logica asocierea. Mai putin logica pare prezenta fizica a acestui personaj in stabilimentul din strada Plantelor: stim despre el ca era tenor, din familia mare a actorilor, asadar lume frecventata de Eminescu. Nu era un strain, un oarecare, ci il cunostea pe poet. Poetul pretinde ca-i cunoaste si scopul loviturii. Cat despre pusca umpluta cu "pietre de diamant", aminteste de o balada populara: "A plecat la vanatoare/ Sa vaneze caprioare/ Caprioare n-a vanat/ Şi el singur s-a impuscat/ Cum pistol de diamant/ Cu gloante de briliant." Iata-l pe Eminescu in postura vanatorului care se vaneaza singur, care cade in propria-i cursa - justificabil la un asa zis bolnav psihic. Modelul se regaseste in cercul lui Hyperion, care inseamna intoarcere catre sine.
Este vorba insa de un act juridic, un interogatoriu luat de catre un judecator pentru a stabili ca poetul este bolnav si pensia pe care i-o votase parlamentul nu poate fi ridicata de catre el insusi, nefiind in deplinatatea facultatilor mintale. Banii erau necesari pentru acoperirea cheltuielilor de pana atunci suportate de stabiliment. Daca asta s-a vrut demonstrat, asta s-a demonstrat.
In conditii normale, parchetul ar fi trebuit sesizat din oficiu si ar fi trebuit interogat si autorul prezumtiv al crimei, numitul Petre Poenaru. Nu exista un asemenea interogatoriu; cu actorii se procedeaza ca la teatru, am zice...
Avem, deci adevaruri mari la mijloc; cum sa le legam? De ce a fost considerat acest act documentul fundamental, oficial al nebuniei lui Eminescu?
Şi atunci cum sa nu incerci al studia si cu alte masuri? Cifrele 64 si 48, cu care imi impuia capul in tinerete batranul meu prieten, asigurandu-ma ca sunt de sorginte francmasonica, se afla in text. Incercam a numara cuvintele. O poate face oricine. Pana la "stiu 64 de limbi", in raspunsurile poetului sunt exact 64 de cuvinte (daca respectam cateva reguli: nu-i din al doilea raspuns se citeste ca un singur cuvant, iar 64, desi este cifra se ia in calcul ca un cuvant. Se poate elimina din calcul cifra 64 si citi "nu-i" ca doua cuvinte. Iese aceeasi suma). Orice sistem cifric are in fond cheia lui; sa le incercam succesiv pe acestea doua, adunand cifrele si citind unele ligaturi impreuna. Textul atentioneaza: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienta poate continua. Precizam din capul locului ca noi nu am epuizat toate relatiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenta unui cifru care da de gandit.
Sa numaram cuvintele din primul raspuns, considerat la doua cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, stie oricine ca e cifra masonica! A fost Eminescu francmason si a raspuns cifrat? Asta inseamna ca nu era nebun! Retinem: daca socotim la un cuvant iese un total de 32. Al doilea raspuns are 16 cuvinte: nu-i il socotim ca doua cuvinte. Daca socotim nu-i ca un singur cuvant, obtinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (in prima varianta) dau cifra 48, prezenta ca cifra in text. Este un sistem de socotire "incrucisat", care cere atentie si... distributie. Mai mult, al treilea raspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, si tot 15 cuvinte fara cifra. Asadar, daca adresantul uita sa adune la primul raspuns de 33 de carate, pe urmatoarele 15 cuvinte, este atentionat a doua oara, dupa care, in cel de-al treilea raspuns, cifra 48 se repeta de 6 ori: semnal puternic. Asta, pe prima diagonala a incrucisarii (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonala a incrucisarii "ies" frumoasele sume: 32 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atat de bine construite, incat este limpede ca textul, in intregul sau, a fost lucrat migalos. Patru intrebari si patru raspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de baza care trebuie luata in calcul.
Primele trei intrebari au 16 cuvinte (socotind ce-ai din intrebarea a treia drept doua cuvinte). A patra intrebare are 7 cuvinte (te-a, doua cuvinte) si banuim ca trebuie sa mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor intrebarilor: intr-adevar, in "cine e Poenaru care te-a lovit" trebuie, poate, presupus prenumele anuntat de Eminescu: "Petre Poenaru". Aceasta omisiune are importanta ei: totalul cuvintelor din intregul text (adaugand si cifrele, fara a socoti ligaturile cate un cuvant) este 111 cuvinte. Adaugand cifra 1 pentru cuvantul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. In text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48).
... Pe mine nu ma intereseaza, de fapt, semnificatiile acestor cifre totale in sistemul cifric presupus. Constat doar ca, relatiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce inseamna ca actul, in intregul sau, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simt, ca se considera mostenitorul lui Matei Basarab si ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, insa, "rebusate". De catre cine? Vom reveni, desigur, cand va trebui sa facem putina istorie literara. Pana atunci, ii rog pe francmasoni sa nu ma suspecteze de reavointa sau reacredinta; mai bine sa ajute la elucidarea crimei comise impotriva lui Eminescu, daca pot.
Acum, ca am castigat o "sigla", putem masura cu ea si alte documente eminesciene. Coboram in timp la cele mai importante acte ce-l privesc, cel din 28 iunie 1883, ziua cand "a innebunit" Eminescu. Iata, asadar, anuntul Romanului, ziarul cu care Eminescu se afla in polemica: "Aflam cu sincera parere de rau ca d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tanar plin de talent si inzestrat cu un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram ca boala sa nu va fi de cat trecatoare si ca in curand vom putea anunta deplina sa insanatosire".
Se observa ca si in acest anunt din ziarul "Romanul" numarul total de cuvinte al textului este de 49. Anuntul a aparut la 1 iulie 1883, si nici un ziar nu-l preia deocamdata. Iata insa si "raspunsul ziarului Timpul, ziarul lui Eminescu, raspuns care vine dupa 2 zile, la 3 iulie: "Unul dintre colaboratorii acestei foi, d. Mihai Eminescu, a incetat de a mai lua parte in redactie, atins fiind in mod subit de o grava boala.
Ne place insa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de cat de scurta durata si ca ne va fi data fericirea de a anunta revenirea sa sanatos la functiunile de pana acum."
Acest anunt-raspuns are un numar de 65 de cuvinte. Pentru a obtine la ambele anunturi un numar simbolic (pentru francmasoni!) de cuvinte, adica 48 de cuvinte pentru primul anunt si 64 de cuvinte pentru al doilea anunt-raspuns, se scad din ambele texte d., prescurtarea de la domnul. Se observa, de asemenea, cuvintele similare care apar in cele doua anunturi: de, ca, d., Mihai, Eminescu, la, si, a, sa, sa, nu, va, fi, de, cat, in, adica 16 cuvinte. Cu o zi inainte, la 2 iulie 1883 (cand nu dadusera inca stirea despre Eminescu!) Timpul anunta pe pagina intai, in 16 cuvinte: "Cu incepere de astazi, 1 iulie, directiunea politica si redactia ziarului Timpul este incredintata d-lui Mihail Paleologu." (cifra nu se socoteste)! Ciudata cifra 16 se regaseste pana si in biletelul pe care i l-a trimis d-na Szoke, sotia lui Slavici, lui Titu Maiorescu la 28 iunie 1883: "Domnul Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca foarte rau."
Revenind la "dialogul" dintre cele doua ziare, observam ca Romanul anunta in 2 fraze, iar Timpul raspunde tot in 2 fraze, dupa doua zile - spunand apasat ca Eminescu a fost dat afara din redactie! Acest lucru il urmareau "stimabilii" de 3 ani, de cand Eminescu ii incomoda cumplit cu polemicile si dezvaluirile sale! Atentie, insa: nici "anuntul", nici "raspunsul" nu zic mai mult decat "greu bolnav" ori "boala grava": nu se pronunta cuvantul "nebunie"; acesta este implicat, presupus.
De ce anunta adversarii boala lui Eminescu si nu propriul sau ziar?
Facem mentiunea ca imprejurarile crizei din 28 iunie 1883, anume intamplarile din Cafeneaua "Capsa", nu se tiparesc acum; sunt stiute, probabil, doar din zvon public. Abia in 1911, dupa 28 de ani, se vor povesti aceste lucruri ca simple amintiri. Acum, la 28 iunie 1883 vestea pica precum un fulger: Eminescu este dat afara din presa. De ce? O "boala grava". In martie-aprilie 1883, in cursul unor polemici obisnuite, ca sa zicem asa, ziarele satelizate de catre "Romanul" insinuau ca autorul articolelor de la Timpul (nenumit, desigur) este incoerent, nu are logica, "Dumnezeu i-a luat mintile". L'Independece roumaine titra un editorial de Grigore Ventura" "Le medicin s'il vous plait". Şi totusi, textele incriminate de incoerente logico-mintale sunt in editie, se pot vedea de oricine, in afara de faptul ca autorul lor este in dezacord cu sistemul de prezentare al realitatii de catre redactorii cu care polemizeaza - si in afara de tonul cam dur al polemicii! - nimic din ceea ce ar putea constitui o dovada "medicala" a nebuniei.
... Vorba e: ce ne facem noi cu aceste "parole", cu aceste "semne”
ciudate in texte? La 1883, in momentul crizei si la 1889, inainte de moarte, cifrele 48 si 64 isi fac de cap. Ori sunt coincidente pur si simplu, ori secretomania francmasonica a lucrat cu spor, pentru atunci si pentru timpul viitor.
Textul-parola din 12 iunie 1889, interogatoriul luat lui Mihai Eminescu in ospiciul din strada Plantelor, pentru a i se dovedi incapacitatea mintala, are o istorie destul de interesanta. Desigur, el se afla in biografia dedicata de George Calinescu poetului, dar este fragmentat, astfel ca nu atrage atentia cifratorului: in locul intrebarii a patra ("Cine este Petrea Poenaru care te-a lovit?") biograful parafrazeaza: "Intrebat cine este atentatorul, declara". Nu este prima oara cand George Calinescu citeaza fragmentar acte si documente privitoare la Mihai Eminescu; dimpotriva, aceasta este metoda de lucru, putem zice, a biografiei sale. La modul general, se poate afirma ca istoricul literar a parcurs intreaga bibliografie, si-a format o parere despre subiect, dupa care infatiseaza cititorului aceasta parere/impresie argumentandu-si-o cu piesele care i se par necesare. Este metoda de lucru a oricarui biograf ancorat in pozitivism: el va scurta imensitatile materialului documentar, retinand esentialul, sintetizand. In ceea ce-l priveste pe Eminescu, biografiile care i s-au dedicat au tocmai acest specific: curg din sinteza in sinteza, toti autorii, fara exceptii semnificative, au "impresia" ca detin adevarul ultim si incearca sa il desfasoare in cuvinte cat mai simple, sa fie cat mai convingatori. Nu s-au creat, inca, acele "complexe" eminesciene, nu s-a studiat, de pilda, momentul cutare din viata lui Eminescu din unghiuri diferite ori complementare, nu fac obiectul unei cercetari multiple nici macar momentele de rascruce din viata poetului. Identitatea punctelor de vedere duce la o diversificare monotona a tratarii materialului. Ce sa spui, de pilda, despre recluziunea lui Mihai Eminescu la Manastirea Neamt (1886-1887), decat ca nebunul si-a gasit locul, iar apoi sa adjectivezi cat mai viu modelul dat?
Ceea ce lipseste la ora de fata in complexul Eminescu este o critica temeinica a izvoarelor, fie chiar si a celor narative. Marturiile despre recluziunea lui Mihai Eminescu la Manastirea Neamt, de pilda, vin din partea unui medic socialist, Panait Zosin, care are o viziune socialist-utopica asupra lumii, care nu l-a vazut pe Eminescu, ci doar a auzit despre el, care era botosanean si avea o anumita incredere in sine insusi ca "genius loci" etc. In numele sau, ca specialist nu este crezut un istoric, Rudolf Şutu, nu se da crezare amintirilor lui Gala Galaction care vorbeste despre un Eminescu intreg la minte in momentele respective, nu se da crezare nici macar actelor de bucatarie ale stabilimentului, intocmite de mana poetului. Ce trebuie, in fond, ca sa se poata iesi din acest impas? Desigur, mai intai un corpus de documente, editarea cu grija si atentie a tuturor marturiilor in discutie. De multe ori, adevarul se afla in partea necitata, evitata a documentelor pe care le manuieste chiar si un George Calinescu. Ne vom intalni in cursul acestei lucrari cu asemenea realitati.
Ca sa revenim la actul cifrat din 12 iunie 1889, cateva consideratii se impun. Acest text a fost editat prima oara de catre Radu D. Rosetti in Adevarul literar si artistic din 27 septembrie 1922, si sunt demne de atentie observatiile acestuia, omise de biografii lui Eminescu. Le redam: "Un functionar de la Sectia a 2-a a Tribunalului Ilfov, asezand arhiva, a dat peste un dosar care va interesa, desigur, pe biografii lui Eminescu, intr-un mod deosebit. E vorba de dosarul punerii sub interdictie a marelui poet, cu numarul 645 din 1889, in care se gaseste raspunsul la interogatoriu al acestuia, precum si raportul medico-legal al specialistilor numiti de Parchetul de Ilfov sa-l ancheteze. Dandu-ne seama de discretia cu care trebuie tratata chestiunea si eliminand tot ce ar putea sa atinga dureros pe admiratorii genialului inspirat, dam in vileag numai ce credem de cuviinta, lasand altora sarcina delicata de a completa studiul medical si psihiatric al figurii marelui disparut, cu noile acte puse la dispozitie. Se stie ca Mihai Eminescu lovit, in iunie 1883 de "nemiloasa fatalitate ereditara" cum o numeste Maiorescu in prefata "Poeziilor" publicate in 1890 in editura Socec, a fost internat in diferite sanatorii, atat in tara cat si in strainatate, si intre sfarsitul lui 1884 si inceputul lui 1889 parea vindecat, cand in 1889 autoritatile sesizate de cei in drept l-au internat din nou in spitalul <Caritas> din Bucuresti".
Intrerupem, pentru a atrage atentia ca, intr-adevar, acest lucru "se stia" bine, in anii '20 de catre fostii cunoscuti si apropiati ai lui Eminescu (trecusera abia 30 de ani de la moartea poetului): ca intre 1884-1889 poetul era vindecat, dar, din cand in cand, mai mergea pe la spitale. Biografiile moderne instituiesc modelul tiranic dupa care "nebunia" si-a asternut definitiv umbra dupa primul atac, cel din iunie 1883, pana la moarte, iar in intervalul 1884-1889 poetul n-a mai creat nimic etc. "Legendele" eminesciene vorbesc, insa, pana astazi de "caiete" cu poezii ale poetului pierdute, furate, ascunse in aceasta perioada. Biografii sai trec sub tacere pana si faptul ca in buzunarul de la haina in care si-a dat duhul, in 15 iunie 1889, se aflau scrise de mana lui poeziile "Viata" si "Stelele in cer" (vor fi publicate in "Fantana Blandusiei"), ori discuta cu un relativism suspect poezia "De ce nu-mi vii..." trimisa de Eminescu de la Manastirea Neamt in ianuarie 1887, la Convorbiri Literare si aparuta in februarie. Desigur, in lada cu manuscrise de care poetul era despartit se regasesc ciorne si variante ale acestor poezii; desigur, poetul scria din amintiri si retusa, perfectiona din amintiri. Desigur ca, in sensul lazii cu manuscrise, acestea nu sunt creatii noi. Dar, de ce ar fi avut nevoie Eminescu sa inventeze motive poetice noi, poezii noi, cand zeci si sute de poezii "vechi" isi asteptau, in celebra lada, dar si in mintea lui, forme ultime? Cei care l-au vizitat pe Eminescu la Botosani vorbesc de o puzderie de hartii scrise de catre poet, unele luate de A.C. Cuza si descifrate, altele luate de rudele poetului. Chiar in strada Plantelor, in mai-iunie 1889, vizitatorii lui Eminescu bolnav vorbesc de maldare de hartii scrise de catre el, aruncate la cos, ori maturate de femeia de serviciu. Argumentul "creativitatii" cade dintr-un condei in fata abundentei de marturii documentare si, cu el, diagnosticul medical.
Intr-adevar, un "paralitic general", un "abulic in ultimul grad", acestia sunt pacienti care nu mai creeza, nu mai fac diferenta intre viata si vis etc. In privinta lui Eminescu, impresionante raman, insa, marturiile documentare ale unor barbati avizati despre bogatia hartiilor sale scrise. Intre ei, o spune Ilarie Chendi, care a stat in gazda pe strada Ştirbei Voda, nr.72, pe langa Cismigiu, la aceeasi adresa pe care o avusese si Eminescu in anii '80 ai secolului trecut (vom vedea ca tot acolo era sediul "Societatii Carpatii").
Batranele gazde, niste nemti, incep a-si aduce aminte: "Şi mi-au spus, intre altele, ca dupa moartea lui Eminescu, care a avut loc in 1889, au venit la dansii 2 domni care erau prietenii lui Eminescu si, impachetand toata saracia ramasa in urma lui, au umplut 2 cufere cu carti si cu manuscrise si au plecat". Asadar, lada cu manuscrise pe care Maiorescu o luase de la Chibici Ramneanu in 1884 avea... dublura. Pe drept se intreaba Chendi: "De la 1884, insa, cand s-a intors de la Viena, pana la 1889, cand a urmat catastrofa mortii lui, el a mai muncit mult. Unde sunt manuscrisele lui din acel interval?"
In aceste conditii, avem tot dreptul sa consideram ca, impotriva si chiar in pofida biografilor categorici, asemenea piese neincluse in lada lui Eminescu au existat, exista inca cine stie prin ce unghere. Lipsa lor este presupusa prin logica argumentatiei care vrea sa instituie modelul unui Eminescu total inactiv ori inapt pentru creatie, dupa 1883. In 1922, insa, ca sa incheiem aceasta paranteza, un Radu D. Rosetti, nu stia de golul pe care il va instaura George Calinescu in anii 1883-1889 ai lui Eminescu. In 1922 el ne transmite un "se stie" care facea opinie comuna printre intelectualii romani.
Continua editorul actului in discutie: "La 13 aprilie 1889, cu adresa numarul 6794, procurorul Mavros, azi consilier la Curtea de Apel din Bucuresti, cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pacientului Mihai Eminescu, aflat in casa de sanatate a doctorului Şutu din strada Plantelor. Procurorul indica in acelasi timp presedintelui tribunalului ca bolnavul are ca prieten bun pe Mihail Braneanu, redactor sef la "Romania Libera". Acesta, sesizat, constituie un consiliu compus din T.
Maiorescu, Dem Laurian, Şt. Mihailescu, I.L. Caragiale, I.Gr. Valentineanu si Mihail Braneanu, care, convocati conform articolului 440 din Procedura Civila (jurnalul 2783/89) depun la sectia a doua a tribunalului un proces verbal in care sunt de parere ca "boala fiind in recidiva, reclama interdictia pacientului si randuirea unui tutor care sa poata primi de la stat pensia lui viagera si sa poata ingriji de intretinerea interzisului". Procesul verbal al consiliului este scris in intregime si depus de Titu Maiorescu, care, dupa cum e cunoscut, era si avocat. Dupa semnarea actului acestuia (12 iunie 1889) si depunerea raportului medico-legal, iscalit de doctorii Şutu si Petrescu, document prea trist pentru a-l reproduce in intregime, totusi interesant pentru toti in partea unde descrie "vocea cantatoare a bolnavului vesnic distrat", presedintele deleaga pe judecatorul Brusan (celebrul Metru Ghita) cu luarea interogatoriului, si acesta este documentul cel mai pretios al dosarului unde se vede continuitatea imaginatiei lui Eminescu in nebunie."
Interogatoriul este, asadar, luat (scris, "calculat" pentru cifrare) de un "Metru", adica "Maitre", adica "maistru" (grad francmasonic), mai mult chiar: celebru. Radu D. Rosetti, cel care va fi atat de greu incoltit la un moment dat de polemici si de presa, atentioneaza cum poate asupra secretelor pe care le dezvaluie. Urmeaza documentul pe care l-am prezentat si noi, dupa care, incheierea: "in ziua de 19 iunie 1889, adica 7 zile dupa luarea interogatoriului, punerea sub interdictie a lui Mihai Eminescu fiind la ordinea zilei, tribunalul, <avand in vedere ca moartea pacientului este cunoscuta public>, dispune incheierea dosarului si tragedia e sfarsita".
Acesta este actul din care G. Calinescu preia fragmentar doar o parte din cifrul lui "Metru Ghita". Desigur, intreg acest dosar este foarte important si merita efortul pentru a fi gasit. Observatiile medicilor din epoca in privinta bolilor psihice, in general, trebuie sa fie impregnate de lombrosianism, curentul la moda si in Romania, astfel ca nu sunt in nota mult diferita de cele amintitului Panait Zosin. De obicei, pentru ca schema sa fie cat mai clara, se urmareste cu insistenta factologia, se inventeaza acolo unde lipseste; candida decenta a medicilor romani, care vorbesc, intr-un act medical atat de sec, de "vocea cantatoare a bolnavului vesnic distrat" ne va da o masura a acestei ruperi dintre corp si suflet cu care opera medicina la sfarsitul secolului trecut.
Acest dosar s-a aflat pana prin anii '50, la Arhivele Statului.
Fragmente din el sunt republicate in mai multe carti documentare ale lui Augustin Z.N. Pop. Dorind sa reia toate piesele pentru editia academica, domnul D. Vatamaniuc l-a cerut spre consultare. Ei bine, dosarul lipseste. A fost imprumutat de catre regretatul Augustin Z.N. Pop si n-a mai fost adus in depozit. Arhiva acestuia s-a risipit, in timpul lungii sale orbiri si imediat dupa nedreapta sa moarte. Editia academica reproduce actul dupa editii anterioare. Radu D. Rosetti isi reia textul din "Adevarul Literar si Artistic” intr-un volum. Sunt, insa, diferente de un cuvant sau doua, pe care nu le luam in seama (greseli de tipar, interventii ale autorului): noi am luat de buna prima scoatere la lumina a textului, cea din revista.
Peste doua numere de la aceasta "erezie eminesciana" darea in vileag a unui act oficial privind nebunia poetului, "Adevarul Literar si Artistic”
publica in facsimil lista de subscriptii instituita confidential de Titu Maiorescu in iulie 1883 pentru a strange banii necesari internarii lui Eminescu la Viena. Ziarul comenteaza entuziast initiativa si incheie cu aceste 24 de cuvinte patetice: "Admirabila generatiune! Serveasca documentul acesta pilda noii generatii de scriitori, de modul cum intelegeau inaintasii lor sa-si iubeasca, sa-si admire si sa-si ajute semenii". Peste inca un numar, iese in arena insusi Corneliu Botez, certandu-l aspru pe Radu D. Rosetti ca a publicat un act atat de... nepoliticos la adresa lui Eminescu si a corpului judecatoresc, act care "printr-o coincidenta neprevazuta" a fost gresit clasat.
Corneliu Botez a ramas in istoria eminescologiei ca organizatorul sarbatorilor de la Galati, din 1909, la comemorarea a 20 de ani de la moartea lui Eminescu. El a scos cu acel prilej un volum omagial din vanzarea caruia proiecta ridicarea unei statui pentru Eminescu. Statuia s-a dezvelit cu fast in toamna lui 1911, prilejuind o dura polemica de presa intre liberali si conservatori pe tema ziaristicii eminesciene. Anii 1909-1911 au fost decisivi pentru ruperea in doua a operei eminesciene, cu aruncarea la cos, ca netrebuitoare, a ziaristicii. Corneliu Botez a jucat un rol decisiv in aceasta stigmatizare a ziaristicii eminesciene. El a instaurat, de fapt, cu autoritatea publica pe care a avut-o (ajutat si de ministrul cultelor si instructiunii publice, Virgil Arion) modelul maiorescian al unui Eminescu-poet, diafan, singur, abuzand de cafea, obosit de munca istovitoare ca ziarist etc. Sa nu uitam un singur amanunt: Corneliu Botez a fost jurist si a instrumentat, ca procuror general, procesul din 1919 al colaborationistilor (ziaristii care au colaborat cu administratia lui von Marckensen in Bucuresti, sub ocupatie), condamnandu-i la inchisoare pe I. Slavici, T. Arghezi etc.
Imediat dupa primul razboi mondial a avut importante functii in justitie si autoritate morala in lumea presei. Despre Eminescu, insa, el n-a mai scris, in afara de articole ocazionale, cum este acesta din "Adevarul literar si artistic", prin care apara, impotriva unor acte ce dovedesc contrariu, modelul instaurat in anii antebelici. Dupa iesirea sa in arena, "Adevarul literar si artistic" nu mai revine asupra chestiunii. In 1924, insa, va relua vijelios, prin pana lui Panait Istrati, problema ziaristicii eminesciene, provocand iarasi o polemica de presa foarte larga ce va antrena, practic, cele mai importante condeie ale momentului - de data aceasta insa in apararea ziaristicii eminesciene. "Adevarul literar si artistic" va fi amenintat la un moment dat cu falimentul (lumea refuza sa-l mai cumpere), trebuind sa-si schimbe directorul si directia pentru a mai supravietui. Ce se putea spune foarte liber si destul de lejer intre 1909-1911, nu se mai putea spune in 1924, dupa marea epopee a razboiului...
La "Adevarul literar si artistic" va scrie frecvent George Calinescu.
Suspiciosi cu tot ce tine de Eminescu, mai ales in ceea ce-l priveste pe primul sau mare biograf, recitim si noi cartea "divinului critic". Ştim ca tinea in mod deosebit la final, acel poem al raurilor si pamanturilor tarii.
Iata-l: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie, si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea se va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale." Obsesie?! dintre cele doua fraze ale acestui final liric, prima contine (facand ligaturile pentru l-a si si-l) 24 de cuvinte - iar a doua contine (fara a mai face insa ligatura pentru sa-si) - 48 de cuvinte.
Scrie, oare, G. Calinescu o biografie "cu parola" - ori vrea doar sa-i imite pe francmasoni? Pentru "dogma francmasonica", orice lucru mare isi are originea in "negura veacurilor" ori in "negura timpurilor" (vezi fraza-parola a lui Iacob Negruzzi, biograful "Junimii" despre originea acestei societati: "Originile intemeierii Junimii se pierd in negura timpului..."). G. Calinescu "se joaca", pe aceasta tema cu un viitor nedefinit... Iata ceea ce ne hotaraste, in sfarsit, sa ne despartim de dansul - sa nu pornim, adica, de la prezumtia de nebunie in cercetarea caderii lui Eminescu.
... Acest tur de forta printre documente cred ca i-a convins pe multi cat de importanta este cercetarea unui text in sine dupa epuizarea informatiei aferente. Cred, sau mai degraba sper. Pentru ca, in caz contrar, ma simt eu insumi dezarmat. Intr-adevar, "piesa" care urmeaza in dosarul indepartarii din presa a lui Mihai Eminescu are mai multa nevoie de pasiunea cifratorului decat de investigarile mele, care aproape s-au epuizat. Ne aflam in fata primei polemici pe seama lui Eminescu - dupa declararea publica a "gravei boli" care l-a atins "subit". N-a fost numita boala; cineva trebuie sa ia piatra in mana si sa dea cu ea. In numarul pe luna august 1883 al revistei "Literatorul" se publica cunoscuta (oare?) epigrama a lui Alexandru Macedonski:
Un X... pretins poet - acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-as plange daca-n balamuc
Destinul sau n-ar fi mai bun
Caci pana ieri a fost nauc
Şi nu azi decat nebun.
Da, nebunia unui poet trebuie numita in versuri... Epigrama a facut epoca, desi Eminescu nu este numit in ea in mod expres. Il "descopera", insa, Grigore Ventura care, la 4/16 august 1883 publica in L'Independence roumaine articolul "Une infamie". Suntem, asadar, in jurul nucleului care a jucat drama trista de la 28 iunie 1883. Intr-adevar, la acea data fusese expulzat din tara Emile Galli, directorul ziarului francez care aparea la Bucuresti, ziar care acum se sesizeaza la aluzii. Tot la acea data, Grigore Ventura fusese cel care-l dusese pe Eminescu la baia Mitrasewschi, unde-l abandonase ca sa anunte politia ca are de ridicat un nebun -in timp ce el insusi, Grigore Ventura, plecase de la locul faptei.
Baia Matrasewschi se afla pe Dambovita, nu departe de strada Ştirbei Voda, pe care se afla si sediul "Societatii Carpatii", si de unde au venit cei doi prieteni ai lui Eminescu, Secasanu si Ocasanu, alertati de Ventura, sa-l ajute pe Eminescu sa-si revina in fire. Printre masurile drastice luate de guvernul Bratianu chiar in aceasta zi de 28 iunie 1883 era si desfiintarea "Societatii Carpatii", la cererea consulului Austro-Ungariei in Bucuresti, baronul Von Mayr. Trebuia tocmai sa se semneze tratatul secret de alianta intre Romania si Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Italia), negociat timp de mai bine de doi ani de catre junimisti (prin Petre Carp). Sarbatorile nationaliste de la Iasi, de la inceputul lui iunie 1883, cand s-a dezvelit statuia lui Ştefan cel Mare (si cand Eminescu, perfect sanatos, a citit la "Junimea" poemul sau, Doina) au iritat puterile centrale. Schimbul de telegrame secrete, date in zilele noastre la iveala, vorbesc de amenintari grave: Von Bismarck este gata sa declare razboi Romaniei daca nu se fac urgent retractari si nu se dau asigurari ferme ca va intra imediat in sfera de influenta a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea "Societatii Carpatii", un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata si in ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tara. Petre Gradisteanu, autorul unui discurs incediar la Iasi, pleaca, impreuna cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena sa ceara scuze, in persoana, imparatului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea - intr-o singura zi, la 28 iunie 1883, cand istoria literara consemneaza sec si caderea lui Eminescu! Grigore Ventura, redactor la ziarul "L'Independance roumanine", dar si deputati de Galati (urbea lui natala) este cel care descopera boala lui Eminescu, il aduce pe poet intr-o situatie limita - dupa care pleaca, alertand oficialitatile (politia) si prietenii poetului.
Vom afla asta, repetam, abia in 1911, dupa moartea lui Grigore Ventura. Acum ne confruntam cu momentul august 1883; relatiile diplomatice s-au imbunatatit in luna iunie, dupa ce guvernul daduse ascultare cererilor imperiale - si Eminescu ramane ca un fel de semn de intrebare pentru toata lumea. Ce cauta, in acest context, Alexandru Macedonski? In linii mari, generale, putem spune ca viitorul tratat secret va schimba axa cultural-politic-economica a Romaniei catre lumea germanica, schimbare ce antreneaza reactia francofililor (capitalul francez va ceda locul celui nemtesc, finantele de asemenea; ramane "ciuda culturala" ca forma de protest). Macedonski era un filofrancez convins, impatimit dupa orizonturile franceze; amanuntele prin care el face "tandem" cu foaia franceza din Bucuresti ne scapa, dar avem premise sa le presupunem. El insusi, ca persoana, va lua cuvantul de vreo 15 ori dupa acest incident oferind fel de fel de explicatii care sa-l scoata din culpa: fie ca nu este el autorul epigramei, fie ca nu l-a vizat pe Eminescu in mod expres, fie ca a scris-o cu un an inainte si acum i-au publicat-o prietenii, profitand de lipsa lui din redactie etc. Un lucru e cert pentru cine studiaza mentalitatea epocii, mai ales dupa presa: innebuneau foarte multi oameni prin anii '80 ai secolului trecut, multi se sinucideau (cu scrisori triste de bun ramas, publicate prompt in presa), era destul de mare numarul "pretinsilor poeti".
Macedonski avea argumente sa afirme ca se ascunde (se identifica) in faldurile epocii lui si nu vizeaza pe cineva anume. D.R. Ventura este categoric: "Nu este nici o indoiala, prin aceasta epigrama este vizat nefericitul nostru coleg si prieten, Eminescu". El conchide: "toti cei care au onoarea de a tine in mana o pana in Romania, nu pot sa nu fie indignati de aceasta actiune. Eu, subsemnatul, om de litere si jurnalist ma constitui in apratorul bietului meu amic Eminescu si ii declar domnului Macedonski ca actiunea sa este nedemna".
Sa nu exageram: Grigore Ventura este Rica Venturiano din O noapte furtunoasa a lui Caragiale, lacrimile lui sunt de crocodil. Se purta si atunci parola: "Hotul striga prindeti hotul!". Prieten cu Eminescu n-a fost; dimpotriva, chema cu cateva luni inainte, prin "L'Independance roumaine", medicul sa constate ca argumentatia redactorului de la Timpul este cea a unui individ care si-a iesit din minti; acum cheama politia la locul faptei.
Eminescu il sfichiuise aspru de cateva ori prin Timpul ca primeste cadouri ca sa faca publicitate Societatii "Creditul mobiliar", il considera in manuscrise "un om de nimic", iar productiile literare i le ironizase senin in 1878. Sa intamplat insa un fenomen ciudat. Trecuse 28 iunie, trecuse intreaga luna iulie, si nimeni nu mai vorbea nimic despre Eminescu, tot ce se spusese erau cele doua note cu parola din Romanul si din Timpul, urmate de alte cateva anunturi de prese atunci, pe moment. Trebuia inventat ceva, constientizata opinia publica de "cazul Eminescu" si atunci lucrurile se leaga de la sine: iata, zice Grigore Ventura (cel care denuntase), Macedenonski o spune, iata cine il face nebun pe bietul Eminescu. A urmat, sa nu uitam, manifestatii publice cu torte si gemuri sparte la casa lui Macedonski. Bastonat de prin cafenele pe biata lui spinare, oprobiul public a atras multa lume in aceste evenimente, a fost un spectacol bucurestean pe cinste. Şi, in fond, de ce? - Pentru ca Macedonski a tradus, in versuri, "boala grava" a lui Eminescu numind-o "nebunie"?! pentru ca se spunea, in fine, ce e cu Eminescu? Dar urmeaza ca lumea era foarte "prinsa" de cazul Eminescu, toti sedeau cu sufletul la gura sa afle ce s-a intamplat, evenimentul a survenit pe o sete cumplita de informatie si pe creasta unui mare val de interes. In primavara lui 1883 Eminescu mai fusese internat de cateva ori in spitale (consemneaza "Jurnalul" lui Maiorescu) - dar stiau, probabil, numai intimii poetului de asta. In codul de moravuri publice si politice ale epocii, "boala grava" a nebuniei il indeparta definitiv de la viata publica pe cel atins de ea.
Declararea nebuniei cuiva insemna, implicit, si destituirea lui din functie.
Iata, asadar, ce realizeaza Grigore Ventura: dizlocarea unui mare ziarist, a unui adversar de temut, din sistemul unui ziar de opozitie. Tentativa de compromitere prin chemarea politiei la fata locului nu a functionat pana la capat, de vreme ce anuntul din Romanul nu este categoric iar Timpul, in nota sa de raspuns, incearca, prin parole, sa temporizeze, sperand in insanatosirea repede a celui vizat. A doua tentativa, insa, a reusit: prin gura lui Macedonski, Grigore Ventura anunta lumii largi diagnosticul adevarat al bolii lui Eminescu...
Macedonski va iesi, in cele din urma, din acest rol de "portavoce" (vom vedea cum); dar deocamdata ne intereseaza altceva: ce anume il face pe Grigore Ventura sa afirme ca "nu e nici o indoiala, despre Eminescu e vorba in epigrama"? Numarate, cuvintele acestei polemici de o parte si de alta nu par a avea parola cifrica, adresabilitate secreta. Sa fie, totusi, vreun indiciu in epigrama care-l numeste atat de sigur pe Eminescu? Aceste sase randuri n-au fost supuse, pana acum, unui examen analitic-numeric -si, desigur, nu noi vom face operatiunea. Cateva observatii facem, totusi, pentru cei pasionati de asemenea probleme. Astfel, dupa "X" urmeaza trei puncte, ceea ce sugereaza ca avem, totusi, de-a face cu un personaj real, cu un nume. In primul rand al epigramei se gasesc toate literele care compun numele lui Eminescu. Il transcriem, punand majuscule unde trebuie:
Un X... prEtINS poEt aCUM
Atragem atentia si asupra secventei "etin": este foarte apropiata fonetic de "emin", pana si prin cele doua accente pe care le cere. In fond, poate fi vorba de o anagrama a numelui poetului in acest prim rand. Surpriza este, insa, mare cand si in al doilea rand regasim literele numelui lui Eminescu:
S-a dUS pE CEl MaI jalNic drum...
Care sa fie "cheia" acestei anagrame? In fiecare dintre versurile urmatoare gasim toate literele numelui lui Eminescu - mai putin cate una. In randul 3 lipseste I (am transcris, ca Macedonski, plange cu a, ca sa nu fie discutie), in randul 4 lipseste C (dar se gaseste de doua ori in randul 3, asa cum I care lipseste din randul 3 se afla de doua ori in randul 2), in randurile 5 si 6 lipseste M; daca este, asadar, vorba de o cheie - pasionatii cifrelor trebuie (pot) sa o gaseasca. Oricum, Grigore Ventura era foarte sigur - "Il n'y a pas en douter"... - ca textul vorbeste de Eminescu. O fi fost el un Rica Venturiano - dar i-a descoperit parola lui Macedonski. Cum va fi procedat? Nu cumva operatiunea de anagramare s-a facut in comun? De ce nu poate declara ferm Macedonski ca nu e vorba de Eminescu in acest text din cauza caruia a patimit atat? Atragem atentia ca anagramele si saradele erau cele mai indragite jocuri de cuvinte in epoca, mai fiecare ziar intretinand cititorii cu ele - asa cum este astazi cazul rebusului.
"Un om moralmente mort"
La nota "Une infamie" de Grigore Ventura, din L'Independence roumaine, Al. Macedonski raspunde cu un protest pe care il trimite tuturor redactiilor bucurestene. Unele ziare il publica, altele nu; oricum, "afacerea Eminescu" se largeste grozav. Dupa ce a iesit din tirajul ca si confidential al Literatorului si s-a raspandit in cel mai important cotidian bucurestean (cu difuzare si peste hotare, intr-o limba de circulatie), cazul patrunde si in presa mai larga romaneasca. Textul, o scrisoare acra, prin care autorul arata ca nu este vinovat de ceea ce a descoperit Grigore Ventura in epigrama sa, este lung si incalcit. Ventura ii raspunde vijelios, in alta nota, publicata la 14/26 august 1883, cu titlul "Un homme mort". Este pentru prima data in literatura romana cand, in cursul unei polemici, se recurge la ceea ce se numeste indeobste "moarte civila". Un precedent mai facuse Timpul, sub ochii lui Eminescu, in 1881 si vom reveni la acel moment. Citam aici finalul acestei "condamnari la moarte civila" pe care o decreteaza Ventura impotriva lui Macedonski: "Cat despre notita circulara pe care dl. Alexandru Macedonski a trimis-o mai multor ziare ca raspuns la lectia pe care i-am dat-o, nu cred ca trebuie sa-i raspund. Exista fapte care-l ucid pe cel care le comite. Pentru mine, d. Macedonski este un om moralmente mort si n-am sa imit conduita sa fata de Eminescu, lovindu-l cand e la pamant. Requiescat in pace!" Textul frantuzesc isi lasa greu numarate cuvintele, avand multe ligaturi; nu ne hazardam sa cautam parole in acest atac. In Literatorul, insa, unde revine ca sa se apere pentru ca presa larga nu prea ii da ajutor (doar ziarul Poporul al lui N. Bassarabescu ii ia apararea, intr-un context incalcit, insa pe care nu-l urmarim in acest studiu, relatia N. Bassarabescu - Mihai Eminescu fiind analizata de catre noi separat), Macedonski raspunde de cateva ori in texte cu cheie. Iata, mai intai, epigrama sa din numarul pe august al revistei: "V. proclama prin ziare moralmente c-am murit./ Dar asupra-i avantajul ce-mi ramane tot e mare/ Din momentul ce afirma si se stie de oricare/ Cum ca V. nici o secunda moralmente n-a trait." Sunt 33 de cuvinte, o parola francmasonica si o foarte grava intoarcere a situatiei: moralistul este acuzat de imoralitate! Revista insasi, in numele "Societatii Literatorul", amenintata cu desfiintarea, da o "dezmintire" pe ultima pagina, pe care o transcriem, pentru ca propune o interesanta interpretare cifrica: "Unele ziare s-au facut ecoul unei calomnii afirmand ca "Societatea Literatorul" se va dizolva.
Dezmintim o asemenea insinuare nedemna. Societatea noastra n-a fost niciodata mai prospera. Ea numara peste 1800 de membri, dintre care numai 2 s-au retras, iar 3 au fost exclusi. In schimb, mai multi altii s-au grabit sa se inscrie in randul membrilor nostri." Simetria textului, prima si a treia fraza au cate 14 cuvinte, cea din mijloc are 31 de cuvinte, ne face sa insistam. Numarand insa, totalul, ne ies 69 de cuvinte, suma nerelevanta. Asadar, anuntul "doi s-au retras iar trei au fost exclusi" trebuie inteles ca un indemn de a scadea din total cifra 5. Iese, astfel, formula care are semnificatie: 64 de cuvinte.
Este limpede ca societatea "striga dupa ajutor", lanseaza in public semnale de recunoastere.
Grigore Ventura va raspunde indirect. Un grup de persoane publica, in apararea lui, o lunga scrisoare de adeziune si de infierare, totodata, a gestului lui Macedonski. Sunt galateni, alegatori de-ai sai. Literatorul raspunde si la acest nou act, dupa care polemica se stinge de la sine, aparent inexplicabil. Poate ca raspunsul contine mesajul de "armistitiu", ori desemneaza categoric invingatorul. Am vazut ca in epigrama anterioara Macedonski il acuza public de imoralitate pe adversar. Sa fie un avertisment?
Noua epigrama contine si mai apasat aceasta amenintare: "Spre a respecta pe nauciti/ Şi pe nebuni si pe tampiti/ V. puse munca, puse zel/ Dar ca dovada de respect/ Din partea sa era mai drept/ Sa fi-nceput intai cu el." Sunt exact 33 de cuvinte, ca si in epigrama anterioara, dar, atentie, trebuie numarate si cele din ligaturi. Textul este insotit de o cugetare "in doua randuri" care-l evoca pe Eminescu: "Natiunile care n-au in randul lor si nebuni/ Pierde multa intelepciune." Douasprezece cuvinte (jumatatea lui 24, sfertul lui 48), numarand n-au un singur cuvant.
Semnificatia celor 33 de cuvinte de mai sus, reiesite prin altfel de socoteala decat cea obisnuita, ar fi ca jocul "se taie". Macedonski incalca regulile, polemica s-a transat. De altfel, trec lunile calde ale verii, la 1 septembrie presa incepe a discuta "liber" despre Eminescu: Telegraful este primul care anunta ca "Mai multi prieteni din capitala, amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a contribui lunar pentru intretinerea amicului lor in casa de sanatate. D.T. Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta frumoasa si nobila actiune." Lumea se obisnuieste cu gandul ca in societatea romaneasca se afla un nebun pe seama caruia se duelase cu epigrame si condamnari la moarte civila. "Actorii" si-au facut datoria, rolul lor a fost acesta, de crainici ai bolii. De acum inainte steaua lui Macedonski va straluci tot mai puternic. In 1886 va obtine un "privilegiu" cu totul deosebit, datorita unor imprejurari de-a dreptul ciudate, neelucidate inca: va semna o poezie "cu talc" intr-o publicatie care primeste si semnatura lui Eminescu. Evenimentul se consuma intr-o brosura ocazionala, numita Album literar si scoasa de "Societatea studentilor universitari Unirea". O carticica de lux, in 32 de pagini, hartie velina cu chenare colorate, care se deschide cu o cugetare a reginei Elisabeta si contine, intre altele, un fragment din "Poeti si critici” de T. Maiorescu (studiul de doctrina care a aparut in Convorbiri literare la 1 aprilie 1886; brosura noastra are titlul complet: "Album literar - 15 martie 1886", deci in sensul titlului, fragmentul maiorescian este inedit!), fragmente din "Memoriile Trubadurului" de B.Şt. Delavrancea, (Garabet Ibraileanu le considera tot inedite la data respectiva), o inedita de M.
Eminescu "Nu ma intelegi", datata in josul textului 1879, o poezie dedicata lui V. Alecsandri de Th. Ştefanescu, o poema in proza semnata "X", traducerea tabloului III din "Romeo si Julieta" de Shakespeare, facuta de Al. Macedonski si poezia aceluiasi, "Apolog". Acest album a dat multa bataie de cap editorilor lui Eminescu; V.G. Mortun il mentioneaza la 1890, dar G. Ibraileanu abia il gaseste in 1928: "L-am cautat in toate bibliotecile publice din tara, la tot felul de particulari, timp de 2 ani, dar in zadar. In sfarsit, dupa a treia incercare la bibioteca "V.A.Urechia" din Galati s-a gasit, cu destula strategie, misteriosul Album. E din 15 martie 1886..." (O.V. pag.337).
Ibraileanu ia ca certa data din titlu, ceea ce-i permite sa concluzioneze ca fragmentul maiorescian este inedit; se prea poate sa fie o data semnificativa, un "15 martie" aniversar al acestei "Societati a studentilor universitari Unirea", despre care nu gasim nicaieri vreo informatie. Pe criticul iesean nu-l intereseaza apropierea lui Macedonski de Eminescu; in 1944, insa, revenind asupra subiectului. Perpessicius va lansa semnale interogatoare: "Singur terenul neutral al unei ocazionale publicatii studentesti putea sa intruneasca laolalta scriitori invrajbiti, precum Eminescu si Macedonski".
Apropierea este mult mai interesanta: Eminescu deschide partea literara a Albumului cu poezia "Nu ma intelegi", iar Al. Macedonski o inchide cu poezia "Apolog". Termenul inseamna, reamintim, "aparare". Poezia are sens si o reproducem: "Semanatorul printre brazde lasa samanta lui sa cada/ Şi-o parte i-o lua furtuna si paserilor o da-n prada/ O parte s-asternea pe stanca si sa rodeasca nu putea/ Şi alta pe sub balarie ce repede o-nabusa;/ Dar partea ce s-oprea-ntre brazde, c-o insutita rodnicie/ 'L rasplatea putin in urma... A semana e datorie". Interesant este poemul in proza semnat "X", ce aminteste nu numai de primul vers al epigramei de acum 2 ani: "Un X... pretins poet...", dar si de stilul poemelor macedonskiene. Il reproducem, de asemenea: "Soarele asfintea dupa deal. Şi eu priveam, ganditor, la valul de umbra care curgea incetisor la vale. Razele mureau indaratul dealului si umbra se cobora mereu.
Ea se tara pe ses, spre mine, ca ceva viu. Ma ajunse si statui locului, urmarind-o cu ochii cum se urca pe mine de la picioare spre crestet... Cand ma uitati indarat, ea inecase toata valea, ca un potop. Asa ma opresc si ma ineaca valurile reci si neabatute ale vremii. Şi m-am gandit ca maine are sa rasara soarele iarasi, si valuri calde de lumina or sa urce incetisor, pe unde se scoboara valurile reci de umbra. Iar pe mine ma-neaca de veci al vremii intuneric".
Daca literatura n-ar fi "frumoasa", istoria literara n-ar fi interesanta! Poemul in proza semnat X. este chiar al lui Macedonski. Poetul intra sub incidenta literei in spatele careia pusese, cu doi ani in urma, un poet nebun. Intreg acest Album literar este pus sub semnul impaciuirii: textul lui Maiorescu, se stie, incearca sa-l impace pe Alecsandri cu Eminescu; redactia vrea sa-i impace, punandu-i alaturi, pe Delavrancea cu Maiorescu.
Macedonski ne propune o secventa de 3 piese, (scena iubirii din Romeo si Julieta la mijloc!) prin care se apara si vrea sa se impace cu Eminescu. Nu credem ca judecatile lui Garabet Ibraileanu trebuie clintite din loc: intr-adevar, fara voia si, probabil, fara stirea lui Eminescu i s-a publicat aici poezia "Nu ma intelegi": altfel de ce ar fi fost ea datata 1879? De buna seama, detinatorul manuscrisului (Eminescu risipea multe manuscrise) a tinut sa fie corect. In conditiile in care aceasta poezie are un sens in "fabula impacarilor", cel putin prin titlu, avem tot dreptul sa ne intrebam daca nu cumva editorii au ales. Asta inseamna ca aveau din ce, ca detineau, asadar, un "stoc" de poezii eminesciene si au tiparit una potrivita situatiei. Simple supozitii; pe terenul acesta putem presupune si invers, ca aceasta a fost singura piesa disponibila si in jurul ei s-a organizat simetriile.
Trecem. Asadar, la doi ani si jumatate de la bastonadele din cafenele si ferestrele sparte pentru al fi defaimat pe Eminescu, Al. Macedonski publica, alaturi de poet, intr-o carticica de lux, cu colaborari selecte. In vara fierbinte a lui 1883 cearta sa cu Ventura, o cearta "de lana caprina" cum ar fi zis Eminescu, mocirlise in intreaga Europa, tarand apoi si pe malurile Dimbovitei cazul poetului dat afara din presa. Dintr-odata, Ventura se potoleste si cauza nu poate fi alta decat acuza din prima epigrama, repetata in cea de-a doua: "V. nici o secunda moralmente n-a trait" si "Din partea sa era mai drept/ Sa fi-nceput intai cu el." Ce-ar fi trebuit, oare, sa urmeze daca aceasta polemica s-ar fi derulat normal cu argumente la vedere? Desigur, Macedonski era obligat sa produca probe ca V. este imoral. Ce probe? Simplu: el nu trebuia decat sa spuna (sa scrie, adica) ce stiau toti apropiatii lui Eminescu, anume ca Ventura a creat incidentul de la Baia Mitrasewschi, cu chemarea politiei, ca tot el a dat stirea in ziare etc, iar apoi tot el, Ventura, se lamenteaza ca "cineva" ii face prietenul, pe Eminescu adica, nebun. Acest adevar nu s-a spus. Grigore Ventura l-a pastrat cu strasnicie cat a trait. Abia dupa moartea lui, in 1911, litera tiparita vedea povestea cum a fost. Va "exploda" Al. Ciurcu, tot redactor la ziarul francez L'Independence roumaine; dupa aproape 28 de ani povestirea pare poveste: ducand, insa, faptele la locul lor, se reconstituie intriga: "Un om morlamente mort" nu era Macedonski, nu putea sa fie el, care a avut curajul si energia sa-si infranga moartea civila, care a iesit in arena creand: acest om fusese facut sa fie Eminescu.
Noi pornim de la premisa ca ratiuni superioare de stat au cerut, la 28 iunie 1883, desfiintarea "Societatii Carpatii", expulzarea directorului ziarului L'Independence roumaine, vizita umilitoare, la Viena, pentru scuze, a lui Petre Gradisteanu, impreuna cu ministrul de externe D. A. Sturdza, expulzarea lui Zamfir C. Arbore si toate celelalte gesturi prin care axa politica a tarii a trebuit orientata catre Puterile Centrale; intre aceste gesturi, caderea lui Eminescu din presa ni se pare iminenta. Presupunem in acest punct, ca o criza a poetului, cum mai avusese in ultimele luni, "i-a ajutat" pe prieteni sa scape, decent, de el. Se poate pune insa intrebarea logica, la urma urmei, de ce nu a putut fi atras Eminescu de partea grupului de intelectuali care au lucrat pentru acest tratat secret de alianta?
Artizanul tratatului era, doar, P.P. Carp, incurajat si girat, pe langa Palat, de catre Titu Maiorescu. Junimea cerea cu glas tare, inca din 1880 apropierea de lumea germana. Eminescu era, la urma urmei, de formatie germana, lucrase chiar in diplomatie cateva luni la Berlin. De ce a fost nevoie la 28 iunie 1883, de un asemenea tratament brutal in ceea ce-l priveste, de indepartarea din presa, de stigmatul "mortii civile", apoi de chetele cu "Mai am un singur dor" in timp ce el traia si le vedea, de atatea si atatea tentative de a-l indeparta din Bucuresti? Intr-adevar, guvernul a gasit iesirea din impasul creat la sfarsitul lui iunie 1883: a dictat masurile cerute de consulul Austro-Ungariei si de telegramele secrete de la Berlin; s-a aratat chiar dispus sa semneze pe loc celebrul tratat. Semnaturile propriuzise au fost schimbate in toamna, cind s-au putut intalni oficialitatile, dar acordul roman, cerut insistent de Petre Carp de la Viena, a fost dat acum, la inceputul lui iulie, dupa scandalurile publice abia consumate.
Care ar fi fost pozitia lui Eminescu fata de acest tratat care orienta politica generala a Regatului Roman catre lumea germana? Desigur, avem la indemana raspunsul teoretic: opera ziaristica a poetului care vestejeste, de la un capat la altul si pe un ton constant ridicat, pretentiile Austro-Ungariei de hegemonie in Estul si Sud-Estul Europei. Litera secreta a tratatului, intuita insa de opinia publica a momentului (sunt numeroase dovezi in acest sens: discursuri parlamentare, articole de presa), cerea amortirea pana la "paralizie generala", ca sa parafrazam diagnosticul lui Eminescu, a vocii pentru Transilvania; prevedea chiar, intr-o forma initiala, pe care I.C.
Bratianu a respins-o, ca Regatul Roman sa faca politie in propriul teritoriu impotriva celor care agita aceasta chestiune. In compensatie, Austro-Ungaria sugera ca Romania sa-si arunce ochii in sudul Dunarii, catre romanii de acolo.
Important este, in acest sens, un discurs parlamentar al lui Anastasie Stolojan, din octombrie 1883 (zilele parafarii tratatului); dupa ce arata ca "poti calatori cu limba romana prin toata zona Balcanilor", dupa ce atrage patetic atentia asupra romanilor din dreapta Dunarii, acesta o spune cam brusc: Regatul Romaniei este mult prea atent la miscarile din Ardeal, a fost mult prea receptiv fata de ardeleni, lasand, intre timp, in uitare, romanii din aceasta zona. Este timpul, conchide Anastasie Stolojan, transmitand dorinta si vointa Guvernului (va fi intarit de I.C. Bratianu personal), ca romanii sa se uite mai insistent peste Dunare. Asta vrea sa insemne, in sensul politicii impuse mai ales de catre Austro-Ungaria, abandonarea Ardealului in seama Ungariei si incercarea Romaniei de a se interesa, in compensatie, mai insistent, de spatiile subdunarene. Sa nu uitam: in vara lui 1883 nu numai Eminescu este dizlocat din sistemul presei bucurestene, dar si Ioan Slavici.
Acesta este nevoit sa intemeieze, la Sibiu, la 14 aprilie 1884, ziarul Tribuna, in inima Ardealului. Ardelenii nu mai pot fi sprijiniti in lupta lor, din Regatul Romaniei: tratatele internationale impun aceasta clauza.
Dar, desigur, raspunsurile teoretice ale operei lui Mihai Eminescu, patimas aparator al Ardealului si al ardelenilor, ar trebui completate cu elemente tinand de biografia politica a poetului. De ce nu poate fi el alaturi de Petre Carp si Junimea, in aceasta schimbare la fata a Romaniei? Mai intai, este bine de stiut ca Eminescu, ziarist la ziarul Timpul se afla, politiceste vorbind, in adversitate fata de Titu Maiorescu si grupul Junimii. Dupa alegerile din mai (subiectul din "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale) gruparea junimista trecuse de partea liberalilor lui I.C. Bratianu, consituind ceea ce un N. Dimancea a numit, intr-un discurs parlamentar, "opozitia miluita". Cartelul s-a facut din ratiune de politica externa, I.C. Bratianu avand nevoie si solicitand expres punti de legatura cu cele doua state germane pentru a raspunde puternicelor presiuni ale acestora catre alianta: puntile erau detinute de catre P.P. Carp si Titu Maiorescu. Maiorescu nu mai avea nimic comun cu ziarul Timpul care incepe a-l ataca violent pentru "tradare politica". Eminescu, insa, ramane la Timpul, alaturi de Al. Lahovari, M.
Koglniceanu, Lascar Catargiu etc. Mai mult: el devine un conservator radical, criticand aspru aripa ce sa alipit la trunchiul liberal. Unul dintre articolele anti-maioresciene de la Timpul ii apartine chiar lui Eminescu, judecand dupa stil si dupa idei (desi editia academica nu-l primeste). De altfel, ca viziune politica, Eminescu se despartise de Titu Maiorescu inca din 1881, in cursul unei lungi polemici de presa prilejuita de un studiu al criticului privind necesitatea ca Romania sa urmeze o politica filogermana.
"Paternalismul" criticului fata de poet, din lunile iulie, august, septembrie 1883 este, asadar, motivat si politic. Maiorescu insusi scapa de criticile aspre ale Timpului odata cu indepartarea lui Eminescu si, mai ales, odata cu crearea "cazului Eminescu". El va proteja, de fapt, nu numai un bolnav, dar si un adversar de idei, pare-se, un adversar ireductibil, intratabil. Este de presupus, apoi, ca nici Petre Carp, care-l astepta pe Eminescu bolnav la Viena si-l va interna la un spital vienez cu medici din anturajul dr. Kremnitz si al lui Carol, nu s-a putut intelege politiceste cu poetul dupa insanatosirea acestuia. In general, artizanii acestei aliante secrete au avut mult de luptat impotriva culturii si spiritului public romanesc, care mergea constant catre inima romanica a Europei, catre Franta mai ales. Acest paradox specific romanesc, spirit public romanic si politica germana, se va rezolva abia in 1916, cand tara, impotriva tratatului secret de alianta va intra in razboi impotriva Puterilor Centrale. Se stie figura trista a lui Titu Maiorescu si inflexiblitatea lui Petre Carp din consiliile de coroana ale lui 1916: ei sustin puternic Puterile Centrale, cel de-al doilea motivand, fara echivoc, ca nu poate calca un tratat pe care el insusi l-a semnat. Putina "politichie" nu strica pentru cine vrea sa inteleaga destinul lui Eminescu. Tratatele erau foarte dure in sec. al XIX-lea, mai ales cand erau secrete. Iata, apoi, paradoxul in care s-a aflat o persoana marcanta a politicii romanesti, Petre Carp. Dupa ce termina semnarea acestei aliante, el, conservator, trebuie sa fie mereu tinut in guvernele liberale: este al treilea barbat (dupa I.C.
Bratianu si Carol I) care cunoaste litera asternuta pe hartie. Situatia devine "jenanta" spre 1889, cand tratatul trebuie reinnoit. In timp ce Lascar Catargiu declara in Parlament: "Noi nu putem urma decat o politica de neutralitate, adica sa fim bine cu toate puterile, caci suntem o tara mica, o tara agricola", in timp ce Al. Lahovari intareste aceasta declaratie, in timp ce tanarul, inca, Tache Ionescu o intareste de asemenea, Petre Carp tace in scaun: tratatul fusese semnat si se va reinnoi. O declaratie a regelui catre A. Goluchovski, reprezentantul Austro-Ungariei, suna de-a dreptul tenebros: suveranul are intentia chiar sa-l arunce peste bord pe batranul Lascar Catargiu, daca se va opune in continuare literei semnate. Daca seful unui partid dintre cele mai puternice, daca batranul Lascar Catargiu, a carei personalitate era atat de puternica, risca "aruncarea peste bord", avem temeiuri sa credem ca politica mare a tarii nu se putea impiedica in poetul si ziaristul Eminescu! Culmea este alta, insa: cand Al. Lahovari va deveni ministru de externe si va afla de acest tratat secret, il va accepta fara mari probleme. La fel, Tache Ionescu si cam toti cei care au vazut, in seiful secret pe langa care trebuiau sa treaca spre functii, dosarul respectiv.
Aceasta repune in drepturi intrebarea noastra: oare Eminescu, daca-l cunostea (in linii mari, desigur; nu se pune problema sa-i fi fost aratat!), oare nu-i intelegea necesitatea? Oricat de grav, de imperativ era momentul, oamenii responsabili l-au inteles. O va spune intr-un discurs care a facut epoca, Tache Ionescu, atunci cand va defini "politica instinctului national": "Afirm cu cea mai mare siguranta ca nu e om politic, nu e partid, nu e parlament, nu e nimeni care sa poata duce Romania pe cararea pe care voieste sa o duca dl.
Carp si dl. Stere. Noi nu am fost un stat de Don Quijoti, dar nici un stat de inconstienti; de la descalecatul de stat cu harta Daciei traiane, cu numaratoarea tarilor romane stapanite de altii, pana la omul politic, toti, chiar in ziua in care iscaleau un tratat care ne leaga cu Austria, in sufletul lor sta scris cu litere de foc: "Ardealul si unitatea nationala". Toti gandeau ca situatia nu e decat un provizorat, ca va dura cat vor dura imprejurarile europene ce impiedicau unirea neamului".
Ar fi fost Eminescu un "Don Quijote" care "s-ar fi pus cu tara in bete", adica n-ar fi inteles aceasata "situatie de provizorat"? Al. Lahovari a inteles-o, Lascar Catargiu la fel, Tache Ionescu, iata-i pozitia. In cazul poetului s-a preferat, insa, indepartarea si incarcerarea in mit. Un mit mut, care nu poate sa vorbeasca ori se exprima altfel decat prin vorbe. Pentru ca Titu Maiorescu si ceilalti care stiau treburile ascunse ale tarii intelegeau perfect de bine ca sacrificiul lui Eminescu este unul national in ultima instanta, ca cea mai puternica voce pentru Ardeal trebuia sa taca, pentru a se face politica si acea voce a tacut. De ce au tinut ei secret acest adevar?
Oare, venind repede razboiul mondial, n-au mai apucat sa-l transmita? Oare n-a mai fost nevoie de adevarul Eminescu dupa razboi si Marea Unire? Oare a fost o fatalitate? Mitul in sine, ca mit, este purtator de adevar, iar adevarul iese, pana la urma, la suprafata; poate ca asa au gandit maiorescienii din jurul anilor '20 ai anilor nostri. Cum iese, insa, adevarul la suprafata din mit: cu mit cu tot, ori scuturandu-se de el? Dar putem noi sa spunem ca mitul insusi nu este adevar? Poate contine adevar ceva neadevarat, minciuna, de pilda?
Nu insistam; sigur este, insa, ca pentru multi altii solutia "aruncarii peste bord" in privinta lui Eminescu era mai de dorit. Maiorescu, vom vedea, va scoate la sfarsitul acestui "an civil" al lui Eminescu un volum din versurile sale ce-l va dizloca definitiv din sistemul ziaristicii. Volumul va contine... exact 64 de "poesii". Intre ele, Mai am un singur dor, cu trei variante, inedite: acestea vor migra din editie, se vor pune pe muzica de romanta si se vor canta in carciumi, in saloane, la serbarile scolare, la intruniri: Eminescu insusi, viu si dornic sa reintre in presa, isi va asculta "prohodul" in aceasta paranteza a anilor interzisi, 1884-1888. Cateodata se va revolta, va sparge vitrinele librariilor, isi va lua volumul de poezii din raft - si-l va arunca in noroi, calcandu-si-l in picioare: atunci fortele de ordine vor interveni prompt si-l vor duce pe "insurgent" la politie. Asa s-a intamplat la 8 noiembrie 1886, de ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la lasi: poetul a fost "impachetat" pe loc si dus, ca alienat psihic, la stabilimentul rudimentar de la Manastirea Neamt. Pe langa aruncarea in noroi a propriului volum de versuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adus acuzatia ca "se lua de femei pe strazile Iasilor, le "apuca de turnura rochiilor", le atingea in mers etc. Cine va fi depus, dintre distinsele doamne ale urbei, plangere la politie in acest sens? Acolo, la Manastirea Neamt poetul va definitiva - zic editorii (de fapt, va re-crea, pentru ca diferenta dintre variantele manuscrise si forma definitiva este enorma, trebuie sa recunoasca acest lucru pana si Garabet Ibraileanu) - poezia "De ce nu-mi vii?", pe care o va trimite spre publicare lui Iacob Negruzzi, la Convorbiri literare, cu acest biletel: "Iti trimit deodata cu aceasta mai multe versuri carora, de ti se par acceptabile, le vei face loc in Convorbiri. Indealtminterelea, ma aflu bine si sanatos in mijlocul acestor munti si-ti doresc asemenea." Comenteaza Ibraileanu : "Bietul d. Negruzzi! Eminescu, desi intr-un moment de luciditate, era in papuci si halat intr-o casa de nebuni... Scrisoarea aceasta nu e de om cu minte. "(O. V., p. 365, nota). G. Ibraileanu porneste de la convingerea ferma, de nezdruncinat, ca Eminescu n-a mai creat nimic dupa 1883 si, deci, tot ce se publica din poeziile lui dupa aceasta data trebuie considerat "postum", opera fara girul autorului, fara vointa lui de a fi publicata etc.
De fapt, scopul demonstratiei lui Ibraileanu este altul: el ataca, risipind argumente imbatabile, editia T. Maiorescu din 1883, spunand-o apasat: "Putea, oare, teoreticianul devenit faimos, al paturilor superpuse, apostolul nationalismului, dusmanul marelui partid liberal, tribunul zilnic al durerilor grave ale rasei, sa publce: "Mi te da cu totul mie", "Nu zi ba de te-o cuprinde" (...) Ori chiar si acestea, nepotrivite pentru un luptator politic, cum era el atunci: "Mai am un singur dor/ In linistea sarii/ Sa ma lasati sa mor etc" Ori ideea de sinucidere din "Se bate miezul noptii" (...) Nu cumva acum, la maturitate, si cand avea un stagiu de om public, ca teoretician al unei grave ideologii sociale si nationale - nu cumva credea ca nu i-ar fi sezut frumos sa publice si elegii amoroase ori invitatii la dragoste si alte poezii "usoare" - si unele traduse? (O. V. p. 329) Acesta este miezul demonstratiei lui Ibraileanu, el este primul care sesizeaza ca editia din 1883 a schimbat cursul vietii lui Eminescu, a facut din cel mai mare teoretician - cel mai mare poet; a scindat viata si opera. Ramane o ciudatenie, o "curiozitate logica", indarjirea criticului de la "Viata Romaneasca" de a crede, sau de a considera, ca in intervalul 1884-1889 Eminescu era complet inapt pentru creatie. Poate fi vorba de o convingere intima - dar si de lipsa informatiilor pe care le detinem in prezent despre poet. De pilda, Ibraileanu vorbeste de "celebrul" stabiliment de la Manastirea Neamt - cand azi se stie ca era o casa paraginita, fara medic permanent, unde bolnavii - destul de putini la numar - se ingrijeau unii pe altii, de unde Eminescu "evada”
adeseori, trecand un raulet pana in sat sa inchine o stacana de vin cu te miri cine... Poezia "De ce nu-mi vii?" are, apoi, un sens precis in contextul in care poetul a fost dus la Manastirea Neamt pentru ca agata femei pe strazile Iasilor. El cheama, in peisaj autumnal, o anumita femeie: "Pe lumea asta sunt femei/ Cu ochi ce scapara scantei/ Dar oricat ele sunt de sus/ Ca tine nu-s, ca tine nu-s." El o evoca: "Ti-aduci aminte cum pe-atunci/ Ne preumblam prin vai si lunci/ Te ridicam de subtiori/ De-atatea ori, de-atatea ori" Poezia se afla si in juralul intim al Veronicai Micle, iar aceasta o adnotase: "Mi-a placut mai mult ultima strofa "Caci tu inseninezi mereu..."" - de unde Ibraileanu declara: "Veronica Micle confunda: aceasta e penultima strofa”
Daca, insa, poeta avea poezia cu dedicatie, trebuie s-o fi obtinut inainte de 1883 (lucru cu care si criticul este de acord): atunci, de ce nu se poate accepta ca Veronica Micle detinea o varianta anterioara, cu alt aranjament al strofelor, dupa obiceiul lui Eminescu? Principiul dupa care viata si opera lui Eminescu sunt lucruri complet diferite, noua ni se pare prea rigid. "De ce nu-mi vii?" pastreaza ecoul intamplarilor de la Iasi, din toamna lui 1886, si "opune" acelor "femei" - sa le zicem: "de sus" - un chip familiar, apropiat, femeia "care insenineaza" - cum ii place Veronicai - "viata sufletului".[1]mpotriva tuturor sfaturilor si sfatuitorilor din Junimea - de Veronica Micle. In cele din urma, in primavara lui 1888, ea va produce, in viata poetului, acea "revolutie" de care se temeau toti: il va duce de mana pe poet la Bucuresti, unde el va regasi pana de ziarist. Urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul facandu-l, pentru o clipa, pe Guna Vernescu sa demisioneze rupand o coalitie destul de fragila de altfel a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este "bietul Eminescu" - si repede acesta este cautat, gasit, internat la sanatoriul doctorului Şutu, si celelalte. G. Ibraileanu nu avea cum sa stie aceste "amanunte" pe care eminescologia le-a dat la iveala intre timp. Dar el stia lucrul esential: ca tara zacea, de la 1883 in sus, pe secrete. O societate care se dezvolta pe baza unui tratat secret de alianta politica - nu se poate sa nu-si creeze parghiile si canalele sale de intretinere a acestui secret. Tinerea lui Eminescu deoparte face parte din logistica puterii (in epoca, "putere" insemna nu numai guvern - parlament - partide, ci intregul cerc interesat public de destinul natiunii). G. Ibraileanu face abstractie de asta - asa cum face abstractie de multe elemente ce constituie viata vie a lui Eminescu. Lupta sa exemplara pentru a dovedi ca Maiorescu nu avea dreptul sa publice anumite poezii ale lui Eminescu - ramane oarecum de neinteles: cu ce scop desfiinteaza, la urma urmei, editia din 1883? De altfel, Ibraileanu coboara in amanunte pana cand, am zice, se pierde ori se ascunde in ele. Gest mefistofelic? Abstractiune pura mai degraba, pasiune pentru ideile in sine.
Intrebarea: de ce n-a fost Eminescu instiintat de brusca orientare politica a tarii spre Puterile Centrale, ori de ce n-a fost avertizat cel putin sa fie mai prudent (pentru ca "semnale" in acest sens veneau insistent de la Viena: se stie, doar, ca P.P. Carp ii scria lui Titu Maiorescu, printre altele: "Şi mai potoliti-l pe Eminescu!") - se pune in termeni inca mai insistenti cand privim destinul operei poetului. Intr-adevar, tocmai in toamna lui 1883, ca pentru a-l insoti pe bolnav in lumea germana, porneste marea campanie de traducere a operei sale poetice (dar si a prozei: se traduce si basmul "Fat-Frumos din lacrima") in limba germana. Initiativa vine din zonele de sus ale puterii, insasi regina Carmen Sylva traducand poezii de Eminescu pentru revistele germane de lux (elegant raspuns la gestul poetului de a-i fi tradus, in romaneste, "Varful cu dor" - poem dramatic din care se detaseaza "Mai am un singur dor"), insotita fiind de Mitte Kremnitz, Jules Bethelheim, Moses Gaster etc. Se poate spune ca avem de-a face cu prima campanie organizata in literatura romana pentru popularizarea peste hotare a operei unui scriitor. Se mai facuse acest lucru in perioada pasoptista, dar la alt palier: literatura populara romaneasca era tradusa si publicata masiv in spatiul cultural francez (campionul acestei initiative fusese Vasile Alecsandri). Acum, varful de lance este Eminescu - iar terenul vizat, cultura germana. Campania demareaza odata cu declararea publica a "nebuniei" poetului.
Desi detaliile acestei actiuni ne scapa, in linii mari intelegem intentia oficiala: se doreste dublarea demersului politic de catre cel cultural (ca sa nu mai vorbim ca, economic, in Romania companiile franceze incep sa fie inlocuite cu cele nemtesti care vor construi cai ferate, sosele, vor aduce in tara armament; comertul se deruleaza preponderent cu Puterile Centrale iar petrolul romanesc incepe a fi tot mai mult apreciat in aceeasi zona). E o "nemtire"- va incerca sa strige presa, tot mai oprimata insa: in acesti ani - numiti ai "viziratului" lui I. C. Bratianu - se fac insistente ingerinte in lumea presei, se ataca chiar redactiile cu "cititori" platiti si inarmati cu bate, se "cumpara", de catre putere, ziarele importante etc. lar axul cultural al acestei orientari devine... poezia lui Eminescu. Se mergea pana la amanuntul semnificativ: exact cand poetul viziteaza Venetia - revista germana Bukarester Sallon traducea sonetul eminescian "Venetia".
Argumente ofera, desigur, poezia eminesciana suficiente pentru a justifica apropierea culturala romano-germana - dar mai ales suportul ei filosofic, depistat in Schopenhauer si bine pus in evidenta. Acum incepe a se infiripa si "mitul" antifrantuzismului lui Eminescu, bazat de asemenea pe opera poetului. O poezie precum "Ai nostri tineri la Paris invata/ La gat cravatei nodul cum se face..." ar semnifica acest dispret al lui Eminescu fata de scolile Parisului, motivat de "gelozie", el facandu-si studiile la Viena ori Berlin.
Nu este, insa, locul exagerarilor nefolositoare. Trebuie spus ca, pe filonul germanismului oficial si pe firul rosu Eminescu, tot acum incep sa vina, atrasi de Bucuresti, marii ardeleni de la sfarsitul secolului - Ilarie Chendi, Nerva Hodos, Şt. O. losif, Ioan Scurtu. Cei mai multi dintre ei vor face o "halta" foarte nimerita pe la Tribuna ardeleana a lui Ioan Slavici.
Ajunsi in Bucuresti, unii dintre ei (Chendi si Hodos) vor innebuni ca si poetul; cu totii vor pregati, insa, curentul redesteptarii nationale, Samanatorismul, pe structura stilistica eminesciana. Samanatorismul poate fi inteles mult mai bine in arie culturala larga, fara cantonarea stricta in literatura. Iata, de pilda, arhitectura (domeniu in care - nu cred ca este nevoie sa mai insistam - se ilustreaza cu stralucire francmasoneria). In 1891 se pun bazele scolii romanesti de arhitectura si se invita, in acest scop, Ia Bucuresti ilustri reprezentanti ai domeniului din Franta si Germania. Tine un discurs celebrul Wallot, arhitectul Reichstagului german: "Eu, unul, ma simt fericit ca am gasit in Romania un buchet de arhitecti si colegi care apartin scolii franceze si germane si al caror merit l-am putut aprecia cu ocazia concursului international pentru proiectele Camerei si Senatului. Dupa mine, fata cu numarul si valoarea arhitectilor, ce n-am crezut la inceput sa fie in Romania, nu mai este nevoie sa se mai publice concursuri internationale.
Proiectele expuse, desi foarte bine concepute, insa fiind facute de arhitecti din diferite tari, ele pot fi ulilizate in mod diferit la Roma, Paris, Berlin etc. Cred ca ar fi fost mult mai interesant si original daca proiectele erau inspirate din elementele arhitecturii romanesti. In scurtul timp cat am stat in Bucuresti am putut capata convingerea ca dumneavoastra aveti o arhitectura nationala care este plina de motive interesante si care se pot utiliza cu mare folos. De aceea, dar, recomand suprimarea concursului international si imi permit a va recomanda ca, in conceptiunile monumentelor ce veti avea a construi, sa va inspirati din arhitectura nationala...
***
Lumea arhitectilor romani era oarecum divizata in epoca: a construi dupa modele autohtone - ori a ne alinia arhitecturii internationale? Facuse oarecare scandal casa Lahovari, construita de arhitectul Ioan Mincu in cel mai autentic stil romanesc, in plin centrul Bucurestilor. Semnificativ este faptul ca, la inaugurarea scoIii romanesti de arhitectura, reprezentantul Frantei refuza sa participe, iar purtatorul sau de cuvant va vorbi in replica subtila la reprezentantul Germaniei. Franta doreste in toate un stil unitar prin imbinarea utilului cu placutul, sa te simti oriunde pe glob la fel, constructii stas, spirit arhitectonic universal... Iata, in schimb, acest discurs al arhitectului german Wallot: el poate fi considerat actul de intemeiere al Samanatorismului in Romania. Accentuarea specificului national, ridicarea "prin forte proprii" a tarii (formula mult indragita de liberali), intarirea increderii in valorile locale - toate acestea sunt castiguri certe ale secolului, in spatele carora nu e hazardat a vedea orientarea tarii catre cultura si spiritualitatea germana. "Sincronismul" de peste cateva decenii, in schimb, va avea totdeauna de reprosat tarii ca nu intra in Europa pe poarta latina, a Frantei mai ales.
Iata ca, incepand cu 28 iunie 1883, poarta franceza se inchide pentru romani - mai intai pe cale politica, apoi economic, apoi cultural.
Filofrantuzii nostri incep a se exila definitiv in limba si in spatiul fizic francez. Ruptura aceasta ii va permite lui Poincarr‚ sa ne arunce vorbele grele de la 1901: "Aici, in Romania, suntem la portile Orientului!" Zavorul a fost, in 1883, Eminescu; cheia ramane, dupa ce si-a implinit menirea incuierii, in tenebrele secretelor de tot felul ale secolului...
Citind aceste randuri primite de revista noastra de la un corespondent din New York, multi se vor intreba, probabil, daca ceea ce urmeaza nu reprezinta mai degraba una din fantasmagoriile apocaliptice care apar de obicei in momentele de cumpana ale lumii, decat o posibila intrare a omenirii in acest sfarsit de secol si mileniu intr-un tunel al timpului la capatul caruia se va reintalni cu barbaria inceputului sau de drum spre civilizatia Homo faber suprasaturat de civilizatia banului si nu umoarea instinctelor primare, necumpanite de cultura si ethos, de care era stapanit omul la clipa cand si-a "... departat pamantul de buze la picioare".
Lasam cititorului libertatea sa-si aleaga singur raspunsul in care crede; iar noi cu gandul neascuns de a-l indemna la meditatie si o cat mai mare luciditate vom consemna doar atat:
1. La inceputul anilor '70 din acest secol, servicii secrete de informatii specializate care erau interesate in descifrarea mecanismelor globalismului cautau, gaseau, vehiculau, analizau si exploatau informatii intr-un domeniu insolit: trecerea in stare de operationalitate in subterana politicii mondiale a unei forte oculte organizate, capabila sa-si impuna vointa prin forta banului si a resurselor materiale si mentale in probleme de evolutie si organizare pe termen mediu si lung a intregii societati omenesti la nivel planetar.
La scurta vreme acest segment din dimensiunea activitatii de informatii tainice a fost pietrificat in sfera de nepatruns a secretului la care nu se umbla si despre care nu se mai vorbeste. De ce oare? Noi doar intrebam, nu comentam.
2. Nu cu multi ani in urma a aparut o forma de organizare a puterii mondiale asociate, Grupul celor sapte (mari si tari) tari puternic industrializate care se intalnesc la varf in fiecare an pentru a pune lumea la cale, de fapt pentru a dicta lumii strategii de dezvoltare prin conditionari de tot felul (economice, financiare, stiintifico-tehnice, comerciale, politice si militare) pe care doar forta lor sfidatoare in aceste domenii le impun cu usurinta tuturor.
Sa existe oare vreo legatura ombilicala intre "Conspiratia Satanica" si Grupul celor sapte? Sa fie acest "Grup" expresia materializata a Executivului in tranzitie spre ceea ce va fi, sau poate ca deja este Guvernul mondial unic, alcatuit de fracmasoni, la care aspira "Conspiratia speciala din New York".
Intre 21 si 24 mai anul acesta, la Evian in Franta a avut loc intrunirea uneia din cele mai puternice organizatii ultra secrete ce face parte din Conspiratia Satanei. De obicei, la intrunirile anuale participa cam 100-120 de delegati. Anul acesta au fost peste 300. Pe langa luminariile obisnuite au fost invitati si membri ai altor organizatii ale Conspiratiei Satanei precum si noii membri din fostele tari comuniste din Europa de Rasarit si Rusia.
Organizatia "Bilderbergers" a fost infiintata in anul 1954, iar numele ei vine de la numele unui hotel din Oosterbeek, Olanda, unde a avut loc prima intrunire, intre 29 si 31 mai 1954, sub presedintia printului Bernhard al Olandei. Din ea fac parte cei mai bogati oameni din lume, precum si cei mai influenti oameni politici si militari, personalitati ale culturii, economiei, stiintei si mass-mediei legati prin juramant ocult. Conducerea acestei organizatii ultra secrete este impartita intre familiile Rokefeller si Rothschild. Ea grupeaza membrii marcanti din Royal Institute for International Affairs, Tavistock Instititute of Human Relations, Trilateral Commission, Council of Foreign Relations (CFR), Club of Rome, etc, toate societati ultra secrete, care alaturi de Francmasonerie si alte cateva sute de organizatii secrete cu diferite nume, formeaza "Conspiratia Satanei". (Numele de "Conspiratia Satanei" este titlul unei trilogii scrisa de mine in limba engleza, din care primele doua volume, "Un Om fara tinerete" si "Un Om mort printre vii" se traduc din engleza in romana spre a fi publicate in Bucuresti.
In cercurile politice mondiale si in cele oculte, aceasta super-organizatie este cunoscuta sub numele de "Comitetul celor 300" sau de "Olimpieni")
Clica Bliderbergers se intruneste in fiecare an in luna mai in cel mai mare secret, de obicei intr-un hotel izolat dintr-o statiune balneara, evacuat cu mult timp inainte de toti clientii. Anul trecut a fost la Baden-Baden in Germania. Anul acesta a fost nevoie de doua hoteluri, Ermitage si Royal, din frumoasa statiune balneara franceza Evian asezata pe acelasi lac pe care este asezat si orasul Geneva din Elvetia. Hotelurile, proprietatea lui Grand Orient Lodge a Francmasoneriei Franceze, au fost pazite de sute de oameni "in civil”
apartinand celor mai sofisticate politii secrete din lume, inclusiv INTERPOL, politia personala a lui David Rockefeller. Participantii erau adusi de la aeroport in helicoptere ce aterizau in curtea interioara a hotelurilor. Unii dintre ei veneau in limuzine speciale, ce intrau pe singura poarta a celor doua hoteluri, pazita de agenti secreti inarmati cu cele mai sofisticate arme si echipament electronic de comunicare. Anul acesta intrunirea a avut ca ordine de zi trei puncte principale: 1) Cum sa se stoarca cat mai multi bani de pe spinarea muncitorilor prin impozite cat mai mari; 2) cum sa-si mareasca averea lor prin bani acumulati din razboaie, revolutii, vanzari de arme, etc.
si in special prin exploatarea resurselor naturale ale fostei Uniuni Sovietice; 3) Cum sa-si extinda tentaculele acaparand puterea totala prin realizarea cat mai rapida a unui guvern mondial. S-a discutat pentru prima oara finantarea directa a Organizatiei Natiunilor Unite prin taxe platite la pompele de benzina de "cetatenii lumii".
Desi au participat reprezentanti ai celor mai raspandite ziare din America si Europa, ai televiziunii, radioului si agentiilor de presa, nici un organ de informare n-a suflat nici o vorba despre aceasta intrunire, cu excepti ziarului Spotlight din Washington DC. Corespondentul lui James P.
Tucker Jr. a ocupat, cu mult timp inainte, o camera sub alt nume la unul din hoteluri, a "cumparat" doi sau trei ospatari care sa-i inlesneasca misiunea si, dupa ce a fost evacuat odata cu ceilalti, s-a reintors pe furis cu acte false. A fost depistat, a trebuit sa se furiseze noaptea printre pomii unei imense gradini, sa sara peste ziduri inalte din piatra, sa evite cainii dresati care-l cautau si sa se refugieze la Lausanne in Elvetia, cu un taxi care-l astepta langa o spartura, facuta special pentru aceasta eventualitate, cu cateva zile mai inainte in unul din zidurile de piatra.
Trei propuneri au retinut in special atentia oligarhilor clicii de la Evian: Propunerea lui Henry Kissinger (Hans Stern) de a intari si moderniza armata Organizatiei Natiunilor Unite spre a putea fi trimisa in timpul cel mai scurt in orice colt al lumii pentru a mentine "pacea". "Daca astazi trupele ONU ar intra in Los Angeles sa restabileasca ordinea, populatia ar considera aceasta ca o incalcare grosolana a suveranitatii Statelor Unite, maine o vor considera ca o binefacere", a spus Kissinger referindu-se, de asemenea, la un discurs al lui Butros Butros-Ghali, Secretarul General al ONU. A doua propunere a fost imediat preluata de Intrunirea Ecologica de la Rio si "adoptata" de toate tarile participante. Ea va aduce alte miliarde de dolari in buzunarele Conspiratiei Satanei prin vanzarea timbrului "pamantului", din ipoteci mondiale, taxe de benzina, precum si din costul pe folosirea resurselor "globale" cum ar fi apele oceanelor, aerul si spatiul pentru avioane, etc. Cu alte cuvinte, aceasta suma enorma va fi platita direct si indirect de aceeasi oameni de pe toate meridianele si paralelele pamantului care au umplut si pana acum buzunarele conspiratorilor prin sudoarea muncii lor. O alta propunere care va aduce, de asemenea, sute de miliarde in sacul fara fund al Conspiratiei, este propunerea de exploatare a resurselor naturale ale fostei Uniuni Sovietice folosind mana de lucru a sclavilor "liberi" care pana mai ieri au fost pusi de aceeasi conspiratie sa strige cat ii tinea gura "Slava lui Stalin, Marx si Lenin".
Toate discutiile purtate cu usile inchise la Evian, cat si cele din intalnirea organizatiei surori "Trilateral Commission" ce a avut loc anul acesta in hotelul Ritz din Lisabona in luna aprilie, luna de intrunire din fiecare an a acestei organizatii, se analizeaza de o comisie speciala a lui Tavistock Institute of Human Relations, care foloseste capetele luminate ale diferitelor "Rezervoare ale gandirii". Se intocmeste o sinteza care se da celor sapte sefi de state industrializate, care se intalnesc in luna iunie a fiecarui an si care "hotarasc" soarta popoarelor mari si mici pentru anul in curs. Intalnirea de varf a celor G-7, cum sunt ei cunoscuti, se face cu mare pompa, cu discursuri televizate, cu fotografii din fata si din profil, in picioare si sezand la mese imbelsugate, care se publica in ziarele din toate tarile, in toate limbile pamantului. Oamenii de rand care nu cunosc si care n-au auzit niciodata de Conspiratia Satanei, care de mai bine de un secol trage sforile politicii mondiale nu stiu ca cei 7 "Mari" nu sunt altceva decat niste pioni pe o tabla de sah invizibila a acestei conspiratii.
Populatia Statelor Unite "condusa" de un prezident care de cand era student a fost cooptat in organizatia ultra secreta "Cap de Mort" si face parte din amandoua tentaculele principale ale Conspiratiei Satanei, stie ca nu poate spera nimic bun din partea acestui om vandut intereselor oligarhiei mondiale. "Noua Ordine Mondiala", slogan lansat de Bush inaintea razboiului genocid din Golful Persic, este treapta cea mai avansata spre un "Guvern Mondial", spre o "ordine" impusa de Conspiratia Satanei. Constatand ordinul lui Bush de exterminare a 150.000 de soldati irakieni care se intorceau din Kuwait intr-un convoi de masini fluturand steaguri albe, sau ingroparea de vii a 12.000 de soldati care se gaseau in transee, George Bush a pierdut pentru totdeauna nu numai increderea poporului american, dar si respectul celorlalte popoare. Ronald Reagan a fost fortat sa-l ia pe "tichetul" sau ca vicepresedinte al Clubului de la Roma, o alta organizatie a Conspiratiei Satanei, care coordoneaza Trilateral Commission si Bilderbergers in ierarhia secreta mondiala. Cand Reagan a incercat sa nu mai dea ascultare ordinelor transmise de Conspiratia Satanei prin Bush, a fost trecut pe lista neagra.
Atentatul impotriva lui Reagan facut de John Hinckley indoctrinat de Francmasoneria lui "Scottish Rite" si pus la cale de Conspiratia Satanei, s-a soldat, din fericire, doar cu o rana superficiala. Dar, desi George Bush face parte din cele mai puternice organizatii ultra secrete ale Conspiratiei Satanei, inca de cand era student la Yale University, in ultima perioada a guvernarii sale a pierdut complet increderea de care se bucura. Refuzul lui de a da zece miliarde de dolari Israelului peste suma deja alocata l-a facut "odium politicum". Israelul primeste un "ajutor" anual de 5-8 miliarde de dolari din partea Statelor Unite ale Americii. Mai primeste 2-3 miliarde anual din partea Germaniei prin santajul pe care-l face asa-zisul "holocaust" din timpul celui de-al doilea razboi mondial. In 1991 Israelul a vrut in plus zece miliarde din partea Statelor Unite ale Americii, "pentru pagubele facute de bombardamentele lui Saddam Husein". Bush s-a opus. Nu pentru ca el n-ar fi vrut sa dea banii, ci pentru ca-i era frica de opinia publica americana satula de "recesiune" si "depresiune", cu peste 30 milioane de someri si patru milioane de oameni care dorm pe strazi. A fost pentru prima oara cand s-a opus unei decizii a Conspiratiei Satanei. Nu pentru ca in 1992 la Baden-Baden, Bilderbergers a chemat pe Bill Clinton, Guvernatorul Statului Arkansas, sa-l propuna candidat din partea partidului Democrat. Nu. Conspiratia Satanei, de vreun secol si mai bine este proprietara ambilor candidati, republican si democrat, la presedentia Statelor Unite. Bill era doar al doilea cal intr-o cursa de doi cai. George Bush, omul conspiratiei de cand era in scoala, care a servit lui Satan toata viata lui (congressman, director al CIA-ului, ambasador la Beijing, vicepresedinte, etc.), a pierdut de data aceasta increderea sefilor lui din clicile ultra secrete si a trebuit sa-si ia talpasita din Casa Alba. Desi nici un presedinte, cu exceptia lui Woodrow Wilson si Franklin Delano Roosevelt, n-a fost un servitor mai devotat Conspiratiei Satanei ca George Bush, in noiembrie 1992 Casa Alba a fost inchiriata altui servitor al Satanei.
La Evian, Kissinger, Karl Otto Pohl, un bancher german, Giovanni Agneli, proprietarul fabricii Fiat, Charles Mathias, senator american, David Rockfeller, Katharine Graham, magnat mass media si Helmut Kohl si-au aratat ingrijorarea ca indoctrinarea poporului american cu otrava cunoscuta sub numele de "Guvernul Mondial" nu da inca rezultatele scontate. Ei au pus accentul pe proiectul "patriotismului limitat", care trebuie aplicat cu mai multa persuasiune. Kissinger a scos in relief, foarte satisfacut, propaganda sofisticata care se duce prin mijloacele electronice (televiziune) de indobitocire a tineretului. El a spus ca din 1960, de cand profesorul Willis Harmon de la Stanford Research Institute (SRI) a elaborat proiectul "The Aquarian Conspiracy" moralul muncitorilor americani a scazut foarte mult, iar procentul de homosexuali, crime sadice, somaj, sinucideri, divorturi si consumul de droguri a crescut vertiginos. In Statele Unite sunt astazi 30 de milioane de someri si peste patru milioane de oameni fara locuinta care dorm pe strada, prin parcuri, pe sub poduri si mananca ce gasesc prin gunoaie. S-au trecut apoi in revista programele pornografice si filmele de teroare si crima cu care televiziunea a "delectat" publicul american in ultimii 30 de ani de la lansarea "muzicii" rock & roll adusa de peste ocean de Beatles care au fost indoctrinati la unul din laboratoarele cele mai avansate ale "Conspiratiei satanei", Tavistock Institute for Human Relations. Theo Adorno, membru al acestui institut din Sussex, coordonator al "Clubului Romei", a scris "lirica muzicii" grupului Beatles, ridicand la rangul de "dragoste" relatiile murdare, obscene si dezgustatoare dintre homosexuali si lesbiene. Grupul Beatles a amplificat consumul de droguri in asa masura ca milioane de tineri americani nu s-au mai dus la scoala, au facut grupuri de "hippies" lasandu-si familiile si "revenind la natura". Devenisera la "moda" "jeans"-urile murdare, rupte in genunchi, peticite in toate formele si culorile, camasile soioase, pletele lungi, fetele nebarbierite sau cu barbi mari murdare si neingrijite. Aceasta este noua generatie de "Beatles". S-a scos apoi in evidenta propaganda care i se face lui Michael Jackson, o parodie de om, precum si a "stelelor" de la Hollywood, cazaturi si lepadaturi de homosexuali drogati si lesbiene dezgustatoare, ce sunt poleiti in culorile cele mai stralucitoare si dati ca exemplu de conduita, moralitate si caracter. "Hollywood-ul", din pacate, a spus unul dintre ei cu parere de rau si lacrimi rostogolindu-