Ieromonah Hristodul Aghioritul
LA APUSUL LIBERTATII
Partea
întâi
Introducere
Pentru că
de-a lungul vremii, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei
noastre, imediat altii, care se autonumeau ''progresişti", îi
încadrau în categoria naţionaliştilor, a obscurantiştilor, a
retrograzilor, a oamenilor care doresc să reînvie Evul Mediu, prin
această cărticică îi informăm pe aşa-numitii progresişti
în legătură cu toate pozitiile noastre şi le demonstrăm
că, la urmă, ei sunt cei care nu iubesc nici adevărata
fraternitate a popoarelor, nici libertatea şi nici progresul patriei
noastre.
Deoarece am
două calităti, ca şi majoritatea copleşitoare a poporului
nostru, o să-mi permiteti să vorbesc: a)ca cetătean de drept al
Greciei (care, în conformitate cu art. 4, par. 1, 2 şi 3 din Constitutie,
''e egal în fata legii", ''are drepturi egale şi obligatii"
şi ''a dobândit toate calitătile prevăzute de lege",
şi care în conformitate cu art. 5, par. 1 ''are dreptul de a-şi
dezvolta liber personalitatea şi de a participa la viata socială,
economică şi politică a tării... ") şi b) ca
creştin ortodox care a fost însărcinat cu calitatea de duhovnic,
competentă pe care mi-a încredintat-o Sfânta noastră Biserică cu
îngăduinta, prin rânduiala şi prin harul lui Dumnezeu.
Dorim
Uniunea Europeană
Grecia este
singura tară care în trecut a avut de îndurat cele mai cumplite suferinte
de la Apus şi care a suferit mari dezastre, urmarea cărora e faptul
că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă.
(Nu mă voi
referi pe larg la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la
contra-actiunile Sfintei Aliante din timpul revolutiei de la 1821, nici la
rolul pe care l-au jucat fortele europene în timpul campaniei din Asia
Mică şi în tragedia care i-a urmat în jurul anului 1922, nici la
atitudinea ostilă şi ipocrită a statelor din vestul Europei în
timpul celui de-al doilea război mondial, în 1940, nici la atâtea şi
atâtea alte evenimente, mai recente sau mai vechi, pentru că le sunt tuturor
cunoscute.) Dar dacă cineva doreşte să pună capăt
umilintelor şi distrugerilor, nu poate fi, logic, altcineva decât noi,
grecii. Aşadar, noi toţi doream şi visam o aliantă, o
prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul
solidaritătii între state, din care să lipsească cu
desăvârşire atitudinile divergente şi urmărirea
unilaterală a intereselor naţionale.
Încă un
motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă
nevoia de a fi creată o Europă unită este şi faptul că
mica noastră tară este singura printre celelalte tări europene,
care are ceva specific: împotriva ei uneltesc direct sau ''subteran" toate
tările cu care se învecinează. (Este oare întâmplător? Nu vom
examina aici această chestiune.) Oricum, amenintarea unui război
catastrofal ne atârnă deasupra capului. Este asadar logic ca, chiar
dacă toate câte le-am pomenit mai înainte n-ar proveni dintr-o
judecată artificială, creată ca să ne oblige să
recurgem la Apus, totuşi, noi singuri simţim de la sine nevoia
să sprijinim micile noastre forte pe ajutorul unei supraputeri cum este
aceea care se creează astăzi, cea a Europei unite. Prin urmare, ca
să vorbim limpede, spunem că: noi dorim şi urmărim,
aşa cum n-o doreşte nici un alt popor european, să ne
integrăm în această Europă unită. Să înceteze
aşadar aceia care nutresc sentimente antigreceşti să ne mai
acuze că nu dorim binele şi că nu urmărim interesul patriei
noastre, bine care decurge, aşa cum sustin ei în cazul de fată, din
unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi o declarăm
deschis, unirea aceasta, aşa cum n-o doreşte nici un alt popor,
şi avem şi imbolduri curate care ne împing, ca unii ce sunt
neputincioşi, să cerem ajutorul celor puternici.
Dimpotrivă,
germanul, de exemplu, nu are în jurul lui nici duşmani care să-l ameninte
şi nici altii n-au vrut să-l distrugă. De aceea, e firesc ca
motivele care îl împing spre uniune să fie absolut diferite de ale
noastre. El o doreşte numai şi numai pentru că piata lui este
suprasaturată şi caută să şi-o extindă; de aceea
a şi inventat, împreună cu altii, crearea Pietei Comune,
îngrijindu-se vizibil dinainte ca întreaga legislatie să fie în favoarea
lui, pentru că altfel o asemenea uniune n-ar fi avut nici un sens pentru
el. De aceea şi promovează punctul de vedere conform căruia va trebui
ca, în luarea de decizii, să existe un raport diferit al voturilor
fiecărui stat membru, proportional cu populatia lui, lucru care, natural,
avantajează statele mari şi nu pe cele mici.
Dorim noi,
creştinii ortodocşi, o uniune a popoarelor Europei?
Domnul nostru
Iisus Hristos este singurul care are şi care ne învată dragostea
desăvârsită şi dezinteresată. El, ca Părinte ceresc, a
dorit şi doreşte să vadă că toţi copiii Lui se
iubesc şi că sunt uniti în spiritul Dragostei şi al
Adevărului. El
însuşi, la prima Sa venire, de-a lungul întregii vieti
pământeşti, S-a străduit să ne unească pe toti.
Totuşi, nevoind să încalce liberul arbitru al omului, pentru că
noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, n-a reusit în
încercarea Lui şi cu durere ne-a spus: ''De câte ori am voit să adun
pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub
aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37); şi în rugăciunea Sa
arhierească Se roagă fierbinte pentru această dorintă a Sa:
''Dar nu numai pentru acestia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede
în Mine prin cuvântul lor, ca toţi să fie una... ca ei să fie
desăvârsiti întru unime" (Ioan 17, 20-21, 23).
Apostolii au luat
ca o încredintare dorinta Domnului nostru şi au îndemnat pe fiecare
să-si lase patimile şi dorintele interesate şi să
ajungă toţi la această unire şi înfrăţire a
popoarelor ''unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian)... barbar
sau scit, rob sau om liber" (Coloseni 3, 11). În altă parte,
iarăsi, Apostolul Pavel mărturiseste că doreşte ca
toţi să ajungem la această înfrăţire ''unde nu mai
este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici om liber, nici bărbat,
nici femeie, pentru că voi toţi una sunteti în Iisus Hristos"
(Galateni 3, 28).
Iar Sfânta
noastră Biserică de secole se roagă neîncetat pentru pacea întregii
lumi şi pentru unirea tuturor. Asadar, scopul Sfintei noastre Biserici
este acesta: să alunge patimile din oameni si, ca urmare, şi din
popoare, să-i înfrătească şi să-i unească cu
Tatăl nostru care este acelasi, dar în spiritul libertătii. Prin urmare,
o asemenea miscare de înfrăţire a popoarelor şi o asemenea
încercare de unire şi de pace n-a fost cu putintă să nu fi fost
îmbrătisată şi de Biserica noastră. Asadar, ca crestini,
dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie evreu,
sau grec, sau german, sau italian, sau olandez; ba mai mult decât atât, suntem
cei dintâi care o voiam şi o căutam şi care ne rugam pentru
împlinirea ei.
Două
cuvinte despre istoria Uniunii Europene
Anumite cercuri
necunoscute şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german
Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au
lansat ideea construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui
şi a otelului. Pentru această idee au contrasemnat în aprilie 1951:
Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25 martie
1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma,
creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja
organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor. Această CEE
s-a extins treptat, cuprinzând în total 15 tări. În februarie 1992, în
orasul Maastricht din Olanda, cele 12 tări de pe atunci au semnat şi
au intrat deja în procesul de transformare a CEE în Uniunea Europeană (UE)
prin celebra Conventie de la Maastricht. Prin validarea ei s-a modificat
radical conventia initială de constituire semnată la Roma în 1957,
comunitatea economică a intrat într-un proces de unificare militară,
politică şi monetară şi deja s- a creat UE. Din acest
moment au început să apară tot mai mult nori negri la orizontul
Europei şi a devenit vizibil caracterul antidemocratic prin care se
încearcă constituirea acestei uniuni.
Necesitatea
creării unui sistem european
0 constatare
comună este aceea că cercurile care promovează ideea
unificării europene purced treptat la materializarea ei, dezvăluind
popoarelor încet-încet, putin câte putin, forma pe care vor s-o dea Europei
Unite. Astfel, arată limpede că nu vor ca popoarele să
înteleagă de la început ce li se pregăteste la sfârsit.
Ne e imposibil
să descriem în această carte, cu toate amănuntele, tot ce
cuprind aceste acorduri şi conventii; ne vom exprima însă obiectiile
şi vom spune care e părerea noastră. Asadar le spunem acestor
cercuri:
1. Întrucât
sustineţi că ati creat UE exclusiv pentru bunăstarea şi pacea
popoarelor, atunci de ce n-ati creat şi un cadru legal, o Constitutie
europeană, care să consfintească toate drepturile omului şi
ale cetăteanului ca şi prevederile fundamentale ale constitutiilor
naţionale privind consfintirea libertătii fiecărui cetătean
în parte? De ce n-ati creat un program de convergentă cu măsuri
concrete unde să se vadă limpede întregul plan al evolutiei noastre
în cadrul UE şi care va fi forma ei finală? Oare n-ar fi trebuit
să supuneţi acest plan atentiei guvernelor naţionale, şi
ele, la rândul lor, să-l supună judecătii şi controlului
popoarelor lor? Popoarele n-ar fi trebuit ca prin referendum (drept care în
patria noastră decurge din art. 44 al Constitutiei, art. care prevede
anuntarea unui referendum ''pentru proiectele de lege votate, care
reglementează o problemă socială foarte importantă")
să aprobe sau să respingă acest plan sau să ceară
modificarea lui, asa cum ar dori, de vreme ce pentru ele spun eti că
realizati această uniune?
2. Nu numai
că nu ne-ati spus ce plănuiti, dar sistematic ne-ati ascuns şi
costul acestei convergente. Nu ne-ati informat ce sacrificii trebuie să
suferim, nu ne-ati spus, cu alte cuvinte, că trebuie să ne
transformăm din cetăteni liberi în supusi si, mai mult chiar decât
atât, supusi controlati electronic. Nici măcar nu ne-ati întrebat
dacă suntem dispusi la aceste sacrificii sau dacă ne stă în
putintă să le facem. Pur şi simplu, fără să
întrebati pe nimeni, ati considerat că e bine să ne aruncati în mare
şi câti se îneacă, să se înece, câti înoată, să
înoate, şi dacă sunt norocosi şi scapă de rechini... au
scăpat.
Puteti să ne
spuneţi cum ati acceptat să semnaţi în alb aderarea la o Uniune
Europeană a cărei formă finală rămâne încă
necunoscută, o UE care n-are Constitutie şi legi cunoscute de la început?
Cum ati acceptat să intrăm într-o Europă unde toate se uneltesc
în întuneric şi cum ati acceptat şi ati semnat fără
conditii pentru o uniune pe care au făcut-o ''cu sens unic", o uniune
în care conventiile şi legile se fabrică ''din mers", ascunzând
scopul îndepărtat pe care îl urmăresc, care nu sunt altceva decât
enigme pe care înalta autoritate de la Bruxelles le interpretează de
fiecare dată asa cum îi convine; conventii şi legi care se
schimbă, care sunt reconsiderate de la o zi la alta şi care arată
mereu o altă fată a Europei, diferită de cea de la început?
Chemăm ca martor al spuselor noastre pe respectabilul nostru ministru al
justitiei, domnul Evanghelos Ianopoulos, care în a VI-a sedintă a Camerei
din 31 iulie 1992 (în care s-a discutat validarea Convetiei de la Maastricht)
printre altele a spus şi următoa rele despre toate conventiile de tip
Maastricht, Schengen s. a. m. d., mărturisind necunoscutul parcursului
şi al scopului acestora: ''Putem sti care e începutul acestor conventii
internaţionale, dar nimeni nu stie care e parcursul, care e sfârsitul
şi care e scopul lor" (din procesele verbale ale Camerei).
3. Cea mai mare
crimă comisă în acest moment este însă desfiintarea art. 1, § 2
şi 3 din Constitutia Greciei, fiindcă aceste paragrafe prevăd
''că fundamentul unui stat este suveranitatea poporului. Toate puterile
izvorăsc din popor şi există numai pentru el şi pentru
naţiune"; si, ca să ne facem întelesi, vom explica despre ce e
vorba în putine cuvinte: până acum Constitutia noastră recunostea ca
unic suveran şi ca unică putere poporul; poporul era stăpân:
alegea 300 de reprezentanti şi îi plasa în Cameră ca functionari ai
săi, ca să-i reprezinte părerile şi ca să
împlinească opera pe care i-o încredinta el însusi s-o ducă la
îndeplinire, de unde şi denumirea de ''ministri" ( cei de sub lucrare
). Constitutia noastră afirmă limpede că toate puterile
izvorăsc din popor şi există numai pentru el (pentru a-l sluji);
de aceea şi vedem că, dacă un guvern nu exprima vointa
poporului, acesta protesta, ceea ce avea ca rezultat faptul că guvernul se
conforma indicatiilor lui. Astăzi însă, unii din cei care ne repre
zintă, fără măcar să întrebe poporul, care le este
stăpân şi care nu le dă dreptul să facă fără
nici un control tot ce doresc, au schimbat stăpânul, diminuând rolul
poporului şi transformându-l din stăpân în supus al unei
autorităti supreme, necontrolate şi cu totul străine de popor;
ei s-au angajat să nu mai asculte de acum înainte ce doreşte poporul
grec, ci ce le spune puterea de la Bruxelles, care stabileste şi face de
acum înainte regulile vietii poporului, atât la nivel naţional, cât
şi la nivelul vietii personale. De aceea, oricât veti protesta
dumneavoastră şi oricât veti manifesta pentru o revendicare dreaptă,
auziti şi veti auzi de acum înainte, de pe o bază sigură, de la
politicienii nostri aceasta: ''E recomandare comunitară şi suntem
obligati să ne supunem; de aceea nu putem face altfel".
Puteti,
fraţilor, să vă închipuiti ce urmări nefaste va avea
această schimbare? ''Pe drumuri să cădeti şi sufletul
să vi-l daţi" şi pe nemti tot n-o să-i intereseze
şi o să vă silească să le aplicati recomandarea ! As
vrea să-l chem aici ca avocat pe ministrul nostru Gherasimos Arsenis care
la 27 iulie 1992, în cea de a doua sesiune a Camerei printre alte cuvinte de
mare importantă a spus şi ceea ce urmează: ''Conventia de la
Maastricht este o chestiune serioasă; în putine cuvinte, conventia de la
Maastricht redistribuie puterile sau, ca să fiu mai exact, le transferă
de la organele prevăzute chiar de Constitutie organelor centrale ale
Europei. 0 asemenea chestiune
atât de serioasă ar fi trebuit discutată în Cameră,
lăsîndu-ne un răgaz de timp şi după ce va fi fost consultat
în totalitate poporul elen. Conventia de la Maastricht este un compromis istoric;
este un compromis istoric al marilor puteri care avansează cu pasi mici
şi evazivi. Nu veti vedea în textul Conventiei de la Maastricht
adevărata viziune a europenilor. Nu veti vedea în această Conventie
ecoul gândirii subtile şi profunde a unui Goethe, nu veti vedea în
Conventie armonia unui Beethoven. Veti simţi însă foarte puternic
mâna grea a unui bancher german".
Aceste lucruri
le-a spus atunci ministrul nostru şi a fost aplaudat cu mult entuziasm de
întregul PA.SO.K. A doua zi, domnul deputat Dimitris Kostopoulos, a completat:
''Referentul PA.SO.K-ului, ieri si, în general, însusi presedintele său
azi au vorbit despre Goethe şi Beethoven, spunând că nu se află
în Conventie, unde există însă mâna grea a unui bancher german; noi
vom spune doar atât: piciorul sau cizma grea a capitalului financiar al
Germaniei".
Ii întrebăm
asadar direct pe toţi guvernantii nostri şi pe toţi cei
responsabili: a) De ce nu ne-ati informat? De ce atunci când ati fost
desemnaţi la alegeri nu ne-ati spus absolut nimic, încât să fiti
împuterniciti de popor să actionaţi în consecintă? Nu stiti, domnilor că afacerea în
discutie (a transferului de putere) depăseste hotarele jurisdictiei
Camerei? Este oare posibil, fiindcă tot invocati democratia, să
hotărâti în lipsa poporului grec şi să cedaţi drepturile
suverane ale tării noastre celor de la Bruxelles sau de altundeva? Ii
întrebăm: democratie avem oare sau o abominabilă dictatură?
Astăzi se întâmplă lucruri monstruoase: în timp ce îi
arătăm cu degetul pe cei ce timp de 7 ani au încălcat
Constitutia şi în timp ce sărbătorim căderea regimului lor
şi restaurarea democratiei şi repunerea în vigoare a Constitutiei,
astăzi, când unii ne desfiintează Constitutia după un plan amănuntit
gândit si, mai mult decât atât, prin transferarea puterilor în afara Greciei
(lucru pe care nu l-a făcut r egimul anterior) la voi domneste o
tăcere de peste.
Dacă oamenii
nostri politici, dacă ocârmuitorii nostri duhovnicesti şi poporul ca
un singur trup nu înteleg acum imediat ce dorim să spunem, atunci peste
putin timp vom simţi tot mai puternic gheata germanilor, dacă
bineînteles n-am început deja s-o şi simţim, asa cum spuneau
reprezentantii nostri parlamentari: ''Si aici intrăm deja în acordul
Maastricht. Dacă vreti să stiti, eu intru cu inima grea, nu pentru
că sunt mai exagerat de patriot decât dumneavoastră, ci pentru
că stiu că intrăm desculti în mărăcini; şi nu
pentru că vom deveni o Europă germană, sau o Europă a
Germaniei, ci pentru că suntem deja" (Evanghelos Iannopoulos, sesiunea
a VI-a din 31 iulie 1992).
În mod sigur,
încă de pe acum au grijă să nu existe pentru popoare nici un fel
de posibilităti de a reactiona. Atunci când popoarele îsi vor da seama
că cineva le-a luat dreptul uman elementar la libertate şi la
posibilitatea de expresie şi că deja sunt nevoite să urmeze
recomandările comunitare obligatorii, vor ajunge la revoltă
populară şi vor protesta. Cercurile UE stiau, atunci când au
hotărât să purceadă la luarea acestor măsuri
antidemocratice, că optiunile lor, după ce la un moment dat vor fi
recunoscute de popoare, vor duce pe bună dreptate la reactii violente.
Astfel au inventat acest celebru acord de la Schengen pentru a-i putea,
justificând că apără interesul european, public şi
naţional sau interesul sigurantei publice, învinovăti pe toţi
cei care îsi vor revendica drepturile omului; va deveni atunci ilegal să
mai pretindă cineva aceste drepturi, de vreme ce, bineînteles, ele n-au
mai fost consfintite. Prin
urmare, oricine le va revendica va fi considerat vinovat şi va fi pus sub
urmărire. Lucr urile acestea vi le spunem acum, pentru că mai târziu
ni se va interzice să mai vorbim public despre ele, de vreme ce vor deveni
o piedică în calea planurilor lor. Deja astăzi, când vorbim, în
Europa încep să fie montate uriase retele lectronice dotate cu camere
speciale, care vor urmări pe străzi toţi cetătenii,
aplicându-se astfel o supraveghere a tot şi a toate, cu pretextul,
natural, al combaterii criminalitătii. Întrebati din curiozitate pentru ce
motiv se cumpără sisteme de localizare mondială prin satelit
(G.P.S. - Global Positionings Systems). Pentru că ei intentionează,
stiind că va veni un timp în care veti întelege că ati fost înselati
şi în care veti dori să reactionaţi, să devină
realitate instalarea unei supravegheri totale, pentru a putea exercita un
control electronic mondial.
Unii m-au
întrebat: ''Asa cum stau lucrurile, să iesim sau să rămânem în
UE?". Atunci mi-am amintit ce au întrebat-o odată pe
cămilă:
- Vrei la deal
sau la vale?
Iar cămila
le-a răspuns:
- Măi,
oameni, ses nu mai e deloc?
Si noi, la rândul
nostru, la fel întrebăm :
- A dispărut
calea ''regală", calea de mijloc şi democratică? De ce să ne găsim în fata unei
dileme? Să nu intrăm în UE deloc sau să intrăm desculti în
mărăcini? E atât de
greu să fim încăltati cu o pereche de papuci? Sau intentionat nu ne lasă, pentru că
urmăresc un scop al lor? De ce au grijă să facă ca evolutia
noastră spre unitate să fie un drum cu sens unic? De ce ne pun în
fata dilemei: ''Fie înăuntru murind, fie afară dându-ne sufletul? De
ce nu ne vor înăuntru vii? Aici nu suntem noi de acord.
Dreptul comunitar
prevalează şi e superior oricărei legi naţionale, ca
şi Constitutiei
Fraţilor,
vă rugăm mult, dacă vă iubiti tara, fiti foarte atenti,
pentru că în acest moment ea trece prin cea mai critică perioadă
a istoriei ei, iar noi vom da socoteală pentru că ori facem tot ce ne
stă în putintă să rămână liberă, ori, stând
nepăsători, o vom ajuta să dispară si, în mod firesc,
împreună cu ea şi noi.
Observăm
că poporul grec, dar şi câtiva capi ai Bisericii noastre nu cunosc
această temă atât de gravă, că oamenii nostri politici sunt
neputinciosi să urmeze o politică diferită de ceea a
Bruxelles-ului şi să traseze o politică în stare să
facă viata usoară poporul nostru. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru
că au cedat puterea străinilor, lăsându-i să ne guverneze,
după ce au fost de acord şi au semnat că doresc să se
aplice dreptul comunitar şi în Grecia noastră. Stiti ce înseamnă aceasta? Înseamnă
că dreptul comunitar se subordonează dreptului internaţional
şi astfel, în acord cu conventia de la Roma (care e actul de constituire
al CEE), se stabileste că e un drept superior şi că
prevalează asupra oricărei legi comune naţionale şi asupra
Constitutiei însăsi! (Detalii despre această gravă temă
juridică se pot citi la capitolul: ''Acordul Schengen - regimul juridic în
tara noastră, cum este astăzi.) Acelasi lucru l-a gândit şi sectiunea a patra
a Consiliului tării, la 28 ianuarie 1997:
''La acest lucru
s-a gândit ieri sectiunea a patra a Consiliului tării, considerând că
după intrarea în vigoare a acordului de la Maastricht nu mai poate fi
impusă măsura interzicerii iesirii din tară nici pentru
impozitele neplătite, nici pentru motive de interes public ! (...) în
argumentatia hotărârii se mentionează faptul că acordul de la
Maastricht are o putere supraconstitutională şi că, prin urmare,
face inacceptabile prevederile legislative controversate care, în plus,
contravin art. 5 al Conventiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului
şi art. 1 al Protocolului aditional de la Paris" (Presa liberă,
29 ianuarie 1997). Întelegem noi oare şi presimţim ce importantă
are şi care sunt prelungirile acestui fapt? Puteti voi toti, care mai
guvernaţi încă această tară, să întelegeti cu mintea
limpede toţi parametrii şi toate urmările care, posibil, vor
decurge din reglementările legislative ale legislatorilor europeni, care
nouă ne sunt complet necunoscuti, dat fiind că n-am avut grijă
să fi consfinti t mai înainte acele drepturi pe care pentru nimic în lume
nu vrem să le pierdem? Demn de atentie este şi fragmentul de mai jos,
apartinând discursului rostit de ministrul nostru, dl. Miltiadis Papaioannou,
în a VI-a sedintă din 31 iulie 1992: ''Această Conventie, cu care
astăzi toţi suntem de acord, slăbeste parlamentele
naţionale şi întăreste Comisia Europeană şi Consiliul
de Ministri. Tendinta este, în opozitie cu ceea ce scrie în ea, de a se
întări numai organele formate din membri putini... Opera legislativă
a Comunitătii n-o cunoastem nici noi, deputatii, n-o cunosc nici
judecătorii, n-o cunosc nici avocatii. şi totuşi trebuie s-o
aplicăm" ! (din procesele verbale ale Camerei). Cum ati semnat asa
ceva în alb? Cine v-a împuternicit să semnaţi în numele nostru cum
că suntem obligati să ne conformăm la toate actele legiferate de
acum înainte de străini? Ati arătat o încredere atât de oarbă? A
fost cu putintă ca mână de grec să semneze constient că
ceea ce se legiferează la Bruxelles e mai presus de Con stitutia noastră
şi să desfiinteze articolul respectiv, dând de acum înainte
Constitutiei noastre - cu sânge votată - un caracter istoric?
Asadar, întelegem
toţi foarte bine că e doar o chestiune de timp să ajungă la
mila celor care detin puterea toate aspectele şi toţi parametrii
vietii noastre până acum consfintite de Constitutia Greciei. Pur şi
simplu trebuie să asteptăm să se legifereze ceva la Bruxelles
pentru a vedea cum propria noastră lege cedează şi cum vom fi de
acum înainte împovărati de toate urmările aceastei cedări.
Dacă as
încerca să enumăr aici unul câte unul toate aspectele, toate
prelungirile şi urmările pe care le vom suporta ca naţiune, ca
cetăteni greci, ca Biserică şi ca crestini ortodocsi, ''cred
că lumea toată n-ar putea cuprinde toate cărtile care ar trebui
scrise". Mă voi multumi, asadar, la acestea, lăsându-i pe
cinstitii nostri ierarhi să aibă în vedere toţi parametrii
şi să cântărească urmările care vor rezulta din
deprecierea dreptului nostru naţional şi a Constitutiei, în drept secundar
şi din legiferarea dreptului comunitar, ca drept primar. Dacă
chestiunea nu e luată acum în seamă, nu peste mult timp va fi deja
foarte târziu, pentru că, asa cum am spus-o, vor avea grijă să
nu mai existe nici o posibilitate pentru popoare de a reactiona. Oamenii
nostrii politici trebuie, chiar şi acum, să fie constienti de
gravitatea chestiunii şi să-si asume răspunderile în fata
poporului pe care se presupune că-l mai reprezintă. Dar şi
fiecare cetătean grec are datoria de a-si manifesta dezacordul, de a
protesta şi de a-i informa pe reprezentantii şi pe conducătorii
săi în legătură cu acesta.
Cum ni se impune să fie UE
Până acum am
demonstrat că noi considerăm că se impune unirea noastră cu
Europa şi că o dorim fierbinte din toate punctele de vedere (politic,
economic s.a.m.d.). Nu suntem
totuşi de acord în nici un chip cu modul antidemocratic în care ea ni se
impune şi e pusă treptat la cale de anumite cercuri obscure. Nu suntem de acord cu faptul că ''se
clădeste" pe ignoranta atât a popoarelor, cât şi a deputatilor
şi a factorilor guvernamentali, asa cum ei însisi o mărturisesc
deschis, iar acest lucru devine demn de atentie şi provoacă mirare.
De aceea, adăugăm aici câteva fragmente din procesele verbale ale
Camerei, pentru a avea drept martori celor spuse chiar pe cei ce votează
legile în contul nostru si, în general, pe toţi aceia care ne
reprezintă.
1. A treia
sedintă, din 28 iulie 1992: ''Modelul unificării politice este
necunoscut. De asemenea, nu stim când va fi şi cum va fi, şi
dacă va fi federatie sau comunitate de state. Pentru că în Conventie
doar ni se sugerează că scopul ei ar fi unificarea politică,
fără nici o referire specială la politicile care vor duce la
realizarea ei si, bineînteles, fără nici un calendar de aplicare a
unor măsuri sau a unor politici". (Din discursul deputatului Ioanis
Skoularikis)
2. A treia
sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din
discursul deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor
„compromisuri încrucisate”, care se vor modifica simultan şi în
măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru
se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (Maastricht).
Contradictii, ezitări, incertitudini şi imperfectiuni la toate
capitolele arată că există o putere nesigură care trebuie
să se instaleze şi care are nevoie de confirmare. În timp ce
„fluiditatea” care marchează această Conventie în sine
mărturiseste că ne aflăm exact la începutul unei lupte... Care
este în această clipă caracterul unificării Europei? Unde merge
Europa? Unde se găseste Europa şi cum poate prevedea cineva că
va merge? Este cert faptul că ceea ce a reiesit ca text nu exprimă o
federalizare sau o confederalizare... "
3. A sasea
sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei,
din discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul
şi nici mijloacele nu ne-au permis să informăm, asa cum eram
datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere cineva că
exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au
analizat în întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu
convingere anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv
care să ne facă să transmitem şi în afară continutul
Conventiei. Înainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va
ridica greutatea câtorva epoci, pentru că stim de unde încep aceste
conventii internaţionale stabilite, dar nimeni nu stie ce parcurs şi
ce sfârsit au".
După cele
spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că
de fapt nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales
pentru noi, întrebăm pe fiecare asa-numit ''progresist": cum veti
întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă
reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de
referintă albe, având ceva scris numai la început, coală care, mai
ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot ceea ce-i
place? Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia
noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un
automobil condus de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze
încotro ne duce? Ca să stim asadar unde mergem şi să
acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre
UE:
1. Trebuie
să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început
însă, trebuie să se stabilească într-o cartă-statut şi
într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în
care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va
constitui la sfârsit. Pentru că nu se poate ca înainte de a exista toate
acestea să se transfere puterile de la organele naţionale la cele
supranaţionale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat
disimulată, fără precedent.
2. Trebuie
să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care
să se sprijine pe Constitutie, care va fi fost controlată şi
autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci şi
direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi
decurge din art. 44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului
pentru ''proiectele de lege votate care reglementează o chestiune
socială de mare importantă... " De asemenea, indispensabil este
ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu
măsuri concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile
pe care trebuie să le suporte pentru realizarea aceastei convergente.
(Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o
gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta
şi mai gravă - care să stabilească viitorul şi evolutia
acestui popor.)
3. Trebuie
să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având
propria lui Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate
institutiile diacronice cu care a fost crescută şi hrănită
fiecare naţiune, arătându-se astfel respectul cuvenit
identitătii istorice, politice, culturale şi religioase a
naţiunilor.
4. Trebuie
să fie o Europă Unită democratică, constituită din
naţiuni egale, care va asigura drepturile omului şi libertătile,
atât ale persoanei, cât şi ale ansamblului societătii, împrejmuind
şi păzind înainte de toate, ca un bun gospodar, granitele ei externe
de orice conspiratie.
Noi nu cerem
multe pentru uniune, ci lucruri putine şi limpezi; asadar, nu putem
întelege de ce nu ne putem ''întelege" cu asa-zisii ''progresisti".
5. Trebuie
să fie o Europă Unită, asezată pe temelia întelegerii
reciproce, a înfrătirii popoarelor, şi pe convergenta constiintelor.
Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergente
exclusiv a economiilor. Reactionăm la o Europă ''creuzet", în
care, pentru a intra, naţiunile trebuie să fie mai întâi nivelate,
diminuate, să fie stearsă orice urmă a identitătii
popoarelor lor, să desfiinteze libertatea personală a
cetătenilor lor, transformându-i în supusi.
Noi nu suntem de
acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite -
şi trebuie să li se impună - să spună numai ''da"
la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei
pe drumul ''cu sens unic". Ajunge cu cedările prostesti pe care le-am
făcut până astăzi, ajunge cu purtarea servilă ! Greciei i
se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei şi credintei ei,
rolul unui membru cu drepturi depline şi nu rolul unei servitoare
încinsă cu sort care stie numai să-si încline capul şi să
se grăbească să îndeplinească recomandările
(comunitare) stăpânilor ei, de dragul unui ''bacsis" Delor, care
şi acesta provine din sudoarea poporului ei.
Cer de la
dragostea dumneavoastră să mă iertati dacă am vorbit prea
mult despre tema aceasta, dar consider că este o temă de importantă
majoră. Voi încheia aici cu o mică istorioară, o mică
parabolă care exprimă părerea personală a autorului, care
nu încearcă să răstoarne o situatie sau să influenteze
părerea cititorului, oricare ar fi ea, ci pur şi simplu refuză
răspunderea creată de o consimţire tacită. Povestioara este
următoarea:
Lupul însetat de
sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea
vâna. S-a dus asadar într-o pestera, s-a asezat acolo şi a început să
strige la animalele care treceau:
- Ah, dragele
mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai stiu cât o să mai
trăiesc. Vreau totuşi acum, chiar dacă e târziu, să
uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă
mănânc. Vreau acum să facem o conventie de pace de dragoste, să
ne împăcăm şi să fim una !
Prin
vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe alte
animălute; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus
lângă el. El însă le-a sfâsiat şi si-a săturat foamea,
umplând intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a apărut şi
vicleana vulpe, a dat roată pesterii şi după ce a cercetat-o cu
atentie, a auzit invitatia lupului care o chema să vină lângă
el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a
răspuns:
- Oh, bietule
lup, bine le mai spui tu acum ! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară pestera ta e plină
de oase proaspete. Te cred, desigur, că doresti foarte mult şi vrei
săfim una, dar mie, asa cum întelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru
că, într-adevăr, dacă te cred şi vin lângă tine tu
mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci
fireste că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai
unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ti alti prosti ca
să fii una cu ei.
Unirea pe care
încearcă s-o înfăptuiască astăzi în Europa are ca model
metoda lupului. Noi însă, scârbiti de modele de acest fel, spunem din
toată inima: NU !
În continuare
vă vom prezenta un fragment foarte interesant din revista ''Nemesis"
semnat de reputata ziaristă Liana Kanelli (nr. 35/ 20 febr. 1997). Din
articolul său se vede clar că sunt multi aceia care aplaudă
şi care contribuie la disparitia noastră. Fragmentul provine din
declaratiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kisinger din septembrie
1994:
''Poporul grec
este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în
rădăcinile sale culturale. Numai atunci se va învăta minte.
Înteleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale
şi istorice, astfel încât să-i neutralizăm orice posibilitate de
a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în
Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în
toată această regiune nevralgică şi de mare importantă
strategică pentru noi şi pentru politica SUA".
E
necesar un referendum?
Unii care încep
să-si dea seama ce se întâmplă propun în cele din urmă să
se organizeze un referendum. Puteti însă, vă rugăm, să ne
spuneţi, cum se poate organiza un referendum, când încă nu
există o Constitutie care să stabilească de la început în
articolele sale care este adevăratul chip al UE si, în plus, când nici
oamenii politici nu stiu unde va sfârsi această uniune? Ce om cu minte va
primi să voteze pentru ceva, când nimeni nu-l informează cum va fi?
Oamenii maturi studiază problema, întocmesc un plan, verifică toate
aspectele temei, îi informează pe larg pe cei interesati, votează
planul şi numai după aceea încep materializarea lui.
Pentru prima
dată în analele istoriei universale, anumite cercuri necunoscute au reusit
să convingă popoarele să alerge ca să apuce să se
integreze într-o uniune nesigură şi obscură, în care nu
există nici cartă - statut, nici Constitutie. Monstruos în
această afacere e faptul că ei conduc popoarele către un viitor
nesigur, dându-le ca singur imbold să nu piardă pachetele Delor
şi să nu rămână cumva pe dinafară; cu alte cuvinte,
fac popoarele să se grăbească să se... înrobească!
Aici merită
să vedem ce s-a întâmplat cu poporul Danemarcei, care la referendum a spus
nu acestei uniuni: Europenii le-au transmis următorul mesaj: ''E o
greseală, faceti alt referendum !" Când a fost, asadar, vorba să
se repete referendum-ul, auziti ce-a spus public, în Parlamentul nostru
naţional, ministrul de atunci al Economiei Naţionale, domnul Stefanos
Manos, în sesiunea din 27 iulie 1992, care este înregistrată în procesele
verbale ale Camerei:
''Ce se va
întâmpla în cele din urmă dacă Danemarca nu va valida conventia? E o
întrebare la care nu s-a răspuns încă. Dar e foarte limpede că
cel mai bun lucru care se poate face este să se creeze conditii în stare
să permită poporului Danemarcei să-si reconsidere punctele de
vedere. Cu cât mai repede, cu
atât mai bine pentru Europa". Acest text al fostului ministru îl vom
lăsa asa cum este, fără comentarii, pentru că vorbeste de
la sine: câtă consideratie se acordă popoarelor, de al cui interes se
îngrijesc şi ce fel de stat avem: democratie sau o abominabilă
dictatură? Constatati
şi dumneavoastră singuri că nu vor deloc să asculte
popoarele. Singurul lucru care îi interesează este să ne conducă
împotriva vointei noastre, acolo unde ei au hotărât înaintea noastră
pentru noi!
Dacă se va
face referendum în aceste conditii, singurul răspuns logic va trebui
să fie că nu dorim nici Uniune Europeană, nici acorduri
Maastricht sau Schengen (nici măcar modificate).
Deasupra
referendum-ului se află consfintirea drepturilor omului şi ale
fiecărui cetătean
Puterea de stat,
spun ei, pare să controleze toate canalele de comunicatie şi de
informare în masă a cetătenilor şi să le transforme în
mijloace de dirijare, de manipulare a constiintelor. Totusi, în ciuda
controlului absolut pe care - asa cum se pare şi se spune - îl au asupra
constiintelor, n-au îndrăznit totuşi până astăzi şi nu
îndrăznesc să lase aceste constiinte să se exprime liber prin
intermediul unui referendum. Cu toate acestea, cerem referendumul, pentru
că noi credem că adevărul există înnăscut în
constiinta grecului, indiferent cât de intens este bombardamentul cu mesaje pe
care-l suportă zi de zi.
Cu
sigurantă, esenta nu se află în faptul de a avea sau a nu avea loc
acest referendum. Lupta noastră va lua sfârsit numai în momentul în care
va fi consfintit, fără a mai fi încălcat vreodată, dreptul
fiecărui cetătean al Europei de a nu mai avea de suportat
consecintele aplicării acordului Schengen asupra persoanei sale.
De altfel,
Constitutia Greciei consfinteste acest drept al fiecărui cetătean -
şi aceasta indiferent de vointa majoritătii poporului grec - de a nu
fi supus la îngrădirea libertătii sale de constiintă şi a
libertătii sale personale. De vreme ce Constitutia Greciei cedează însă
în fata dreptului european, devine deja necesară consfintirea principiilor
fundamentale ale Constitutiei grecesti într-o nouă Constitutie
europeană.
Libertatea
personală a omului nu constituie o chestiune care trebuie supusă
referendumului şi care depinde de hotărârea unei majorităti sau
a unei minorităti şi nici nu poate coborî la nivelul logicii lui 50%
+ i, ci este o chestiune de respectare a libertătii personale a
individului şi este un bun inalienabil pe care nu-l poate lua nici o
autoritate naţională, transnaţională sau
internaţională.
Să vedem mai
întâi că vor fi consfintite la nivel european libertătile pe care
le-am pomenit mai sus, libertăti de la sine întelese şi individuale
şi să vedem că este dovedită şi în practică
respectarea libertătii persoanei umane şi numai atunci poate vom
putea accepta cetătenia europeană, numai atunci poate vom accepta
să devenim cetăteni europeni liberi. Până atunci însă vom
refuza şi pentru nici un motiv şi în nici un chip nu vom permite sa
fim înregistrati prin mijloace electronice ca supusi şi sclavi europeni.
În Constitutiile
naţionale sunt cuprinse asa-numitele articole fundamentale care
consfintesc libertătile individuale ale cetăteanului. Aceste articole
nu sunt supuse procedurii de reconsiderare, tocmai datorită importantei
lor.
Astăzi
însă, prin transferul puterii de la nivel naţional la nivel
transnaţional, fără a prinde de veste poporul grec şi mai
înainte de a fi fost consfintite aceste prevederi fundamentale şi la nivel
internaţional şi la nivel european, vedem că hotărârile
unor organe europene sunt superioare Constitutiilor naţionale şi
vedem că astfel se creează direct pericolul unei încălcări
deja legale a libertătilor fundamentale individuale ale cetăteanului.
De aceea devine
imperativă necesitatea juridică şi politică a
redactării imediate şi a consfintirii, ca inviolabilă, a unei
noi carte a drepturilor individuale ale fiecărui cetătean european, a
cărei putere să fie superioară şi dreptului european
şi fiecărui drept internaţional.
Cine nu
vrea unirea noastră cu Europa?
Oricât ar
părea unora de ciudat ceea ce voi spune, e vorba numai de adevăr. Iar
acest adevăr este următorul: dacă noi, grecii, asa cum am
explicat, dorim unirea noastră cu Europa, această Europă
însăsi arată că pe noi ne vrea fie înăuntrul ei, dar morti,
fie cu totul afară. Aceasta o dovedesc foarte multe evenimente; totusi,
aici, pentru a-i încredinta pe cei multi, vom spune un singur lucru:
Cercurile
conducătoare şi obscure ale Europei au hotărât să creeze o
uniune a statelor europene pe un singur criteriu: convergenta economiilor. Au
stabilit ca inflatia să nu depăsească 1,5%, ca dobânzile să
nu depăsească două unităti procentuale mai mult decât media
celor trei tări cele mai stabile economic, deficitul să nu fie mai
mare de 3%, iar datoria să nu fie mai mare de 60% din Produsul Întern
Brut. Poate multora dintre noi cifrele acestea li se vor părea necunoscute
şi de aceea nu ne vom ocupa aici de ele. Ce le-au spus însă în două cuvinte
statelor? Au spus: trebuie să faceti un efort pentru a atinge acest grad
înalt de convergentă ! (Pentru că toate statele au avut cifre mai
mari decât cele urmărite, iar aproape cele mai mari le-a avut tara
noastră.) Astfel, după Maastricht, toate statele s-au angajat într-un
efort de realizare a acestor obiective şi au întocmit un program de
crestere a bugetului anual, aplicând anumite măsuri economice cum ar fi
impunerea încă unui impozit cetătenilor lor şi asa mai departe.
Veniturile care s-au adunat astfel le-au dat toate pentru a obtine cifrele
cerute de convergentă, cu rezultatul ca treptat, treptat, încet, încet,
să scadă cifrele la nivelurile dorite şi astăzi, cu putin
înainte de data prestabilită a uniunii economice, care e 1999, aproape
toate statele să fie aproape de cifrele dinainte asteptate şi să
purceadă la uniune. Singura tară care rămâne însă departe
de acestea, cu răsuflarea tăiată şi abia mai respirând,
este tara noastră, căreia au avut grijă de acum să-i
spună că nu are nici o sperantă să participe la prima
fază a uniunii economice si, de asemenea, că va fi pedepsită
pentru că n-a îndeplinit criteriile de convergentă. În paralel
însă, i-au recomandat să continue ''alergarea". Aici ne
aflăm asadar în fata unui înspăimântător antielenism, şi
vă vom explica de ce.
În timp ce toate
statele aplică fără probleme programul economic de
convergentă, folosind toţi banii pentru acest scop, noi, grecii, n-o
putem face, pentru că ne distinge specificul nostru pe care altii nu-l au:
toţi vecinii conspiră împotriva granitelor noastre si, direct sau
indirect, ne contestă sau ne încalcă drepturile naţionale
şi suverane. Aceasta ne
face să ne dăm aproape întotdeauna o mare parte din buget pentru
modernizarea dotării armatei. Întrebăm atunci: puternicii Europei
oare nu văd că poporul nostru se lasă ''stors" de bunăvoie,
economic, şi că deja câtiva dintre noi îsi dau duhul pe drum? Nu
văd că nu ne lasă să dăm nici ceea ce iese din
această ''stoarcere", pentru a realiza cifrele cetute de
convergentă? Germania şi alte state îsi aruncă toţi banii
pe care-i adună în fiecare an pentru a împlini acest obiectiv al
convergentei. De vreme ce spun că ne iubesc şi că ne vor în
interiorul Europei Unite, atunci de ce nu au avut ei însisi bunăvointa
să ne spună: ''Uitati, Grecia care vrea să fie împreună cu
noi şi care duce o luptă cinstită, este nevoită să
cheltuiască o mare parte din produsul efortului ei pentru apărarea
drepturilor ei suverane. De aceea trebuie să legiferăm şi
să adoptăm întâi de toate o dogmă externă unitară de
apărare. Să se stabilească granite europene externe, astfel
încât nimeni să nu mai uneltească împotriva lor şi să le
mai conteste, şi astfel Grecia să se poată uni cu noi".
Înfrăţirea şi solidaritea impun tocmai aceste lucruri,
fraţii mei! Ei însă, dimpotrivă, ne cer să ne
desfiintăm granitele interne ! În timp ce ne pun să semnăm
acorduri misterioase, cedându-le lor toate drepturile noastre de autonomie, în
timp ce impun acordul Schengen, conspirând împotriva libertătii
cetătenilor, ei arată o absolută indiferentă fată de
granitele noastre externe, şi asta mai ales în momentul în care
planifică până şi cel mai mic pestisor din apele noastre
teritoriale. toţi aceia care au minte înteleg ce voim să spunem aici.
Întrebăm asadar: 1) De ce nu vor prietenii nostri, europenii, să
considere granitele noastre externe ale lor - asa cum fac cu cele interne? De ce atunci nu ne apără,
luându-ne partea? Poate urmăresc şi mentin ei însisi acest climat
pentru că, pe de-o parte, Franta ne vinde mirajele ei, în timp ce Germania
ne vinde elicopterele şi tancurile ei. Ei nu se află deloc de partea
noastră şi o dovadă foarte evidentă pentru toate acestea
este faptul că exercită presiuni ca Grecia să accepte să
fie finantată de Turcia. Iar lucrul cel mai ciudat din toată povestea
este că vor să ne mai şi pedepsească pentru abaterea
noastră de la programul de convergentă, impunându-ne cea mai
severă austeritate. şi ne facem că nu întelegem ce
legătură are această austeritate cu criza care creste continuu
şi cu tensiunea din Marea Egee. Ne-au explicat foarte limpede, fireste,
că în nici un caz nu va fi vorba să intrăm în prima fază a
uniunii monetare. De ce? Dar se vede foarte limpede: sunt hotărâti prin
această severă austeritate impusă poporului nostru,
fără o dată la care urmează să înceteze, să-l
silească, fără a-l lăsa însă să moară,
să accepte fără conditii uniunea. Aici e foarte nimerită
consideratia ziaristului Mihail Fiorante din ziarul ''To Paron"
(''Prezentul"), din 24 noiembrie 1996 (pe care mi l-a trimis), care ne
lasă să întelegem când va sfârsi această auteritate: ''Când vei
lua dintr-un corp şi ultima picătură de sânge şi îl vei
lăsa mort, atunci poti fi sigur că s-a terminat cu donările de
sânge, s-a terminat cu transfuziile".
Încheiem,
lăsându-le pe toate în seama judecătii dumneavoastră; noi ne
bazăm pe judecata populară care spune: ''Când ai asemenea prieteni
(asociati), dusmani ce-ti mai trebuie?" Cât despre asa-zisele măsuri
corective pe care asociatii nostri îsi dau mereu osteneala şi se
grăbesc să le ia, reconsiderând mereu conventiile şi atitudinea
lor în functie de constatările şi de reactiile noastre, noi nu le vom
lua în consideratie pentru că am învătat că: ''Ziua bună se
cunoaste de dimineată".
Nu avem
avantaje economice
Toti cei care
sustin că ne bucurăm de anumite avantaje economice de la Europa
Unită dovedesc o mare necunoastere a temei sau poate au vreun interes de
la această uniune. Desigur, e cert faptul că anumite persoane au
avantaje economice, asa cum de asemenea e cert faptul că cel câstigat nu e
poporul, lucru pe care în această clipă îl dovedesc foarte limpede
datele statistice pentru somaj, închiderea a sute şi mii de întreprinderi
mici şi mijlocii şi gâfâitul tuturor cetătenilor greci
contribuabili. Asadar, după cum se pare, de avantajele economice se
bucură anumiti factori economici şi politici care se numără
pe degete, dar care, stiind să-si facă bine treaba, au pus mâna, asa
cum se spune, pe anumite mijloace şi canale de comunicare şi
informare în masă şi prin ele arată că, vezi Doamne,
toţi grecii au de profitat.
Toti vorbesc de
pachetele Delor, dacă le luăm sau nu. Totusi, sunt putini aceia care
s-au asezat şi s-au ocupat îndeaproape de problemă spre a vedea: 1.
pentru ce motiv se dau; 2. de unde provin acesti bani; 3. în ce scop se dau
banii. Dacă nu v-ati ocupat de această temă, vă vom informa
noi: mai întâi şi mai întâi acesti bani se dau numai şi numai pentru
a se realiza anumite lucrări programate de Europa şi pentru a fi
creată o infrastructură care va fi folosită apoi de statul unit
european. De aceea vedeti că, în timp ce factorii responsabili sustin
că n-au pentru dumneavoastră ''nici o drahmă", sume uriase
sunt puse la dispozitie pentru mari lucrări rutiere, cum este şi
terminarea căii Egnaţia (pe care o vor folosi TIR-urile europenilor
care transportă mărfuri în Răsărit) sau aeroportul din
Spata (ca să aibă aeroporturi modernizate) sau modernizarea marilor
porturi ale tării, modernizarea telecomunicatiilor şi infrastructura
întregii dotări electronice, care va servi la punerea în practică a
controlului mondial. Toate aceste
lucrări se realizează pentru a sluji intereselor lor şi nu
pentru dezvoltarea noastră naţională, sau pentru ajutorarea
cetatenilor defavorizati.
În ceea ce
priveste provenienta acestor bani, trebuie să stiti că cea mai mare
parte a lor provine din contributiile noastre la fondul european - sume care nu
sunt comunicabile ! Nu trebuie, cu alte cuvinte, să stim ce dăm noi,
trebuie să stim numai ce ne dau ei, pentru a-i considera
binefăcătorii nostri.
Dacă facem
totuşi o socoteală a ceea ce dăm şi a ceea ce primim
înapoi, veti vedea limpede că ne însală. Comparati cifra de afaceri a
importurilor şi a exporturilor pe care le avem pe ramură: în
agricultură, în industrie, în cresterea animalelor etc., şi veti
constata că ne sug chiar şi măduva, stingând orice e grecesc.
Nu cumva vedeti
şi dumneavoastră că poporul are avantaje economice din
toată această procedură a uniunii? E de la sine înteles că
pentru a câstiga noi, altii trebuie să piardă. Dumneavoastră
credeti că vor pierde cei care au inventat ideea convergentei economice?
Noi, din partea noastră, vedem că ne conduc cu exactitate
matematică la o restrângere industrială, privatizând totul şi
închizând pe rând dar sigur toate întreprinderile mici şi mijlocii. Vedem
că singurul lucru pe care îl veti dobândi treptat dumneavoastră,
poporul, în drumul spre convergentă, va fi reducerea veniturilor dv.
sociale, cu toate urmăriie negative pe care le poate aduce după sine
un asemenea lucru. Cât despre faptul că economia noastră se va
redresa prin aceste măsuri, suntem absolut siguri şi noi că,
atunci când toţi vom muri din cauza ''stoarcerii" prea mari şi
când toate de aici le vor prelua germanii, sigur se va redresa şi economia
tării noastre.
Aveti în vedere
şi faptul că în anumite părti ale Greciei deja au fost votate
cantinele colective, unde merg să mănânce sute de săraci? Sau
poate s-a nimerit să cititi sau să auziti că aproximativ 60 de
milioane de europeni se află deja sub limita sărăciei?
Epilog la partea întâi
Cred că fiecare dintre dumneavoastră, după toate acestea, veti întelege că:
1. Nu este posibil, ca cetătean grec,
să fiu indiferent la soarta tării mele şi să mă
străduiesc să merg înainte pe calea mea întru Dumnezeu fără
să-mi pese, când în acelasi moment niste străini îmi duc tara
către d..... Consider
că fără ''convergenta (unirea, n. tr.) noastră, a
amândurora" nu e cu putintă să prospere cineva. Cred că
toţi sunteti de acord că înaintea convergentei economice cu
străinii trebuie să existe mai întâi ''convergenta noastră, a
amândurora".
2. Pentru că
am împuternicirea de a fi şi duhovnic, la mine vin multi afectati de criza
de care am vorbit mai înainte, care cu disperare îmi cer să-i ajut în
diverse moduri sau să le dau sfaturi. Consider că e datoria mea
să transmit durerea inimii lor factorilor responsabili şi celor care
conduc această tară. Din partea mea pot să le-o ofer şi
asta şi fac, ca să fiu consecvent cu mine însumi şi ca să
nu fiu mustrat mai târziu de constiinta mea.
3.
Iertati-mă dacă am vorbit prea mult despre această temă de
maximă importantă. Doresc ca noi toţi să ne asumăm
răspunderile care ne revin, să actionăm în consecintă,
să facem ceea ce trebuie ca să punem frână acestei crize care
si-a făcut aparitia şi care vedem că, cu cât va trece timpul, cu
atât mai mult se va înrăutăti.
Partea a doua: Acordul Schengen
Introducere
Din cele scrise
în prima parte a acestei cărti, oricine poate vedea foarte limpede că
lipseste spiritul democratic din întreaga procedură de creare a UE. Se
străduiesc cu multă grijă să ascundă popoarelor care
va fi forma ei finală şi de aceea purced treptat la crearea unor noi
acorduri, cum este şi cel de la Schengen. Fireste, noi rămânem
neclintiti în pozitia noastră initială şi nu suntem de acord cu
clădirea unei Europe Unite care nu are deloc temelii. Asa procedează,
de altfel, orice cetătean cu minte şi lucid. Pentru că,
făcând cunostintă cu acest acord, se va întări şi mai mult
pozitia noastră descrisă mai sus, vom trece pe scurt la analiza lui.
Acordul
Schengen - câteva date istorice
Anumite persoane care se găsesc în
spatele întregii proceduri de creare a UE şi care încearcă să
tragă sforile în modul lor cunoscut, dintr-o dată, într-un secret
deplin, au semnat un acord ''diferit de celelalte". La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg,
Olanda şi Belgia au semnat în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu
acelasi nume. Membrii
fondatori ai acestui acord au mai făcut de atunci un pas, semnând la 19
iunie 1990 acordul de aplicare a Conventiei Schengen, un document constituit
din 142 de articole. În 1990 a semnat Conventia Schengen şi Italia, iar în
1991 au aderat la ea Spania şi Portugalia. În noiembrie 1992 au semnat
acordul Schengen şi Grecia şi Austria, iar în decembrie 1996 l-au
semnat Danemarca, Suedia şi Finlanda.
Continutul
acordului
Nu e posibil
să cităm aici toate articolele Conventiei Schengen, care ar forma o
întreagă carte. Vă vom spune în rezumat ce li se impune popoarelor
prin această conventie şi oricine va dori să vadă în
detaliu întregul ei continut poate consulta cărtile apărute, care
cuprind toate prevederile şi toate articolele.
Asadar,
această Conventie, pentru prima dată în analele istoriei, vine
să ceară legalizarea urmăririi tuturor cetătenilor ! În
ansamblul ei, Conventia vorbeste despre cum trebuie să se realizeze
această urmărire.
În art. 99, § 2,
scrie: ''O asemenea înregistrare se poate realiza (...) şi cu scopul
prevenirii amenintărilor la adresa sigurantei naţionale: a) În
cazurile în care există indicii reale care creează bănuieli
că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite,
mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în
care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza
faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să
se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în
viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege." În acelasi art. §
6: ''Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia
unei tări participante, atunci controlul special se transformă
automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă".
În art. 96, § 2:
''Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei
statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui
străin pe teritoriul naţional. Acesta poate fi în mod special cazul:
(...) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli
întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (...) sau împotriva
căruia există indicii reale că are intentia să execute
asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru".
Vedem printre altele
că acest acord perverteste şi denaturează spiritul sistemului
nostru penal care se bazează pe încălcări ale legii dovedite
şi nu pe suspiciuni, sau pe vreo bănuială sau vreun indiciu.
Prin acest acord e desfiintat neîndoios principiul de bază al statului de
drept, care e prezumtia de nevinovătie şi se consfinteste prezumtia
de vinovătie a cetătenilor. Până acum, dacă cineva ne acuza
de vreo faptă, trebuia să dovedească în fata autoritătilor
că suntem vinovati, în timp ce acum e permisă urmărirea
cetăteanului numai şi numai pentru că pot exista anumite
suspiciuni, că e posibil, în viitor, să existe o dispozitie din
partea sa de a încălca legea ! Asadar, de acum înainte va trebui ca
cetăteanul însusi să-si dovedească nevinovătia.
Caracterul
antidemocratic al acordului
Astfel, asa cum
s-a făcut toată regia acordului şi asa cum a avut loc semnarea
lui de către membrii fondatori în 1985, în cel mai mare secret, încât
popoarele au aflat doar în 1988 ce s-a comis, credem că se vede foarte
clar că cei care l-au fabricat au ezitat să-l scoată la
lumină, de aceea au făcut-o metodic şi treptat. Când popoarele
au fost informate de continutul acordului, imediat au început să
''răsară" de peste tot reactii ale statelor, ale popoarelor, ale
cetătenilor, chiar şi în Parlamentul european. Ce-au făcut atunci promotorii acestui acord?
Au răspuns: 1. Aveti dreptate să vă temeti, de aceea şi noi
- urmând să vă alungăm nelinistile justificate - pentru a fi
pusă în aplicare Conventia, obligăm fiecare stat membru să
adopte, cel mai târziu până la intrarea în vigoare a prezentului acord,
''legislatia naţională necesară, asa încât să se asigure un
nivel de protectie a datelor cu caracter personal". (Cu celelalte 99 de niveluri ce s-a întâmplat?) 2.
Transmiterea datelor cu caracter personal prevăzută în prezentul
acord nu se poate face decât atunci când prevederile pentru protejarea datelor
cu caracter personal, prevăzute la paragraful 1, vor intra în vigoare pe
teritoriul statelor-membre, state pe care le priveste transmiterea datelor"
(art. 126).
Considerând deci
necesară adoptarea unei legi naţionale a protejării
cetăteanului de acordul Schengen, mărturisesc deschis că acest
acord conspiră împotriva cetătenilor liberi. Cu alte cuvinte, ei
mărturisesc primii ceea ce noi constatăm pe urmă.
Uitati-vă,
dar, fraţilor, cum vin să ne însele şi să ne smulgă
consimţământul prin metoda inducerii în eroare şi a minciunii!
Proiect
de lege - ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter
personal"
Pentru că UE
obligă Grecia să aplice acordul Schengen din octombrie 1997, tara
noastră a trebuit să depună eforturi pentru pregătirea
deplină a punerii sale în practică. Cele mai importante probleme pe
care le întâmpină deplina punere în aplicare în tara noastră a
acordului Schengen sunt următoarele: 1. Votarea legii protejării
datelor cu caracter personal. Această lege este o premisă de
bază pentru trecerea în tara noastră la validarea acordului Schengen,
astfel încât acesta să fie pus în aplicare. 2. Înfrastructura electronica
cerută pentru sustinerea tehnică a acordului Schengen. (În ce priveste infrastructura
electronică, aceasta a început să se materializeze aproape cu un an
mai devreme. Acordul Schengen
se aplică asadar cu mult înainte de a fi validat de Cameră. Vedeti
atunci câtă consideratie au pentru guvernele şi pentru popoarele lor;
mai întâi se construieste infrastructura şi începe să se aplice
acordul şi numai apoi reprezentantii poporului se presupune că se
pronuntă în legătură cu ce doreşte poporul. Atât de ''democratic" ne impune
această Europă tot ce doreşte !
Mai regalisti decât regele
În martie 1997 a
venit în Parlamentul grecesc spre votare celebra lege cu denumirea:
''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal".
Fiti atenti aici, fraţilor, ce s-a întâmplat: prin articolele legii
2472/1997, pe care au făcut-o, vezi Doamne, ca să ne protejeze de
acord, ei depăsesc chiar şi ce prevede acordul însusi. şi în
timp ce articolele vorbesc despre date care privesc asa-zisa combatere a
criminalitătii, prin legea 2472/1997 se adaugă în plus şi
culegerea de date foarte personale, cum ar fi provenienta rasială şi
naţională, convingerile politice, religioase, rasiale, filosofice,
participarea la organizatii sau la corporatii sindicale, probleme care privesc
sănătatea, protectia socială şi viata erotică
personală.
Asa cum putem
constata, prin acest acord au venit să ne lege picioarele; desi au
făcut legea 2472/1997 ca să ne protejeze, ne-au legat de fapt şi
de mâini, şi de picioare. Foarte multi deputati din toate partidele au
cerut ca legea să nu se voteze şi au cerut să li se dea o
explicatie asupra scopului pe care-l serveste urmărirea vietii particulare
a cetătenilor şi centralizarea datelor personale. Bineînteles că
n-au primit nici un răspuns ! Domnul deputat Ioannis Kapsis a luat
cuvântul în Cameră pe 13 martie 1997 şi a cerut domnului ministru al
Justitiei să-i răspundă atunci imediat: ''Prima mea
observaţie se adresează personal ministrului, care are un bogat
istoric de lupte pentru cauza democratiei şi a drepturilor individuale,
şi îl rog să-mi spună - pentru a putea vota acest articol - un
caz ipotetic în care culegerea de date personale poate constitui un avantaj
pentru societate în ansamblul ei. Il rog să mă întrerupă şi
să-mi spună un caz, cel mai fantastic şi cel mai ipotetic.
Dacă nu mă întrerupe, va trebui ca în week-end să se
gândească la această prevedere şi să interzică
categoric orice centralizare de date personale, Nu pot întelege de ce
societatea în întregul ei sau statul va fi protejat dacă cunoaste
preferintele mele erotice sau activitătile mele. Nu mă tem, domnule ministru. Stiti că
întreaga mea viată e deschisă ca o carte. Vă fac şi un serviciu. Nu trebuie ca
această dispozitie să poarte semnătura lui Iannopoulos"
(din procesele verbale ale Camerei).
Bineînteles
că nu a existat bunul simţ cuvenit, acela de a se răspunde la
întrebarea deputatului care privea datele cu caracter intim. şi oricine nu
si-a pierdut încă judecata va întelege de ce vor toate aceste date şi
de ce nu răspund la aceste acuzatii când sunt întrebati în mod oficial în
Parlament de către reprezentantii poporului. De altfel, toate le fac spre
binele poporului!
Denumirea
Legii 2472/1997
Această lege
s-a numit ''Protejarea... " numai şi numai pentru a fi înselati. În
conformitate cu spusele reprezentantilor poporului, ale parlamentarilor, numai
eufemistic legea s-a numit asa, pentru a nu suna rău, cum spre exemplu
Marea neprimitoare, neospitalieră a fost numită Marea
Ospitalieră. La fel au
procedat şi cu titlul legii. Domnul deputat Evghenios Haitidis, la 12
martie 1997, foarte bine a spus că: ''... în loc să ne protejeze,
într-un mod, as spune, ascuns, cu o piele de oaie care încearcă să-l
facă pe lup o oaie inofensivă, această lege legiferează în
esentă - acolo unde vrea - aceste încălcări, aceste
transgresări ale oricărei notiuni de deontologie, ale oricărei
notiuni de etică, dar şi ale oricărei notiuni - as spune - de
democratie... " (din
procesele verbale al Camerei).
Legea
2472/1997 va fi în vigoare până la validarea acordului
În tara
noastră acum, în ultimul timp, se întâmplă lucruri ciudate. Desigur,
n-am vrea niciodată să credem că ministrii şi deputatii
nostri orice fac, fac ca să ne vândă legati de mâini şi de
picioare străinilor. Ne adresăm deci tuturor acelora care au votat
legea 2472/1997 şi îi întrebăm: pentru ce motiv prietenii nostri,
asociatii nostri, întrucât spun că au proiectat această lege ca
să protejeze popoarele, n-au integrat-o chiar în articolele acordului
Schengen ca, după validarea sa, să intre în vigoare şi legea
respectivă, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele sale?
Răspunsul e simplu pentru toţi cei care încă obisnuiesc să
gândească lucrurile şi să le studieze. Acordul Maastricht,
acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul comunitar,
izvorăsc din dreptul internaţional şi prin urmare sunt primare.
Dimpotrivă, legea care s-a votat în Cameră este o lege
naţională comună care, după validarea acordului,
cedează în fata sa. Sigur, o dată cu această lege cedează
şi toate reglementările pozitive pe care le prevede şi care vin
în contradictie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul e
lăsat la mila fiecărui guvernant şi la mila unei autorităti
necunoscute. A unei autorităti care are dreptul prin lege să
culeagă şi să prelucreze date; să hotărască în
ceea ce priveste aceste date şi care - de notat - e supremă şi
incontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.
Legea de care
vorbeam (2472/1997) serveste două scopuri: în primul rând, votarea ei a
fost o conditie indispensabilă pentru validarea-acordului Schengen. În al
doilea rând, prin votarea acestei legi a fost repusă în vigoare vechea
lege (1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas), a emiterii cărtilor electronice de
identitate şi a numărului de cod unitar de înregistrare, dar deja
intrăm în procedura emiterii lor.
Emiterea
identitătilor electronice nu e optională
Ii auzim pe
foarte multi spunând: pentru că poporul nu doreşte noile
identităti electronice va trebui ca acordarea lor să se facă
optional. Acest punct de vedere îl citim chiar şi în circularele unor
cucernici şi luptători arhierei, care cu constiinta curată se
îngrijesc de turma lor şi care nu sunt indiferenti. Dorim ca putinele
lucruri pe care le aducem aici şi pe care le veti citi mai departe să
ne informeze pe noi toţi în legătură cu această temă
atât de delicată, pentru a actiona apoi asa cum trebuie.
Acordul Schengen
izvorăste, asa cum am spus, din dreptul internaţional, care e primar
si, prin urmare, superior oricărui drept naţional. Acordul impune fiecărui stat membru
să-l valideze, sa-l pună în vigoare şi în aplicare pînă la
un anumit termen. În cazul în care statul-membru nu se conformează în
intervalul de timp prevăzut, acesta va suporta şi sanctiuni. Pe de
altă parte, nici o reglementare din dreptul naţional nu poate fi
superioară dreptului comunitar (acordului). Acest lucru va trebui considerat de la sine
înteles, pentru că, dacă dreptul comunitar n-ar fi fost angajant,
atunci Comunitatea, care se bazează pe acorduri, s-ar fi dizolvat.
Asadar, prin acest
acord, UE obligă statele membre să-i respecte fără nici cea
mai mică abatere recomandările. Orice stat care nu se
conformează suportă sanctiuni sau se retrage şi nu mai
participă la acord. Prin urmare, acordul este angajant şi nu
lasă posibilitatea ca, într-un stat, jumătate să se supună
prevederilor acordului şi cealaltă jumătate, dintr-un motiv sau
altul, să nu se supună. Ceea ce a spus şi ministrul nostru,
domnul Evanghelos Iannopoulos, la 18 martie 1997, în Cameră: ''Vine asadar
recomandarea şi impune. Recomandarea, directiva, înseamnă Constitutie
pentru Grecia. Sau o accepti,
sau iesi din Comunitate: da sau nu. Aceste directive sunt legi ale
Comunitătii. Te conformezi lor... " (fragment din procesele verbale
ale Camerei). De asemenea, acelasi ministru, la propunerea care s-a făcut
de a nu se vota această lege antidemocratică, pentru că
drepturile omului sunt sfinte prin Constitutie, a dat un răspuns care
merită atentia noastră: ''Orice trebuie să tăiem, să
tăiem, dar nu în afara recomandării, pentru că vom avea
probleme... " şi mai jos: ''Am spus că deja avem Constitutie,
recomandarea. şi stăm pe recomandare... " (Procesele verbale ale
Camerei din 18.03. 1997. Fragment din discursul ministrului Evanghelos
Iannopoulos.)
Vedem că
Statul însusi, cu Constitutia sa, nu poate să nu respecte recomandarea
acordului. De ce nu întelegem asadar că, cu atât mai mult, nici chiar o
parte din popor, chiar dacă această parte constituie majoritatea
zdrobitoare, nu poate să nu respecte prevederile acordului? Când statul însusi
mărturiseste că e neputincios, atunci prin ce lege
naţională simplă ne vor fi consfintite drepturile? Sau, mai mult
încă, promisiunilor cui vom încredinta, ca niste naivi, această
temă de importantă majoră, ''făcând să atârne un
întreg popor de gâtul nostru"? În ce moment - asa cum o arată
lucrurile - va ceda chiar şi Constitutia noastră, pentru că
acordul izvorăste din dreptul internaţional, care este primar? În
sfârsit'' să nu abordăm o temă care e atât de gravă cu o
asemenea lipsă de responsabilitate. Să întrebăm câtiva distinsi
oameni ai legii ca să vedem dacă este cumva posibil să fie
semnat un acord Schengen de către stat, iar aplicarea lui să fie
optională. Sau poate vreti să ne bazăm pe angajamentele
oamenilor nostri politici, care ne vor asigura că va fi optională
emiterea cărtii de identitate, numai ca să domolească reactiile
poporului? După ce se vor domoli aceste reactii provocate de tema
validării acordului şi vor fi emise cărtile de identitate, ne
vor spune adevărul, adică: cine nu are identitatea electronică
nu va fi un cetătean cu situatie legală şi va avea de suportat
toate consecintele pe care le prevede legea. Vă rugăm mult să
aveti în vedere toate aceste lucruri, precum şi faptul că nu este
posibil caj umătate din cetătenii unui stat-membru să
apartină acestui acord şi cealaltă jumătate să nu
apartină. Dacă acordul n-ar fi avut un caracter angajant, întelegeti
ce s-ar fi întâmplat în statele-membre ale Europei? Distinsii oameni politici
care iubesc tara şi religia noastră ne-au informat că, după
validarea acordului, statul va începe să emită cărtile
electronice de identitate. Apoi, printr-o metodă vicleană, vor obliga
muncitorii să le primească în ramura şi în domeniul în care
lucrează. Mai întâi îi vor obliga pe cei din serviciile publice, apoi
treptat, treptat pe ceilalti, astfel încât să nu se nască reactii
generale împotriva acordului. De aceste reactii generale se tem ei! De aceea
şi urmăresc să-i izoleze în mod ingenios, pe ramură, pe cei
mai sensibili, care simt că se aduce atingere sentimentului lor religios
şi libertătii lor.
Întelegem deja,
cred, că nu e cu putintă în nici un caz să functioneze
caracterul optional. Functionează, după cele spuse de ministrul
nostru: ''da sau nu"; nu e cu putintă ca jumătate din
cetăteni să aibă un număr de cod unitar de înregistrare
şi cealaltă jumătate nu.
Cum se
leagă Acordul Schengen de numărul 666
Acordul Schengen
este acel cadru teoretico-legislativ prin care este dată acum şi
posibilitatea juridică a culegerii de informatii despre cetătenii popoarelor,
devenind marginale toate articolele fundamentale ale tuturor Constitutiilor
europene care, în conformitate cu Carta europeană, arătau respect
fată de libertatea privată şi personală a
cetăteanului. Se desfiintează deja dezvoltarea în libertate a
personalitătii umane. Este asadar un sistem care permite unora să
exercite o urmărire electronică mondială şi un control la
nivel personal. Asa cum am explicat, de aceea protestează fiecare
cetătean, văzând cum i se ia bunul inalienabil care e libertatea sa
personală şi cum sunt abolite toate articolele fundamentale ale
Constitutiei prin care fusese consfintită libertatea personală. Aici
asadar suntem de acord toti, indiferent de ideologie, că nu este posibil
să se legifereze abolirea libertătii omului, ceea ce tocmai a
făcut validarea acordului Schengen.
În afară
însă de partea teoretică a acordului şi de cadrul legislativ,
mai există şi o altă parte care priveste punerea sa în aplicare,
parte care se referă la modul în care va deveni posibilă culegerea electronică
a datelor (urmărirea), clasificarea datelor personale şi prelucrarea
lor. Să vedem asadar ce mod de aplicare au ales. Numai că aici
trebuie putină atentie, ca să întelegem exact ce se întâmplă, de
ce, adică, se străduiesc toţi să treacă întreaga
chestiune pe ascuns, pentru a evita reactiile.
Legea 2472/1997 a
''Protejării individului de prelucrarea datelor cu caracter
personal", în art. 8 (interconectarea arhivelor) spune că e vorba de
a se face uz de un număr codificat unitar de înregistrare. Această
lege, prin votarea ei, a reactivat legea 1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas, care
pe baza art. 2 stabilea aplicarea numărului de cod unitar de înregistrare
(NCUI). Acesta este format din 13 cifre şi simboluri şi este unic în
lume pentru fiecare cetătean. Cel mai probabil mod prin care va fi dat se
spune că va fi cunoscutul cod barat (linear) de marcare a produselor în
sistemul E.A.N. - 13 (vezi studiul electronic care urmează), sistem care,
stim foarte bine, cuprinde numărul 666. Numărul de cod unitar de
înregistrare va însoti de acum înainte fiecare cetătean şi va
cuprinde: buletinul de identitate, certificatele de stare civilă, carnetul
de votant, numărul din lista electorală, pasaportul, carnetul de
asigurare, codul de înregistrare fiscală, permisul de conducere,
numărul din registrul de nasteri (sex masculin sau feminin), numărul
din registrul de stare civilă, numărul din registrul consular, contul
personal la bancă. Asadar,
în putine cuvinte, e vorba de un număr personal care va însoti
cetăteanul în fiecare tranzactie cu Statul şi în fiecare activitate.
Acest număr va înlocui orice priveste individul; va fi folosit oriunde
şi oricând, încât fără el nu va fi posibilă nici o
tranzactie.
Trebuie acum
să vedem unde se va găsi acest număr de cod unitar de înregistrare.
Fiecare număr se va fi
înregistrat în Banca Naţională de Date, care va fi conectată la
Banca Transnaţională de Date de la Strasbourg şi de la
Bruxelles; de altfel, toate băncile de date naţionale mai mici din statele
membre vor fi conectate între ele. Acolo se va găsi un dosar electronic al
fiecărui cetătean înregistrat, cu un număr de cod unitar de
înregistrare, asteptând să se umple cu toate datele care vor fi culese.
Să vedem
acum cum se va realiza culegerea datelor.Întelegeti că urmărirea a
350 de milioane de oameni de către o mie de indivizi este imposibilă.
De aceea, pentru a se realiza acest control, numărul de cod unitar de
înregistrare trebuie să însotească fiecare cetătean în fiecare
aspect al vietii sale şi în fiecare tranzactie pe care o face, pentru a fi
culese datele prin tocmai folosirea acestui număr.
Nu ni s-a spus în
ce mod va fi dat acest număr fiecărui cetătean şi
nicăieri în cadrul acordului nu se specifică cum se va da şi
unde va fi plasat. Prin urmare, de vreme ce, juridic vorbind, nu s-au angajat
în ceea ce priveste locul în care va fi pus şi ce va contine, li s-a dat
puterea în alb să-l pună unde doresc şi unde văd că
serveste; de asemenea, li s-a dat puterea de a introduce în el orice număr
codificat de sigurantă (666) doresc. Pentru modul de aplicare al
controlului, nu i-am angajat; asadar, prin urmare, am semnat şi i-am
împuternicit în alb. E ridicol acum să stăm şi să
ascultăm pe fiecare spunându-ne că nu se vor emite identităti
electronice, sau că în ele nu va fi cuprins numărul 666, sau că
nu se va folosi sistemul E.A.N. - 13, sau orice altceva mai inventează ca
să ne linistească şi să ne suprime reactiile. Esenta temei
stă în faptui că am semnat deja, şi nu în ceea ce spun ei sau
promit cu dărnicie. (Când cineva face un contract si-l semnează, e
valabil numai ce este cuprins în scris în contractul respectiv şi numai
angajamentele prevăzute de părti a fi cuprinse. Promisiunile şi
angajamentele în afara contractului nu au valabilitate şi nici
existentă juridică. De exemplu, dacă cineva face un contract cu
un antreprenor pentru construirea unei clădiri, în acest contract vor fi
cuprinse: costul, durata şi termenul executiei, terenul şi planul de
constructie, sistemul de plată; toate acestea sunt valabile pentru
antreprerior si-l angajează numai pe el. Modul însă în care va fi
construită clădirea şi mijloacele folosite, când în contract nu
există vreun angajament scris asupra lor, tin de libera alegere a
antreprenorului, adică tot ce priveste săparea temeliilor, dacă
se vor folosi muncitori cu cazmale sau excavatoare,sau în ceea ce priveste
turnarea betonului, dacă amestecul se va face cu mâna sau va fi adus gata
preparat în betoniere.) Revenind
însă la tema noastră, rezumând, vă atragem atentia că
pentru modul de aplicare al acordului nu s-au angajat si, prin urmare, pot da
oricum numărul codificat unitar de înregistrare. De exemplu: prin carta de identitate, prin orice
cartă financiară, prin orice cartă de sănătate, sau
prin orice microcip implantat pe mână sau pe frunte.
În cadrul
discutiei care a avut loc în legătură cu acordul Schengen, s-a propus
ca cel mai eficient mod de aplicare plasarea acestui număr pe mână
sau pe frunte, pentru a nu exista pericolul ca, introdus pe vreun card
oarecare, fie de identitate, fie de alt fel, posesorul său să-l
piardă, să-i fie furat sau să fie falsificat. S-a hotărât
ca propunerea să fie restudiată, de vreme ce toate tările ''fac
greseala" anterior să semneze şi să valideze acordul
Schengen. Domnul K., jurist la birourile Comisiei Europene din Luxemburg, a
spus: ''A fost discutată în cadrul acordului Schengen tema plasării
acestui număr de cod de înregistrare pe frunte sau pe mână".
şi a subliniat: ''ceea ce vă spun eu acum s-a spus întocmai".
Rezumând asadar,
spunem că acordul are două fete: are o latură juridică
şi teoretică, care e şi cea esentială, şi o a doua,
care e modul de aplicare a acordului. Prin latura sa juridică şi
teoretică, acest acord desfiintează articolele fundamentale ale
tuturor Constitutiilor europene şi ,asadar, şi pe cele ale
Constitutiei grecesti, care consfintesc drepturile omului şi libertatea
individului şi a întregii societăti. Astfel, este desfiintată
notiunea de cetătean liber şi sunt fabricati niste supusi controlati
electronic ai unei autorităti incontrolabile. Faptul împotriva căruia
noi toţi reactionăm este acela că acordul Schengen
desfiintează libertatea personală, legiferează urmărirea
discretă si, prin urmare, culegerea secretă a datelor. Discretă înseamnă
să nu stie celălalt nici că-l urmăresc, nici că se
culeg informatii despre el şi nici cum sunt înregistrate aceste
informatii. Se instaurează notiunea de suspect pe baza unor suspiciuni
generale şi vagi. Se legiferează astfel posibilitatea urmăririi
şi a înregistrării datelor despre indivizi despre care se presupune
că sunt predispusi în viitor să încalce legea ! Reactionăm de
asemenea şi împotriva modului de aplicare a acestui acord, pentru că
aduce atingere constiintei religioase a sute de milioane de crestini, prin
întrebuintarea ca număr internaţional de sigurantă a lui 666
şi prin plasarea codului barat folosit pentru produse pe mână sau pe
frunte. Toate aceste elemente pe care le găsim în Sfânta Scriptură ne
informează că se încearcă înrobirea omului într-o măsură
care n-are precedent.
Asadar, reactia
împotriva însemnării şi împotriva numărului este în esentă
o reactie numai şi numai împotriva desfiintării libertătii. 0
abolire care are toate caracteristicile din Sfânta Scriptură şi care
ne avertizează că orice altă abolire a libertătii din
trecut ar păli în fata ei.
Aceste putine
lucruri vi le-am spus ca să cunoastem ce ne impun şi pentru ce motiv
anume reactionăm împotriva acordului Schengen.
Statutul
legal în tara noastră astăzi
Din păcate,
toate în epoca noastră arată că trecem printr-o perioadă de
confuzie. Toate se petrec în obscuritate şi se uneltesc în întuneric. Pe
lângă aceste probleme, tara noastră mai are de suportat şi o
problemă de ordin juridic care, din păcate, prin faptul că nu se
rezolvă ne împovărează pe zi ce trece şi ne angajează
tara: prin integrarea noastră în UE, Grecia se găseste între dreptul
comunitar şi propria ei Constitutie, care numai aparent sunt egale şi
echipotente. Încă nu ni s-a explicat care din cele două
prevalează, în cazul în care ajung să se confrunte, pentru că numai
atunci când unul nu vine în contradictie cu celălalt toate merg bine.
Astăzi
constatăm că în practică Constitutia noastră e anulată
atunci când vine în contradictie cu prevederile unui acord, cum este de exemplu
acordul Schengen. Prin acest acord este legiferată culegerea şi
prelucrarea de date personale, fapt care vine în contradictie cu Constitutia
noastră, care stabileste: ''Respectarea şi protectia valorii omului
constituie obligatia de căpătâi a statului", ''Libertatea
personală este inviolabilă" (art. 5, § 3); ''Fiecare are dreptul
să-si dezvolte liber personalitatea şi să participe la viata
socială, politică şi economică a tării... " (art.
5, § 1); ''Toti cei aflati în statul elen se bucură de absoluta protectie
a vietii, a demnitătii şi a libertătii lor... " (art. 5, §
2); ''Viata particulară şi familială a individului este
inviolabilă" (art. 9, § 1); ''Confidentialitatea corespondentei
şi a liberei comunicării de orice fel este absolut
inviolabilă... " (art. 19); ''Statul ia măsurile cuvenite pentru
asigurarea libertătii sindicale... " (art. 23, § 2). Există
încă multe alte prevederi care vin în contradictie cu cele ale acordului
Schengen; vedem în practică, pe de o parte Constitutia noastră
cedând, iar pe de alta acorduri care par a fi transconstitutionale, în acord cu
hotărârile ''anumitor" tribunale supreme, a căror motivatie este
următoarea: ''Dreptul comunitar izvorăste din dreptul
internaţional si, fiind primar, e mai presus de dreptul constitutional al
statelor membre". Actualul ministru al Justitiei, Evanghelos Iannopulos,
la votarea legii a spus: ''Recomandarea, directiva, înseamnă pentru Grecia
Constitutie", şi ''avem o Constitutie care e tocmai această
recomandare. şi pe această recomandare stăm". Ministrul
însusi mărturiseste indirect că pentru Grecia Constitutia sunt deja
recomandarea comunitară şi acordul şi că lui suntem
obligati să ne supunem de acum înainte şi pe el ne vom baza. Aceasta
este de fapt problema ! Nu e cu putintă ca vreodată naţiunea
noastră să se sprijine pe declaratiile, oricare ar fi ele, ale unui
ministru în legătură cu o temă atât de importantă, asa cum
nici un judecător nu se poate pronunta după propria sa judecată.
Chestiunea desfiintării Constitutiei este o problemă care tine de
vointa poporului grec şi întrucât acest popor nu s-a pronuntat pentru asa
ceva, în baza art. 93, § 4 din Constitutia Greciei: ''Tribunalele sunt obligate
să nu aplice nici o lege al cărei; continut contrazice
Constitutia"; iar în baza art. 87, § 2: i ''Judecătorii, în
exercitarea atributiunilor lor, se supun numai Constitutiei şi legilor
şi în nici un caz nu sunt obligati a se conforma prevederilor care
urmăresc dizolvarea Constitutiei".
Corpul nostru
legislativ naţional trebuie să respecte şi suveranitatea
populară, independenta noastră naţională şi
Constitutia tării noastre şi să nu promoveze desfiintarea ei,
care ar însemna sfârsitul autonomiei şi disparitia naţiunii noastre.
Vrem să credem că ultimele anunturi despre revizuirea Constitutiei
şi revizuirea care va urma nu au drept scop şi subminarea tuturor
acestor articole ale Constitutiei prin care e consfintită suveranitatea
populară şi libertatea cetăteanului, drepturile omului,
suveranitatea naţională şi autonomia tării noastre.
Dimpotrivă, sperăm că revizuirea se va face numai şi numai
pentru a se delimita ''peisajul" celor două drepturi: al celui
comunitar şi al celui constitutional şi pentru a se arăta foarte
limpede şi a se legifera dorinta poporului pentru o Europă
democratică compusă din state autonome.
Din păcate,
auzim că revizuirea Constitutiei, care este iminentă, are drept scop
desfiintarea principiilor ei de bază, legiferarea de acum înainte a
superioritătii dreptului comunitar fată de Constitutie şi
desfiintarea autonomiei populare prin transferarea tuturor puterilor centrului
de la Bruxelles. Dacă noi, ca popor, nu reactionăm, să cunoastem
că de acum înainte ni se vor impune toate proiectele antigrecesti şi
că nu vom mai putea face nimic, deoarece vor fi fost deja consfintite în
Constitutie şi prin această revizuire. Credem că deputatii, ca
reprezentanti ai poporului, cu constiinta curată vor răspunde
supunându-se articolului Constitutiei prin care se prevede: ''Libertatea
şi manifestarea nefalsificată a vointei populare, ca expresie a suveranitătii
populare, e garantă de toţi functionarii statului care sunt obligati
s-o asigure în orice situatie".
Credem în
justitia independentă şi în functionarii nostri din Justitie cu
constiinta curată; credem că vor respecta art. 87, § 2 din Constitutie,
care prevede: ''Judecătorii în exercitarea atributiunilor lor se supun
numai Constitutiei şi legilor şi în nici un caz nu sunt obligati
să se conformeze prevederilor care urmăresc dizolvarea
Constitutiei", asa cum sperăm şi că vor respecta şi
art. 93, § 4, în conformitate cu care: ''Tribunalele sunt obligate să nu
aplice nici o lege al cărei continut contrazice Constitutia".
În sfârsit
nădăjduim în principalul păstrător al valorilor neamului
nostru, în acest mândru popor grec, care încă o dată, de bunăvoie,
se va supune părintilor săi şi Constitutiei adoptate şi
votate de acestia, care în art. 120, § 4 stabileste: ''Respectarea Constitutiei
atârnă de patriotismul grecilor, care au dreptul şi obligatia de a se
opune prin orice mijloc oricui încearcă s-o desfiinteze prin
fortă."
''Respectul
fată de Constitutie şi fată de legile conforme cu aceasta
şi devotamentul fată de patrie şi de democratie constituie
obligatia fundamentală a tuturor grecilor."
Înfrastructura unei dictaturi universale
Acordul Schengen
înseamnă în esentă crearea unei uriase bănci electronice de
informatii în care sunt înregistrate şi se păstrează datele
tuturor cetătenilor care vor participa la acord. Fără nici o rezervă, toţi
mărturisesc viciul democratic al acestui acord. Dacă vrem să credem
justificările plauzibile pentru crearea acestui acord, nu trebuie
însă în nici un chip să ignorăm faptul că pe baza viciului
democratic, creat intentionat, poate deveni posibilă o dictatură,
care în mod clar transpare prin Sistemul de Înformatii Schengen (SIS).
Nu credem că
poporul grec este atât de naiv încât să nu înteleagă ce se
încearcă. Prin declaratia (formularul) de impozitare E-9, într-o
perioadă fulger, l-au chemat să declare tot ceea ce are până la
ultimul detaliu, fără a-i da timp să se gândească la ce se
întâmplă, în vreme ce functionarii de la circa financiară tineau o
mână pe receptor pentru a se informa ei însisi, în timp ce cu
cealaltă primeau declaratiile de impozitare. În acelasi moment, în
Parlament se vota legea care dă dreptul celor care au fabricat acordul
Schengen să controleze ce facem, prin urmărirea tuturor datelor
intime personale; în acelasi timp se impune şi codificarea tuturor prin
codul barat de marcare a produselor. Trebuie să stim cu totii că înainte
de impunerea unei dictaturi se creează mai întâi o infrastructură.
Cei mai cunoscuti dictatori au avut grijă să pună sub control
totul, pentru a putea reprima orice reactie de după declararea dictaturii.
Preacuviosul Paisie, în foarte importanta sa foaie pe care a împărtit-o tuturor
în 1987, a scris limpede că: ''în spatele sistemului perfect al „card-ului
de deservire” şi de sigurantă, realizat prin computer, se ascunde o
dictatură universală, se ascunde robia Antihristului (Apocalipsa 13,
16)".
Dacă nu ne
dăm seama totuşi acum ce va să vină în curând, peste putin
timp şi să vrem nu va mai exista posibilitatea de a protesta.
Cercurile
obscure, care instalează infrastructura acestei dictaturi mondiale,
încearcă să determine popoarele să semneze şi să
valideze acordul Schengen, mai înainte de a întelege cum actionează
sistemul, pentru că atunci când vor întelege, cu sigurantă nu le va
plăcea; dar, pe de altă parte, aceste popoare nu se vor mai putea
opune. Astfel, cu orice sacrificiu, încearcă să forteze guvernele
să accepte şi să valideze documentele lor în cadrul cărora
mai apoi să se miste. Aceste documente le dau puterea şi să
urmărească cetătenii, şi să reprime orice reactie,
şi să emită identitătile electronice, dar şi să
mute de acum înainte numărul codificat unitar personal de pe cartea de
identitate pe mână sau pe frunte.
Înfrastructura
dictaturii mondiale, de care se vorbeste în capitolul 13 al Apocalipsei, se
construieste cu o exactitate matematică şi e promovată într-un
ritm foarte rapid. Din partea vointei politice, pare că deja a devenit
fapt împlinit. Evolutia tehnologiei computerelor ''a sosit la timp", dând
şi din punct de vedere tehnologic posibilitatea urmăririi la nivel
mondial. Numărul unitar codificat barat de marcare a produselor prin care
şi în care sunt înregistrate informatiile este deja o realitate.
Numărul internaţional codificat de recunoastere şi de
sigurantă, care este încorporat în acesta, este numărul concret al
Apocalipsei, 666, fără nici o îndoială sau dezmintire din partea
conducătorilor. Iar ''ca să pună semn pe mâna lor cea
dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra
şi vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau
numărul numelui fiarei" (Apocalipsa 13, 16-17), este deja o chestiune
de timp, pentru că foarte putin a mai rămas până la realizare.
Deja (însemnarea) se pune la cale sistematic. Tinem în mâini tăieturi din
ziare şi materiale publicitare ale băncilor care propun
întrebuintarea palmei pentru depunerea şi scoaterea banilor.
Noul mod
de culegere şi de prelucrare a datelor
Unii nu au
înteles cum vor fi culese şi înregistrate datele lor personale şi
cred că vor exista anumiti oameni care-i vor urmări prin vechiul
sistem traditional; de aceea vom spune două cuvinte şi despre noul
sistem economic mondial care încet, încet se impune şi creează
societatea fără bani. Scopul celor care îl promovează este acela
de a înlocui banii lichizi cu un număr codificat. Vor să dea
fiecărui om un număr de cod unitar, unic în lume, pe care să
nu-l mai aibă un al doilea om de pe pământ. Acest număr de cod se va da în, primul stadiu
pe un card sau pe o carte de identitate electronică şi treptat se va
transfera pe mână sau pe frunte. La scurtă vreme se va interzice
circulatia banilor sub formă de numerar şi cel care va arăta
şi folosi bani lichizi va fi pedepsit, şi acest lucru cu pretextul
că vor dori să controleze operatiunile ilegale. În acelasi timp însă, vor controla orice
tranzactie.
Asadar sistemul
va functiona după cum urmează: orice tranzactie economică pe
care o va face cineva se va face pe baza numărului unitar codificat al
cărtii sale de identitate sau al microcipului de pe mână sau de pe
frunte şi numai electronic. Să luăm un exemplu: domnul Dimitrios
Karandinos lucrează într-o întreprindere. Când trebuie să fie
plătit la sfârsitul lunii, banii i se transferă din contul sefului
său în contul său personal, iar contul său are numărul de
cod 5201578349, care este numărul său de cod personal. Deci i se
transferă suma de 300.000 de drahme care este salariul lui. În ziua
următoare, domnul Karandinos verifică dacă a fost transferat în
codul lui suma corespunzătoare salariului şi constată că,
într-adevăr, suma a fost depusă. Stiind că are acesti bani în
cont face diferite operatiuni, întotdeauna electronic şi scăzând fiecare
sumă din codul său; adică se transferă pe cale
electronică, la fiecare operatiune, suma respectivă din codul
său personal în codul celui cu care face tranzactia. Codurile, când au loc
operatiunile bănesti'' sunt conectate cu banca prin intermediul masinilor
electronice on line şi astfel e înregistrată fiecare schimbare pe
care o prezintă fiecare număr de cod, pentru a fi dată apoi
socoteală posesorului în modul cel mai detaliat, dar în acelasi timp
şi pentru a fi date informatii exacte diferitelor servicii care le cer.
Să vedem asadar cum e inregistrată în computerul Băncii
Naţionale de informatii miscarea dintr-o zi a unui număr de cod:
BANCA
NAŢIONALĂ DE INFORMATII
Fisa strict
secretă de observaţie zilnică
18 martie 1998
număr de cod
personal 5201578349
subiectul:
Karandinos Dimitrios
vârsta: 40 de ani
domiciliul:
Kerasoundos, 167/Z, Kalamaria, Salonicul de Sud
ocupatia:
contabil la Societatea Alfa
situatie
familială: căsătorit şi tată al unui copil... (si în
continuare celelalte date personale înregistrate)
Culegerea datelor
din 18 martie 1998
05.45 am
A pus benzina
Shell de 10.000 de drahme la benzinăria M.Botsari 28.
07.15 am
A telefonat la
222777, apel de o unitate - 20 de drahme.
07.17 am
A telefonat la
355872, apel de o unitate - 20 de drahme.
07.35 am
A cumpărat o
plăcintă cu spanac de 300 de drahme şi o cafea de 120 de drahme
de la cafeneaua ''To Steki" de pe calea Egnaţia 118.
10.40 am
A cumpărat
un bilet de avion pentru Atena de la agentia ANGELA, pentru zborul 925 de la
ora 09.00 pm.
02.30 pm
A luat masa de
prânz la restaurantul ''Nisiotiko" din strada Smimis 157. A mâncat: calamari prăjiti - 1800 de
drahme; legume - 300 de drahme; pâine -100 de drahme. A consumat 1 litru de vin ''O Înos" - alb sec
- 750 de drahme.
05.30 pm
A cumpărat:
ziarul ''Alithia" (Adevărul) - 200 de drahme şi revista
''Ethikos Agonas" (Lupta Naţională) - 1.OOO de drahme.
06.00 pm
A telefonat la
018557672. Durata apelului 7 minute 620 de drahme. Costul convorbirii 620
drahme.
06.15 pm
A cumpărat
un whisky în cofetăria ''Kerkini" din strada Tsimiski 43 - 900 de
drahme.
06.55 pm
A cumpărat
de la magazinul ''Lila", din strada Aghias Sofias 19, o salopetă
pentru bebelus în vârstă de până la patru luni - 7.500 de drahme
08.40 pm
A cumpărat
de la magazinul ''Ellas", care se află la aeroportul
''Macedonia" din Salonic: o ciocolată dietetică - 300 de drahme,
un pachet de tigări GOLD - 550 de drahme.
10.30 pm
A plătit
2.500 de drahme taxiului cu numărul AB 3583.
Urmărirea
zilnică terminată
Prelucrarea
zilnică a datelor pe computerul
Băncii de
informatii
A cumpărat
astăzi benzină de 10.000 de drahme. Luna aceasta a cumpărat în
total benzină de 50.000 de drahme Preferă benzina Shell. Evident, în
afară de faptul că merge la serviciu, care se găseste la o
distantă de 20 de kilometri de locuinta sa, trebuie să meargă
şi în altă parte. A cumpărat benzina la ora 05.45 am. Programul său de lucru începe la 08. 30 AM. Sigur a plecat atât de devreme de
acasă pentru a merge în altă parte. Din datele anterioare s-a
înregistrat că în jurul orei 07.00 AM a cumpărat anu mite cărti
crestine de la standul Bisericii Sfintilor Arhangheli. Se pare că în aceste aproape 2 ore merge la
biserică. Este crestin şi participă la liturghii.
Vedem că
între serviciu şi intervalul de două ore, totdeauna în jurul orei
07.35 AM cumpără de la un anumit local ''To Steki",
plăcintă cu spanac şi cafea. Acest local se găseste aproape de Biserica
Sfintiior Arhangheli, lucru care confirmă datele.
Telefonul cu
numărul 222777, la care a telefonat la ora 07.15 AM apartine deputatului
PA.SO.K. , C. B. , un om cunoscut pentru pozitiile lui filo-bisericesti şi
pentru atitudinea lui împotriva acordului Schengen. În trecut a fost provocator
de reactii împotriva acordului, a tulburat profund multă lume prin ce-a
scris şi este considerat periculos pentru siguranta naţională.
Telefonul 355872
pe care l-a dat la ora 07.17 AM apartine d-nei Maria Kalogheropoulou, mama
ieromonahului atonit Atanasios, cunoscut pentru ideile sale antieuropene
şi împotriva acordului Schengen şi autorul multor cărti pe
această temă, prin care în trecut a nelinistit multă lume. Este
considerat de asemenea periculos şi s-a hotărât să fie pus sub
urmărire discretă, fiindcă există bănuiala că
poate vorbi din nou în viitor şi nelinisti lumea.
Aceste două
telefoane creează bănuieli întemeiate că Dimitrios Karandinos
colaborează cu elemente subversive şi este considerat suspect pentru
că este periculos pentru siguranta naţională. Se impune să fie pus sub
urmărire discretă.
Până acum,
în cursul acestui an, a făcut trei călătorii la Atena. Slujba lui nu le justifică. În mod
evident merge pentru afaceri personale şi pentru întâlniri. Întotdeauna
pleacă vineri seara, ceea ce înseamnă că se foloseste de
week-end şi nu vrea să-si ia zi liberă de la slujbă;
evident o face pentru a nu i se cunoaste preocupările.
Din prânzul
său, se vede că totdeauna miercurea şi vinerea mănâncă
de post. Acest lucru confirmă faptul că este un crestin practicant
şi că urmează tipicul Bisericii. Are o anumită pasiune
pentru vin. La fiecare prânz consumă aproximativ un litru şi e
periculos la conducere, de vreme ce conduce aproape întotdeauna după ce a
luat prânzul şi după ce a băut. Când se va face control rutier,
se recomandă a fi supus testului de alcool.
Este cititor constant
al ziarului ''Adevărul" şi al revistei ''Lupta
naţională", revistă cunoscută că serveste numai
interesele naţionale şi că e orientată spre Biserică.
A fost caracterizată drept revistă cu continut naţionalist, care
apără pozitiile ortodoxe. Combate orice idee transnaţională
şi transferul puterilor, lucru care ne-a creat în trecut multe
greutăti. Redactorii
şi editorii ei se află sub urmărire discretă.
Din acestea
rezultă concluzia mai sus mentionată şi se adeveresc
bănuielile că e vorba de un om predispus să reactioneze,
căruia îi place să fie informat de persoane care au un trecut
naţionalist încărcat.
Telefonul cu
numărul 018557672 apartine ziaristului Grosiadis Konstantinos, redactor la
ziarul ''Adevărul". Este cunoscut pentru libertatea cu care vorbeste
şi pentru manifestările sale împotriva acordului Schengen. Este
antieuropean şi apără numai interesele tării sale,
combătând întotdeauna puterea noastră transanaţională. De
aceea e supravegheat discret prin S.I.S. (Sistemul de Înformatii Schengen). E
suspectat că incită tinerii să reactioneze impotriva
noastră. În ultimul timp are o fetită pentru care se pare că a
cumpărat Karandinos salopeta de bebelus. Banii pe care Karandinos i-a
plătit pentru taxi - 2.500 de drahme sunt o dovadă în plus că
aceea îi era destinaţia pentru că atât înregistreazâ taxiul de la
aeroport şi până în Kifisia, unde locuieste Grosiadis. De asemenea
putem culege informatii şi de la soferul taxiului - fiindcă avem
codul său - ca să aflăm locul exact unde l-a lăsat.
P. S. Mâine dimineată,
la prima operatiune pe care o va face, se va constata dacă se află cu
adevărat în zona respectivă.
Aici se încheie
prelucrarea zilnică a datelor computerului
Toate adresele,
telefoanele şi numele mentionate mai sus sunt fictive. Le-am folosit numai
ca un exemplu, spre a vă informa cum se vor culege zilnic - pe baza
numărului nostru de cod - toate informatiile, chiar şi cele care
privesc viata noastră intimă.
Firesc, toţi
cei care cunosc tehnologia computerelor au în vedere faptul că în
numărul de cod al fiecărui om există posibilitatea de a fi
înregistrate multe pagini electronice, despre toate subiectele care ne privesc.
De exemplu, oricine poate
merge la numărul nostru de cod la arhiva ''Sănătate".
Acolo, pe ecranul computerului se poate vedea tot istoricul
sănătătii noastre, din momentul nasterii: ce boli am avut, grupa
de sânge, ADN-ul, afectiunile cronice de care am suferit, când şi câte
internări în spital am avut, din ce motiv şi câte zile am stat în
spital, ce medic ne-a tratat, ce medicamente luăm şi orice poate avea
legătură cu sănătatea noastră.
Dacă, de
exemplu circa financiară merge la arhiva ''finante" la sfârsitul
fiecărui an, centralizând toate tranzactiile noastre economice va face
singură declaratia noastră de impozitare şi ne-o va trimite
numai pentru a o semna sau pur şi simplu ne va cere impozitul pe care
trebuie să-l plătim. Bineînteles, cu ajutorul computerului se va compara situatia noastră
economică cu aceea din anul precedent. De asemenea, va exista
posibilitatea de a se verifica dacă ceea ce cheltuim este proportional cu
ceea ce încasăm.
Acelasi lucru
este valabil şi pentru diferite alte subiecte, pe care nu le vom dezvolta
aici. Vor exista suficiente arhive în codul nostru încât să poată fi
înregistrate datele privind orice activitate şi orice latură a vietii
noastre personale, care va deveni transparentă. De peste tot se vor culege
elemente care vor fi înregistrate în codul nostru personal la Banca
Naţională Centrală de Înformatii, de unde se vor vărsa
către Banca Europeană de Date.
În general,
şi deja ati ajuns la o concluzie, este desfiintată chiar şi
porunca Domnului care spune că nu trebuie să stie stânga ce face
dreapta (Matei 6, 3). Toate vor deveni cunoscute autoritătii care va oferi
produsul culegerii datelor acolo unde va considera.
În acelasi timp,
este instaurat sistemul mondial de control cu ajutorul sistemului mondial de
localizare prin intermediul satelitilor etc. Codul acesta va fi plasat sub
formă de microcip pe masini, pe animale, pe oameni, pentru a fi localizati
imediat, în orice colt al pământului ne-am găsi.
Asadar, oricine
nu închide ochii vede că ne aflăm cu putin înainte de desfiintarea
libertătii omului şi că deja prinde carne şi oase sistemul
unei tehnologii avansate cu toate caracteristicile arătate în capitolul 13
din Apocalipsă. Sistemul acesta va exercita un control internaţional
"nimeni să nu poată cumpăra sau vinde , decât numai cel ce
are semnul, numele fiarei sau "numărul numelui fiarei"
(Apocalipsa 13, 17). Vă puteti închipui ce îngrozitoare exterminare am fi
îndurat dacă în trecut dictatori asemenea lui Hitler ar fi avut în mâinile
lor o tehnologie de o asemenea formă, încât să ne controleze fiecare
operatiune şi să ne localizeze în orice moment oriunde ne-am afla pe
planetă?
Dacă sunt curat, de ce trebuie să mă tem?
Unii spun cu
naivitate impregnată mai degrabă cu lasitate. ''Pe mine nu mă
deranjează să vadă tot ce fac pentru că sunt curat şi
nu mă tem" ! Noi
suntem de acord cu ei că sunt curati. Lucrul de care ne temem însă
este acesta: ce e va întâmpla dacă sistemul ajunge pe mâna vreunuia
murdar, care îi urăste pe cei curati? Ce se întâmplă atunci? Când va dori să-i
extermine pe cei curati, ce posibilitate vor mai avea ei să-si ceară
dreptatea şi unde se vor refugia ca s-o găsească? Nici nu mai
stim câti împărati în trecut având puterea în mâinile lor, i-au persecutat
numai pe cei curati şi sfinti şi de mâna lor au murit ca martiri
milioane de nevinovati şi sfinti. Chiar la timp ne-a venit un articoldin
ziarul Ultimele stiri" (vineri 16 mai 1997), pe care îl anexăm
alături asa cum este.
Noi, privind
inventarea cutitului, nu ne multumim să-l lăudăm formal, spunând
că putem datorită lui să tăiem mai usor pâinea, ci ca niste
oameni care gândesc cu luciditate vrem să excludem prin lege reaua lui întrebuintare.
Iar legea este simplă şi se poate exprima în două cuvinte: ''Se
interzice culegerea şi prelucrarea datelor cu caracter personal şi se
impune respectarea prevederilor fundamentale care privesc şi care
consfintesc libertatea personală a fiecărui cetătean în
parte".
Anexă
(vineri, 16 mai 1997): Israelul vrea să caracterizeze drept infractiune
penală detinerea Noului Testament
Tulburati şi
nelinistiti sunt crestinii de un proiect de lege propus de Israel, prin care,
asa cum ei se tem şi denuntă, detinerea Noului Testament va deveni
infractiune penală, care se va pedepsi cu închisoare de un an.
Această nouă lege propusă constituie o prelungire a legislatiei
în vigoare împotriva prozelitismului şi este în studiu la comisia
legislativă a Knesetului (Parlamentul Israelului). Clarence Wagner, un bun
crestin care trăieste în Ierusalim şi care este membru al
organizatiei religioase ''Punti pentru Pace", declară: ''Proiectul de
lege va face ilegale textele care pot fi considerate unelte ale prozelitismului;
faptul de a avea acasă la mine Noul Testament poate fi interpretat de
anumite cercuri drept o intentie a mea de a converti evreii. Asemenea legi
constituie o amenintare pentru statul evreu şi pentru democratie".
Crestinii
asteaptă reactia Camerei împotriva acestui proiect de lege, chiar
dacă nu ignoră faptul că partidele religioase si-au sporit
puterea în Kneset după ultimele alegeri şi că dispun acum de 23
de locuri, având posibilitatea să formeze sau să dizolve orice guvern
de coalitie.
Două
mari consecinte
1. Extinderea
acestei noi tehnologii electronice va avea ca primă urmare reducerea
locurilor de muncă în asemenea grad încât e greu în această
clipă să se prevadă cu câ la sută. Atunci când, de exemplu,
Ministerul Finantelor va avea pe computer toate operatiunile şi toate
datele noastre financiare, vă puteti da seama câte mii de functionari din
serviciul de Finante vor rămâne pe drumuri, fără slujbe? Când
pasajele pentru autovehicule vor deveni electronice şi plata se va face
automat prin cod, întelegeti câti functionari vor merge acasă? Când
tranzactiile se vor perfecta automat, vă daţi seama câti functionari
de la bancă vor fi de prisos? Deja am intrat în procesul de fuzionare a
băncilor care într-un sfârsit, din cauza faptului că nu vor mai
circula bani lichizi, vor fi înlocuite de Banca de Înformatii. Vă puteti închipui la ce procent de
somaj vom ajunge? În numele ''interesului public", cel mai mare procent de
cetăteni se va găsi pe drumuri şi toţi banii vor fi
adunaţi de trei sau patru întreprinderi multinaţionale electronice
care instalează toată această infrastructură a controlului
mondial. Sigur că atunci
nu vor mai exista posibilităti de a protesta, pentru că imediat vom
fi acuzati de tulburarea ordinii publice. Vor cere urmărirea noastră
penală şi observarea discretă.
2. Vă puteti
închipui câtă radiatie va primi întreaga noastră planetă, când
toate sunt programate să functioneze electronic? Va exista o planificare
prin care toate vor fi conectate la sateliti care în fiecare secundă vor
trimite uriase cantităti de radiatie pe pământ. toţi cei care
folosesc scanerele şi cei care vor face tranzactii vor fi şi mai mult
radiati. Deja până în anul 2000 specialistii se pronuntă că unul
din doi indivizi va fi afectat de cancer. Ne întrebăm atunci: am înnebunit?
Din păcate, chiar şi organizatiile care luptă împotriva
distrugerii mediului se interesează de atâtea şi atâtea teme şi
nu se ocupă de acest pericol mondial pe care-l reprezintă radiatia.
Încotro mergem când specialistii ne avertizează că ne
vatămă serios sănătatea chiar şi telefoanele mobile,
antenele, telecomanda cu care deschidem televizorul? Vă puteti închipui ce va fi peste putin timp,
când vom primi atâta radiatie, de peste tot? Nu vom discuta aici alte
nenumărate urmări nefaste pe care le vom suporta din cauza
tehnologiei electronice, lăsându-l pe fiecare să gândească
singur şi să judece ce este mai avantajos.
Atentie !
Ca să
rezumăm, vă reamintim că esenta temei care ne determină
să reactionăm este faptul că a fost legiferată deja desfiintarea
libertătii personale şi a vietii particulare a omului de dragul
interesului public, lucru nepermis într-o societate guvernată de legi
drepte şi într-un stat democratic. Niciodată şi pentru absolut
nici un motiv nu va fi cu putintă să fie desfiintat bunul inalienabil
al libertătii. Multi ne
concentrăm atentia asupra problemei, nu a legiferării acestui fapt
criminal care anulează libertatea persoanei umane, ci asupra modului
concret de aplicare a legii. Aici însă trebuie să fim din nou atenti
pentru că toţi ne concentrăm interesul asupra cărtilor de
identitate, în timp ce ei, şi repet acest lucru, nu s-au angajat încă
în ce fel vor da codul unic cetătenilor. Poate prin cartea de identitate, poate printr-un
microcip implantat pe mână sau pe frunte, poate prin cartea de identitate
fiscală, pentru a-i obliga pe toţi grecii, poate prin cartea de
sănătate sau prin orice alt card care totuşi va fi electronic,
pentru a fi posibil controlul deplin al individului în tranzactiile pe care le
face prin intermediul codului său unitar personal. Repetăm: vor încerca cu orice chip să
ni-l impună. Ca să constientizăm pe deplin ce se întâmplă,
să ne reprezentăm mai clar acest subiect: cum se stie, sufletul este
superior trupului şi când iese, trupul moare. Aici, în cazul nostru, locul
sufletului îl are legiferarea urmăririi electronice a tuturor
cetătenilor. Corpul este modul de aplicare a legii în cauză.
Dacă ne ocupăm de trup, lovim în vânt, dacă însă ne
ocupăm de suflet, atunci n-o să mai avem probleme nici cu trupul.
Asadar, toţi împreună să reactionăm, făcând cunoscut
tuturor factorilor responsabili că nu acceptăm: 1. Legea 2472 / 1997
pentru culegerea şi prelucrarea datelor cu caracter personal, şi 2.
Acordul Schengen. Subliniem în acelasi timp că, de vreme ce nu s-au
angajat asupra modului în care vor da acest număr de cod de înregistrare,
este posibil să nu folosească în prima fază nici codul barat
(bar code) nici sistemele U.P.C şi E.A.N-13 şi nici numărul 666.
Până să dea fiecărui cetătean numărul unitar de cod de
înregistrare şi să-si împlinească scopul (adică
centralizarea în el şi prelucrarea în orice fel a tuturor datelor
personale şi de alt fel), acest număr poate încăpea pentru
început chiar şi pe un simplu card neelectronic pentru a fi treptat,
transferat pe un card electronic de orice formă sau pe un microcip pe care
îl vor alege la sfârsit. Să nu avem liniste şi să cădem
victime ale diversiunii, pentru că atunci când ei promit că nu
''vă vom da nici carte de identitate şi că nu va exista nici bar
code cu numărul 666", atunci vor încerca să ne acuze pe noi
toţi care protestăm că ne nelinistim pentru nimic. Trebuie
să ne focalizăm toată atentia asupra rădăcinii
problemei, care constă în legile mai sus pomenite, şi asupra modului
de aplicare al acestora prin numărul unitar de cod de înregistrare,
şi nu asupra formei în care ni se va da acest număr. Daca nu suntem
atenti vom întelege putin mai târziu că am fost amarnic înselati.
Celor putini,
care vor să impună ''de zor" acest număr poporului grec,
dacă le place atât de mult, le spunem că granitele sunt deja
deschise; să se ducă în orice tară, va accepta, şi ei
să trăiască bine şi noi... şi mai bine !
Esenta problemei este desfiintarea
libertătii noastre şi acceptarea de bunăvoie din partea
noastră a unui sistem care ne privează de libertate
Asa cum s-a
profetit cu exactitate că acela care îl va trăda pe Hristos va cere
în schimb o sumă anumită de 30 de arginti şi cum profetia s-a
împlinit literă cu literă şi nici un argint n-a lipsit, tot asa
s-a profetit că într-un anumit moment se va impune pe pământ un
asemenea sistem economic încât pentru a putea face schimburi, pentru a putea
vinde sau cumpăra sau lucra cu banii, va trebui să primesti un semn
gravat pe mână sau pe frunte, care va avea şi un element în plus: va
avea asupra sa numărul numelui Antihristului, care este 666.
Aici e nevoie de
putină atentie pentru a întelege cum trebuie să întâmpinăm
această problemă. Când, pe timpul Domnului nostru Iisus Hristos,
cineva mergea să cumpere o haină şi îi cereau treizeci de
arginti, nu lega acest lucru de profetie, pentru că cei 30 de arginti din
profetie erau legati direct de trădarea lui Mesia şi nu de
cumpărarea unei haine, de vreun împrumut sau de orice altceva. Însă
ceea ce profetia denunta nu era folosirea numărului de 30 de arginti, ci
actul în sine al trădării, care a făcut să fie
inacceptabili anumiti arginti. Chiar şi arhiereii care au acceptat
trădarea ''luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria
templului, deoarece sunt pret de sânge; şi tinând ei sfat, au
cumpărat cu ei Tarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru
aceasta s-a numit tarina aceea Tarina Sângelui, până în ziua de
astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice:
şi au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au
pretuit fiii lui Israel, şi i-au dat pe Tarina Olarului, după cum
mi-a spus mie Domnul" (Matei 27, 6-10).
Acelasi lucru se
întâmplă şi astăzi. Noi nu avem nimic cu numărul 666.
Dacă, de exemplu, cumpărăm alimente de la băcănie
şi bonul pe care ni-l dă băcanul arată 666 de drahme,
lucrul acesta nu deranjează. Dacă numărul camerei pe care o
primim la hotel este 666, din nou nu ne deranjează. De asemenea, nu ne
deranjează nici dacă numărul automobilului pe care îl
cumpărăm cuprinde în el numărul 666 (de exemplu 666733).
Întâlnirea noastră întâmplătoare cu numărul acesta nu are
absolut nici o importantă pentru noi si-l acceptăm fără
ezitare, chiar dacă unii fraţi ai nostri, dintr-o hipersensibilitate
şi cucernicie, nu vor să-l să vadă nicăieri în viata
lor personală, lucru care e problema lor personală, şi nu cred
că cineva poate să-i judece pentru această bună atitudine a
lor. Omenirea întreagă n-a avut nici o problemă cu numărul 666,
oriunde l-a întâlnit, până în deceniul sapte. Atunci a apărut în
America pentru prima dată şi a început să fie pus în aplicare un
sistem economic bazat pe folosirea unei cartele ele ctronice. Pe fiecare
cartelă exista un număr de cod al fiecărui posesor, număr
scris cu o nouă unitate de măsură şi un nou mod de
calculare, pe care-s vom explica mai departe. Cu surprindere au văzut
atunci toţi că în interiorul numărului de cod al fiecărei
persoane era cuprins numărul 666; si, bineînteles, companiile comerciale au
lansat peste tot ideea că acest număr ar anunta o nouă
epocă care va veni. Reactiile au fost puternice şi companiile
comerciale au suportat pierderi economice uriase, din cauza boicotării
produselor lor de către credinciosi. De atunci au început sistematic să
ascundă adevărul. Repetăm că noi nu avem nimic împotriva
numărului 666 în sine. Repetăm că nu-l respingem dintr-o
''bizarerie", că nu ne temem şi că nu ne poate face vreun
rău. Esenta problemei nu este numărul 666, fiindcă acest număr
este numai o caracteristică care ne e dată pentru a ne da seama
că profetia se va împlini Sfântul Ioan Teologul a pus în puzzle-ul
profetiilor încă trei piese pentru a ne fi mai usor şi mai les ne
să recunoastem ''vremurile". Prima piesă este faptul că la un moment dat cineva va impune un
sistem de schimb controlat la nivel mondial şi nimeni nu va mai fi liber
să vândă sau să cumpere dacă nu-l va accepta. Al doilea
element de recunoastere este faptul că acest sistem economic va cere ca
cei care doresc să facă tranzactii financiare să accepte pe mâna
lor dreaptă sau pe frunte un semn. A treia caracteristică este faptul
că în acest semn va fi cuprins numărul 666, care însă nu este
plasat ca un număr întâmplător, fără a avea nici o
importantă, ci, asa cum ne explică Sfântul Ioan, ca un număr al
omului Antihrist. Aceasta
deoarece adunarea cifrelor cărora le corespund literele numelui său
va da ca rezultat numărul 666. Aici trebuie să facem o distinctie:
numărul acesta pe cartea noastră de identitate pe mâna sau pe fruntea
noastră nu e numai o simplă cifră 666 pe care o întâlnim în
camera unui hotel; de la început a fost legiferat ca un număr nefast
atunci când e corelat cu cele spuse mai sus, pentru c ă e redus la
persoana Antihristului. Ca să fim mai bine întelesi, vă dăm
şi următorul exemplu: în cartea noastră de identitate avem un
număr general care ne-a fost dat: O 445566. Acest număr corespunde
persoanei noastre. În cartea noastră de identitate se arată că
suntem cetăteni greci, lucru confirmat de stampila de pe cartea de identitate,
stampilă pe care scrie: Republica Elenă. Ea este simbolul statului
nostru. Vedem asadar că stampila aceasta simplă în tus nu este un
oarecare semn albastru pe o hârtie si, de asemenea, că nu are valoarea
limitată a stampilei vreunei asociatii, de exemplu, ci că pe ea scrie
''Republica Elenă". Dacă se află pe cartea noastră de
identitate, dobândeste un rol foarte important, de vreme ce înainte de toate
confirmă însăsi identitatea noastră şi automat ne
recunoaste ca cetăteni greci; de aici rezultă că ne bucurăm
de anumite drepturi şi că în acelasi timp suntem obligati să ne
supunem legilor statului. Vedem asadar că această simplă
stampilă în tus certifică cele de mai sus şi ne face datori
fată de legile statului pe care, dacă nu le respectăm, va trebui
să suportăm consecintele de rigoare. Să revenim acum la
celălalt sistem, adică la semn (codul barat pe care-l dau şi
numărul unitar de cod de înregistrare). Il dau pentru ca oricine să
fie caracterizat (marcat) de acesta şi pentru a putea fi recunoscut prin
el. Plasarea numărului 666, asa cum am spus mai sus, este emblema
Antihristului. Când se va pune, va avea puterea pe care o are şi emblema
statului, pentru că face cunoscut faptul că posesorul său
acceptă faptul că este un supus, un rob al Antihristului căruia-i
datorează, ca şi Statului, supunere. Ceea ce reprosăm nu este
atât numărul, semnul, etc., ci însăsi acceptarea în sine de
bunăvoie din partea noastră a acestei supuneri, care s-a stabilit
să se înfăptuiască cum am spus mai înainte (semnul, numele
fiarei etc.). Prin toate acestea vrem să subliniem că nu ne
împotrivim unui număr oarecare, ci unui sistem concret care ne
desfiintează libertatea personală şi care ne fortează
să ne supunem lui, sistem care se exprimă printr-un anumit număr.
Credem că
până acum ne-am făcut destul de bine întelesi în ceea ce priveste
relatia noastră cu numărul respectiv. Unii însă, pentru că
vor să promoveze sistemul de care vorbim, evită sistematic să
mărturisească public şi deschis plasarea acestui număr,
pentru că vor avea de suportat mari pierderi economice. Dar în timp ce nu
mărturisesc, nici unul dintre ei nu neagă totuşi şi nu
dezminte. Ba, dimpotrivă, cei mai putin vicleni dintre ei spun că
este un simplu număr de cod internaţional prin intermediul căruia
computerele au fost reglate să functioneze şi pe care nu pot ei
însisi să-l schimbe.
De vreme ce unii
fraţi ai nostri n-au înteles cum este cuprins acest număr,
anexăm aici un studiu stiintific din care se pot informa toţi cei
care o doresc. Studiul n-a fost făcut de un singur specialist în electronică,
ci s-a realizat prin colaborarea foarte multor savanti electronisti din
toată Grecia şi din străinătate: profesori, ingineri
electricieni specializati în mijlocele de citire optică, specialisti
programatori si, în general, oameni de specialitate. Caracteristic este faptul
că printre cei cărora ne-am adresat nu am găsit nici unul care
să aibă o părere diferită şi să nege existenta
celor trei de 6 în sistemul UPC, dar şi EAN-13. Bineinteles, poate unii nu
vor întelege studiul prea bine datorită faptului că e specializat.
Totusi, cei care s-au ocupat cât de cât cu această problemă vor
întelege.
Încheind acest
prolog, dorim să reamintim dragostei dumneavoastră că nu ne
împotrivim numai numărului ci esentei problemei, care este abolirea
libertătii noastre şi acceptarea de bunăvoie a unui sistem care
ne privează de libertate, sistem care acum se construieste şi care în
forma sa finală va implini toate caracteristicile profetiei Sfântului Ioan
Teologul din cap. 13 al Apocalipsei şi care treptat, treptat se dezvăluie
prin evenimentele mondiale.
Identificarea
numărului 666 în codul de bare
(Hristodul
Aghioritul - Muntele Athos)
În ultimul
deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor cărti de
identitate electronice, s-au născut multe dezbateri şi s-au scris
multe texte privitoare la problemele pe care e probabil să le creeze
întrebuintarea acestor identităti. Astăzi, după votarea în
Cameră a legii despre ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu
caracter personal", subiectul revine în actualitate pentru că votarea
legii mai sus-amintite era premisa indispensabilă a emiterii
identitătilor electronice (emitere care urmează cât de curând)
şi a punerii în aplicare a acordului Schengen.
În cărtile
de identitate de tip vechi există o majusculă din alfabetul grecesc
şi un număr de serie care (împreună cu litera care-l însoteste)
este unic pentru fiecare cetătean. Numărul acesta este scris cu
caracterele arabe cunoscute (0,1, 2, 3...). însă în identitătile electronice
care urmează să fie emise, numărul unic pentru fiecare om,
numărul unitar de cod de înregistrare, pentru a putea fi recunoscut prin
citire electronică, optică, trebuie să fie reprezentat într-un
anumit sistem al codului barat (bar code). Acest cod barat poate fi reprezentat
prin linii negre, de grosime diferită, pe hârtie albă si, prin
urmare, văzut cu ochiul liber, asa cum spre exemplu sunt codurile care se
găsesc pe aproape toate alimentele şi pe multe alte produse de
folosintă zilnică. Poate fi de asemenea ''imprimat" pe
bandă magnetică, asa cum sunt cele aflate pe spatele mai tuturor
card-urilor comerciale (Eurocard, Etno-cash, Cashcard etc.); în ultimul caz,
numărul de cod nu este vizibil pentru că altfel oricine ar putea t
ranscrie foarte usor numărul care corespunde altei persoane, putându-l
folosi pentru el însusi în locul celuilalt atunci când scoate bani etc. (Pe
benzile magnetice codul barat există sub forma unor linii magnetizate
şi nemagnetizate şi citirea se face de către masini speciale.)
Să punem
acum o paranteză ca să spunem două cuvinte despre sistemele de
calculare, pentru a fi pe întelesul tuturor tot ce le vom explica în
continuare.
Scrierea
numerelor este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai
obisnuit mod de scriere a numerelor în Grecia antică era folosirea
literelor alfabetului grecesc. În acest mod litera alfa reprezenta numărul
1, litera beta reprezenta numărul 2 litera gama reprezenta numărul 3,
litera delta reprezenta numărul 4... litera iota, numărul 10, litera
kapa, numărul 20 etc. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1
foloseau simbolul I, pentru 2 - II... pentru 5 - V, pentru 10-X s.a.m.d.
Numai în secolul
al XIII-lea a început să fie folosită scrierea numerelor în sistemul
arabo-indian cu cifrele cunoscute: 0,1, 2, 3... 9, iar acesta este sistemul
zecimal de numărare, a cărui întrebuintare s-a generalizat în secolul
al XV-lea, folosindu-se de atunci pretutindeni în lume.
Din 1970 până astăzi s-au folosit
prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite de
cele pe care le stiam. Astfel,
s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru
care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele
liniilor negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt usor de citit de
către sistemele de detectare, adică de către asa-numitele
''creioane luminoase" (light pens), ale calculatoarelor electronice.
Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede
şi fără nici o greseală. Citirea cifrelor se face prin
plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină
laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe
linia neagră şi altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai
această succesiune a liniilor negre şi albe de grosime diferită
este unică pentru fiecare cifra şi constituie ''identitatea"
fiecărui număr.
Sistemele codului
barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor produse,
sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute şi cele
mai larg întrebuintate sunt U.P.C (Universal Product Code) care înseamnă
codul universal al produselor şi sistemul E.A.N-13 (European Article
Numbering) care înseamnă ''Notarea europeană a numerelor pentru
lucruri (obiecte)". Aceste două sisteme de coduri prezintă
foarte putine diferente; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează
să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi
unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de
identitate electronică.
Multi îsi
exprimă obiectiile la folosirea codului barat. Obiectiile sunt fundamental
două: prima e legată de faptul că, prin întrebuintarea acestui
număr unitar de cod de înregistrare - care va înlocui orice act public (de
ex. cartea obisnuită de identitate, permisul de conducere, pasaportul,
carnetul CEC, carnetul de sănătate etc.) - va deveni posibilă
datorită interconectării permise deja (prin legea votată de
curând 2472/1997) a arhivelor calculatoarelor electronice, urmărirea mai
tuturor activitătilor fiecărui om, chiar şi în afara Greciei. A
doua obiectie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune
că e cuprins în două elemente folosite în coduri, atât în sistemul
U.P.C cât şi în E.A.N-13.
Scopul acestui
mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se sustine,
anume că în sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666.
Sistemul
de cod European Article Numbering (EAN-13)
Cum s-a spus
şi mai înainte, în sistemul EAN-13 cât şi în sistemul foarte înrudit
cu el, UPC, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele
verticale, negre şi albe de ''lătime" diferită.
Reprezentarea numerelor în acest fel usurează mult, pentru că citirea
lor într-un mod electronic, optic, este rapidă şi se face
fără greseală.
Sistemul EAN-13
se numeste astfel pentru că numărul de cod al fiecărui lucru
este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se
scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce
celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri
(jumătăti), unul la stânga şi unul la dreapta cu caracterele
codului barat. Primele sapte cifre indică tara de provenientă şi
fabricantul obiectului (elementele 2-3 si, respectiv 4-7) în timp ce celelalte
cinci cifre din cele sase rămase indică tipul produsului. Ultima
cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă
calculatorul ''a citit" corect codul barat (vezi diagrama 1).
DIAGRAMA 1
Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărtite prin ''caracterele auxiliare" alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc şi unul la sfârsit; de aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.
Structura codului
barat EAN-13
Codul barat este
alcătuit din linii paralele întunecate de grosime diferită, între
care sunt intercalate intervale luminoase (linii luminoase), care de asemenea
au o grosime variată. Diferitele
cifre ale numerelor sistemului zecimal (0,1,2,...9) sunt reprezentate printr-o
succesiune diferită şi unică pentru fiecare cifră de
intervale (linii) negre şi albe de lătime diferită.
Această
succesiune a liniilor negre şi a intervalelor albe, din care e constituită
fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului EAN-13, are o anumită
''lătime" alcătuită din sapte unităti de lătime
standardizate (''modules"). Fiecare asemenea unitate de lătime are, conform
normelor sistemului EAN-13, o lătime de 0,33 milimetri, fiecare din cele
12 cifre fiind reprezentată cu linii negre şi albe de lătime
variată, aflate într-o succesiune diferită; aceste linii au o
lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm. Pentru reprezentarea
concretă a fiecărei cifre se folosesc patru alternante de linii negre
şi albe, fiecare linie având lătime diferită, dar cu o
lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm (vezi diagramele 2 şi 3). Se
poate face şi micsorarea şi mărirea întregii reprezentări. În primul caz însă nu e permis ca
''grosimea" modulului (module) să fie mai mică de 0,23 mm.
Pentru a face ca
să fie cât mai bine întelese cele spuse mai sus, trebuie să privim
diagrama nr.3.
DIAGRAMA 3
În această
diagramă observăm următoarele:
Fiecare
număr al codului barat se întinde pe o lătime de sapte ''unităti
de lătime standardizate" (modules). Astfel, numărul 0 (zero) din
seria A (setul A) este reprezentat în felul următor: trei ''unităti
de lătime" albe, două ''unităti de lătime" negre,
o ''unitate de lătime" albă şi una neagră -
lătime totală ''sapte unităti de lătime". Această succesiune concretă
negru-alb, de o anumită lătime, defineste cu cele patru alternante
ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeasi serie (A), pentru
numărul 2 este: două unităti de lătime albe, una
neagră, două albe, două negre.
În seria de mai
jos a aceleiasi diagrame (3, setul C) observăm o reprezentare
diferită a acelorasi numere. Numărul 0 este reprezentat astfel:
Cu putină
atentie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie (setul
C), ca şi a lui 2 şi a oricărei alte cifre din sistemul zecimal
este inversarea reprezentării aceluiasi număr din prima serie (setul
A). Cu alte cuvinte, acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie
(setul A), aceeasi cifră are un interval (linie) alb în seria de jos
(setul C); iar acolo unde are un interval (linie) alb în prima serie, are prin
corespondentă o linie neagră în ultima serie. (Codificare
inversată, vezi setul A şi setul C.)
Lucrurile sunt
însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. În aceeasi
diagramă 3 vedem trei serii orizontale (seturile A, B şi C), cu o
codificare diferită a cifrelor 0,1,2...9.
Seriile A şi
B (setul A şi setul B) se întrebuintează pentru codificarea cifrelor
din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseste pentru
codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3
şi 4a).
Prima serie
(setul A) şi ultima serie (setul C) constituie codificările cifrelor,
prin mecanismul pe care l-am explicat mai sus, acela al codificării
aceluiasi număr în două serii (setul A, setul C), prin simpla
inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc (setul B), folosite
şi ele pentru reprezentarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat,
constituie imaginile în oglindă (aici, cu alte cuvinte, se observă o
inversare a întregului număr) ale reprezentărilor seriei C (setul C).
În plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B este imaginea
inversată, imaginea în oglindă (''răsturnată" şi
''negativă") a reprezentării cifrelor din setul A. Asadar, de
exemplu, numărul 6 este reprezentat: în setul A ca 6A, în setul B ca
6B,iar în setul C ca 6C,
în timp ce
numărul 0 este reprezentat: în setul A ca 0A, în setul B ca 0B, iar în
setul C ca 0C.
Pentru toate grupele de codificare (setul
A, setul B şi setul C) fiecare unitate luminoasă de lătime
(modul) corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate
întunecată îi corespunde lui 1. În acest fel fiecare cifră a sistemului zecimal (0, 1,2... 9) este
constituită dintr-o succesiune diferită de 0 şi 1 (sistemul
binar). Asa cum se vede în diagrama 3 şi cum am explicat mai sus,
numărul 0 în setul A, reprezentat prin codul barat ca 0001101, va
corespunde în limbajul calculatorului succesiunii 0001101; numărul 4 din
setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelasi număr în
sistemul binar corespunde succesiunii 1011100 s.a.m.d. (vezi diagrama 3).
Dacă
observăm cu atentie diagrama 3, constatăm existenta unui al treilea
element caracteristic al codificării, care există în cele trei seturi
de numere (setul A, setul B şi setul C). Acest element caracteristic este
următorul: toate numerele din grupurile A şi B (setul A şi setul
C) care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul stâng al codului
barat sunt impare, încep adică de la 0 şi se termină cu 1 (de
exemplu, numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, iar în setul B se scrie
ca 0111001), în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului, care se
iau din setul C, sunt pare, încep adică de la 1 şi se termină cu
0 (astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110). Acest fapt, existenta
adică a numerelor impare, pentru calculator, în subcâmpul stâng şi a
numerelor pare în subcâmpul drept este al treilea element caracteristic al
codificării.
Caracteristicile
codificării în sistemul EAN-13 sunt următoarele:
1. Fiecare
număr este compus din 4 alternante, două negru şi două alb
(de un număr diferit de ''unităti de lătime" pentru fiecare
alternantă).
2. Se
observă fenomenul de inversare (în codificarea fiecărei cifre),
inversare care, atunci când comparăm seturile A şi C, este o
inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm seturile B şi
C este o inversare a întregului număr, sau inversare în oglindă. Când
comparăm însă seturile A şi B, observăm că inversarea
este ''răsturnată" şi ''negativă".
3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare, în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.
"Caractere
auxiliare" - Barele de sigurantă (guard bars)
În paragrafele de
mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul
EAN-13 a celor douăsprezece numere variabile (sase în subcâmpul stâng
şi sase în cel drept al codului barat). Dacă observăm însă
diagrama 1, constatăm că, în afară de reprezentarea barată
a celor 12 cifre variabile (care se schimbă de la obiect la obiect),
există şi trei caractere ''auxiliare" invariabile, care se
numesc ''bare de sigurantă" (guard bars). Aceste ''caractere"
care se prelungesc în jos se află totdeauna în aceeasi pozitie: în
marginea din stânga, în centru şi în marginea din dreapta a codului barat.
Codificarea
liniară a acestor caractere (guard bars), este
reprezentată astfel:
respectiv (diagrama 2), în timp ce în
realitate este asa:
Ultimele caractere, dacă sunt scrise în formă binară, arată astfel: 0101, 01010 şi respectiv 1010.
Aserţiunea cum că aceste caractere numite mai sus au o a doua codificare lineară şi forma corespunzătoare binară provine din observaţia că prima linie albă din partea stângă şi ultima din partea dreaptă se confundă cu marginea albă care, asa cum se vede din diagrama 2, este parte din întreaga reprezentare a codului barat şi care de aceea se numeste ''zonă linistită" (quiet zone).
Trebuie să notăm că, în conformitate cu normele codurilor barate UPC şi EAN-13, este indispensabilă existenta unei margini albe (light margin) în stânga şi în dreapta întregului reprezentat simbolic (care începe de la bara de sigurantă din stânga şi se sfârseste cu bara de sigurantă din dreapta). Marginea albă nu numai că este o parte integrantă a întregii reprezentări a codului barat, dar are şi o anumită lătime care, în sistemul EAN-13, este cel putin egală cu zece unităti de lătime (module). 0 dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părti o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă ca ele să nu fie imprimate pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este şi recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi schitele 1-5).
Si mai importantă este observaţia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 şi se termină cu 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 şi se termină cu 0. Concluzia pe care o tragem de aici este că fasciculul laser (scanner), fie miscându-se de la stânga spre dreapta, fie miscându-se invers, de la dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero ! Dacă nu există o margine albă, computerul nu poate citi codul!
Aici trebuie să observăm cum codificarea (lineară) a caracterului auxiliar din dreapta (guard bar) este codificarea liniară inversată (simplă şi în oglindă !) a caracterului auxiliar din stânga.
În ceea ce priveste caracterul auxiliar din
mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului auxiliar stâng cu cel drept.
Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului
barat, n-ar trebui să fie posibil de reprezentat nici cu grafia
stângă, nici cu cea dreaptă (inversarea celei stângi). Această reprezentare grafică a
barei de sigurantă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga şi
din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel:
Cu această ultimă formă, ''bara de sigurantă" din mijloc este citită de scanner la fel în ambele sensuri, începând întotdeauna de la intervalul alb, 0 (atât de la stânga la dreapta, cât şi de la dreapta la stânga), asa cum se întâmplă exact şi cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.
După cele spuse mai sus, pe bună
dreptate se întreabă fiecare dacă nu cumva aceste caractere auxiliare
(guard bars), asa cum sunt reprezentate prin sistemul barat şi binar,
corespund vreunui număr şi dacă da, care este acest număr. Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea
lineară este la stânga= 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea
binară corespunzătoare este 0101 şi 1010. Poate observa oricine
cu surprindere că acest ''caracter auxiliar":
1. arată
patru alternante alb-negru (două alternante negru şi două alb);
2. scrierea
caracterului auxiliar din dreapta este inversarea (simplă - ''module"
după ''module" - şi în oglindă, adică a întregului
număr) scrierii caracterului din stânga;
3. reprezentarea
sa stângă este un număr impar 0101), în timp ce cea din dreapta este
un număr par (1010).
prezintă, cu
alte cuvinte, toate caracteristicile codificării numerelor din sistemul
barat EAN-13 şi corespunde, prin urmare, unui anumit număr!
Dacă privim
diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineste toate premisele
enumerate mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 şi este singurul care
completează cele 4 altemante alb-negru (si, prin urmare, îi stabileste pe
deplin ''identitatea", fără a se confunda cu nici un alt
număr) în 4 unităti de ''lătime" (modules) succesive este
cifra 6 ! (vezi setul B
şi setul C).
Această
calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru
intervale (modules) continue, calitate pe care nici un alt număr din
sistemul barat nu o are, face posibilă identificarea şi recunoasterea
lui; celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al numărului
6, asa cum este reprezentat în seturile B şi C, sunt albe şi nu
creează o altă alternantă (negru-alb) si, prin urmare, nu
oferă nici o informatie în plus ! (Vezi diagrama 4a şi 5.) Asadar,
computerul fie că citeste 0101, fie 0000101, în ambele cazuri întelege
''identitatea" numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele
moduri de lectură, de la stânga la dreapta şi invers.
În ceea ce
priveste ''bara de sigurantă" din mijloc (''guard bar"), trebuie
să adăugăm următoarele: dacă se folosea numai un
singur set de reprezentare (lineară) a cifrelor 0,1,2... 9, n-ar fi fost
nevoie să existe şi o bară de sigurantă de mijloc. Când se
folosesc însă două sau trei seturi de numere (ca în sistemul UPC sau
EAN-13) atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc din subcâmpul stâng
şi din subcâmpul drept al codului, este indispensabilă existenta
acestei bare. Fabricatii codurilor UPC şi EAN-13, având în vedere acest
lucru, trebuie să dea un răspuns la întrebarea: de ce au optat pentru
folosirea mai multor seturi de numere, de vreme ce şi cu un singur set de
numere ar fi fost posibil să se dea aceleasi informatii pentru fiecare
produs.
Chiar fabricantii
trebuie să dea un răspuns la întrebarea de ce au ''rezervat"
tocmai această reprezentare barată pentru numărul 6, care este
singurul număr definit în întregime de patru intervale de lătime
(''modules") continue, şi nu pentru oricare alt număr, dat fiind
faptul că nu există o structură logică matematică în
reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate pentru a se asigura
prezenta celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei!
După cele
spuse până acum, dincolo de asemănarea vizuală, rezultă de
la sine concluzia că barele de sigurantă (guard bars), la începutul,
la sfârsitul şi la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 (si UPC),
sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de
nedesfăcut cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara
de sigurantă din mijloc (numărul 6), nu este indispensabilă,
dacă se folosea numai un singur set de numere !
În sfârsit,
fabricantii codurilor barate U.P.C şi E.A.N-13 sunt întrebati: de vreme ce
reprezentarea barelor de sigurantă (guard bars) creează probleme de
constiintă crestinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul
barat al acestor bare de sigurantă? Un prilej pentru a se produce
înlocuirea este cel de acum când, datorită anului 2000, devine
necesară schimbarea afisării datei pe computere.
Asadar, de ce se
va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în
sistem european a obiectelor? Acesta este respectul lor fată de persoana
umană? Aici se descoperă diferenta abisală între antropologia
crestin-ortodoxă, care vede omul ''încununat în slavă şi în
cinste" şi ''cu putin mai mic decât îngerii", şi
antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru
care omul, cel asemenea lui Dumnezeu, este un ''goim" (un animal), prin
urmare putând fi ''marcat" cu semne de nesters pe mâna lui dreaptă
sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de ''stăpânii săi".
Sfântul Sinod al
Bisericii noastre, prin circulara sa extrem de importantă, cu nr. 2626/7
aprilie 1997, cu toată responsabilitatea ne-a făcut cunoscut că:
''(...) progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost
legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr
principal de cod în această tehnologie..." Fireste că aceia care
au încredere în maica noastră Biserica n-au nevoie de dovezi în plus.
Societătile
(din străinătate) care fabrică aceste coduri, fiind puse
înaintea protestului la scară mondială al constiintelor, protest care
a apărut în presă, s-au justificat că nu pot schimba
numărul 666, pentru că: 1. reprezentarea sa barată slujeste
tehnologia asa cum nu o poate face nici un alt număr şi 2. pentru
că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul
bilioanelor de dolari.
Reprezentantii
guvernului şi ministrii, în aparitiile lor la televiziune, exprimându-si
pozitia fată de acest subiect, s-au justificat prin aceea că nevoile
tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial şi că
tara noastră nu poate fi exceptată din acest sistem.
În
legătură cu acelasi subiect, ziaristi distinsi şi obiectivi au
făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Prin aceste studii confirmă existenta celor
trei de 6 în reprezentarea barată (bar codes) a sistemelor UPC şi
EAN-13.
În plus, zeci de
deputati greci au informat în mod obiectiv publicul şi au depus în
Cameră studii importante, apartinând unor reputati oameni de stiintă
în domeniul electronicii, care explică cum anume e cuprins acest
număr în respectivele sisteme de codificare.
După
această recunoastere publică la nivel mondial, n-ar mai fi nevoie
să mai adăugăm nimic. Singurul lucru unde am socotit că
trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să
arătăm fiecăruia dispus să învete cum poate fi decodificat
acest număr mascat, ascuns în mod intentionat pentru a fi înăbusite
reactiile constiintei credinciosilor şi pentru a fi evitate urmările
economice pe care le-ar suporta societătile din cauza boicotării
produselor lor de către popoarele crestine, lucru care ar însemna pentru
ele pierderi de bilioane de dolari.
Însinuarea
metodică a numărului 666 în viata noastră
Unii spun că
nu-i deranjează dacă primesc numărul 666. Nu ne explică
dacă înteleg să-l aibă în numărul lor de telefon sau în
numărul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lămuresc dacă înteleg
să-l accepte pe vreo cartelă care le va servi la operatiunile
financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arată identificarea
lor cu cele înscrise pe această carte. În sfârsit, dacă înteleg
să-l accepte ''pe mâna lor dreaptă sau pe frunte".
În ceea ce
priveste faptul de a primi ''semnul" sau ''numărul numelui" ''pe
mâna lor dreaptă sau pe frunte" (Apocalipsa 13, 16), Sfânta
Scriptură este foarte limpede şi avertizează câ acest (simbol)
''semn" exterior echivalează cu o lepădare. Cu toate că
este un simbol exterior, are totuşi prelungiri spirituale si, ca urmare,
chinul nostru vesnic, adică iadul: ''si fumul chinului lor se suie în
vecii vecilor şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se
închină fiarei şi chipului (icoanei) ei şi oricine primeste
semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 11). În ceea ce priveste subiectul cărtii
de identitate, credem că circulara Sfântului Sinod este foarte limpede
când spune: ''Nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la
introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viata
sa". De asemenea, şi Părintele Paisie în 1987, în foaia sa cu
titlul ''Semne ale vremurilor - 666" a scris:
''Asadar, cu
toate cele spuse de mine mai înainte, putem auzi, din păcate, o
grămadă de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti
„gnostici” contemporani. De pildă, unul spune: „Eu voi primi cartea de
identitate cu 666, dar voi pune lângă ea o Cruce”, în timp ce altul zice:
„Eu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face şi o Cruce pe cap”. Tot
asa se mai pot auzi o grămadă de asemenea prostii spuse de unii care
cred că astfel se vor sfinti, în timp ce toate acestea sunt doar
amăgiri" (Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p.
191-192).
Ceea ce va trebui
să stim foarte bine este că toate au un început şi un sfârsit.
Ca să întelegeti ce dorim să vă spunem, vă vom da un
exemplu: până când să ajungă cineva să comită
păcatul desfrânării trupesti, care este un act deja împlinit, va
trece treptat prin diferite stadii. Începutul păcatului este bântuirea gândurilor necurate care loveste
mintea. Asadar, vede cineva o femeie frumoasă şi gândul îl
îndeamnă la rău. Dacă mintea omului nu nutreste o ură
neîmpăcată fată de păcat şi iubire fată de
Dumnezeu, datorită înclinaţiei sale păcătoase şi
datorită vinovătiei sale se creează înlăuntrul său
imagini ale dorintei. Dacă mintea omului ar nutri o ură
neîmpăcată fată de păcat şi ar avea iubire fată
de Dumnezeu, atunci n-ar trece la al doilea stadiu al păcatului, care este
consimţirea la ceea ce o sfătuieste gândul. Dacă omul este
înclinat înspre păcat, va consimţi, justificându-se şi considerând
că de fapt nu e nimic, plăsmuind în imaginaţia sa scene ale
săvârsirii păcatului. Asadar, ajunsă la acest punct , mintea
devine prizonieră, e înrobită si, inofensivă cum se
găseste, e târâtă şi împinsă către ultimul stadiu al
comiterii păcatului cu trupul. Fără îndoială că, în
orice stadiu s-ar afla un om, dându-si seama de slăbiciunea sa şi
luptând cu umilintă, harul lui Dumnezeu îl va acoperi şi nu-l va
lăsa să cadă.
Putem asadar să redăm schematic acest proces:
1. primul stadiu: bântuirea mintii şi sfătuirea la rău a gândului;
2. al doilea stadiu: discutia care se poartă cu gândul şi care se termină prin consimţire, iar această învoire creează în mintea omului scene ale săvârsirii păcatului;
3. al treilea stadiu: după învoirea mintii urmează comiterea păcatului, care este desfrânarea trupească.
Vedem, asadar,
că păcatul este introdus sistematic, cu metodă şi cu
viclenie în om. Cu cât mai devreme îsi dă seama mintea de insinuarea
păcatului şi îl respinge, cu atât mai usor se desface din mrejele lui
şi scapă de urmările căderilor sale. Cunoscând Ziditorul
şi Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor răului,
pentru a ne păzi de căderea în păcat, ne-a dat poruncă
să căutăm împărătia Lui, respingând fiecare gând
rău, şi a hotărât că şi căderea mintii în primul
stadiu, care este consimţirea la păcat, este păcat. De aceea
şi a spus că ''oricine văzând o femeie şi poftindu-o, deja
a şi săvârsit desfrânare cu ea în inima sa" (Matei 5, 28).
Mai apoi, şi
toţi Sfintii şi Părintii Bisericii noastre, ne-au învătat
un lucru: să oprim păcatul în primul lui stadiu, izbăvindu-ne
astfel de toate urmările lui pline de amărăciune.
Cu acest exemplu
vedem că şi în privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care
vor să-l impună oamenilor, condusi de experienta tatălui lor
celui viclean, îl introduc metodic în viata oamenilor.
Înainte de toate
vedem că numărul 666 e promovat de organisme internaţionale, la
diferite manifestări internaţionale, la întâlnirile sportive, că
se insinuează şi apare pe firmele magazinelor, pe jucării, pe obiecte
de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.
În stadiul
initial am văzut că acest număr se introduce fără
să băgăm de seamă; iar cei ce-l promovează fac acest
lucru ca să cântărească în ce măsură avem mintea
limpede şi reactionăm, astfel încât să poată trece la alte
actiuni pe care le au pregătite. Dacă vor constata că mintea
oamenilor nu este interesată de nimic altceva în afară de ''pâine
şi de circ", vor trece încet, încet la al doilea stadiu, plasând de
acum înainte acest număr în mod vizibil în situatiile sau la
manifestările pe care le-am pomenit mai sus. Dacă vor constata din
nou că unii încep să înteleagă ce se întâmplă, vor încerca
prin organele lor fie să convingă oamenii că totul este întâmplător,
fie să ridiculizeze această temă. Cel mai important lucru este
că se vor strădui să reusească în a-i familiariza pe oameni
cu această chestiune. (De exemplu: când, mai demult, cineva fura 1.000 de
drahme, toate ziarele dezbăteau tema zile întregi; crescând însă păcatul
furtului şi ajungând astăzi să se fure miliarde, când auzim
că s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme, nu mai dăm nici o
importantă, pentru că ne-am familiarizat cu furtul de miliarde.
Âcelasi lucru se întâmplă şi cu omorul: dacă mai demult era omorât
cineva, se făcea mare vâlvă şi aveau loc mari dezbateri care
durau luni de zile. Astăzi un omor, o crimă, dacă nu trece
neobservată, se va discuta despre ea cel mult până la următorul
buletin de stiri, şi acest lucru este cel mai rău. Din păcate
însă, până la un anumit punct, au şi reusit, pentru că deja
s-a ajuns să se discute problema plasării numărului pe cartea
noastră de identitate, iar simultan se face deja reclamă la stadiul
următor, al punerii semnului pe mână sau pe frunte; din păcate,
unii încă mai spun: ''Ce ne deranjează să primim numărul
666?" si, ca şi când n-ar fi fost de ajuns, le şi
reprosează celor care luptă cu bună credintă.
Uneori, în mod
artificial, se plasează într-un mod disimulat numărul 666, ca şi
când ar fi rezultatul adunării anumitor numere. Cel mai recent exemplu îl avem în cazul
documentului public pe care au fost chemati să-l semneze toţi
politistii din Grecia. Aici am dori să explicăm că bunii nostri
politisti n-au stat să adune numerele ca să le iasă 666. Dar cei
ce au aranjat ca numărul acesta să iasă ca rezultat al unei
adunări, au sunat la telefon - desigur fără a-si spune numele -
anumiti politisti şi le-au spus: ''Vedeti, vâ fortăm să
semnaţi acest document cu 666. Dacă nu credeti, faceti adunarea şi veti constata şi
singuri". Acelasi lucru s-a întâmplat şi cu bancnota de 5.000 de
drahme şi cu atâtea altele. Ei fac acest lucru în mod intentionat şi
artificial, numai şi numai ca să ridiculizeze subiectul şi
să determine opinia publică să-i considere pe crestini ca unii
care scotocesc ca să găsească şi să vadă peste
tot numai 666. Ce realizează astfel? Pun în aplicare vechea poveste a
ciobanului cu lupul: ciob anul mincinos care striga într-una: ''Lupul la oi
!", iar lumea care alerga de fiecare dată să-l ajute; până
când, într-un sfârsit, au încetat să-l mai creadă, iar atunci când,
într-adevăr, lupul a năvălit la turmă, nimeni n-a mai
crezut strigătele de ajutor ale ciobanului. Asadar, îi provoacă pe
crestinii sensibilizati deja, care îsi dau seama de ce se întâmplă,
să protesteze, iar opinia publică să creadă că
strigă fără motiv despre ''numerele" Antihristului. Pe de
altă parte, în modul acesta, opinia publică se obisnuieste cu toate
aceste strigăte de protest şi începe deja să-i considere pe crestini
psihopati, care văd lucruri care nu există. Astfel, când se va pune
numărul acesta pe cartea de identitate, pe mână sau pe frunte, vor
spune: ''Ei, sunt cei ce văd peste tot numai 666 !", şi astfel
cercurile obscure care promovează întreaga chestiune vor reusi ca ea
să treacă aproape neobservată.
De asemenea,
constatăm deja cu totii că, de vreme ce au întârziat să dea
numărul de cod pe mână sau pe frunte, au început cunoscutul proces al
familiarizării oamenilor cu ideea. De aceea vedem că în diferite
părti ale lumii se foloseste utilizarea palmei în diferite moduri, cum s-a
întâmplat de exemplu cu marcarea de pe mână, pe care am văzut-o de
curând la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim că se
întâmplă şi în anumite cazinouri, în anumite aeroporturi sau în altă
parte, ca de pildă în Euro-Disney în Franta. Suntem deja informati că
în anumite bănci se face uz de palmă la seifurile băncii. Astfel
încearcă să-i obisnuiască pe oameni cu ideea folosirii palmei,
încât atunci când peste putin timp vor anunta că se va da numărul
unitar de cod de înregistrare, care se va afla pe mână sau pe frunte,
toată lumea nestiutoare va spune: ''Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au
întrebuintat atâtia ani acolo, acolo şi acolo... , acum e mai bine să
se dea asa, pentru că hotul nu ne va mai putea fura astfel c ard-ul".
Într-adevăr, ne temem
Unii spun
fără să se gândească prea mult: ''Si de ce ne temem?"
Amintim tuturor acestora care găsesc încontinuu ''pretexte pentru
păcatele lor" că începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu
(Psalm 110, 10), care este însă o teamă dezinteresată, izvorând
din străduinta unui suflet cucernic şi credincios, de a nu face ceva
ce nu i-ar plăcea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mâhni. În ceea ce
priveste subiectul nostru, dacă ne temem, ne temem să nu-L întristăm
pe Sfântul Duh: ''Să nu întristati Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru
care ati fost pecetluiti pentru ziua răscumpărării"
(Efeseni 4, 30), asa cum spune îndemnul Apostolului nostru. toţi cei care
protestează şi pun înainte piepturile lor arată că nu se
tem de nimeni şi merg împotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti
nici măcar nu-l pot întelege, fiindcă se tem să nu piardă
bunurile materiale de care se bucură şi care, toate, provin direct de
la cei care-si impun planurile lor antihriste.
Părintele
Porfirie, întrebat fiind de către staretul unei mânăstiri de ce n-a
spus ceva lumii despre acest subiect al cărtilor de identitate şi al
numărului 666, a dat următorul răspuns, în care e cuprins
întregul adevăr; iată cum explică părintele de ce unii
desconsideră subiectul în cauză:
''Si eu lupt
pentru această problemă, dar în mod diferit. Am constatat că
mintea omului, iubind patimile, este întunecată şi
nevăzătoare. Asadar, orice as spune, pentru că mintea aceasta a
omului e lipsită de lumină şi nu vede, fiindcă e
întunecată de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea,
toate eforturile mele constau în a-l face pe om să înteleagă că
din cauza patimilor sale e orb şi că de aceea e firesc să nu
vadă. Fac acest lucru pentru a-l îndemna pe om să-si curete sufletul
ca să poată vedea şi singur toate câte se întâmplă în
zilele noastre".
Aceasta este
astăzi o constatare obisnuită. Vedem teologi, duhovnici etc. care pe
de o parte spun ''este", iar pe de alta spun ''poate nu este",
arătând astfel, fără să se ascundă, că ei însisi
sunt lipsiti de vederea duhovnicească şi că sunt purtati şi
''dusi de valuri, purtati încoace şi încolo de orice vânt al
învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor,
spre uneltirea rătăcirii" (Efeseni 4,14). Prin această
purtare şi prin această conduită a lor, singurul lucru pe care-l
reusesc este să se expună continuu pe ei însisi şi să
dovedească în mod real că nu văd. Sfintii nostri când spuneau
''da" era ''da" şi când spuneau ''nu" era ''nu".
Adeverind acest lucru, Apostolul Pavel scrie: ''Credincios este Dumnezeu,
că n-a fost cuvântul nostru către voi da şi nu" (II
Corinteni 1, 18). Astfel, ei însisi, prin atitudinea lor, arată tuturor
celor care îi ascultă că dau atentie cuvântului Evangheliei şi
toate câte le scrie Părintele Paisie în cartea sa "Părinti
atoniti şi întâmplări din Muntele Athos": ''Dac ă cumva
cineva dintre noi, părintii egumeni, este putin nevăzător
duhovniceste, să nu cerem supunere oarbă de la călugări, ca
să nu cădem cu totii în prăpastie, asa cum scrie: „si dacă
orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă”"
(Matei 15, 14). Părintele Paisie, datorită sufletului său
purificat şi mintii sale cu totul limpezi şi curate, a văzut
toate câte se întâmplă. De aceea, foaia sa care se numeste Semne ale
vremurilor-666 (vezi Ierom. Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p.
188) scrie: ''(...) în timp semnele apar foarte limpezi; „fiara” de la
Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele în computer. Cartea de
identitate sau introducerea pecetii, ce altceva arată?". Vedem cum
toţi se ocupă numai şi numai de introducerea numărului 666
în viata noastră şi nu vorbesc deloc de lucrurile profetite care deja
se împlinesc în zilele noastre şi care sunt legate direct de promovarea
acestui sistem economic mondial. Aici nu ne vom mai ocupa de subiect. Aceia
dintre dumneavoastră care doriti să vedeti ce se întâmplă exact,
unde ne găsim şi care sunt acele lucruri despre care sufletul
curătit al părintelui Paisie spune că se văd foarte
limpede, în timp ce noi nu le vedem, vor avea posibilitatea să le
cunoască în cartea care va apărea curând şi care se numeste:
"Păziti-vă de rătăcire", carte a ieromonahului
Hristodulos Aghioritul.
Supunerea
noastră trebuie să dovedească discernâmânt
Pentru că
Domnul nostru Iisus Hristos respectă ca nimeni altul libertatea persoanei
umane şi niciodată nu ne încalcă libertatea personală, va
trebui să avem discernământul necesar în ceea ce priveste
această temă delicată pe care o analizăm mai departe,
fiindcă am văzut nelinistea unor fraţi ai nostri care, ascultând
câteodată vreun patriarh, vreun episcop sau vreun duhovnic, spunându-le
ceva ce nu consună cu traditia noastră ortodoxă, se
întreabă dacă trebuie să asculte sau nu, având în vedere că
acestia poartă un grad în ierarhia preotească.
Trebuie să
întelegem toţi foarte bine că toţi oamenii avem o calitate, pe
care bineînteles o acceptăm de bunăvoie şi în libertate: suntem
toţi robi ai Domnului nostru Hristos. şi patriarhul, şi
arhiepiscopul, şi episcopul, şi diaconul, şi
călugărul, şi mireanul, toţi suntem robi ''îndatorati"
a asculta cuvântul lui Dumnezeu. şi toţi uniti alcătuim
împreună cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar, Dumnezeu a
rânduit să fim toţi împreună uniti cu El. El să fie capul,
iar noi toţi să fim mădularele trupului, într-o unire de
nedesfăcut; adică un membru să depindă în totalitate de
celălalt, ceea ce înseamnă că dacă un singur mădular
suferă, atunci să sufere întreg trupul. Dumnezeu a rânduit ca un mădular,
despărtit de trup, să nu poată exista de unul singur; şi
acest lucru l-a făcut bunul Dumnezeu ca să ne unească cu
dragostea desăvârsită. Aducem aici un mic exemplu: patriarhul, care
este cel dintâi în ierarhia robilor Lui, nu poate săvârsi de unul singur
Taina Sfintei Euharistii, ci e nevoie oblig atoriu să fie de fată cel
putin încă un membru de rând al Bisericii; şi se arată
generozitatea lui Dumnezeu, faptul că a rânduit ca un singur mădular
să aibă absolută nevoie de celălalt şi să depindă
unul de altul. Apostolul Pavel analizează foarte bine faptul că
suntem ''trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte" (I
Cor. 12, 27).
Asadar, toţi
robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai înalt, al patriarhului,
şi până la gradul cel mai mic, al mireanului, au o singură
datorie: să se supună şi să asculte în mod absolut de
cuvântul lui Dumnezeu. Singura diferentă care există este aceea
că gradele superioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a
transmite cuvântul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, şi acest lucru
pentru că Dumnezeu, asa cum se spune: ''Nu este Dumnezeu al neorânduielii,
ci al păcii", Care voieste ''ca toate să se facă cu
cuviintă şi după rânduială" (I Corinteni 14,33,40).
Trebuie însă
să întelegem foarte bine că, în ciuda faptului că există o
ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati să fie strâns legati
şi uniti cu Capul, totusi, pentru că ei sunt robi, dar trăiesc
în libertate, în orice moment vor dori pot refuza cuvântul Domnului nostru
şi folosi propria lor judecată şi pot urma propria lor
vointă. Aici începe
problema, pentru că, în timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt
servesc propria lor vointă, făcând uz de propria lor judecată.
Să vedem ce
ne spune Domnul despre ceea ce trebuie să facem în acest caz:
Pe când Domnul
Hristos se afla pe pământ împreună cu ucenicii şi cu Apostolii
Săi, la un moment dat i-a îndemnat să fie atenti la
învătătura fariseilor; şi aceasta pentru a distinge dacă ei
caută cu adevărat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: ''Cărturarii
şi fariseii au sezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor
zice vouă, faceti-le şi păziti-le; dar după faptele lor nu
faceti, că ei zic, dar nu fac" (Matei 23, 2-3). Să vedem aici,
cu luare aminte, ce spune Hristos: ''Cărturarii şi fariseii au sezut
în scaunul lui Moise". Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut
ucenicilor Săi că scaunul pe care sezuse mai înainte proorocul Moise
şi din care învăta poporul cuvântul lui Dumnezeu ca reprezentant al
Lui îl luaseră acum cărturarii şi fariseii, oameni plini de
ipocrizie. Cu toate că scaunul şi l-au însusit oameni plini de
patimi, Hristos nu îi îndeamnă totuşi pe ucenicii Săi şi
nici poporul să plece de lângă acest fel de învătători
şi nici nu-i îndeamnă să nu-i asculte, ci îi sfătuieste în
felul următor: ''Toate câte vă vor zice vouă, faceti-le şi
păziti-le". Să fim cu luare-aminte la ceea ce le spune:
"Cele ce vă spun să păziti, să păziti!".
Vedem că Hristos Domnul nostru, pentru că ei se găsesc ierarhic
pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat poruncă să ascultăm de ce este
al lor, adică de produsul propriei lor ratiuni şi gândiri, adică
de ceea ce izvorăste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca
să-i ascultăm numai în ceea ce ne spun să păzim. Cuvântul
''a păzi" se referă la tot ceea ce Domnul ne-a spus să
împlinim sau tot ceea ce e scris în Sfânta Scriptură (sau tot ceea ce a
fost legiuit de Părintii Bisericii prin sinoadele ecumenice). Ei, asadar
au datoria de a asculta cuvântul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne îndemna
pe noi să-l păzim. Dacă ei, ca robi ai lui Dumnezeu, aflându-se
în libertate, nu vor voi să dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi
să nu dea ascultare, suportând însă toate consecintele pe care le
aduce cu sine apostazia, această neascultare şi îndepărtare a l
or de cuvântul lui Dumnezeu. Noi, fiindcă suntem datori să
ascultăm numai poruncile Domnului nostru, întrucât cei ce ne sunt
superiori ierarhic nu ne îndeamnă să păzim vreuna din poruncile
Domnului, nu suntem datori să-i ascultăm; dacă am fi datori,
cuvântul lui Dumnezeu ar spune: toate câte vi le spun vouă să le
faceti, faceti-le; adică toate câte vi le spun să le înfăptuiti,
înfăptuiti-le. Dimpotrivă, nu numai că nu trebuie să
ascultăm de părerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru
şi spune: ''Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă
Evanghelie decât aceasta pe care v-am vestit-o - să fie anatema !"
(Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care după învierea Sa i-a trimis pe
Apostoli la capătul lumii, nu le-a dat poruncă să meargă
şi să-i învete pe oameni învătături diferite, porunci
omenesti, cuvinte frumoase teologice şi povesti frumoase. Două sunt
poruncile pe care le-a dat lor, spunând: ''Drept aceea, mergând, învătati
toate neamurile, (1) botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului
şi al S fântului Duh, (si 2) învătându-le să păzească
toate câte v-am poruncit vouă" (Matei 28, 19-20). (Să luăm
aminte aici ce poruncă dă Apostolilor.)
Vedem, asadar,
că cea dintâi poruncă este de a-i boteza pe credinciosi, pentru a se
sălăslui Dumnezeu însusi în cei botezati şi că cea de-a
doua este de a-i îndemna pe credinciosi să păzească toate câte
El a dat poruncă să fie păzite.
Prin urmare,
Sfintii Apostoli şi apoi urmasii lor, patriarhii, episcopii, preotii,
teologii şi asa mai departe, nu pot să-i învete pe oameni ceea ce le
spun propriile lor gânduri că e corect sau ceea ce ei însisi cred că
trebuie să facem în fiecare situatie. Fie cineva patriarh, arhiepiscop,
duhovnic, preot, diacon, călugăr sau mirean, este obligat să ne
transmită cuvântul lui Dumnezeu, sfătuindu-ne anume să
păzim poruncile Domnului nostru: ''Căci nu ne propovăduim pe noi
însine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi însine suntem slugile voastre,
pentru Iisus" (II Corinteni 4, 5).
Asa trebuie
să avem o ascultare plină de discernământ,la care putem ajunge
numai prin umilintă adevărată. De asemenea, trebuie ca toţi
robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au în ierarhie prin iconomia
lui Dumnezeu, să fie uniti prin ascultare cu Capul Bisericii, Care este
Domnul Iisus, pentru că, dacă un singur mădular e tăiat,
acest fapt aduce ''neorânduială" în tot trupul, iar acest membru va
da socoteală pentru dezordinea pe care o va crea.
Terminând
cuvântul Său, Domnul a spus: ''Dar după faptele lor nu faceti,
că ei zic, dar nu fac" (Matei 23, 3).Aici ne putem minuna de
măretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne îndeamnă să păzim
tot ce ei ne spun să păzim, nu însă să şi facem ce fac
ei, pentru că prefăcându-se, ei vor spune, dar nu vor înfăptui.
Aici Domnul nostru Hristos ne arată că nu trebuie să-i
judecăm, şi faptele lor viclene să nu devină cauză a
depărtării noastre de El; ne spune că trebuie să păzim
cu credintă ceea ce ne spun să păzim, indiferent dacă ei
însisi în esentă nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiti de
scaunul pe care sunt asezati să se prefacă, îndemnându-ne să
păzim poruncile Lui.
Deosebind acum
voi însivă adevărul, vedeti ce veti face, dacă: 1. un episcop
vă spune: ''Bunii mei copii, Domnul nostru Hristos ne-a profetit în
capitolul 13 al Apocalipsei că va veni cineva care ne va impune să
acceptăm semnul cu numărul 666 pe mână sau pe frunte. Lucrul
acesta nu trebuie să-l acceptăm, pentru că vom fi osânditi pe
veci si, ca să nu-L mâhnim pe Hristos, nu trebuie să-l acceptăm
nici pe cartea de identitate, nici pe vreun card şi nici să
votăm proiectul de lege prin care se va da puterea de a ni se impune acest
număr, pentru că asa cum e scris „oricine te sileste să mergi cu
el o milă, mergi cu el două”. 2. Un alt episcop va sustine că: ''Toate acestea sunt prostii. Nici un
număr 666 şi nici un semn exterior nu vă va vătăma. Nu
vă ocupati de asta, acceptati-l ca să vă faceti treaba şi
nu mai ascultati toţi fanaţicii şi pe toţi care văd
pretutindeni numai demoni".
Cred că din
acest exemplu fiecare dintre voi îi poate distinge pe aceia care îl iubesc
şi îi slujesc lui Dumnezeu şi care au grijă de propria
voastră mântuire, şi pe ceilalti, interesati numai ''să fie
văzuti de oameni" (Matei 6, 5) şi care vă însală,
voind să se arate buni fată de voi şi să-si justifice atitudinea
lor de apostati, de întoarcere de la Hristos, urmând să-si
trăiască viata asa cum le e lor mai bine, pentru a se sluji pe ei
însisi şi nu pentru a-L sluji pe Hristos. Pentru cei din urmă,
să nu uităm că e valabil şi ce spune Apostolul Pavel;
''Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos"
(Filipeni 2, 21).
În Ortodoxie,
nici un papă nu L-a înlocuit pe Domnul nostru Hristos prin
infailibilitatea sa. Prin urmare, dacă vedem că cineva nu caută
cele ale lui Dumnezeu, avem atâtia alti buni episcopi şi preoti etc. care
le caută pe cele ale lui Hristos şi putem să-i ascultăm pe
ei spunându-ne ce trebuie să păzim. Apostolul Pavel, într-un asemenea
caz, sfătuia asa: ''Iar de învată cineva altă
învătătură şi nu se tine de cuvintele cele
sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de
învătătura cea după dreapta credintă...
depărtează-te de unii ca acestia" (I Timotei 6, 3, 5).
Crestinii,
dându-si seama că au început să apară unul unul câte unul
''semnele", se găsesc, asa cum ne găsim noi toti, în situatia
dificilă în care se găsea şi Pilat, care în timp ce avea în fata
lui întreg Adevărul, se întreba: ''Ce este adevărul" (Ioan 18,
38). Multi fraţi ai nostri sunt nelinistiti şi se întreabă pe
bună dreptate în legătură cu multe din aceste chestiuni şi
în special cu subiectul cărtii de identitate electronice.
Într-o zi, un
grup de patru tineri discuta despre cartea de identitate şi fiecare avea
câte o părere diferită.
Asadar, spuneau:
- Eu m-am
sfătuit cu duhovnicul meu şi mi-a spus că nu trebuie să
primim cartea aceasta de identitate - a spus cel dintâi. Sigur, ca o dovadă
mi-a adus foaia părintelui Paisie.
- Mie mi-a spus
duhovnicul că sunt ''ridicole" toate aceste lucruri şi că
numai cartea de identitate nu mă poate vătăma în vreun fel, a
spus al doilea.
- Duhovnicul meu
mi-a spus că dacă primesc cartea de identitate şi pun peste ea o
cruce, n-o să-mi poate face rău, a spus al treilea tânăr.
- Eu l-am
întrebat pe duhovnicul meu şi mi-a spus că el nu se ocupă cu
Antihristul, ci cu Hristos şi m-a sfătuit să fac şi eu la
fel, a completat cel de al patrulea.
După toate acestea,
tinerii se întrebau cu nedumerire dacă ar trebui să asculte de
duhovnicul lor, şi dacă da, atunci ce se întâmplă când
duhovnicii au păreri diferite si, mai mult decât atât, cu totul contrarii
una fată de cealaltă.
Mai apoi m-au
întrebat şi pe mine şi le-am spus că fiecare trebuie să
asculte de duhovnicul lui până atunci când buna noastră maică
Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta şi va conduce lupta aceasta,
pentru că atunci se vor risipi şi norii cei întunecati.
Unii fraţi
ai nostri spun că anumiti preoti îsi exprimă, siguri de ce spun,
părerile şi că le şi publică în cărti, devenind
astfel publică diferenta de păreri, cu următorul rezultat:
dacă cineva se află în adevăr, atunci se va împărtăsi
de acest adevăr multă lume, dar dacă acesta nu se află în
adevăr, multă lume se va sminti. Biserica noastră spune că
nu o să fie cuprinsi de hătisuri şi nici nu se vor
rătăci toţi cei care vor avea grijă ca mintea lor să
fie plină de râvnă, curată şi de trezvie, cu ajutorul
Sfintelor Taine şi al ascultării duhovnicesti. Biserica noastră
iubitoare ne învată că Sfântul Duh este Unul şi că pentru
fiecare problemă are o singurâ părere şi o singură
vointă. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea bună să-i
''informeze" în legătură cu una şi aceeasi temă pe cei
patru preoti, reprezentantii Lui, pe fiecare în mod diferit. Aceasta se
datorează firesc faptului că înainte de a ne dedica pe noi însine
slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am îngrijit atât cât trebuia pentru curătirea
suf letului nostru. Dacă fiecare duhovnic si-ar fi lepădat propria
lui vointă şi propria lui părere, ne-am fi unit toţi în
Unul Hristos, Care este Adevărul cel adevărat, şi am fi
lăsat astfel harul să lucreze şi am învăta toate câte El
''ne-a poruncit". Asadar, nu trebuie să ne înstrăinăm atunci
când ne aflăm în fata unei multitudini de păreri, ci bine ar fi
să avem în vedere porunca Apostolului: ''Nu vă lăsati furati de
învătăturile străine cele de multe feluri; căci bine este
să vă întăriti prin har inima voastră" (Evrei 13, 9);
şi cât vom putea, să ne împărtăsim de Sfintele Taine, ca
să se lumineze mintea noastră ''să nu mai fim copii dusi de
valuri, purtati încoace şi în colo de orice vânt al învătăturii,
prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor spre uneltirea
rătăcirii" (EfeseniA, 14).
Până când
maica noastră Biserica, prin preacucernica ei ierarhie îsi va conduce ca
un bun păstor turma, şi credem că acest lucru se va întâmpla
curând, ''tu însă rămâi în cele ce ai învătat şi de care
esti încredintat, deoarece stii de la cine ai învătat, şi
fiindcă de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot să te
înteleptească spre mântuire, prin credinta cea întru Hristos Iisus"
(II Timotei 3, 14-15).
Cine nu
este teolog?
Într-o
revistă s-a reprodus un text publicat de o altă revistă, care,
după ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom
prezenta aici câteva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare
că sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastră. Asadar, acolo
scrie: 1. ''Trebuie să subliniem că nu sunt teologi toţi cei
care identifică Antihristul cu 666". Revista în cauză,
republicând articolul, arată că nu cunoaste şi că
dispretuieste întru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate
spunând ''că nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)" atâtia
şi atâtia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lăsat prin traditie
scrieri şi opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat în
legătură cu tema noastră; să pomenim numai câtiva: Sfântul
Efrem Sirul, Sfântul Irineu episcop al Lyonului, Sfântul Andrei episcopul Noii
Cezareei, Sfântul Ipolit papă al Romei, Sfântul Areta episcopul Noii
Cezareei şi atâtia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se
rusinează necredinciosii să spună c ă sfintii nostri ''nu
sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)"? (Noi, considerând
această necinstire adusă Sfintilor o necinstire a propriei noastre
persoane, le spunem că numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera
şi de a necinsti pe sfintii nostri şi de a se considera teologi pe ei
însisi arată în ochii tuturor căderea duhovnicească pe care au
suferit-o, potrivit cu legea duhovnicească, care spune: ''Oricine se
înaltă pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri" (Luca 18,
14). 2. Acelasi articol arată că autorul nu cunoaste absolut deloc
pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea a Sfântului
Sinod, care ca o Maică, prin circulara sa, a făcut apel şi
printre altele a explicat fiecăruia că: ''Astfel, cu durere
observăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor
electronice s-a legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste
ca număr principal de cod în respectiva tehnologie. Se spune în mod
limpede în Sfânta Carte a Apocalipsei că numărul acesta este
numă rul Antihristului... Si, prin urmare, nu e cu putintă ca un
crestin să fie indiferent atunci când constată introducerea
voită şi sistematică a acestui număr în viata sa; şi
în viata naţiunii elene, care este aproape în întregimea ei crestină
şi ortodoxă" (fragment din circulara nr. 2626/7 aprilie 1997 a
Sfântului Sinod). La sfârsit, ne întrebăm: redactorul articolului în
cauză şi revista care l-a republicat (ca pe un ''răspuns"
!), ei însisi ''au fost străini în Ierusalim şi nu cunosteau cele din
cetate" (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo biserică a lor, spunând
numai ceea ce în mod arbitrar judecă ei însisi singuri a fi corect?
Altfel, nu se explică atitudinea lor. Sfânta Comunitate de la Sfântul
Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 mărturiseste foarte
clar că: ''Fără nici o îndoială, se pregăteste terenul
pentru pecetea nesuferită, urâtă şi antihristă a lui
666". Asadar, autorul articolului şi redactorul revistei, dacă
sunt constienti de ceea ce fac, numai atât se cuvine să facă:
reconsid erându-si părerile, să le ceară iertare cititorilor
şi să se adune în jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre,
smerindu-si gândirea, care e mai degrabă trufasă, şi să
cumpănească şi să socotească bine cele spuse de
fericitul Părinte Paisie, cel care a spus şi a scris: ''Mă
uimesc ! Nu-i pun pe gânduri toate aceste fapte şi întâmplări? De ce nu pun fie un semn măcar de
întrebare la interpretările creierului lor? Dacă ajută
Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor târî şi alte suflete spre
pierzanie? Asta se întelege de la sine, pentru că este scris: ''(...) ca
să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei alesi"
(Marcu 13, 22). Vor fi dusi în rătăcire cei ce vor interpreta aceste
lucruri numai cu mintea lor".
De ce vom fi osânditi pentru semn?
În acelasi
articol amintit putem citi: ''Nici un semn nu ne va duce în iad, decât
lepădarea de Hristos şi lipsa de iubire. Fără voia
noastră liberă, nici un serrm (pecete) nu va actiona asupra
noastră nici spre mântuire, dar nici spre osândă". De asemenea
şi altii ne-au pus întrebarea: ''De ce, dacă vom avea un număr
de cod pe mână, vom fi pedepsiti şi trimisi în iad?"
Ii întrebăm
şi noi pe cei care spun că doar lepădarea de Hristos aduce
după sine osânda: dacă Domnul nostru Hristos n-ar fi spus că:
''De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui" (Matei 10, 33), ci ar fi zis:
''Chiar de vă veti lepăda de Mine în fata oamenilor, nu
contează, ajunge ca înlăuntrul vostru să nu vă
lepădaţi, căci Eu oricum tot vă voi duce în rai",
atunci ar mai fi fost lepădarea un act care să aducă osândirea?
Firesc, ne veti răspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit
acest lucru de către Legiuitor. Acelasi lucru se pare că-l spune
şi Apostolul Pavel: ''Căci fără lege, păcatul era
mort" (Romani 7, 8) şi ''unde nu este lege, nu este nici călcare
de lege" (Romani 4,15) si, de asemenea: ''prin Lege vine cunostinta
păcatului" (Romani 3, 20) (cunoastem păcatul şi devenim
constienti de el numai după ce e dată legea împotriva lui). Astfel e alungată nestiinta şi
păcătosul nu mai are putinta de a se dezvinovăti. Astfel,
acceptăm faptul că nu lep ădarea în sine este actul care aduce
pedeapsa, ci încălcarea unei porunci date de Domnul Hristos şi care a
fost rânduită să aibă urmări vesnice (Matei 25, 41-46).
Nerespectarea poruncilor are urmările' cuvenite. Pentru păzirea
acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic
despărtirea de Dumnezeu, mii şi mii de oameni si-au sacrificat viata
din iubire fierbinte pentru Hristos. toţi acestia sunt cetele de martiri
şi de mărturisitori ai credintei noastre care, dacă Domnul n-ar
fi legiuit ca urmare a lepădării osânda vesnică a iadului
şi despărtirea sufletului de Dumnezeu, poate nu si-ar mai fi jertfit
viata. Dar din dragoste pentru El, chiar dacă lepădarea n-ar fi adus
după sine osânda iadului, de El tot nu s-ar fi lepădat.
Să vedem
acum ce-a rânduit Domnul în legătură cu tema pecetii, care sunt
urmările pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile şi de ce le
vom suporta.
Domnul nostru
Hristos a spus că oricine se va lepăda de El va merge în iad şi
va fi pedepsit. Unora poate li se va părea că e aspru pentru o
simplă discutie în care ne lepădăm de El să suportăm
în consecintă caznele vesnice. De aceea îi îndemnau unii pe mucenici ca
să evite martiriul, să se lepede de Iisus în afară, dar
înlăuntrul lor să creadă în El. Mucenicii însă le-au
răspuns că sunt mai răi decât prigonitorii lor, pentru că
aceia îi lipseau de viata aceasta trecătoare, pe când acestia
încearcă să-i lipsească de viata cea vesnică.
Domnul a prezis
acum 2000 de ani că va veni cineva care va impune un sistem mondial de
negot la care, ca să participe cineva, va trebui să aibă un semn
pe mâna dreaptă sau pe frunte. Domnul a lăsat pentru motive pe care
le cunoaste prea înteleapta Lui Judecată ca: ''Cine se închină fiarei
şi chipului ei şi primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în
potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă,
înaintea sfintilor îngeri şi a Mielului. şi fumul chinului lor se suie
în vecii vecilor. şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se
închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeste semnul numelui
ei" (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explică asadar în Scriptură foarte
limpede că, dacă ne învoim cu acest sistem şi ne lăsăm
însemnaţi, urmarea acestui consimţământ va fi pedeapsa
vesnică a iadului.
Acum să
vedem din ce motiv această pecete este considerată lucrare
aducătoare de pedeapsă. Când noi, crestinii, suntem botezati şi
suntem unsi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir, chiar
dacă suntem unsi în exterior, pe trup, de către preot, această
ungere lucrează asupra sufletului nostru într-un mod tainic şi
duhovnicesc şi mijloceste pătrunderea harului Preasfântului Duh, ceea
ce înseamnă că Dumnezeu Însusi intră în noi; astfel, în mod
oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Născut, ai Domnul nostru Iisus
Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul spune: ''Untdelemnul Botezului este înteles
ca o vestire a Ungerii şi ne face pe noi unsi şi ne vesteste prin
Sfântul Duh mila lui Dumnezeu" (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta
ortodoxă, p. 446).
Vedem asadar
că prin simpla folosire exterioară a Sfântului Mir se împlineste
marea Taină în lume, se întemeiază împărătia lui Dumnezeu
înlăuntrul omului. şi asa cum Dumnezeu a lăsat prin această
simplă ungere pe dinafară cu untdelemn să se împlinească
marea Taină, să ne unim tainic cu Sine, tot El însusi a lăsat ca
prin acest semn exterior să se steargă propria Lui pecete şi să
ne despărtim pe veci de El. Vedem, de altfel, că Sfânta noastră
Biserică ne învată să facem pe trup simbolul şi semnul
Sfintei Cruci. Făcându-ne semnul Sfintei Cruci, ne apărăm ca
şi cu un zid de orice rău, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un
simbol exterior lipsit de importantă, ci are influentă duhovnicească.
şi acest mare eveniment l-a lăsat Dumnezeu să se
împlinească printr-o folosire exterioară. Vedem apoi cum Dumnezeu
porunceste profetului Moise să întindă mâinile în asa-fel încât
să formeze semnul Crucii, şi câtă vreme trupul lui formează
semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fugă, dar atunci când le
coboară, israelitii s unt învinsi. Asa cum spune Sfântul Ioan Damaschinul,
''simbolurile care se văd sunt ale unor lucruri văzute doar cu
mintea".
Să revenim
la tema noastră: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul
acceptării unui stăpân şi domn străin. Pentru că, în
timp ce Botezul şi Mirungerea se fac în numele Domnului nostru Iisus
Hristos, acest semn se leagă de numele sau de numărul numelui
Antihristului. Iar din versetul: ''Aici este întelepciunea. Cine are pricepere
să socotească numărul fiarei; căci este număr de om.
şi numărul ei este sase sute saizeci şi sase" (Apocalipsa
13, 18) vedem că nu e vorba de un simplu simbol exterior şi de un
semn gravat sau de un număr întâmplător, ci de acceptarea de
bunăvoie (pentru cei care-l acceptă) a unui stăpân străin,
a Antihristului, şi de înstrăinarea noastră automată
şi vesnică de singurul şi adevăratul nostru Domn. Dumnezeu,
asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunăvoie, acceptăm
chinul nostru vesnic, punându-ne pe noi însine în slujba diavolului şi
supunându-ne lui. Acest semn îl primeste cineva prin liberă voie; în
primul stadiu, la un anumit moment, când şi legal este consfin tit şi
intră încet, încet în viata noastră; şi în stadiul final, când
prin atitudinea noastră nepăsătoare vom lăsa să ni-l
impună şi vom ajunge în punctul culminant al unei dileme finale: ori
Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu
numărul numelui fiarei. şi atunci fiecare va face alegerea sa
potrivit cu: ''Nici o slugă nu poate să slujească la doi
stăpâni. Fiindcă
sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va tine
şi pe celălalt îl va dispretui. Nu puteti să slujiti lui
Dumnezeu şi lui mamona" (Luca 16, 13) (căci este vorba despre
mamona la modul propriu, dacă prin acest semn cineva deră la acest
sistem economic mondial).
Esential, asadar,
nu este numărul 666. Acest
număr este pur şi simplu un element în plus pentru a ne trezi. Ceea
ce nu vrea Dumnezeu de la noi este să ne învoim să revindem
diavolului libertatea pe care El ne-a dăruit-o prin sfintitul Său
sânge, răscumpărându-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi
şi nu doreşte să arătăm supunere aceluia care va
încerca să ne pună pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul
stăpânirii lui şi să ne întoarcă la epoca în care
stăpânii îsi recunosteau sclavii după tatuajul de pe trup. Redăm
mai jos un text care a apărut în ''Washington Times" din 11 octombrie
1993, sub titlul ''Tatuajul naţional de înaltă tehnologie"
şi care arată că sunt adevârate toate câte se spun:
''Este vorba de
„SmartCard”, adică de cardul inteligent pe care vrea să-l impună
presedintele Clinton. A fost fabricat de societatea „Hughes Aircraft Company”
şi oricine îl are nu-l va pierde niciodată, a spus Clinton ! E vorba
de un transponder implantat în corpul omenesc cu seringa. Ce este un
transponder? Este un nou termen tehnic format din două cuvinte: transmiter
(emitător) şi responder (receptor). Transponder-ul primeste semnale
de unde radio de la un anumit emitător, le amplifică şi le
transmite pe o altă frecventă unui receptor ! Acest microcipulet
introdus cu o seringă este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin,
cel mai fiabil, trecând toate testele cu succes şi este prin toate acestea
o foarte bună metodă de recunoastere a persoanelor, folosind unde
radio. Mărimea lui nu
depăseste mărimea unui bob de orez, şi pur şi simplu se
pune sub piele".
Care
subiect are întâietate?
Ii auzim pe multi, voind să-si
impună propria lor luptă pentru o cauză, că declară
încontinuu: ''Acest subiect de care ne ocupăm este major şi trebuie
să-i dăm întâietate !" Natural, ascultăm multe lucruri
despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mică importantă
până la cele de importantă majoră, cum este şi cel al
ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toată certitudinea este
următorul lucru: toate problemele răsar dintr-o singură
rădăcină care, acoperită de pământ rămâne
nevăzută, dar care ne face să ne despărtim, ocupându-ne
fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face să ne certăm între
noi şi să uităm astfel complet de rădăcină. Este
trist lucru să ne tulburăm, luptând împotriva tuturor acelora care
contribuie cu orice chip la ecumenism - şi contribuie rău - şi
să nu luptăm ca să smulgem rădăcina pe care,
dimpotrivă, o şi udăm şi o şi îngrăsăm. (În
cartea cu titlul "Păziti-vă de rătăcire", veti
avea posibilitdtea să cunoasteti izvorul ecumenismului şi cine bea
apă din ace st izvor ca, astfel, devenind constienti de problemă,
dacă vrem, să luptăm împotriva ei şi să o lovim la
rădăcină şi nu în ramuri. Când cineva vrea să
dărâme un zgârie-nori nu se duce la etajul 130 şi începe să
dărâme etaj cu etaj, pentru că ar muri, iar acel zgârie-nori ar
rămâne tot la locul său. Dar dacă-i va pune explozibil la
temelie, în cinci minute îsi va atinge scopul.) Aceia care ne creează
toate problemele, văzându-ne că luptăm în diverse chipuri
împotriva lor, au hotărât că, pentru a-si atinge scopul, nu
există altă solutie decât să ne aservească; şi au
găsit acest mod electronic, desăvârsit pentru puterile omenesti. Acum
judecati şi singuri, o dată ce vom deveni robii unei
''autorităti" necunoscute, vom mai putea lupta oare împotriva tuturor
celorlalte pe care vor fi avut grijă să le impună prin lege, de
vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit şi urmărit zi şi
noapte, fără odihnă. Asadar, v-ati întrebat ce ati putea face
aflând că ecumenismul este dirijat de UE în scopul convergentei religii
lor şi al diferentelor de dogmă, în perspectiva superstatului unitar,
urmând să fabrice un cetătean european unitar, fără
dezbinări născute din convingeri religioase şi fără
diferente de dogmă? Vă informăm că nu veti putea face
absolut nimic. Vom fi nevoiti să urmăm ordinele UE şi să ne
conformăm. Altfel, vom fi acuzati că suntem naţionalisti şi
că reanimăm patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit
argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public şi
naţional. Iar acordul Schengen a avut grijă să cuprindă
toate aceste cazuri în obiectivele sale. Atât am vrut să vă spunem
aici, iar cel ce voieste să priceapă, să priceapă ! Cine nu
întelege e nevoit să aibă putină răbdare şi va
întelege, numai că atunci va fi prea târziu. Lăsăm
judecătii dumneavoastră ierarhizarea problemelor şi stabilirea
prioritătii fiecărui subiect. Oricare va fi părerea dumneavoastră, o vom respecta întru totul,
după cum vom respecta prioritatea pe care o daţi subiectului de care
vă ocupati. Noi pur şi simplu dorim să întelegeti că vrem
să fiti liberi, ca să puteti lupta pentru această cauză.
Cum vom
proceda cu banii şi cum vom mânca?
Este o întrebare
pe care o putem auzi adeseori pusă de multe persoane, o întrebare care se
adresează tuturor. Unii se gândesc că vor supravietui fără
să aibă contact cu acest sistem economic, iar altii vor să
încerce să vadă, prevăzând anii grei care vor urma, dacă nu
cumva pot urma pilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înstiintat că
vor urma 7 ani de foamete şi a strâns alimente pentru a avea la nevoie. La
început putem constata că avem o strategie ''bună" ! Dar, chiar
înainte de a începe războiul cu ''turcii", ne îngrijim să avem
un loc unde să ne ascundem şi să avem ce mânca. Adică îi
ajutăm de la început pe propriii nostri dusmani, cum nu-i ajută
nimeni altcineva, spunând: ''Încercati să faceti ce vreti! Noi am luat
deja hotărârea că ne veti învinge !" De la început se vede ce
moral scăzut avem, lucru pe care nu-lîntâlneste nimeni, nici măcar la
jocurile sportive. Asa cum la baschet sportivii unei echipe, chiar şi
atunci când pierd cu diferentă de 10 puncte şi mai au 30 de secunde
până la sfârsitul m eciului, nici atunci nu depun armele.
Ca duhovnic nu
pot să-mi spun aici propria mea părere, dar sunt dator să
vă spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus să facem. Domnul Iisus
ne-a dat ca primă poruncă: ''Căutati mai întâi
împărătia lui Dumnezeu" (Matei 6, 33). Atunci când noi
arătăm ascultare şi cerem mai întâi de toate să
împărătească Hristos în sufletul, în mintea si, prin urmare,
şi în familiile noastre si, prin extindere, în orasul nostru şi în
tara noastră, atunci bunul Dumnezeu ne-a făgăduit (si nu
există nici o posibilitate să se întâmple altfel) că toate cele
de care avem nevoie ni le va da El. De aceea a spus că: ''Toate acestea se
vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). De altfel, e logic, întrucât
dorim ''să fim împărătiti" de El si, prin urmare, să
fim robii Lui. Hristosul nostru îsi ia asupra-Si să aducă tot ce are
nevoie cel care lucrează numai pentru El, mai înainte chiar ca acesta
să aibă nevoie: ''Stie dar Tatăl vostru cel ceresc că aveti
nevoie de ele" (Matei 6, 32), şi pentru aceasta a spus: ''De aceea
zic vouă: Nu vă îngrijiti pentru sufletul vostru ce veti mânca"
(Matei 6, 25). Ca să ne dea să întelegem că-L interesează
ce vom mânca, a spus: ''Priviti la păsările cerului, că nu seamănă
nici nu seceră, nici nu adună în jitnite, şi Tatăl vostru
cel ceresc le hrăneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus de ele?... Deci, nu duceti
grijă, spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom
îmbrăca. (...) Stie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveti nevoie
de ele" (Matei 6, 26-32). Trebuie, asadar, să facem ascultare
Domnului Hristos şi să vrem din toată inima noastră să
împărătească El în noi, în familia noastră, în orasul
nostru, în patria noastră şi să respingem şi să ne
împotrivim la orice altfel de împărătie care ni se impune prin patimi
înăuntrul nostru şi în chip felurit în familia noastră, în
orasul nostru, în tara noastră. Imi închipui că ati înteles ce vreau
să spun, pentru că, dacă ne vom smeri şi vom căuta
împărătia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie
să ducem grijă. Aceasta
este treaba lui Dumnezeu şi nu v a exista niciodată nici o
problemă. Profetul David adevereste, dându-ne spre pildă experienta
lui: ''Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe
cel drept părăsit, nici semintia lui cerând pâine" (Psalm 36,
25). '
Dacă nu
căutăm, fraţilor, împărătia lui Dumnezeu, şi cu
nepăsare vom lăsa să se instaureze împărătia aceluia
al cărui număr al numelui este 666, atunci, în măsura în care
suntem nepăsători, vom fi nevoiti să suportăm şi
consecintele nepăsării; astfel, de vreme ce fiecare îsi va asuma
partea de răspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii săi povara
cu neputintă de ridicat a grijii pentru sine, pentru a constata apoi
foarte limpede ceea ce până acum nu stia: ''Fără de Mine nu
puteti face nimic" (Ioan 15, 5).
Crestinii si, în
special, grecii, sunt oameni cu mare râvnă; din acest motiv nu putem nici
măcar concepe că ar fi cu putintă a-si face gânduri pentru ce
vor mânca în vremurile Antihristului, din moment ce, mai ales în perioade de
pace, oameni trăitori în lume stau de bunăvoie în fata vreunei
clădiri a vreunui lider politic şi fac greva foamei până la
moarte; şi fac acest lucru numai şi numai pentru o ideologie
lumească. Nu putem crede că acestia au idealuri (pentru care se
jertfesc) mai înalte decât cele ale crestinilor. Singura diferentă este
aceea că crestinii, atunci când se sacrifică pentru Domnul nostru
Iisus Hristos, care este Adevărul, se sacrifică cu bucurie (căci
pe cel ce fericit se dă pe sine Dumnezeu îl iubeşte...). Am putea
justifica faptul putinei credinte a unora dacă cei care se lasă
''însemnaţi" ar duce-o bine. Dimpotrivă, însă, din
Scripturi stim că loviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: ''Si fumul
chinului lor se suie în vecii vecilor. şi nu au odihnă nici ziua,
nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine
primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14,11).
Dacă acum
cineva nu doreşte să se încredinteze pe sine lui Dumnezeu, să-l
asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi, a găsit un soldat de-al
său ascuns într-un tufis şi l-aîntrebat:
- Cum te
cheamă?
- Alexandru, a
răspuns soldatul.
- şi de ce
stai aici ascuns şi înfricosat?
- Pentru că
mi-e frică de luptă.
Atunci Alexandru
cel Mare, i-a răspuns:
- Ascultă,
soldatule, ori îti schimbi numele, ori îti schimbi tactica.
Unii fraţi
ai nostri care, într-adevăr, îl iubesc pe Hristos şi sunt
hotărâti să nu adere la acest sistem economic - sistem care impune
ca, pentru a putea face cineva tranzactii economice şi operatiuni cu bani,
să primească semnul cu numărul numelui aceluia - au prevederea
să cumpere un domeniu într-o regiune îndepărtată şi să
construiască acolo o căsută, unde în anii aceia ducându-se,
nelegati de nimic, să planteze legume de grădină şi să
se întretină. Aici din nou trebuie să vă mâhnesc, trebuie
însă să întelegem precis ce va fi. De aceea va trebui să amintesc tuturor
fraţilor nostri că, pentru a nu se aplica sistemul acesta în tara
noastră, solutia e una singură: lupta. Voi explica de ce toate
măsurile de precautie nu vor avea nici o putere.
Veti fi înteles
că mai înainte încă de a se fi votat bine legile şi acordul care
permite culegerea şi prelucrarea informatiilor, au avut grijă să
se impună formularul fiscal E-9, prin care declarăm tot ce avem, unde
se află, precum şi toate bunurile noastre descrise în detaliu. Prin
urmare, în această clipă statul cunoaste cu exactitate tot ce
posedăm şi unde anume se află. În acelasi timp însă, prin
sistemul mondial de control, după cum vedeti, se impozitează absolut
orice. Pentru a se justifica detinerea oricărui bun, posesorul trebuie
să aibă veniturile corespunzătoare. Întrucât nu vom adera la
acest sistem, nu vom fi în stare să justificăm posedarea vreunui bun
mobil sau imobiliar şi nici nu vom putea face fată obligatiilor
noastre fiscale în momentul în care, asa cum a profetit şi Sfântul Cosma
al Etoliei, vor pune impozit chiar şi ''pe găini şi pe
ferestre". Astfel, chiar dacă posedăm ceva, pentru că nu
vom putea face fată obligatiilor fiscale, tot ce avem o să ni se ia.
Poate cineva va
spune: dacă n-am declarat ce posed, de unde va sti Statul că am o
casă sau un teren în cutare sau în cutare loc. Stim cu totii că e
ilegal să nu ne declarăm averea şi că se pedepseste de
lege, iar pedeapsa se aplică atunci când se constată abaterea. Mai
mult, dacă altcineva declară propriul nostru domeniu, Statul îl va
crede pe el şi nu pe noi, pentru că noi nu-l avem declarat.
Fireste că
pe măsură ce timpul va trece, legile vor deveni mai aspre, încât vom
depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea păstra nimic care să fie
al nostru, întrucât nu vom fi plătit impozitul. Asadar, în ceea ce ne
priveste, au grijă ca Statul să fie ''actionar şi asociat",
încât noi însine să nu mai putem detine nimic în mod independent.
Toate aceste
lucruri le spunem doar: 1. Ca să avem cunostintă şi să nu
ne culcăm pe o ureche crezând că putem să ne îngrijim de ziua de
mâine în felul arătat mai sus; 2. Ca să nu ne risipim în dreapta
şi în stânga, privindu-se fiecare pe sine, în timp ce ar trebui ca noi
toti, cu toate fortele noastre, să luptăm împreună ca să nu
se aplice acest sistem economic în tara noastră; 3. De vreme ce cel ce
scrie aceste lucruri personal le vede întâmplându-se, are răspunderea
personală de a-i informa pe fraţii săi încât, atunci când mai
târziu îsi vor da seama ce ne-a lovit, să nu spună: ''Uitati, nu s-a
găsit nici unul să ne spună două lucruri măcar".
Unii care ei
însisi au o problemă şi vor să se justifice şi în
afară poate vor spune că toate câte le discutăm aici sunt
ipotetice. Le răspundem că în această clipă îi şi
vedem pe unii înfăptuind anumite lucruri, dar pentru că încearcă
să pună totul la cale într-ascuns, sigur anumite lucruri trebuie
să le presupunem. Pentru că atunci când vedem pe cineva că
aruncă vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru şi le
udă cu benzină, trebuie să presupunem că o face numai
şi numai ca să dea foc casei. Acum, dacă unii dintre noi ne vor
acuza că vorbim la modul ipotetic numai pentru faptul că a pus lemne
şi a turnat benzină, dar n-a aprins şi focul, le răspundem
că trebuie să presupunem ce are de gând să facă cel
bănuit, ca să putem păzi dinainte casa fratelui nostru şi
să facem orice ne stă în putintă pentru a îndepărta lemnele
şi benzina. Pentru că, atunci când toate vor fi pregătite,
scânteia este o chestiune de secundă şi totul devine cenusă cât
nu gândesti. Asa cum atunci când cineva vede venind n ori negri şi
căzând primele picături presupune că va ploua şi
aleargă să-si ia umbrela ca să nu-l plouă, tot asa şi
noi avem poruncă de la Domnul Hristos ca, atunci când vedem aceste semne
să presupunem şi ce va urma. Domnul Hristos asa a lăsat să
purcedem, spunând: ''învătati de la smochin pilda: Când mlădita lui
se face fragedă şi odrăsleste frunze, cunoasteti că vara
este aproape. Asemenea şi voi, când veti vedea toate acestea, să
stiti că este aproape la usi" (Matei 24,32-33). În timp ce pentru
ceilalti a spus: ''Când vedeti un nor ridicându-se dinspre apus, îndată
ziceti (presupuneţi) că vine ploaie mare; şi asa este. Iar când
suflă vântul de la miazăzi, ziceti (presupuneţi) că va fi
arsită, şi asa este. Fătarnicilor ! Fata pământului şi
a cerului stiti să o deosebiti, dar vremea aceasta cum de nu o
deosebiti?" (Luca 12, 54-56).
Din această
cauză, toţi vă spunem că trebuie să luptăm acum,
pentru că şi Domnul nostru a spus: ''Trebuie să fac, până
este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine
noaptea, când nimeni nu poate să lucreze" (loan 9,4).
De aceea şi
Sfântul Sinod a explicat că: ''... nu este cu putintă ca un crestin
să fie indiferent în legătură cu introducerea voită şi
sistematică a acestui număr în viata noastră şi în viata
naţiunii elene, care este aproape în întregime crestină şi
ortodoxă". Pentru aceasta şi Sfânta Obste a Sfântului Munte a
scris că: ''Chemăm poporul grec să manifeste prin orice mijloc
legal şi democratic împotrivirea la emiterea noilor cărti de
identitate electronice şi la votarea în Cameră a modificării
legii privitoare la înscrierea religiei". şi continuă: ''Nici o
nouă lege nu poate proteja libertatea personală a cetăteanului
de tehnologia electronică contemporană ale cărei
posibilităti sunt nelimitate. Numai desfiintarea definitivă a legii
(...) va alunga toate temerile şi va potoli nelinistea vie a poporului
grec fată de iminentul „dosar electronic” general care fără nici
o îndoială va pregăti terenul şi pentru atât de urâta şi
nesuferita pecete antihristă 666. Fraţi ortodocsi crestini greci,
treziti-vă şi rămâneţi statornici şi de neclintit în
Sfânta noastră Credintă Ortodoxă şi nu vă îndoiti
că „aceasta este credinta cea care va birui în lume !”"
Pentru aceasta
şi sfintii categumeni de la mănăstirile aghiorite scriu,
atrăgându-ne atentia. De aceea şi preasfintitii episcopi, prin circularele
lor pe care le trimit mitropoliilor, îsi informează turma şi cu curaj
declară în scris că se împotrivesc acestui regim al Antihristului,
care urmează să se impună.
De asemenea,
după cum am scris şi în cartea "Urna alegerii", Parintele
Paisie a spus:
- Ascultă,
fiule, atunci când vezi că cineva îti pune foc în casă cu un chibrit,
în momentul în care focul este încă la început, îti stă la
îndemână să-l stingi cu un pahar cu apă. Dacă însă
neglijezi şi spui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferentei
şi neglijentei tale focul va creste si-ti va arde toată casa. Atunci
n-o să mai poti face nimic altceva decât să te lasi biciuit
fără milă de propria ta constiintă şi să stai
şi să-ti privesti plângând propria nenorocire.
Criza
artificială
Trebuie să
cunoasteti că nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial să
se instaureze pe fată, adică inspiratorii lui nu vor veni să ne
spună niciodată în fată: ''Vrem să vă desfiintăm
libertatea personală şi să vă punem sub un control
non-stop". Dimpotrivă, atunci popoarele s-ar ridica, şi
''ambasadorii" sistemului n-ar stii unde să se mai ascundă.
Trebuie, prin urmare, să aplice mai întâi o politică şi
să-i pună la cale introducerea, făcând într-o primă
fază ca poporul să simtă nevoia unui sistem, o nevoie însă
creată de o criză artificială. Să dăm câteva detalii:
Să luăm
spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat că dacă
mai înainte existau legi severe pentru cei ce foloseau şi vindeau droguri,
fenomenul era rar; când şi când mai auzeam de câte un narcoman. Încet,
încet însă, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate
actiunile politistilor şi astăzi am ajuns în punctul în care
traficantii de droguri sunt judecati formal şi eliberati în scurt timp,
luându-si de la capăt comertul, fără să se teamă de
nimic. Acestlucru, asa cum toţi ne dăm seama, a avut ca rezultat
faptul că o mare parte din tineretul Greciei cunoaste experienta
drogurilor. Părintii copiilor dependenti de droguri, dar şi
părintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor să sfârsească
prin a se droga sunt indignaţi de acesti traficanti care le duc copiii la
dezastru şi protestează în toate directiile, cerând să se
facă ceva pentru ca cei responsabili să fie arestati. În timp ce
cetătenii se găsesc într-un asemenea punct al disperării şi
cer stăruitor să se facă ce va pentru combaterea traficului, cu
droguri care, asa cum am spus, în mod artificial a fost adusă până la
acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a se desfiinta
şi legile care mai există şi de a se legaliza cultivarea
drogurilor, ca să poată fi liber cultivate, chiar şi în
ghiveciul de pe balcon. Ne închipuim că întelegeti acum unde ar duce,
într-o primă fază, cultivarea liberă, circulatia şi
întrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine înteles că le vor consuma tot mai multi tineri. Prin
urmare, factorii responsabili vor căuta să-i găsească pe
traficantii de droguri puternice, în timp ce deja comertul lor va fi în floare.
Pe măsură ce problema va deveni mai arzătoare, se vor întâmpla
două lucruri: vom fi din ce în ce mai disperati şi mai
indignaţi, vom cere cu disperare să se ia măsuri şi să
fie prinsi şi pedepsiti vinovatii, în timp ce, pe de altă parte, vom
asculta justificări absurde de genul: ''Nu-i putem combate pe traficantii
de droguri, pentru că nu-i putem găsi", indifere nt dacă
atelierele producătoare de droguri din Turcia sau din Scopije
lucrează nestânjenite zi şi noapte. În acest punct, criza
artificială pe care o urmăreau si-a atins scopul. Lumea a ajuns în punctul
de a cere cu disperare o solutie şi momentul ''servirii" sistemului
celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate şi a celui mai
antidemocratic a sosit. Ba
chiar sub forma de acadea. Înfătisându-ni-se drept mântuitorii nostri, ne
vor spune că trebuie să aderăm la acordul Schengen şi
să votăm o lege care să permită culegerea de informatii
şi prelucrarea lor si, de asemenea, să dăm fiecărui om un
număr de cod unitar de înregistrare care, în ultima fază, se va afla
pe mână sau pe frunte, pentru a putea în acest fel, într-o fractiune de
secundă, să localizeze infractorii prin satelit, să verifice la
bancă depunerile de bani ''murdari"; si, în acest fel, bietii
părinti care îsi văd copiii stingându-se nu mai au altă iesire
decât aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar dacă, în
conditii diferit e, nu le-ar fi plăcut) pentru că trebuie să
pună mai presus de libertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai
multi oameni preferă formula: ''Mai bine robi şi vii, decât morti
şi liberi". În mod firesc, atunci când se vor aplica toate aceste
planuri dictatoriale, să nu credeti cumva că va fi combătut
comertul cu droguri, pentru că toţi stiti foarte bine cine sunt aceia
care se găsesc în spatele traficantilor şi ce interese urmăresc
şi stiti că ceea ce îi interesează este ca popoarele să fie
narcotizate, ca să nu înteleagă foarte bine unde sunt conduse şi
să nu poată reactiona. Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem
invocăm poporul Frantei care, după ce a pătit ce am pătit
şi noi şi a fost nevoit să semneze acordul şi să fie
pus sub urmărire, a văzut cu surprindere că nu numai că
drogurile nu s-au redus, ci că, după validarea acordului şi
după suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundată de droguri
care vin din Olanda. Aici întrebăm: Oare nu cumva şi lor li s-a spus
că acordul Schengen a fost făcut pentru combaterea drogurilor şi
a criminalitătii? Credem că întelegeti până aici putin din
ritualul lor întunecat. Acum nu rămâne decât ca dumneavoastră singuri
să urmăriti toată punerea la cale a acestei crize artificiale,
la toate nivelurile vietii noastre şi dumneavoastră singuri să
constatati că este adevărat ceea ce spunem, adică: 1. mai întâi
infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai
elastice, domnind astfel fărădelegea care minimalizează
infractiunile mari, transformându-le în delicte minore; 2. vine mai apoi
constientizarea de către noi toţi a adevăratei situatii si,
astfel, vom începe să căutăm cu disperare o solutie pentru
această problemă; 3. va veni ''solutia" pe care o vor propune
''mântuitorii" nostri, într-o primă fază prin promovarea unei
cărti electronice si, în stadiul final, prin punerea la cale a
fixării codului pe mână sau pe frunte, asa cum bine scrie şi
cuviosul părinte Paisie:
''Asadar, în
spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de sigurantă
realizat pe computer, se ascunde o dictatură mondială şi robia
Antihristului (Apocalipsa 13, 16)".
Pentru a vedea
cum va arăta peisajul în ansamblu, ne vom referi la câteva cazuri unde
deja criza artificială este destul de înaintată. Furturile cer ca
solutie retragerea banilor şi adoptarea unui card electronic. Vă vom
lăsa însă să luati singuri initiativa şi să vedeti cum
se pregăteste criza artificială a cresterii numărului de furturi,
pentru că toţi trebuie să întelegem ce cântec ne cântă,
şi cum vor izbuti să ne facă să dansăm pe el.
Cresterea
comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu.
Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum şi această
problemă. Veti vedea că solutia care va fi propusă va fi
implantarea unui microcip noilor născuti încă de la nastere, pentru a
putea fi urmăriti şi pentru a nu fi pierduti. 0 mică
demonstratie ne-o fac implantând încă de pe acum microcipuri animalelor.
Astfel, sustin ei, controlează animalele fără stăpân
şi găsesc, prin satelit câinii pierduti, dar şi pe stăpânul
lor.
Combaterea
evaziunii fiscale este încă o pietricică la edificiul propagandei
lor. Vă gânditi la încărcarea impozitelor şi asa insuportabile
pe care ni le impun încontinuu, în timp ce, pe de altă parte,
protestează pe motiv că cei mai bogati nu-si plătesc impozitele.
De notat că, dacă dumneavoastră datorati 70.000 de drahme pe
care nu-i aveti, vă confiscă averea, în timp ce celor foarte bogati
însusi Statul le dăruieste datorii de miliarde, care, fireste, vă
împovărează pe dumneavoastră. Gânditi-vă la criteriile
obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de altă parte,
constatati că ne servesc acest ''plan salvator" care are drept scop
combaterea evaziunii fiscale.
Vedeti cresterea
criminalitătii. Admirati elasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o
crimă să echivaleze cu 10 ani de închisoare; şi chiar mai mult,
pe zi ce trece pedeapsa poate să se micsoreze. Asadar, cineva care are predispozitie
spre a ucide deja nici nu mai e băgat în seamă.
Cei care pun la
cale subteran planurile UE, voind să sporească şi mai mult
această criză artificială, au ales calea economiei. Din acest
motiv obligă guvernele şi le fortează să impună
''stoarcerea" economică a popoarelor lor, urmând să coboare
indicii economiei la limita pe care o doresc. Lucrul acesta are drept rezultat
faptul că tările îsi vor supune cetătenii unei menghine
economice, punându-le impozite împovărătoare, cerându-le diverse
contributii bănesti, impunând aproape dublarea criteriilor obiective
şi reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte, să
scadă într-un fel indicii economici ai tărilor şi să
crească în acelasi timp alti indici până la maximum. Multe
întreprinderi sunt nevoite să se închidă. Anul acesta s-a anuntat că se vor închide 65%
din întreprinderile mici şi mijlocii, datorită impunerii unor criteni
obiective suplimentare. Anumite întreprinderi, pentru a supravietui, sunt
nevoite să recurgă la evaziune fiscală sau să
mituiască functionarii de stat, urmând ca numai î n felul acesta
să-si regleze afacerile. Deci, când toate acestea se întâmplă la
nivelul întreprinderilor, întelegeti - cu somajul care deja domneste - ce se
întâmplă la nivel personal şi social. Începe să crească
indicele furturilor, al criminalitătii, al comertului cu prunci, adoptiile
ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea
organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierdută într-un haos
economic care deja se impune şi traversată de urmările acestei
mizerii economice, se refugiază în droguri pentru a-si uita, chiar şi
pe moment, problemele, în timp ce cu sigurantă mai înainte unii au avut
grijă să-i niveleze toate valorile şi toate idealurile.
Cresterea acestor
indici creează o destindere a coeziunii sociale. Asadar, nu este
întâmplător faptul că au ales convergenta economiilor în vederea
unificării Europei, pentru că această convergentă duce la
pauperizare, a cărei urmare naturală este devierea de la valorile
morale. Această Europă, prin acest mod nedemocratic pe care îl
impune, nu s-ar putea instaura altfel şi nu s-ar realiza decât
''strângând" prin această metodă popoarele, încât să o
considere mai degrabă salvatoarea lor, pentru că se presupune că
astfel va lua sfârsit martiriul lor. Programul UE are niste performante foarte
dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implică, având drept
urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar
şi a altora, pe care din motive de spatiu n-o să-i amintim aici.
Astfel domneste fărădelegea şi crima. Rezultatul? Poporul,
opresat de măsurile economice împovărătoare şi de
decăderea morală, va căuta cu disperare pe cineva care să-i
dea posibilitatea să respire din nou. A ceastă cerere disperată
a poporului nu va fi auzită decât atunci când disperarea sa va ajunge la
culme din cauza propriilor lui oameni politici şi din cauza măsurilor
naţionale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure îsi vor promova ''omul",
dar şi sistemul perfect de control mondial şi desfiintarea
libertătii personale, cu justificarea că aceasta e solutia pentru
scăderea indicilor criminalitătii, ai coruptiei etc, indici care din
cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte înalte.
Acordul Schengen
trebuia să fie ''servit" cu fată socială, ca un panaceu
pentru combaterea crimei şi a comertului cu droguri. Iar poporul pe
jumătate mort din cauza măsurilor împovărătoare îi va ruga
pe acestia să-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarându-le
că se predă fără conditii şi se supune acestui nou
sistem de control universal pe care îl va accepta ca necesar pentru
functionarea largă a societătii. Pe de o parte, vor da indicatii
pentru o austeritate mai mare, iar pe de altă parte ''vor servi"
acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin care vor fi acordate
facilităti numai la început şi numai în anumite cazuri şi numai
în procent de 50%, celor care optional aderă la el. Restul de 50% pe care
îl vor dărui acestora va fi răscumpărarea libertătii lor
prin desfiintarea intimitătii vietii particulare şi personale.
Fireste,
dacă am continua, ar trebui să enumerăm toate câte se pun la
cale, dar nu ne-ar ajunge tomuri întregi. De aceea, pentru că nu
subestimăm judecata şi puterea dumneavoastră de întelegere, pur
şi simplu am atins în treacăt câteva din aceste probleme; am
făcut-o ca să cunoasteti lămurit că, dacă într-o zi
veti citi în ziare sau veti auzi la televizor despre denunturi că la
pasajele pentru autovehicule, unii, întelesi cu functionarii, nu-si
plătesc taxa, municipalitatea pierzând astfel în fiecare an miliarde de
drahme, asteptati-vă ca în scurt timp să auziti că s-a
găsit şi solutia ! Aceste pasaje rutiere, se va spune, vor deveni electronice, şi în
felul acesta municipalitatea va înceta să mai piardă bani. Verificati
cu atentie intervalul de timp scurs între primul comunicat, care vă
anuntă problema, şi cel de-al doilea, în care vi se arată
solutia găsită; veti vedea ce ''inventatori" avem, care numai în
câteva zile sunt gata să instaleze pasajele electronice pentru
autovehicule ! Principala caracterist ică a acestei solutii va fi,
bineînteles, un control deplin, pentru că exercitând un control electronic
la aceste pasaje rutiere, ele vor servi totodată şi pentru culegerea
şi prelucrarea de date. La banca naţională de date se
înregistrează ora la care a trecut cutare sau cutare automobil, de exemplu
dacă a trecut pe la pasajul de la Malgaron. Dacă a trecut şi pe
la pasajul de la Katerinis, presupun că masina se îndreaptă către
Atena. Socotind timpul pe care l-a făcut pentru a străbate distanta
dintre Malgaron şi Katerinis, care, să spunem, ar fi de 20 de minute,
ajung la concluzia că viteza cu care a circulat automobilul respectiv era
de 140 de km/h. În acest caz trebuie să-i fie trimisă acasă o
citatie pentru depăsirea limitei de viteză. La pasajul de la
Shimatariou a ajuns după 8 ore, ceea ce nu e natural, dacă socotim
viteza cu care mergea la început. Încrucisând toate aceste date, se descoperă
că un alt automobil care a plecat din Atena avea aceeasi întârziere exact
între cele două pasaje rutiere. În banca de informatii descoperim
următorul element: în Karavomilo, în taverna ''To Limani" (Portul),
soferul primului automobil a plătit la masă 60.000 de drahme, lucru
care arată că de fapt a făcut cinste altora. Evident, acelora
care călătoreau în celălalt automobil, care a avut aceeasi
întârziere. Trebuie analizate aceste date din dosarul lor pentru a se constata
dacă cei care s-au întâlnit participă la o actiune comună sau pur
şi simplu dacă se potrivesc ca mod de gândire sau dacă
convingerile lor religioase şi politice sunt aceleasi etc.
Să nu ne
lăsăm păcăliti de acadea şi să încercăm
să vedem ce se ascunde în spate.
Daţi Cezarului ce-i al Cezarului
Multi oameni
politici, vrând să impună în orice chip tot ceea ce poporul nevinovat
nu doreşte, invocă chiar şi cuvântul lui Hristos care, atunci
când I s-a arătat moneda, a spus: ''Daţi Cezarului ce-i al
Cezarului" (Marcu 12, 17). Acesti politicieni se pun pe ei însisi astfel
în locul Cezarului. Avem să le spunem că trebuie să
dovedească un elementar bun simţ şi un elementar
discernământ. Bun simţ, deoarece acest punct de vedere - ''Noi suntem
Cezari şi trebuie să vă supuneţi" - nu l-a exprimat
public nici Cezar despre el însusi. Discenământul este necesar pentru că Hristos când a spus
''Daţi Cezarului ce-i al Cezarului", a spus-o având în vedere regimul
care era atunci: o monarhie totalitaristă necontrolabilă. Cezar se
declara ''dictator" şi prima lui grijă când a venit la putere a
fost să-si asigure pentru el însusi un control suprem în toate domeniile
vietii publice, astfel încât în afară să nu se observe nici o
schimbare (vezi şi Istoria Romană, de M. Rostovtzeff, ed. Papazisi,
1984). Asadar, Cezarul era şi stat, şi putere, totul şi toate.
Dacă oamenii nostri politici mărturisesc că în această
clipă avem acelasi regim, noi nu trebuie să mai spunem nimic;
această mărturisire spune de la sine totul. Discenământul
însă se află în ceea ce a spus Domnul să se dea Cezarului. Le-a
arătat moneda pe care era gravat chipul Cezarului şi le-a spus: De
vreme ce această monedă are întipărit asupra ei chipul
Cezarului, de vreme ce el a bătut-o şi el a făcut-o să
circule, daţi asadar Cezarului ce-i al Cezarului şi i-a îndemnat
să-i dea acestuia impozitele. Să nu uitam şi continuarea
cuvintelor Mântuitorului: ''(daţi) şi lui Dumnezeu ce este a lui
Dumnezeu" (Marcu 12, 17). Oricine are minte înteleaptă întelege ce-I
apartine lui Dumnezeu. Pur
şi simplu noi îi informăm pe cei ce nu stiu că toate îi apartin
lui Dumnezeu. Un lucru îl respecta chiar Dumnezeu însusi şi a rânduit ca
acesta să apartină exclusiv omului, anume libertatea sa
personală. De aceea şi Dumnezeu, chiar şi atunci când e vorba de
mântuirea noastră, nu încalcă liberul nostru arbitru. Există o
lege divină (dar şi omenească) prin care se consfinteste
libertatea fiecarei persoane, care astăzi este încălcată; ba,
mai mult, această încălcare flagrantă este consfintită
printr-un acord şi printr-o lege!
Despre istorie se
spune că ''până acum" în tara noastră Cezarul, adică
puterea, ''a fost" poporul. În baza art. 1, § 2, 3 din Constitutie se
stabileste că: temelia statului este suveranitatea populară. Toate
puterile purced de la popor, există pentru el şi pentru naţiune
şi sunt exercitate asa cum stabileste Constitutia. Prin urmare, deputatii,
ministrii, prim-ministrul, presedintele tării sunt functionarii Cezarului,
adică ai poporului, şi lor Cezarul le incredintează ducerea la
bun sfârsit a vrerilor lui, pentru aceasta plătindu-i cu propriii lui
bani. De altfel, chiar şi aceasta denumire de ''ministru" arată
că orice asemenea persoană se află ''sub lucrare",
desemnând un functionar al poporului, cineva care execută o operă pe
care i-a încredintat-o poporul.
Acum vrem să
întrebăm ce s-a întamplat. Nu cumva functionarii Cezarului, fără
să-l mai fi informat, au conspirat împotriva puterii lui şi au
schimbat stăpânul, recunoscând drept stăpân şi Cezar centrul de
putere de la Bruxelles? Astfel, dintr-o dată, Cezarul de drept (poporul)
îsi dă seama că a fost trădat şi înrobit altuia ! Si, ca
şi când n-ar fi fost de ajuns, functionarii lui au devenit din ce în ce
mai duri, numindu-l pe Cezar (poporul) când "măgari", când
''întârziati", când ''obscurantisti", când "retrograzi",
când ''fanaţici". Dar când s-au întâmplat toate acestea? Atunci când
poporul a reactionat, dându-si seama că functionarii săi îi
mărturisesc că nu mai sunt în stare să-i ducă la
îndeplinire vrerile, pentru că altii au hotărât deja pentru el
şi îi impun să se conformeze ''recomandărilor" lor.
Pe scurt, aducând
lucrurile la justa lor dimensiune, spunem că functionarii acestia trebuie
şi sunt obligati să-i dea şi Cezarului ce-i al Cezarului,
şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Astăzi însă, din
păcate, din câte vedem, acesti functionari, nesocotindu-l şi pe Cezar
şi pe Dumnezeu, vor trebui să dea socoteală şi Cezarului,
şi lui Dumnezeu, căci sunt datori amândurora.
''Rătăciti,
dacă nu cunoasteti Scripturile"
Domnul Iisus
Hristos ne-a arătat răspicat cauza pentru care rătăcim
şi care este necunoasterea Scripturilor. Când pe Sfânta noastră
Scriptură ''s-a asternut praful şi se odihnesc păianjenii"
şi singura noastră sursă de informare sunt astăzi
mijloacele de informare în masă - televiziunea, ziarele, radioul - e de la
sine înteles că rătăcim de colo-colo şi că suntem în
primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie, aproape toate
mijlocele de informare în masă - din câte se spune - slujesc interesele
economice ale stăpânilor lor. Dacă stăm putin şi studiem
şi ce spun şi programele lor, vom pricepe că în marea lor
majoritate, cu desigur, rare exceptii, se opun celor poruncite nouă de
Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfânta Scriptură şi Vietile
Sfintilor slujesc şi urmăresc cu adevărat interesul nostru
duhovnicesc şi trupesc. De aceea, trebuie ca şi noi, într-un anumit
moment, să ne îngrijim de binele nostru şi de interesul nostru
şi singuri să comparăm aceste două izvoare de mesaje
şi să ne stabil im după cum socotim mai bine cursul vietii
noastre. Cel dintâi izvor, adică Sfânta Scriptură şi Vietile
Sfintilor, are drept scop să curătească mintea noastră
nevinovată şi să o însănătosească. Celălalt
izvor are drept scop întunecarea mintii prin multimea nesfârsită de
''gunoaie" pe care i le desartă. Sigur, toţi vor întelege
odată că au devenit niste primitori de gunoaie, dar cu cât mai repede
va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atât mai putine vor fi consecintele
nefaste asupra trupului şi sufletului său şi cu atât mai putin
va fi nevoit să lupte ca să-si ''îngrijească sufletul" pe
care unii l-au transformat într-o groapa de gunoi.
În această
carte ne referim la câteva caracteristici ale unei profetii care se împlineste
în zilele noastre: există deja posibilitatea tehnologică, prin
intermediul calculatoarelor electronice, care permite exercitarea unui control
mondial. Nu e contestat de nimeni faptul ca prin acordul Schengen şi prin
legea 1472/1997 pentru prelucrarea datelor apare deja foarte limpede vointa
politică de a se impune controlul mondial şi de a fi desfiintată
viata personală. Nimeni nu poate contesta de asemenea faptul că
apare, timid la început, noul sistem economic mondial al societătii
fără bani si, desigur, chiar şi copiii stiu deja că acest
sistem economic mondial impune tuturor locuitorilor pământului să
primească numărul unitar de cod de înregistrare sub forma unui semn
gravat, sub forma cunoscutului cod barat de marcare a produselor. Că acest
număr 666 este cuprins în codul barat o mărturisesc toti, chiar
şi companiile care-l fabrică; nu neagă nici specialistii în
electronică de vreme ce numărul poate fi recunoscut vizual. Aceste
semne ne preocupă. Totuşi nu putem judeca lucrurile numai după
ele, pentru că în paralel se mai împlinesc şi alte câteva profetii,
apar şi alte câteva semne ale vremurilor şi mai importante, şi
mai caracteristice, direct legate de primele. Totusi, nici nu le vedem şi
nici nu le luăm în consideratie, şi aceasta pentru că nu
cunoastem Scripturile. Când vom vedea că se împlinesc toate profetiile vom
pricepe şi ce se întâmplă. Asa cum, de exemplu, în persoana lui
Hristos nu s-a împlinit numai profetia celor 30 de arginti, ci s-au arătat
toate celelalte semne, care au adeverit cele profetite de Sfintii Prooroci, asa
şi astăzi nu putem întelege totul, numai prin intrarea în viata
noastră a numărului sau a semnului, ci trebuie să vedem şi
celelalte lucruri mai importante care se întâmplă, pe care nu le cunoastem
şi pe care nu le vedem. În cartea noastră care va apărea în
curând şi care poartă titlul "Vedeti ca nu cumva să vă
rătăcească cineva" veti avea posibilitatea să vedeti
care erau toate acest e lucruri, întâmplări şi aceste fapte foarte
clare pe care le-a văzut sufletul curat al părintelui Paisie, lucruri
care s-au împlinit deja; atunci veti întelege şi dumneavoastră de ce
strigăm şi ne nelinistim, sigur în sensul cel bun al cuvântului.
Atunci veti vedea singuri cum decurg evenimentele şi cum, în zilele
noastre, se descoperă secretele sfârsitului lumii, rămase ascunse de
veacuri.
Să fim
atenti să nu atragem asupra noastră ocara lui Hristos care ne numeste
fătarnici pe noi toti, cei care zicem că nu vedem ce se
întâmplă: ''Tot nu întelegeti, nici nu pricepeti? Atât de învârtosată
este inima voastră? Ochi aveti şi nu vedeti, urechi aveti şi nu
auziti şi nu vă aduceti aminte?" (Marcu 8, 17-18) şi în alt
loc: ''Fătarnicilor, fata cerului stiti să o judecati, dar semnele
vremurilor nu puteti" (Matei 16, 3).
De vreme ce sunt scrise că vor veni...
Unii ne-au
întrebat: ''De vreme ce toate sunt scrise că vor veni, atunci de ce ne mai
împotrivim?"
E doar un pretext
şi o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scăzut. Le vom
pune şi noi acestora o întrebare: Hristos a spus că într-o zi vom
muri şi asupra acestui lucru nu avem nici o îndoială sau
sperantă că va fi altfel; acestea, ca şi toate celelalte pe care
ni le-a prezis, se vor împlini cu sigurantă. Asadar, pot ei să ne
spună, de vreme ce stiu că într-o bună zi vor muri, de ce nu
stau, crezând în fatalitate, asteptând moartea, ci mănâncă şi
beau, ca să trăiască? (Stim că dacă nu contribuim noi însine la mentinerea vietii
noastre, lucrul acesta este considerat sinucidere şi suntem
condamnaţi. La fel se întâmplă, metaforic vorbind, şi cu
libertatea noastră.) Cu toate că stiu că moartea este
inevitabilă, ei mănâncă, beau, petrec, adună bani,
clădesc palate, cumpără masini, cumpără terenuri
şi ogoare, creează întreprinderi şi se cheltuiesc în mii şi
mii de asemenea actiuni, în timp ce sunt convinsi că într-o bună zi
va veni moartea. De ce dar,
acum, pentru libertate, de vreme ce ni s-a spus c ă veni cineva şi ne
va lipsi de ea, nu fac absolut nici un efort şi asteaptă ca niste
fatalisti deznădăjduiti să li se pună cătuse la mâini
şi la picioare? Aceasta arată că sunt niste oameni
fără idealuri care întotdeauna vor să fie târâti de cursul
năvalnic al unui ''râu" şi care nu au nici cea mai mică
dispozitie să lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru,
râvnind numai un fotoliu comod, o masă bună, un portofel umflat.
Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a spus că va veni Antihristul,
ce înseamnă asta, fraţilor? Că trebuie să-l asteptăm
şi să-l primim cu bratele deschise? Sau că trebuie să-l
acceptăm? Cel ee ne-a spus că va veni Antihristul a spus cu durere
şi ceea ce urmează: ''Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi
voi nu mă primiti; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl
veti primi" (loan 5,43); cu durere a spus că pe acela îl vor accepta,
îl vor primi. Nu se
arată aici foarte limpede că preasfânta voie a lui Hristos nu
doreşte să-l primim pe acela? N-a spus El că, printr-un sistem
economic mondial, ei vor impune un sistem planetar de operatiuni şi
tranzactii ca nimeni ''să nu poate cumpăra sau vinde" şi
că vor da un semn oamenilor cu numărul numelui Antihristului 666?
Pentru că Hristos a prezis că vor veni, trebuie noi să
acceptăm? Dar El însusi este Cel care a rânduit asa: ''Cine se
închină fiarei şi chipului ei şi primeste semnul ei pe fruntea
lui sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu,
turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi
pucioasă, înaintea sfintilor îngeri şi a Mielului. şi fumul
chinului lor se suie în vecii vecilor. şi nu au odihnă nici ziua,
nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine
primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 9-11).
El, Care a prezis
că se vor întâmpla toate acestea, a prezis şi urmările pe care
le vor suporta toţi cei care îl vor primi pe acela şi a poruncit cum
să se poarte robii Săi: ''Aici este răbdarea sfintilor, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinta lui Iisus" (Apocalipsa
14, 12). În acest scop, pentru a nu ne rătăci, va trimite pe profetul
Ilie şi pe dreptul Enoh, ca să ne apere de rătăcire şi
să nu primim semnul.
Asadar, Domnul
nostru ne-a dat nouă, ca unora ce-I suntem robi, porunci despre ce trebuie
să facem atunci când se vor împlini toate câte le-a prezis. Trebuie, ca
unii ce suntem credinciosii Săi robi, să păzim aceste porunci,
oricare va fi cursul final al lucrurilor, pentru că ''asteptăm
învierea mortilor" când ''din nou va veni cu slavă şi va judeca
viii şi mortii". Iar
criteriul după care ne va judeca este dacă robii Săi au crezut
în El şi au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut în El şi n-au
păzit toate câte le-a poruncit. Însă a nu crede cineva şi a nu
păzi poruncile Lui arată tocmai ceea ce spune Apostolul: ''Credinta
fără de fapte moartă este" (Iacov 2, 20). Hristos ne-a
avertizat că ei vor încerca să ne înrobească, ne-a făcut
cunoscut că El ne-a eliberat ''din sclavia celuilalt ca un milostiv
şi iubitor de oameni" şi ne-a spus că stă în puterea
noastră să apreciem această libertate sau să o vindem
pentru un ''blid de linte" (sau în schimbul unor pachete Delor). De
asemenea, Apostolul Pavel, reaminti ndu-ne cele de mai sus, scrie: ''Cu pret
ati fost cumpărati. Nu
vă faceti robi oamenilor" (I Corinteni 7, 23).
''Este nevoie -
asa cum cere judecata lui Hristos - să vină smintelile." Să
băgăm bine de seamă să ne tinem departe şi să nu
participăm la acestea, pentru că asa este după cum Domnul Iisus spune:
''Vai omului aceluia prin care vor veni smintelile" (Matei 18, 6).
''Putin
aluat dospeste toată frământătura"
În chip necugetat
spun unii că în fata Parlamentului a demonstrat un mic grup de crestini
fanaţici. Prin urmare,
sustin ei, nu ne putem ocupa de o minoritate a poporului elen.
Cei cărora
le scapă asemenea cuvinte, dacă mai sunt şi politicieni,
arată tuturor limpede că nu sunt inspirati de un spirit democratic,
pentru că trăsătura caracteristică a unei societăti
guvernate de legi drepte este nu numai respectarea drepturilor şi a
libertătilor unei minorităti, ci a fiecărui cetătean în
parte. Consfintirea libertătii fiecărui cetătean este o
obligatie prioritară a unei democratii adevărate, pentru că nu e
posibil ca libertatea noastră personală să fie rânduită de
vointa celor multi. Ea este
un bun inalienabil, care nu se supune logicii lui ''50% + l". Le reamintim
oamenilor nostri politici că şi în Politehnică o mână de
studenti s-au încuiat înăuntru şi au protestat; şi atunci
mijloacele de informare în masă şi dictatorii au spus că e vorba
de o mână de ''dandy-boys", de ''golani" şi de
''fanaţici anarhisti". Am putut vedea însă atunci că acesti
studenti au fost cei putini care si-au lăsat inima să vorbească
şi care au ridicat micul lor glas împotriva regimului totalitarist al
tancurilo r. Am văzut şi mai departe că în spatele lor, chiar
dacă de teama armelor nu îndrăznise să vorbească până
atunci, se afla totuşi toată Grecia, care în cele din urmă a
coborât pe străzi şi astfel a început căderea regimului. Apoi,
cei care ne conduc astăzi i-au declarat eroi pe toţi acei
''dandy-boys" şi ''golani", stabilind prin lege să se
instituie sărbătoarea Politehnicii.
Trebuie să
mărturisim că şi astăzi, datorită putinilor
''fanaţici", poporul grec află ce i se pregăteste. Dacă acesti putini n-ar fi strigat la
noi, cei multi, s-ar fi adeverit zicala antică: ''Am fi cântat acum despre
casele noastre pârjolite". Acum însă să vedem ce înseamnă:
''Oare nu stiti că putin aluat dospeste toată
frământătura?" (I Corinteni 5, 6) şi ''Nu te teme,
turmă mică" (Luca 12, 32).
Anumite subiecte
nu se supun judecătii majoritătii, dar se iau în consideratie foarte
serios consecintele negative pe care le suportă minoritatea. De exemplu,
dacă o societate farmaceutică pune în circulatie un medicament
împotriva durerii de cap şi dacă acest medicament foloseste unor
milioane de oameni, dar dacă din cauza vreunei reactii adverse 200 de
oameni mor, legea impune întreruperea circulatiei respectivului medicament.
Factorii responsabili nu spun că cei care au murit sunt o minoritate
fată de cei multi cărora medicamentul le-a făcut bine. Nu
urmează ''logica" după care ar trebui să moară
majoritatea şi abia apoi să se retragă de pe piată
medicamentul!
De asemenea,
dacă oameni de spirit invocă minoritatea ca pe o justificare, le
spunem totuşi că, sustinând un asemenea lucru, arată ce mult
s-au îndepărtat de duhul lui Hristos, pentru că El este singurul care
a dat valoare persoanei umane şi unicitătii personale a fiecărui
om. El a spus că
sufletul omenesc nu poate fi compensat cu lumea întreagă (si cu nici un
interes naţional). El ne-a arătat prin parabola Sa că lasă
majoritatea celor 99 de oi si, ca un Părinte plin de iubire, se
interesează numai de una singură. El a lăsat ca toţi
împreună să alcătuim un trup şi să fim mădulare
ale aceluiasi trup al Bisericii, încât atunci când suferă fie şi un
singur mădular, să sufere împreună cu el şi celelalte,
adică întregul trup. Domnul n-a spus dacă suferă un singur
mădular, tăiati-l şi aruncati-l şi nu-i mai daţi
importantă, pentru că e numai unul. El, dimpotrivă, a spus
că oile ascultă de glasul Său şi că oile Sale le
''chemă pe nume şi le mână afară" (loan 10, 3),
arătând interes pentru fiecare oaie în parte; nu le consideră
turmă (obiecte sau produse), asa cum vor unii astăzi să ne
facă să fim. Foarte frumos, şi Apostolul Pavel arată
că de multe ori Dumnezeu nu este de acord cu majoritatea, de aceea şi
zice: ''Dar cei mai multi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci
au căzut în pustie" (I Corinteni 10, 5-6).
Să nu
uităm nici faptul că Dumnezeu întotdeauna i-a ales pe cei putini
şi pe cei slabi, tocmai ca să-i facă de rusine pe cei puternici,
pe cei multi şi pe cei întelepti.
Având toate
acestea în vedere, dacă nu altceva, cel putin să arătăm
că avem cunostintă.
Ce putem face?
Când unii înteleg
tot ce am spus aici, dar au un moral scăzut - lucru care bineînteles nu se
potriveste nici cu a fi crestin, nici cu a fi grec - spun: ''Ei, ce putem face
noi în fata UE?" sau ''Cum putem noi să ne împotrivim acestor forte
obscure"? Aici e greseala în care am căzut noi toţi şi pe
care strămosii nostri, în situatii asemănătoare, n-au
făcut-o. În toate lucrurile ne bazăm pe ce putem face noi, dar noi nu
putem face nimic singuri fără ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu
ne cere să facem ceva, pentru că stie neputinta noastră, ci cere
numai să-I arătăm că "nu dorim ceea ce nu-I place nici
Lui şi cere să o spunem în orice mod: ''Nu !"; de aici mai
departe este treaba Lui. El ne va apăra tara în modul Său
preaîntelept. Aduceti-vă aminte cum, atunci când poporul Israel umbla
după voia lui Dumnezeu, El avea grijă să ''pună la
punct" toate popoarele care unelteau împotriva lui. Când însă Israel
a părăsit legea Sa, atunci şi cel mai mic dintre neamuri l-a
stăpânit. Apostolul Pavel ne încredintează: ''Si toate acestea li
s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise
spre povătuirea noastră, la care au ajuns sfârsiturile veacurilor. De aceea, cel căruia i se pare
că stă neclintit, să ia seama, să nu cadă" (I
Corinteni 10, 11-12). De aceea să nu vedeti problemele care se află
în fata dumneavoastră ca pe niste munti, ca astfel să deveniti
nelucrători. Datoria noastră este să arătăm buna
noastră dispozitie, anume că nu suntem de acord cu toate acestea si,
prin urmare, că nu le acceptăm. Noi, asa mici cum suntem, ne vom împlini
mica noastră datorie, şi marele Dumnezeu, Care niciodată nu ne-a
părăsit neamul, îsi va face marea Lui datorie şi va muta din loc
muntii ridicati în fata noastră, asa după cum ne-a promis:
''Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să
se plece; şi să fie cele strâmbe şi cele colturoase căi
netede. şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea,
căci gura Domnului a grăit" (Isaia 40,4-5); ''Dar tu, Israele,
sluga mea, Iacove, pe care te-am al es, sământa lui Avraam, iubitul Meu
!... Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale
pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colturi
şi ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am
lepădat; nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare,
că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îti dau tărie şi te ocrotesc
şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iată că se vor rusina
şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinsi împotriva ta;
toţi vor fi nimiciti şi vor pieri cei ce se fac vrajmasi ai tăi!
Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi
ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că eu sunt
Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta Ta şi îti zic tie: „Nu te
teme, că Eu sunt ajutorul tău !” Nu-ti fie frică, vierme al lui
Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul,
Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel. Iată, voi face din tine o
grapă cu dinti, ascutită şi nouă. Vei merge peste munti
şi îi vei preface în pulbere şi văile în pleavă mărunt
ă. Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi"
(Isaia 41,S-l6).
Asadar, dacă
vom arăta că avem credintă cât un bob de mustar, vom spune
acestui munte care se ridică în fata noastră: ''Ridică-te
şi aruncă-te în mare" (Matei 21, 21), şi asa va fi. De
asemenea, dacă nu avem credintă, atunci să avem rezerve de
răbdare, de vreme ce ''acela care are răbdare până la sfârsit,
acela se va mântui"; pentru că altfel şi stihiile naturii vor fi
împotriva noastră, din cauza necredintei noastre şi deja se pare
că au început s-o şi facă.
''În păcate te-ai născut întreg şi tu ne înveti pe noi?"
Poporul este
întru totul de acord cu toate câte le-am scris în această carte mică
şi recunoaste că strigăm numai şi numai pentru a
căpăta garantarea vietii noastre personale şi că cerem ca
orice drept, fie internaţional, fie european, fie naţional, sa
aibă drept obligatie prioritară protejarea şi respectarea
valorii omului şi stabilirea inviolabilitătii libertătii
personale, prin urmare şi a libertătii constiintei religioase, care
este inviolabilă. Unora care stau în fotolii largi, care au salarii
grăsute şi a căror slujbă nu e pusă în pericol, nu le
pasă. Singurul lucru
care-i interesează este ca, vânzând tot, să aibă ei însisi
avantaje materiale. Fără îndoială, din cauza lipsei de argumente
care să justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc într-o
luptă de exterminare, care are ca singură armă noroiul cu care
aruncă asupra tuturor acelora care spun adevărul, caracterizându-i
''fanaţici", ''apucati", ''posedaţi", ''maniaci ai
numerelor", ''parareligiosi", care se îmbogătesc informând
poporul. Mai folosesc şi multe alte asemenea sofisme (cu neputintă de
însirat aici), încercând cu orice chip să abată poporul şi
să-i vatăme gândirea. În acelasi timp, au însă grijă -
atunci când vând tot ce avem sfânt şi cuvios - să ''arunce"
publicitătii câte un scandal existent sau inexistent, pentru a
vătăma judecata opiniei publice şi să spună: ''Da,
acestia sunt cei care spun asemenea lucruri !". Datorită faptului
că suntem lipsiti de viclenie, dar şi pentru că ei detin toate
''mijloacele", reusesc, până la un anumit punct, să
smintească judecata poporului şi astfel să-l însele şi
să închidă gura tuturor celor care strigă, denuntând înselarea
poporului.
De aceea, să
cunoastem bine şi să ne asteptăm în mod sigur să
înceapă să lupte împotriva Bisericii noastre, în care vor arunca cu
noroi. Cu sigurantă, vor încerca să-i murdărească pe
toţi cei care luptă pentru drepturile bunilor nostri clerici: oameni
ai Bisericii, cetăteni de onoare, ziaristi pe deplin obiectivi. Noi
însă nu trebuie să-i credem. De ce? Pentru că încearcă să ne abată atentia, să
ne dezorienteze. Dimpotrivă, trebuie să protestăm şi
să ne aflăm alături de Biserica noastră şi
alături de oamenii care luptă pentru noi şi pentru Hristos. Iar
pentru a nu ajunge legati şi prizonierii unei superputeri, trebuie ca cei
care luptă să nu înceteze să vorbească, indiferent
dacă în viata lor personală au şi ei, ca niste oameni
păcătosi, anumite patimi şi păcate. Vom da şi un mic
exemplu, ca să întelegeti ce vrem să spunem:
Un soldat, când e
pus santinelă la granită ca să observe dusmanii care vor vrea
să intre în tabără în timp ce toţi dorm şi să
vadă când tabăra e încercuită de dusmanii care vor să-i ia
prizonieri şi să-i chinuiască pe toţi cei dinăuntru,
trebuie să strige şi să tragă câteva focuri de armă ca
să se trezească şi ceilalti soldaţi. Aceasta nu are nici o
legătură cu viata sa personală şi de aceea nu pot iesi unii
ofiteri colaborationisti să-i linistească pe soldaţi,
spunându-le: ''Nu-l ascultati, acesta este un om imoral, face bani multi din
câstiguri ilicite !" şi nu pot inventa nimic de acest fel. Ce
legătură are viata personală a soldatului, pentru care va da
socoteală numai lui Dumnezeu, cu faptul că el strigă numai ca
să scape tabăra de distrugere? De aceea, să nu fim şi noi
influentati de ce spun ofiterii colaborationisti şi să nu ne sperie
noroiul pe care îl aruncă împotriva santinelelor care, cu bună
credintă, strigă de dragul nostru. Noi să vedem numai dacă această
''gardă" strigă pentru binele nostru. Poate fi de folos
pomenirea cuvintelor lui Hristos: ''Dacă am vorbit rău, dovedeste
că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bati?"
(Ioan 18, 23), şi ''multi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe
urmă vor fi întâi" (Matei 19, 30) si, de asemenea: ''Vamesii şi
desfrânatele merg înaintea voastră în împărătia lui
Dumnezeu" (Matei 21, 31) ca şi răspunsul pe care îl dau evreii
farisei şi urmasii lor de astăzi, fiecăruia care
îndrăzneste să tragă semnalul de alarmă al epocii noastre:
''În păcate te-ai născut tu întreg, şi tu ne înveti pe
noi?" (Ioan 9, 34). Ce
ar fi trebuit adică? Orbul,
pentru că s-a născut în păcate, n-ar fi trebuit să
mărturisească că Hristos i-a deschis ochii? Noi îi punem pe
toţi acestia în fata scenei în care unii cereau ca desfrânata să fie
omorâtă cu pietre, cărora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus:
''Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra
asupra ei" (Ioan 8, 7); aceia, întelegându-si greseala, s-au
îndepărtat. Din păcate, urmasii lor de astăzi, găsindu-se
într-o stare duhovnicească şi mai rea, consideră că ei
însisi sunt fără de păcat şi în timp ce au o bârnă în
ochi, merg să scoată paiul din ochiul fratelui lor. Il arată cu
degetul pe cel ce, om fiind, poate a căzut şi el, în vreme ce ei
însisi otrăvesc în mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu
crima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri şi cu altele asemenea.
Autorul acestei
cărti mărturiseste public că în lupta personală pe care
si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fraţii săi duhovnicesti, înainte
de a o începe, n-a pus drept criteriu ceea ce va plăcea lumii.
Fără îndoială, stia că pe multi îi va multumi, pe unii îi
va nemultumi cartea sa, pentru că nu e posibil să facă exceptie
de la regulă şi tuturor să le placă ce-i place şi lui,
când, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos ''s-a făcut dezbinare în
multime pentru El" (Ioan 7, 43). Astfel, poporul îl urma pe El si-L
asculta, în timp ce stăpânii lumii Il urmăreau fără
odihnă ca să ''se agate" de vreun cuvânt şi să-I
poată izvodi o acuzatie împotrivă. şi pentru că n-au
găsit, s-au refugiat în noroi, zicând: ''că are pe Beelzebut şi
că, cu domnul dracilor alungă dracii" (Marcu 3, 22). Au găsit şi pe unii
''binevoitori" care au dat mărturie împotriva Lui ca să-L
răstignească.
Cunoscând autorul
aceste două laturi, a hotărât să nu ia nici una în consideratie;
a hotărât să nu-i asculte nici pe cei multumiti, care îl vor
lăuda pentru lupta sa ''sinceră", nici să asculte sau
să ia în consideratie amenintările, acuzatiile false şi noroiul
pe care unii încearcă să i-l arunce în fată, pentru că le
sunt atinse interese sau pentru că îi sileste invidia.
Asadar, pe cei
care îl laudă n-o să-i asculte deloc, deoarece crede cu tărie
că el însusi este un rob netrebnic care a făcut ceea ce era dator
să facă; şi nu se expune în mod nesăbuit laudelor, pentru
că îl pândeste pericolul de a-si forma o idee bună despre el însusi,
idee care ar avea ca urmare firească consecinte negative, asa cum spune
legea duhovnicească, ''că oricine se înaltă pe el însusi
(adică oricine îsi formează o bună idee despre el însusi), se va
smeri". Simte însă nevoia să multumească tuturor acelora
care sunt robi împreună cu el, care au mintea clară şi gândirea
plină de bunătate şi care, datorită dispozitiei lor curate,
pot distinge că tot ce spune nu e de la el, ci de la Hristos şi
că, datorită Lui, îi multumesc.
În ce-i priveste
pe ceilalti, care nu au o părere bună despre nimeni si, prin urmare,
nici despre scriitor, are să le spună că niciodată nu e
posibil ca un preot sau un călugăr să-si tină gura
închisă, temându-se ca nu cumva să fie acuzat, denuntat, amenintat,
sau să i se creeze alte probleme. Un preot care într-adevăr
lucrează ca un rob pentru Domnul său îsi jertfeste până şi
sufletul, urmând să-L slujească cu credintă şi să-L
mărturisească în fata oamenilor.
Autorul ar dori
să multumească şi celor care vor încerca, denuntându-l,
calomniindu-l sau acuzându-l, să-i închidă gura. şi le
multumeste, dându-si seama de starea jalnică în care se află, pentru
că de mic îl ruga el însusi pe Dumnezeu să se milostivească de
el şi să-l îndrepte din această neîngăduită stare
jalnică. Acum însă nu e singur, are ca martori pe toţi aceia
care îl acuză şi asa poate mai degrabă să-I ceara lui
Dumnezeu mila Sa, arătându-I şi atâtia ''martori". în ceea ce
priveste lucrurile de care îl acuză, a avut grijă ca el însusi, mai
înainte de toti, să şi le treacă la activ.
De asemenea,
scriitorul ar vrea să se justifice şi pentru că, prin cele ce a
scris, s-au mâhnit anumiti fraţi ai săi. În notiunea de ''lume"
sunt cuprinsi toţi oamenii, cu toate vrerile lor nenumărate. Prin
urmare, pentru că multi fraţi nu se îngrijesc să-si facă
vrerile să se unească cu acea unică vrere a lui Hristos, cu care
noi încercăm -lăsându-le la o parte pe ale noastre - să ne unim
şi să ne armonizăm, este imposibil, chiar dacă am vrea, ca
dorintele noastre să coincidă cu cele ale tuturor oamenilor, pentru
că fiecare cere altceva. Nici să vrem să-i multumim pe toţi n-ar fi cu putintă,
din cauză că vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru că
Hristos are numai o vrere, noi, toţi oamenii, putem să ne adunăm
în jurul vrerii Lui, încât şi pe El să-L multumim, dar şi între
noi să comunicăm, să ne întelegem unul cu altul şi să
ne iubim. Pe noi oricum nu ne interesează să ne plăcem nici
nouă însine, după cum este scris: dacă mi-as plăcea mie
însumi, n-as mai fi rob al lui Hristos.
De altfel, un rob
plin de bună credintă, care-L iubeşte pe Domnul său nu va
dori să aibă parte de la oameni de un tratament mai bun decât a avut
El. Domnul, voind să ne arate că drumul nostru nu este asternut cu
lauri, ne-a pregătit, spunând: ''Dacă vă urăste pe voi
lumea, să stiti că pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacă ati
fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteti
din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăste. Aduceti-vă aminte de cuvântul pe care
vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă
M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au
păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor pâzi" (loan 15,
18-20).
În anumiti
fraţi ai nostri se naste întrebarea dacă pentru toate câte le-am
scris suport presiuni sau dacă împotriva mea s-a pornit un război
pentru a mă opri. Simt nevoia să spun tuturor prietenilor cititori
că după aparitia cărtii "Urna alegerii", în care au
fost cuprinse aproape 20 de pagini cu informatii despre toate câte se vor
întâmpla, unii, nemultumiti de faptul că am început să vă
informăm, au început să dea telefoane, să trimită scrisori
şi anonime şi să-l ameninte pe scriitor că, dacă nu va
înceta să vorbească despre aceste subiecte, ''îl vor face de
râs" în mijloacele de informare în masă, spunând lumii că e un
escroc, un înselător etc. Scriitorul a primit şi o multime de alte
amenintări. Anonimii au avut grijă să-l informeze că în primul
stadiu vor aplica metoda ''aruncării cu noroi". Probe ale unor
asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Salonic
(ianuarie-februarie 1997) ca mărturii oficiale în plângerea care a fost
depusă împotriva unor necunoscuti.
Presiunile care
se exercită asupra sa pentru a fi întreruptă această lucrare de
informare a dumneavoastră, din câte se pare, provin de la factori
guvernamentali care, din păcate, colaborează cu anumite ''fete
bisericesti" şi sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era de
asteptat, aceste cercuri au fost nemultumite şi mai mult după
emisiunile de la televiziune în care publicul larg a fost informat exact despre
ce anume se întâmplă astăzi în patria noastră. Scriitorul, chiar
şi la nivel personal, suportă consecintele pomenite şi în cartea
sa "Urna alegerii", apărută în decembrie 1996 (pag. 430),
dar explică: ''Ceea ce am scris, am scris având deplina cunostintă a
tuturor consecintelor. Nu mi-a fost însă posibil să mai suport
să văd cum ne însală şi cum ne subminează".
Am rezerve
dacă să fac cunoscută iubirii dumneavoastră o parte din
aceste presiuni, sau dacă ar trebui să-mi tin gura închisă. Veti
vedea până unde au ajuns oamenii Statului care, din păcate, asa cum
ne-am informat, actionează în colaborare cu ''fete bisericesti" care
în această clipă poartă răspunderea pentru multe probleme
din cauza cărora suferă Biserica şi tara noastră. Vă
vom prezenta chiar şi documente publice falsificate care aveau drept scop
să exercite presiuni asupra noastră.
As vrea să
vă asigur pe dumneavoastră, pe toţi iubitii mei fraţi,
că nu am deloc intentia să mă opresc din a vă informa
şi în continuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastră sunt
obligat de Hristos să-mi jertfesc, dacă trebuie, şi sufletul.
Atât timp cât dumneavoastră veti dori să aflati şi să
ascultati, eu vă voi informa. Sunt numai două cazuri în care m-as
putea opri: 1. dacă văd că şi dumneavoastră nu mai
doriti să ascultati; 2. dacă va îngădui Dumnezeu ca gura mea
să se închidă pentru totdeauna.
Mă rog
călduros pentru toţi cei care-mi stati alături în această
luptă cu orice mijloc şi vă multumesc pentru ajutorul pe care
mi-l daţi, aflându-vă alături de mine. Grăitoare este o
scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc şi care, din adâncul
sufletului, îmi multumeste şi îmi recomandă să aplic sfatul:
''Caravana merge, lăsati sacalii să urle", lucru pe care îl face
şi scriitorul, indiferent dacă, personal, nu-i consideră în nici
un caz pe fraţii săi ''sacali".
Solutia
nu este să întoarcem pagina
Odată am
vizitat un cunoscut de ziua lui onomastică. M-a invitat să iau loc pe
o canapea lângă un alt musafir. Unul din oaspeti a luat de pe masă un
album mare cu fotografii de familie, s-a asezat lângă mine şi a
început să-l răsfoiască, admirând câteva clipe imortalizate din
viata stăpânului casei. Deschizând la prima pagină, a văzut o minunată fotografie de
la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia ei
bogată şi de aerul mândru al mirelui. După ce s-a săturat
să privească fotografia a mers la pagina următoare. Acolo era
cuplul de tineri căsătoriti într-un Jaguar de lux, împodobit în
exterior cu flori şi panglici. În fotografie apărea toată
măretia luxului. După ce a admirat-o şi pe aceasta a întors din
nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nuntă. Se vedea o masă
bogată, cu zeci de feluri de mâncare, de băutură şi
dulciuri. Pe fundal apăreau oaspetii care petreceau şi dansau
toţi foarte veseli.
Paginile care
cuprindeau în ele viata stăpânului casei erau întoarse de musafir una câte
una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vietii lui. Am ajuns aproape de
sfârsitul albumului de familie când, întorcând din nou pagina, oaspetele a
căzut cu privirea pe o temă cu totul diferită de cele
precedente. În fotografie
apărea un mort asezat în cosciug. Era vorba de tatăl mirelui, planul
era apropiat şi se vedea numai capul mortului, palid, înghetat,
inexpresiv, urât, înconjurat de flori care aveau rostul să risipească
înghetul mortuar. Eu, de
alături, n-am apucat să văd bine fotografia, pentru că
oaspetele, de îndată ce a văzut mortul, a întors pagina în
grabă. Am intervenit şi l-am rugat să întoarcă putin înapoi
s-o văd; mi-a răspuns:
''Vă rog
mult, pentru că mă mâhnesc asemenea lucruri, le evit. Două
minute, să termin albumul şi apoi vi-l voi da să-l răsfoiti
şi să-l cercetati cu atentie numai dumneavoastră".
M-am minunat
atunci cum în acest om realitatea mortii a creat o răscolire
sufletească şi în acelasi timp am văzut, că modul lui de a
aborda această problemă era gresit. Credea că rezolva problema
numai întorcând pagina, fără să privească înaintea lui. Era
un adorator al vietii şi voia să vadă numai evenimentele
fericite, care însă nu erau deloc sigure. Chiar şi un banal
''poate" e posibil să schimbe cursul acestor evenimente fericite.
Singurul lucru sigur pe care îl are această viată şi pe care
nici un ''poate" nu este în stare să-l schimbe este moartea. Moartea
constituie cel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential şi
cel mai fundamental. şi totusi, numai cu această problemă
esentială a vietii noastre nu vrem să ne ocupăm, sub pretextul
că acest eveniment ne creează o tulburare puternică în suflet.
Nu stim oare că va veni acea clipă, fie că o vrem, fie că
nu, în care ne vom întâlni şi cu moartea? Poate o întâlnim nu numai o
singură dată, ci de mai multe ori, pentru că o putem întâlni la
fr atele nostru, la bunica noastră, la mama noastră sau la multe alte
rude. Cum vom rezolva această problemă? Să nu mergem să-l
vedem pe tatăl nostru mort? În felul acesta nu înfruntăm nici o
situatie de viată, ci dimpotrivă, creăm alte mii de probleme ce
nu vor avea rezolvare. Solutia este să privim chestiunea în fată,
să o rezolvăm şi să nu ne mai mâhnească, ci, dacă
e posibil, chiar să ne producă bucurie. Un crestin adevărat se
exprimă pe deplin prin aceste cuvinte: ''Prăznuim omorârea mortii,
pieirea iadului şi începătura vietii vesnice şi săltând,
cântăm imnuri de slavă Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul
Dumnezeul părintilor nostri, Cel binecuvântat şi în veci
slăvit".
Unii fraţi
ai nostri - şi din păcate şi anumite fete bisericesti - se pare
că abordează în chipul amintit şi situatia apărută în
zilele noastre, de care e vorba şi în această carte. Când se
găsesc fată în fată cu ea şi trebuie să o înfrunte,
încearcă să întoarcă cu disperare pagina si-i auzim spunând cu
artă, acoperindu-si problema: ''Noi ne ocupăm cu Hristos şi nu
cu Antihristul". Arată astfel că nu pot întelege că,
ocupându-se de moarte, de fapt sunt ajutati să abordeze într-un mod corect
viata şi să o trăiască nu ca pe un vis, ci ca pe o
realitate. De fapt, nu înteleg că atunci când spun ''doresc lumina"
sau ''urăsc întunericul" e acelasi lucru şi că: ''Il iubesc
pe Hristos" sau ''îl urăsc pe Antihrist şi încerc să evit
orice are legătură cu el, pentru că nu-l vreau nici pe un simplu
card, nici pe cartea mea de identitate şi nici pe mâna mea" sunt în
acelasi spirit.
Fată de
această problemă a zilelor noastre trebuie să dovedim mult
discernământ pentru că de multe ori se întâmplă ca părinti
prea cucernici şi purtători de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris
despre acest subiect al Antihristului şi al pecetii lui, să fi avut o
atitudine diferită, dar într-un caz special. În
care anume? Atunci când un
frate are judecata mai slabă, are probleme sufletesti, pur şi simplu
este ''sufocat" de chinurile vietii sau îl macină probleme de familie
sau boli. Acesta este cazul în care părintele, cu un mare
discernământ, întrevăzând că situatia sufletească a
fratelui său nu este una care să permită ca acesta să fie
informat - pentru că la durerea lui s-ar mai adăuga o altă
durere, împovărătoare pentru măsura lui - şi având darul
şi virtutea unui asemenea discernământ, recomandă respectivului
frate să nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.
Asadar, trebuie
să avem şi noi putin discernământ. E bine să vedem cui i-a
spus părintele să nu se ocupe cu Antihristul şi în ce situatie
se găsea fratele respectiv. Autorul acestei cărti a trăit
alături de părintele Paisie multe asemenea clipe. Se întâmpla ca
părintele Paisie să împartă cu miile foaia sa cu titlul "Semne
ale vremurilor - 666" pentru a informa lumea, totuşi câtorva
fraţi răniti şi suferinzi el le recomanda să nu se ocupe de
această temă. Vedeti, părintii nostri duhovnicesti nu sunt
lipsiti de delicatete. Ca să întelegem mai bine exemplul, cu un asemenea
discernământ abordează anumiti părinti problema dacă ar
trebui sau nu să-i informeze pe anumiti fraţi ai nostri bolnavi de
cancer, care nu stiu de ce suferă, despre boala lor. Asadar, părintii
duhovnici, atunci când constată că cineva dintre cei bolnavi de
cancer este spovedit şi împărtăsit şi nu se teme de moarte,
îl informează despre boala sa şi îi spun că are cancer. Când
însă un frate nu poate accepta să i se spună că suferă
de cancer şi această informatie i-ar crea probleme în plus,
fără rezultate pozitive, ei evită s-o facă, bineînteles
fără ca acest lucru să însemne că fratele nu mai are
cancer.
Un lucru care
sigur e valabil aici este că nici un părinte purtător de
Dumnezeu nu contrazice ce spun despre însemnare alti părinti teofori care
se pronuntă asupra subiectului. E nevoie însă de mult
discernământ ca să intrăm în duhul Sfintilor. Dacă nu avem acest discernământ,
credem că cutare părinte, dacă nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluzii pot ajunge însă
numai cei care au un suflet superficial şi care sunt lipsiti de
discernământ.
Vedem, din
păcate, cum anumiti fraţi ai nostri, aflându-se în totală
necunoastere, desi nu se preocupă corect de ce se întâmplă şi nu
luptă împotriva dusmanilor credintei noastre, îi combat pe fraţii
nostri care cu suflet treaz protestează împotriva impunerii simbolurilor
anticriste şi care se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara
ei sfătuieste: ''Cu durere observăm că progresul civilizatiei în
domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de
numărul 666, care este folosit ca număr principal de cod în
această tehnologie. Numărul acesta este pomenit limpede în sfânta
carte a Apocalipsei drept numărul Antihristului si, prin urmare, nu e cu
putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea
deliberată şi sistematică a acestui număr în viata
noastră şi în viata poporului grec, care aproape în întregime este
crestin şi ortodox". Ne întrebăm: fraţii care nu iau în
considerare cele pomenite mai sus şi spun ce le trece prin minte oare nu
citesc deloc Evanghelia ca să vadă că H ristos îi
sfătuieste să-i lase pe toţi care ''nu sunt împotriva
noastră pentru că cu noi vor fi"? Sau, poate, pentru că nu
au înlăuntrul lor îndrăzneala şi bărbătia de a-si pune
înainte piepturile lor în fata dusmanilor lui Hristos şi încearcă
să facă paradă de fortă înaintea celor ''mici" ai lui
Hristos? Părintele Paisie, cu durere a scris pentru acesti oameni:
''Ciudat
însă este că şi multi oameni înduhovniciti, în afara faptului
că îsi dau propriile lor interpretări, se tem şi ei cu
teamă lumească de dosarul electronic, în timp ce ar trebui să se
nelinistească duhovniceste şi să-i ajute pe crestini printr-o
bună neliniste şi să le întărească credinta, ca
să simtă mângâierea dumnezeiască".
Acestora, care
din cauza lipsei lor de curaj continuă să folosească
următoarea formulă: ''Noi ne ocupăm cu Hristos şi nu cu
Antihristul", le spunem că nu mai trebuie de acum înainte să ne
ocupăm de ei, salutând o observaţie foarte bună a lui Alexandros
Tsirintanis: ''Unii crestini au păreri şi scopuri atât de ceresti,
încât ajung să nu mai fie folositori aici pe pământ; cum s-ar zice,
zboară în cer şi nu mai păsesc pe pământ... "
Noi,
fraţilor, avem în fata noastră această pagină concretă
de istorie şi chiar dacă ceva nu ne place, nu o întoarcem ca să
evităm continutul ei, pentru că chiar dacă am întoarce-o, nu
înseamnă că ea încetează să mai existe. Vrem ca, privind-o
în fată şi într-un mod corect, cu credintă în Hristos, s-o
înfruntăm şi asta cât mai e vreme. Dacă cineva dintre dumneavoastră
crede că problema se rezolvă numai închizând ochii şi
nemaiprivind-o, atunci să imite exemplul strutului pe care-l iubeşte.
Fireste,
mânaţi şi de iubirea frătească şi de datoria pe care o
avem fată de Hristos, nu vom înceta să-l lovim prieteneste pe spate
şi să-l îndemnăm să vadă pericolul iminent, asa încât
tăvălugul demonic să nu-l găsească expus, ci ne vom
face datoria de fraţi, ca să avem constiinta linistită. Desigur,
bunul Dumnezeu, Care nu vrea să rătăcească creaturile Sale,
prevăzând totul, ne-a prevestit că va trimite pe doi mari profeti ai
Săi, pe profetul Ilie şi pe dreptul Enoh, ca să îndemne lumea
să nu-l primească pe Antihrist şi nici pecetea lui.
Sigur, cunoastem
că îi punem la grea încercare pe toţi aceia pe care îi informăm,
pentru că deja e adevărat ce a spus Domnul: ''De n-as fi venit
şi nu le-as fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum nu au cuvânt de
dezvinovătire pentru păcatul lor" (Ioan 15, 22). Adevărat
este şi aceasta: ''Iar sluga aceea care a stiut voia stăpânului
şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi
bătută mult" (Luca 12, 47).
Fiecare dintre
noi trebuie să cunoască că toată taina
fărădelegii se lucrează prin îngăduinta lui Dumnezeu,
pentru că El lasă să fie astfel cu un singur scop, asa cum spune
Apostolul Pavel: pentru a fi judecati toţi cei care ''n-au primit iubirea
adevărului, ca ei să se mântuiască. şi de aceea Dumnezeu le
trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca
să fie osânditi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a
plăcut nedreptatea" (II Tesaloniceni 2, 10-12).
Sfârsit şi
lui Dumnezeu slavă