“Parlamentul României are 90% din membri masoni”
(Dan Amadeo Lăzărescu). Templul provizoriu al masonilor e
clădirea Parlamentului!
Guvernul României dă Masoneriei statutul de
institutie de utilitate publică! La primul convent al Masoneriei, presa si
publicul beneficiar n-au avut acces!
Presedintele României apare in prefata
cărtii “Misterele templului masonic”, arătând meritele Masoneriei
tocmai acum când Masoneria isi caută o clădire pentru templu;
Judecătoria si Politia il caută pe
Bivolaru de la MISA, pentru N cauze stiute (publice) si una nestiută:
editarea revistei “Francmasoneria” si a două cărti impotriva
masonilor;
Patriarhia Ortodoxă instalează in
curtea sa statuia lui Ioan Cuza[1], masonul care a
secularizat averile mânăstiresti si de la care incoace, Statul n-a mai
iubit Biserica.
Ce urmează?!
După izgonirea din rai
istoria omului continuă cu cele două ramuri: cea a lui Set (fiii lui
Dumnezeu) - binecuvântată si cea a lui Cain – revendicat, cu dreptate, de
francmasoni a fi protopărintele lor.[2] Duhul
magic al acestuia si al semintiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor,
tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason inseamnă propriu-zis
zidar; omul de tip cainit se vrea si el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu
mai se aseamănă Ziditorului său.
Inrăutătirea
progresivă a semintiei magice („masonice”) cainite a determinat luarea
hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul
universal. In urma acestuia supravietuiesc cei opt insi: Noe cu fii săi
(Sem, Ham si Iafet) si sotiile lor, din semintia setită binecuvântată
a dreptilor (religiosii „ortodocsi”).
Dar, contrar ideilor optimiste
ale evolutionistilor, situatia se inrăutăteste din nou, si neamurile
postdiluviene: semitii, iafetitii si hamitii cad in idolatrie si masonerie.
Că asa au stat lucrurile ne dovedeste momentul zidirii Turnului Babel,
unirea neamurilor impotriva lui Dumnezeu:
Si era tot pământul un
rost si un glas la toti.
Si fu după ce au purces
ei de la răsărit, aflară câmpu in locul lui Senaar si
lăcuiră acolo.
Si zise om cătră
vecinul său: „Veniti să facem cărămizi si să le ardem
in foc”. Si le fu lor cărămida in loc de piatră, si varul le era
lutul.
Si ziseră: „Veniti
să ne zidim noao cetate si turnu căruia vârful va fi până in
ceriu, si vom face noao nume mai nainte decât ne vom răsipi pre fata a tot
pământul”.
Si pogori Domnul a vedea
cetatea si turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.
Si zise Domnul: „Iată, un
neam si un rost tuturora, si aceasta au inceput a face. Acum nu va lipsi dentru
dânsii toate câte vor apuca a face.
Veniti si, pogorând, să
turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu auză fiestecarele
glasul aproapelui său”.
Si-i răsipi pre dânsii
Domnul de acolo preste fata a tot pământul, si potoliră a face
cetatea si turnul.
Pentru aceaea s-au chemat
numele ei Turburare[3], pentru
că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pământul si de acolo au
răsipit pre dânsii Domnul preste fata a tot pământul.
Interesant este faptul că
francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al
istoriei omenirii. In loc de aceasta se face o trecere la alt moment important
din istoria constructiilor: Templul Regelui Solomon.
Originile societătilor
francmasonice sunt destul de greu de trasat cu sigurantă, cronologia
prezentând fluctuatii semnificative. Totusi, pentru aparitia francmasoneriei
moderne speculative se propune ca dată secolul XVII si ca loc Scotia.
Francmasoneria operativă
– breslele de zidari constructori de catedrale, aveau o organizare in mare
parte secretă, bazată pe un „crez” filosofic comun, cum ar fi cel mai
timpuriu care s-a păstrat, datat in jurul anului 1400 numit The Old
Charges, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasoneriei se
bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de Egipt si Templul lui
Solomon.
Impărătiei
III,[4] Cap. V
Si trimise Hiram,
impăratul Tirului, slugile lui cătră Solomon, pentru căci
au auzit că pre el au uns intru impărat in locul lui David,
tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.
Si au trimis Solomon
cătră Hiram, zicând:
„Tu stii pre tată-mieu,
David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului
Dumnezăului mieu, de cătră fata[5]
războaielor ce l-au incunjurat pre el până i-au dat Domnul pre ei
supt urmele picioarelor lui.
Si acum au odihnit Domnul
Dumnezăul mieu mie, pre imprejur nu iaste hiclean, nu iaste tâmpinare rea.
Si iată, eu zic să
zidesc casă numelui Dumnezăului mieu, in ce chip au grăit Domnul
cătră David, tatăl mieu, zicând: 'Fiiul tău, pre carele
voiu da in locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui
Mieu'.
Si acum porunceaste si
să-m taie leamne den Livan. Si iată, robii miei, impreună cu
robii tăi, si simbria lucrului tău da-voiu tie, după toate câte
vei zice; căci tu stii că nu iaste la noi stiind leamne a tăia,
precum sidoneanii”.
Si fu după ce intelease
Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte si zise: „Blagoslovit
Dumnezeu astăzi, Carele au dat lui David fecior intelept preste norodul
cel mult acesta”.
Si au trimis Hiram
cătră Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis
cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru si de
pefcu[6].
Robii miei le vor pogori pre
eale de la Livan la mare si eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele
vei trimite cătră mine; si le voiu scutura pre eale acolo si tu le
vei rădica. Si vei face voia mea, ca să dai pâine casii meale”.
Si era Hiram dând lui Solomon
chiedri si pini si toată voia lui.
Si Solomon au dat lui Hiram 20
000 de cori[7] de
grâu si mahil[8] casii
lui si 20 000 de veth[9] de
untdelemnu pisat; intr-acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.
Si Domnul au dat intelepciune
lui Solomon, in ce chip au grăit lui. Si era pace intru mijlocul lui Hiram
si intru mijlocul lui Solomon, si puseră făgăduinta intru
mijlocul lor.
Reproducem in continuare
pasaje din Sfânta Scriptură spre a limpezi aspectele intunecoasei
mitologii francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat intr-un fel lui
Osiris. Dar nimic de acest fel in Cartea sfântă:
Si au trimis impăratul
Solomon la Tiros si au luat pre Hiram de la Tiros,
Fecior unii fămei
văduve, si acesta den fealiul lui Neftalim, si tatul lui, om tirian,
mester de aramă si plin de mestersug si de priceapere si conostintă a
face tot lucrul cu aramă. Si să duse cătră impăratul
Solomon si au făcut toate lucrurile.
Si au topit pre cei 2 stâlpi
la elamul[10]
casii, si 18 coti inăltimea stâlpului, si imprejurul 14 coti imprejura pre
el, si grosimea stâlpului, de 4 deagete săpăturile, si asa stâlpul al
doilea.
Si doao glăvânte[11]
deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor,
vărsătură de aramă; de 5 coti inăltimea unii
glăvânte si 5 coti inăltimea glăvântei a doua.
Si au făcut doao mreji,
ca să acopere glâvânta stâlpilor, si mreajă la o glăvântă
si mreajă la glâvânta a doua; si lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de
aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, si asa au 18 făcut
la a doua glăvântă.
Si glăvânte preste capetele stâlpilor, lucru de crin, 19
după elam, de 4 coti.
Si polimar[12]
preste amândoi stâlpii, si deasupra coastelor[13] bold[14], si
de rodii[15] 200
de rânduri preste căpeteaua[16] a
doua.
Si s-au pus stâlpii lui elam al besearecii si au pus un stâlp si
au numit numele lui Iacum[17] si au
pus stâlpul al doilea si i-au numit numele lui Voloz[18].
Si preste capetele stâlpilor,
lucru de crin; si să săvârsi lucrul stâlpilor.
Arhitectura Sfântului Templu
din Ierusalim a fost preluată de nesfânta masonerie cu simbolistica
mintilor căzute ale „fratilor arhitecti”: „De fiecare parte a usii se
află o coloană goală, din bronz, având un capitol suportând
rodii intredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adică
coloana aflată la nord, se găseste litera J (de la Jakin) pe cea a
coloanei din dreapta, sau la miază-zi, se află litera B (de la
Boaz).”[19]
Cu timpul masoneria
operativă este inlocuită de masoneria speculativă ai cărei
membri provin la inceput din rândurile burgheziei scotiene si engleze având ca
reprezentanti pe scotianul William Schaw (1550-1602) si pe astrologul britanic
Elias Ashmole (1617-1692), initiat in anul 1646.
Fiind rodul intrigilor
omenesti, masoneria cunoaste o serie intreagă de variante, rituri,
„acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidente. De aceea, socotim suficient
in iconomia lucrării noastre a descrie ca exemplu ritualurile de initiere
in masoneria suedeză:
Acesta este primul grad, care
are un ritual de debut, din care fac parte săbii, bastoane si altele.
Viitorul discipol este legat la ochi si răspunde la unele intrebări.
Are loc jurământul de tăcere, iar maestrul de ceremonie spune că
acela care incalcă jurământul va fi infătisat unui tribunal
competent... Discipolul trebuie să răspundă acum la intrebarea:
«Esti gata să-ti amesteci sângele cu cel al confratilor?» si maestrul care
face initierea bate de trei ori intr-un compas indreptat spre inima
neofitului...
Localul va fi o capelă
mortuară intunecată. In mijlocul camerei se află un cosciug iar
pe capacul acestuia se află un cap de mort. Pe altar se află o
Biblie, un craniu si două oase de mort incrucisate. Acum are loc o inmormântare
rituală. Cel ce va deveni maestru al Sf. Ioan se intinde in cosciug si
este purtat in sunete de muzică mortuară. Se mai introduce si o
altă notiune de către maestru: «Mac-Benac», ceea ce inseamnă
«carnea se desprinde de pe oase», sau cu alte cuvinte «corpul a inceput să
se descompună». Maestrul spune «memento mori». O mistrie atârnă de o
panglică albastră pe sortul maestrului Sf. Ioan.
...Cel care va fi discipol sau
confrate in loja Sf. Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe
tărâmul mortii. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de
mort si oase. In final, maestrul indreaptă pumnalul ritual către
ochiul drept al neofitului, apoi către gura acestuia.
Pe altar se află se
află Biblia, o lampă, trei sfesnice cu trei brate si un craniu de
mort pe două oase incrucisate. Intr-o cameră alăturată, pe
podea, se află un cosciug. Discipolul devine aici maestru al Sf. Andrei. I
se leagă o panglică la gât si maestrul deputat spune: «Pe baza
angajamentelor făcute de tine, te leg cu această panglică
aurită legământului, astfel incât, după terminarea probei
să devii o verigă din inseparabilul nostru lant frătesc.»...
Pentru acela care este numit
cavaler templier se deschide o lume mult mai largă, care este
necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie.
Pentru ritualul de grad VIII, in camera de pregătire se află o masă
cu o Biblie deschisă. Acolo sade maestrul de ceremonii care detine un
formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze... In
marea sală a capelei, altarul este imbrăcat in negru. Cosciugul este
acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este
cusută o cruce rosie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet,
«Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru
Isus Cristos sfânt si sărac» se va imbrăca dinainte in armură de
cavaler...
Pentru ritualul de gradul IX
este nevoie de mai multe incăperi: camera de pregătire, camera
capitoliului, camera albă si camera de curătire. Toti cavalerii
ordinului poartă haine albe si pumnale...
Gradul al zecelea este
impărtit in două: unul deschis, cunoscut, X:1, si altul care,
până in prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern,
care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde
angajamente si proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate in altar ti toti
cei de fată pornesc in procesiune către capelă, iar acolo un
preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. Inaintea ceremonialului pentru
gradul X:2 se aminteste solicitantului jurământul făcut de acesta
incă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui
să-l exercite. Un preot ia cupa ordinului in care se află vin.
Inainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la
mâna dreaptă si picura sânge in cupă. Astăzi, acest lucru se
face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia si aduce o cupă de
cristal cu sânge vechi, al fratilor deja primiti, si lasă doar trei
picături să se amestece cu vinul cel rosu din cupa Ordinului. Preotul
citeste ceva din Biblie si invită pe aspirant să bea din amestecul de
vin cu sânge. Apoi bea si preotul insusi si trimite amestecul de vin cu sânge
si celorlalti confrati ce se află in jurul altarului.
Acest grad este de fapt o
functie care decernează titlul de ,Mult Iluminat Frate Cavaler’ si
comandor al Crucii rosii. In timpul ceremoniei, cosciugul se află in
mijlocul sălii inconjurat de 81 de lumânări aprinse. Maestrul cel
mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea si cântările de
psalmi. Cavalerul care va fi primit in noul grad este adus in sală
imbrăcat in mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu
hirotonirea de preoti sau călugărirea din biserica
romano-catolică...”[20]
Pe reteaua internet se pot
accesa mai multe documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au
făcut sau fac parte din masonerie. Iată un extras de acest gen:
PRESEDINTI S.U.A: George
Washington, James Monroe, Andrew Jackson,… Theodore Roosevelt,… Franklin D.
Roosevelt, Harry S. Truman, Lyndon B. Johnson, Gerald R. Ford.
LIDERI POLITICI: Winston
Churchill, Simon Bolivar,… Benito Juarez, Edward VII, George VI,… Pandit Nehru,
Lajos Kossuth,… Giuseppe Mazzini, Eduard Benes,… Regele Hussein al Iordaniei,
Yasser Arafat, Francois Mitterand, Helmut Kohl, Gerhard Shroeder, Tony Blair,
Yikzak Rabbin, Cecil Rhodes,… Benjamin Franklin,… Rev. Jesse Jackson,… Robert
Dole,… Al Gore, Printul Phillip, Zbigniew Brzezinski, Lordul Peter Carrington,
Andrew Carnegie, W. Averell Harriman, Henry Kissinger,… Robert McNamara.
ARTISTI: W.A. Mozart, Leopold
Mozart, Ludwig van Beethoven, Jean Sibelius, Franz Liszt, Josef Haydn,… Richard
Wagner,… George Gershwin,… Count Basie, Louise Armstrong, Nat King Cole,
Giacomo Meyerbeer,… John Wayne,… Clarke Gable,… Ernest Borgnine, Oliver Hardy,…
Walt Disney, Duke Ellington, Douglas Fairbanks, Leonardo da Vinci,… Bob Hope,
Harry Houdini, Al Jolson,… Harold C. Lloyd,… Ronald Reagan,… Peter Sellers,
William Shakespeare,… Cecil B. DeMille.
MAGNATI AI FILMULUI: Jack
Warner, Louise B. Mayer (MGM), Darryl F. Zanuck (20th Century Fox)
INDUSTRIE, COMERT, FINANTE:
Henry Ford,… Walter P. Chrysler,… Pehr G. Gyllenhammar (Volvo), Percy Barnevik
(ABB), André Citroën, Samuel Colt (Colt revolver),… familia Rockefeller,
familia Rothschild, King C. Gillette (lame de ras), Charles C. Hilton (Hilton
hotels), Sir Thomas Lipton (Tea),… Ransom E. Olds (Oldsmobile), David Sarnoff
(părintele televiziunii),… Edgar Bronfman Jr. (Seagram Whiskey), Rich
DeVos (Amway), Alan Greenspan (Fed. Reserve), Giovanni Agnelli (FIAT), Peter
Wallenberg (SE-Bank Sweden)
AVENTURIERI: Charles A.
Lindbergh,… Roald Amundsen, Amiralul Richard Byrd,… Casanova, William
"Buffalo Bill" Cody, Davy Crockett,…
FILOSOFI: Johann Wolfgang von
Goethe, Gotthold E. Lessing, Voltaire
ASTRONAUTI: Buzz Aldrin, Neil
Armstrong, Leroy Gordon Cooper,… Edgar D. Mitchell,… John Glenn
SCRIITORI: Mark Twain, Sir
Walter Scott, Rudyard Kipling, Robert Burns,… Heinrich Heine,… Alexander
Puskin, Sir Arthur Conan Doyle, Jonathan Swift, Oscar Wilde, Jules Verne, H.G.
Wells, Robert Burns, Carlo Collodi (Pinocchio), Edward Gibbon,… Rudyard
Kipling,… Lewis Wallace (Ben Hur), Alexander Pope
STIINTĂ: Carl Sagan, Hans
C. Orsted, J.J Frk. von Berzelius,… Albert Abraham Michelson (viteza luminii),…
C.F.S. Hahnemann (homeopatia),… Alexandre Gustave Eiffel,… Joseph Ignance
Guillotin (inventatorul ghilotinei),… Franz Anton Mesmer (hipnotismul), Albert
Einstein, A.J. Sax (saxophone)
DIVERSI: Frederic A. Bartholdi
(Statuia Libertătii), Daniel Carter Beard (fondatorul Boy Scouts),
EDUCATIE: Leland Stanford
(Railroads & Stanford University)
LIDERI RELIGIOSI: Billy
Graham, Rev. Jesse Jackson,… Joseph Smith (fondatorul Mormonilor),… Brigham
Young (al doilea lider Mormon),… Aleister Crowley (Satanist), Gerald B. Gardner
(Wiccan), Wynn Westcott (Golden Dawn)
ORGANIZATII: Jean Henry Dunant
(Crucea Rosie), Melvin Jones (Lions Int.), Giuseppe Mazzini (Iluminati
Italiei), Albert Pike (Ku Klux Klan)
SERVICII SECRETE: Edgar
Hoover.[21]
Lista de mai sus este desigur
greu de verificat in totalitate, iar numele sunt insiruite aleatoric.
Crestinul ortodox nu se va
impresiona de răsunătoarele nume de mai sus, stiind bine că in
Impărătia lui Dumnezeu altele vor fi criteriile si judecătile
Sale. Iar ceea ce pare a fi realizare si slavă intru propăsirea si
fericirea omenirii va fi găsit ca trăgând usor la cântar…
Este binecunoscut conflictul
dintre francmasonerie si Vatican. Papii au emis mai multe bule[22]:
Papi Acte pontificale Datele
promulgărilor
Clement al XII-lea Constitutia
In Eminenti 4
mai 1738
Benedict al XIV-lea Constitutia
Providas 18
mai 1751
Pius al VII-lea Constitutia
Ecclesiam a Jesu Christo 13
sept. 1821
Leon al XII-lea Constitutia
Quo graviora 13
martie 1825
Pius al VIII-lea Enciclica
Traditi 24 mai 1829
Grigore al XVI-lea Enciclica Mirari vos 15 august 1832
Pius al IX-lea Enciclica
Qui pluribus 9
nov. 1846
Pius al IX-lea Enciclica
Quantacura 8
dec. 1864
Pius al IX-lea Syllabus 8dec.
1864
Pius al IX-lea Alocutiunea
consistorială Multiplices inter 25
sept. 1865
Pius al IX-lea Constitutia
Apostolicae Sedis 12
oct. 1869
Leon al XIII-lea Enciclica
Humanum Genus 20 apr. 1884
Declaratia Congregatiei
pentru doctrina credintei din 26 noiembrie 1983
„Am fost intrebati dacă aprecierea Bisericii asupra
asociatiilor masonice s-a schimbat, dat fiind faptul că in noul Cod al
dreptului canonic nu s-a făcut o mentiune specială, ca in codul
anterior.
Această Sf. Congregatie este in măsură să
răspundă că această imprejurare se datorează
criteriului adoptat in redactare, care a fost utilizat si pentru alte
asociatii, trecute si ele sub tăcere, deoarece sunt incluse in niste
categorii mai largi. Părerea negativă a Bisericii asupra asociatiilor
masonice rămâne deci neschimbată intrucât principiile lor au fost
intotdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, iar inscrierea in
aceste asociatii rămâne interzisă de Biserică. Credinciosii care
apartin asociatiilor masonice sunt căzuti intr-un păcat grav si nu
pot accede la sfânta impărtăsanie.
Autoritătile ecleziastice locale nu au competenta să se
pronunte asupra naturii asociatiilor masonice printr-o hotărâre care ar
implica derogare de la ceea ce s-a afirmat mai sus, pe linia declaratiei
acestei Sf. Congregatii, din 17 februarie 1981.”[23]
Aceste interdictii au fost
totusi ignorate in ultima vreme, datorită intereselor de putere lumesti
ale Vaticanului: „Relatiile catolicilor cu francmasoneria au făcut multe
valuri si sunt binecunoscute in Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris in
cartea Subminarea Bisericii Catolice că in acest secol multi papi au fost
masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului
pentru o seamă de reviste faimoase ("The Wonderer") sau la alte
reviste (ca "The National Review"). Mary Ball afirmă că
papa Ioan al XXIII[24]-lea
era initiat in francmasonerie si că a participat la intrunirile Lojei
Marelui Orient de la Paris din 1940.
Carlos Vasquez, mare Comandor
al Francmasoneriei Mexicane, a declarat că papa Ioan XXIII si de asemenea
Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a
introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia
credinciosilor catolici de a putea fi si masoni) a fost in aceeasi lojă cu
Carlos Vasquez, după cum declară chiar acesta din urmă. In
"CDL Report" din mai 1995 găsim următoarea mentiune:
"Pe 9 străzi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai
inalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si
apartin Ritului Scotian."”[25]
Nu trebuie să uităm
că fenomenul masonic a pătruns si in spatiul ortodox. In secolul al
XIX-lea Biserica Ortodoxă a reactionat cu asprime, osândind francmasoneria
intr-o seamă de documente, dintre care amintim:
„Prin urmare, spunem că, oricine fiind imbrăcat in
sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va bine
vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit
vouă, măcar de ar fi si Inger din cer, anatema să fie.
(Galateni, I, 8-9) Deci, oricâti se alătură cu grăbire acestei
slujbe drăcesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii
urmează in mândria si rătăcirea lor, să fie afurisiti si
dati anatemei de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. După moarte,
ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum
Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va
deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui
Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzătorul.
Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, până la sfârsitul vietii
lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările si mestesugurile lor să
fie blestemate si să se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat
in miezul verii. Si toti cei ce vor stărui in răutatea lor vor avea
parte de o atare răsplată. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor
si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepăda de
blestemata lor mândrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas;
adică vor fi binecuvântati si iertati de către Tatăl, Fiul si
Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată si
nedespărtită, Unul Dumnezeu in fiintă, si de către noi,
smeritii Săi slujitori.”
(Declaratia lui Ciprian,
Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)
Francmasonii nu s-au
cutremurat de această afurisanie si au continuat lucrarea lor de aducere a
duhului cainit in spatiul răsăritean ortodox, incepând cu anul
masonic 1848. Se cunosc actiunile lor de modernizare a statelor din
această zonă, printre care si România. Are loc o slăbire tot mai
accentuată a duhului traditional ortodox, si inlocuirea lui cu cel
secularizat, importat din lojile apusene franceze.
Ceea ce este cel mai grav,
este faptul că masonii au pătruns in Biserică, si nu numai in
compartimentul laic: „Iată aici, in cartea fratelui Dan A.
Lăzărescu, Românii in francmasoneria universală, pe care a
editat-o Centrul National de Studii Francmasonice[26] - da,
există si asa ceva - aveti o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Române:
arhimandritul Gherasim de la
Mitropolia Moldovei[27],
cel care traduce Taina francmasonilor[28] la 1787;
episcopul Melchisedec
Stefănescu[29],
al cărui rol in lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru in
guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române
fată de Patriarhia de la Constantinopol;
arhiereul Filaret Scriban[30],
profesor de teologie la Universitatea din Iasi, luptător pentru Unire,
deputat si senator in Parlamentul tării;
episcopul-cărturar
Gherasim Clipa[31],
care la cumpăna dintre veacurile XVIII si XIX, strânge in jurul lui o
adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni;
episcopul Amfilohie Hotineanul[32],
autor de manuale[33]
scolare;
mitropolitii Leon Gheuca[34],
Dionisie Lupu[35],
Atanasie Stoianescu[36]
sau, mai aproape de zilele noastre,
Irineu Mihălcescu[37].
Să nu-l uităm si pe
traducătorul Bibliei, părintele-scriitor Gala Galaction[38].
Se spune acelasi lucru chiar
si despre primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea[39],
fost regent in timpul minoratului regelui Mihai.”[40]
Dacă pentru francmasoni
cei de mai sus reprezintă o legimitate onorabilă, nu acelasi lucru se
intâmplă in cadrul Bisericii.
Secolul XX a dus la o
confruntare de mari proportii si o crestere a activitătii masoneriei
internationale. Biserica Ortodoxă continuă să sufere de pe urma
acestei mari incercări.
In 1909 Meletie IV (Metaxakis),
viitorul patriarh al Constantinopolului, devine francmason in Loja Marelui
Orient al Greciei; in 1910, ajunge la gradul 33.
In 1925 episcopul si
tovarăsul de loje masonică al lui Kemal Atatürk, Vasile III, este
instalat ca patriarh al Constantinopolului.
In 1929 episcopul si
tovarăsul de loje masonică al lui Atatürk, Fotie al II-lea, este
instalat ca patriarh al Constantinopolului.[41]
Contextul interbelic se
manifestă prin afirmarea unor forte politice „de dreapta” ce se opun cu
putere masoneriei („democratiile occidentale”). Aceste forte permit Bisericii
să se pronunte mai ferm impotriva masoneriei.
La 15 august 1932 Mitropolitul
Antonie (Hrapovitki) (ROCA) anuntă intr-o enciclică pastorală
afurisirea francmasonilor.[42]
Anul următor, a fost
rândul Bisericii Greciei să se pronunte asupra masoneriei
Episcopii Bisericii Ortodoxe a
Greciei in sedinta din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea si
examinarea societătii secrete internationale - Francmasoneria. Au ascultat
cu atentie expunerea introductivă a Comisiei celor patru episcopi ce au
alcătuit-o din insărcinarea primită de la Sfântul Sinod in
precedenta sa sedintă; de asemenea pozitia Facultătii de Teologie a
Universitătii din Atena si in mod special părerea in aceasta
problemă a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat in
considerare informatiile asupra acestei chestiuni apărute in Grecia sau in
străinătate.
"Francmasoneria nu este o
societate filantropică sau o scoală filosofică, ci constituie un
sistem mistagogic ce aminteste de vechile credinte păgâne din care provine
si a căror continuare si rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de
membrii proeminenti ai lojelor, ba ei chiar declară acest lucru cu
mândrie, afirmând literal: "Francmasoneria reprezintă supravietuirea
credintelor antice si poate fi numită păstrătoarea lor";
"Francmasoneria izvorăste din misterele egiptene"; "umilul
atelier al Lojei Masonice nu reprezintă altceva decât pesterile si
intunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adâncuri ale Piramidelor, criptele
măretelor temple ale lui Isis; in misterele grecesti ale Masoneriei,
mergând pe strălucitoarele drumuri ale intelepciunii deschise de marii
initiati Prometeu, Dionisos si Orfeu, se află formularea eternelor legi
ale universului!" Această legătură intre Masonerie si
vechile credinte idolatre este mărturisită de toate ritualurile ce
sunt interpretate in timpul initierilor. Ca si in ritualurile vechilor credinte
idolatre unde viata si moartea zeului erau imitate, in această repetare
imitativă a zeului, initiatul murind o dată cu moartea patronului
cultului, care intotdeauna era o persoană mitologică personificând
Soarele sau natura care moare iarna si invie primăvara, tot astfel se
intâmplă si in cea de-a treia treaptă a initierii in Masonerie, când
este repetată moartea lui Hiram – patronul Masoneriei, repetare in care
initiatul este supus acelorasi lovituri, cu aceleasi instrumente si in aceleasi
zone ale corpului ca si Hiram. După cum mărturiseste un important
francmason, Hiram este "ca si Osiris, ca si Mithra, ca si Bachus una din
personificările Soarelui. " Astfel Masoneria este, cum s-a si
recunoscut, o religie foarte diferită, separată si străină
de credinta crestină. Acest lucru este arătat fără nici o
indoială de faptul că ea are propriile-i temple cu altare pe care
slujitorii lor le numesc "ateliere ce nu pot avea mai putină istorie
si sfintenie decât Biserica" si le caracterizează ca fiind temple ale
virtutii si intelepciunii unde Fiinta Supremă este adorată si unde
este invătat adevărul. Isi are propriile ceremonii religioase, ca
ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoasterii conjugale -
căsătoria masonică, ritualul mortii, consacrarea templului
masonic si altele. Isi are propriile initieri, propriul ceremonial ritual, are
ordine ierarhică proprie si o disciplină bine intemeiată. Din
existenta agapelor masonice, a sărbătoririi solstitiilor de vară
si de iarnă se poate concluziona că Masoneria este o religie
fiziolatră (adorarea naturii). Este adevărat că la prima vedere
Francmasoneria se impacă cu oricare altă religie pentru că nu
dă nici o importantă religiei căreia initiatul ii apartine.
Acest lucru se explică prin caracterul sincretic pe care il posedă,
chiar acest caracter dovedind că ea isi are rădăcinile in
vechile credinte idolatre care acceptau spre initiere pe adoratorii
oricăror alti zei. Dar ca si credintele idolatre, in ciuda aparentului
caracter de tolerantă si acceptare a zeilor străini, prin acest
caracter sincretic subminează si treptat zdruncină increderea in
celelalte religii astfel incât Francmasoneria, care incearcă să
inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfectiunea morală si
cunoasterea adevărului, astăzi vrea să se ridice in pozitia unei
super-religii, privind la celelalte religii (neexceptând crestinismul) ca
fiindu-i inferioare. Astfel induce adeptilor săi ideea că numai in
lojele masonice se taie si se slefuieste piatra cea necuprinsă si
neinteleasă. Si faptul că numai Francmasoneria creează o
fraternitate excluzând orice alte legături (ce sunt considerate de
Masonerie ca fiind inferioare, chiar când e vorba de Biserica crestină)
dovedind fără tăgadă pretentiile sale de supra-religie.
Aceasta inseamnă că, prin initierea masonică, crestinul ajunge
frate cu musulmanul sau cu budistul, in timp ce crestinul neinitiat in
Masonerie devine pentru el un străin. Pe de altă parte,
Francmasoneria prin continua exaltare a cunoasterii si prin incurajarea liberei
cugetări "nepunând nici o stavilă căutării
adevărului" (după cum afirmă in Constitutia si riturile
sale), si chiar mai mult, prin adoptarea asa-zisei etici naturale se arată
a fi in opozitie totală cu religia crestină. Crestinismul
propovăduieste credinta inainte de toate, ingrădind ratiunea omenească
cu granitele trasate de revelatia dumnezeiască, conducând la sfintenie
prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Crestinismul fiind o
religie a revelatiei, cu dogmele si adevărul său, cere mai inainte de
toate credintă si isi intemeiază morala pe harul dumnezeiesc;
francmasoneria acceptă numai adevărul natural si aduce adeptilor
săi libera cugetare si investigarea realitătii numai cu ajutorul
ratiunii. Isi bazează morala numai pe fortele naturale ale omului si are
numai scopuri omenesti. Incompatibilele contradictii dintre Crestinism si
Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul că diferite denominatiuni
crestine au luat pozitie impotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica
Catolică, pentru propriile-i motive, a infierat prin numeroase enciclice
papale miscarea masonică, ci si comunitătile luterane, metodiste sau
presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibilă cu crestinismul. Mai
mult ca oricare, Biserica Ortodoxă, păstrând in integralitatea sa
tezaurul credintei crestine, i s-a impotrivit de fiecare dată când
chestiunea Francmasoneriei a fost ridicată. De curând, Comisia
Inter-Ortodoxă, intrunită la muntele Athos si la care au luat parte
reprezentantii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat Masoneria
ca fiind "un sistem anticrestin, subversiv". Adunarea Episcopilor
greci in sedinta mai sus mentionată a ascultat si a acceptat
următoarele concluzii care au fost formulate pe baza cercetărilor si
a discutiilor de către Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Hrisostomos al
Atenei:
Francmasoneria nu poate fi
compatibilă cu crestinismul atâta timp cât ea rămâne o organizatie
secretă actionând si propovăduind in ascuns, glorificând
rationalismul. Francmasoneria acceptă in rândurile membrilor săi nu
numai crestini ci si iudei si musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi
permis să facă parte din această organizatie. Orice cleric care
o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atentia
acelora care au intrat in Masonerie fără gânduri ascunse si
fără să se fi lămurit ce este intr-adevăr Masoneria,
să rupă orice legătură cu ea, crestinismul fiind singura
religie care invată adevărul absolut si care satisface intru totul
nevoile morale si religioase ale omului. In unanimitate si intr-un singur glas
episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse si declară că toti
fiii credinciosi ai Bisericii trebuie să se ferească de
Francmasonerie. Cu nestrămutată credintă in Domnul nostru Iisus
Hristos intru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui si iertarea
păcatelor dupre bogătia darului Lui, pre care l-a prisosit intru noi,
intru toată intelepciunea si priceperea (Efeseni I, 7-8) intru
adevărul revelat de El si propovăduit de Apostoli, nu prin cuvinte
intelepte ci impărtăsindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem
curătati si mântuiti spre viată vesnică, nu trebuie să
decădem din harul lui Hristos devenind părtasi la inchinarea
păgânească. Este impotriva firii să apartii lui Hristos si in
acelasi timp să cauti usurare si perfectiune morală in afara Lui.
Acestea fiind spuse, toti cei care au luat parte la initierile masonice, de
acum trebuie să rupă orice legătură cu lojele si
activitătile masonice, asigurându-se astfel de reinnoirea
legăturilor, slăbite de ignorantă, cu Dumnezeul si Mântuitorul
nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei asteaptă cu dragoste acest
lucru de la cei initiati in loje, fiind incredintată că multi dintre
ei au primit initierea masonică nestiind că prin aceasta ei au trecut
la altă religie, ci au făcut-o din ignorantă crezând că nu
au făcut nimic potrivnic credintei părintilor lor. Incredintându-i
dragostei, si in nici un caz ostilitătii sau adversitătii fiilor
credinciosi ai Bisericii, Adunarea Episcopilor ii indeamnă să i se
alăture in rugăciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevărul si
Viata să-i lumineze si să-i intoarcă la adevărul de care
prin ignorantă s-au depărtat.
Stimulati de acest context,
dar si de către adevărul de credintă, sinodalii nostri au iesit
in fata natiunii cu o declaratie de condamnare a masoneriei, si aceasta desi
capii statului si Bisericii din acel timp, regele Carol al II-lea si patriarhul
Miron Cristea aveau mari afinităti cu institutia in cauză.
Temei Nr. 785/1937. I.P.S.
Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul
asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod incă din anul
1934.
Sf. Sinod insusindu-si
concluziile din referat hotărăste:
I. Biserica osândeste
Francmasoneria ca doctrină, ca organizatie si ca metodă de lucru
ocultă si in special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria invată
pe adeptii ei să renunte la orice credintă si adevăr revelat de
Dumnezeu, indemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu
ratiunea lor. Ea propagă astfel necredinta si lupta impotriva
crestinismului ale cărui invătături sunt revelate de Dumnezeu.
Vânând pe cât mai multi intelectuali să si-i facă membri si obisnuindu-i
pe acestia să renunte la credinta crestină, Francmasoneria ii rupe de
la Biserică, si având in vedere influenta insemnată ce o au
intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta să se
intindă asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine
a acestei organizatii, Biserica trebuie să răspundă cu o
contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă
o conceptie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui
Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoană,
deosebită, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si
naturalismul său, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur
laică, un invătământ laic, reprobând orice principiu moral
„heteronom” si orice educatie ce rezultă din credinta religioasă si
din destinatia omului la o viată spirituală eternă.
Materialismul si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este
concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se
adună la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine că
numai cei ce se adună in lojile ei cunosc adevărul si se inaltă
deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemnează că crestinismul nu
dă nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevărului si
dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi
impasibilă cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos să fie
considerati intr-o situatie superioară crestinilor din punct de vedere al
cunoasterii adevărurilor celor mai inalte si al mântuirii.
5. Francmasoneria
practică un cult asemănător celui al misterelor precrestine.
Chiar dacă unii adepti nu dau nici o insemnătate acestui cult se vor
găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să
exercite o oarecare fortă quasi-religioasă. In orice caz prin acest
cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci
si crestinismului.
In afară de motivele
acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin
social când intreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un
ferment de continuă si subversivă subminare a ordinei sociale prin
aceea că isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte
subordonate altei autorităti pământesti decât aceleia care
reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte in mâna unor
factori nestiuti incă nici de ei, având să lupte pentru idei si
scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate;
niciodată nu există sigurantă in viata Statului si in ordinea
stabilită. E o luptă ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul.
Impotriva jurământului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă
impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e
compusă din natiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna
specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat să-si dobândească
libertatea si să-si mentină fiinta primejduită de asupritori, nu
admite această luptă pentru exterminarea varietătii spirituale
din sânul omenirii.
Măsurile cele mai eficace
ce are să le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al
ordinei social-morale si al natiunei, sunt următoarele:
1. O actiune persistenta
publicistică si orală de demascare a scopurilor si a activitătii
nefaste a acestei organizatii;
2. Indemnarea intelectualilor
români, care se dovedesc a face parte din loji, să le
părăsească. In caz contrar, «Frătia Ortodoxă
Română» extinsă pe toată tara va fi indemnată să
izoleze pe cei ce preferă să rămână in loji.
Biserica le va refuza la
moarte slujba inmormântării, in caz că până atunci nu se
căiesc.
De asemenea, le va refuza
prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea va invăta
poporul ce scopuri urmăreste acela care e francmason si-1 va sfătui
să se ferească si să nu dea votul candidatilor ce apartin
lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de
toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase se va strădui
să convingă Guvernul si Corpurile legiuitoare să aducă o
lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz că Guvernul nu
o va face, Sfântul Sinod se va ingriji să fie adusa o astfel de lege din
initiativa parlamentară.»
II. Intreg referatul impreună cu concluziile se va
tipări in brosură prin Consiliul Central Bisericesc si se va
intrebuinta ca mijloc de propagandă impotriva francmasoneriei.
I.P.S. Patriarh prezintă
declaratia făcută in fata Sa, a delegatilor lojei francmasone
nationale in frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunostintă că
aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient
si spre a nu se crede că este impotriva culturii sentimentelor monarhice,
nationale si crestine. El — d. Pangal — in numele delegatilor declară
că toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii ai Bisericii
Ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu
satisfactie de declaratia d-lui Ion Pangal si a celorlalti conducători ai
masoneriei nationale române, cetită in ziua de 25 Februarie a.c. in fata
I.P.S. Patriarh Miron, prin care anuntă că aceasta organizatie se
autodizolvă. Este prin urmare de sine inteles că hotărârea Sf.
Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat
si prin urmare nu mai există.
La orele 13 I.P.S. Patriarh,
ridică sedinta, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele
10 dimineata.
PRESEDINTE,
(ss) MIRON
Secretar,
(ss) † GALACTION CRAIOVEANU
In 1948 Atenagora I
(născut Aristoklis Spyrou), fost arhiepiscop al Americilor de Nord si de
Sud, initiat in masonerie la Atena, ajuns la gradul 33, devine patriarh
ecumenic al Constantinopolului.
In iulie 1972 patriarhul ecumenic
Atenagora moare si este inmormântat; o inmormântare cu sicriul inchis. Este
urmat de către Dimitrie (mason de gradul 33, in loja mamă a Turciei,
membru al lojilor grecofone “Houlous” si “Hakikat”).[44]
„Sf. Sinod, in sedinta sa din
11 febr. 1993, studiind documentul semnat si depus la acesta de către mai
mult de 11 000 de credinciosi ortodocsi membri ai pliromei (plenului) Sfintei
noastre Biserici a Ciprului, prin care se cerea fixarea pozitiei oficiale a
Bisericii Ortodoxe fată de masonerie si condamnarea acesteia spre luarea
la cunostintă si ferire a credinciosilor, comunică cele de mai jos:
Masoneria este o organizatie
in afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o conceptie despre lume care nu duce
către principiile credintei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete
oficiate in intuneric si prin modurile de initiere a adeptilor ei, cu
initiatori in cele sfinte (tainele) „preoti si arhierei” si initiati, se
autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o
suprareligie si cultivă sincretismul, adică egalizarea si amestecarea
tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat si de condamnat pentru
adevărul credintei in Hristos.
Pentru toate acestea masoneria
nu a fost niciodată aprobată de Biserică. Aceasta a condamnat in
mod repetat si condamnă organizatiile secrete de orice natură, mai
ales când acestea sunt intretesute cu ceremonii care au coloratură
religioasă.
Hristos este Lumină,
Adevăr, Viată, si adeptul adevărat al lui Hristos trebuie
să trăiască si să lucreze in cadrul acestei lumini si
să evite câte se săvârsesc in intuneric. Pentru aceea, crestinul
adevărat, si nu numai după nume, nu poate să fie membru sau
adept al masoneriei.
Principiile
intr-ajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni,
există din belsug si in crestinism. Prin urmare, crestinul care doreste
să practice aceste principii, poate să o facă in cadrul
Bisericii si prin Biserică. Nu este nevoie să se incadreze in
organizatii secrete si de provenientă dubioasă.
De altfel, după cum ne
spune Apostolul Pavel „ce impreunare are lumina cu intunericul?” (2 Corinteni
VI, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne invată că „tot cela ce face
rele, urăste Lumina; si nu vine la Lumină, ca să nu se vădească
lucrurile lui. Iar cela ce face adevărul, vine la Lumină; ca să
se arate lucrurile lui, că intru Dumnezeu sunt lucrate.” (Ioan III,
20-21).
Pentru aceea, sfatul Bisericii
către membrii pliromei sale, in ceea ce priveste situarea lor fată de
masonerie, este aceea pe care o arată Apostolul Pavel in Epistola
către Efeseni: „nu vă amestecati cu faptele cele fără de
roadă ale intunericului, ci mai vârtos si mustrati… iar toate
vădindu-se de lumină se arată; că tot ce se arată
lumină este.” (Efeseni, V, 11, 13) Rămâneti deci, atasati in mod
statornic la lumina vesnică a lui Hristos si in cadrul acesteia
alcătuiti-vă viata si croiti-vă calea!” [45]
Dacă vom compara cele
patru pozitii oficiale si normative ale Ortodoxiei privitoare la
francmasonerie, si anume, Cipru 1815, Grecia 1933, România 1937 si din nou
Cipru 1993, constatăm, ca un numitor comun, osândirea acestei
miscări.
Totusi, se poate observa un
fel de diminuare a consistentei si tăriei declaratiilor respective, si
chiar o tendintă de treptată secularizare. Tonul duhovnicesc si
bisericesc al primei afurisanii se diminuează pe parcurs, lucru ce
trădează un fel de slăbire si de deplasare a perspectivei
către lumea aceasta, lucru ce micsorează eficienta acestor actiuni…
* * * Biblia 1688, Bucuresti,
1997
* * * Hronograf, Oradea, 1992
* * * Texte care au zguduit
lumea, Iasi, 1995
* * * Scara, treptele 2 si 4
Bădulescu Dan,
Impărătia răului New age, Ed. Christiana, 2001
Comănescu Radu, Istoria
francmasoneriei, Bucuresti, 1992
David Petru, Invazia sectelor,
Constanta, 1999
Dem Marc, 666 Antihrist, Ed.
Domino, 1997
Dobridor Ilariu,
Decăderea dogmelor
Mihălcescu Irineu,
Teologia luptătoare, Ed. Ep. Romanului si Husilor, 1994
Mironescu Ioan Nor, Moldova
crestină si judaismul talmudic, 1927
Monaste Serge, Protocoalele de
la Toronto, Ed. Samizdat, 1995
Mota Ioan I., Protocoalele
inteleptilor Sionului (traducere si comentarii), 1923
Nefontaine Luc,
Francmasoneria, Ed. Diogene, 1990
Nestorescu-Bălcesti, H., Masoneria
– o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul National de Studii
Francmasonice, Bucuresti, 2003
Nicolae al Ardealului, Studiu
asupra Francmasoneriei, (aprobat de Sf. Sinod, 1937). Bibl. Inst. Biblic al
B.O.R.
Paulescu Nicolae, Spitalul,
Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Buc., 1913
Popescu Ioan St., Lectiuni
duminicale. Francmasoneria, 1934
Popescu – Mălăiesti,
N., Iudeii si românii, 1939
Popovici Justin, Biserica
Ortodoxă si Ecumenismul, Petru Vodă, 2002
Ranc, Paul, Francmasoneria in
lumina Bibliei, Agape, 2000
Serafim (Alexeiev), Ortodoxia
si ecumenismul, Mân. Slătioara, 1997
Stefănescu Paul, Ritualul
lojilor francmasonice albastre, Bucuresti, 1998
* * * intreaga operă
apologetică si seria de brosuri populare Biserica si Sinagoga;
* * * Crestinismul si
Francmasoneria. Ce este Francmasoneria pentru poporul crestin.
Mijloacele popoarelor crestine de a o combate, Ed. Sfintei
Episcopii a Argesului; 1934
[1] Aici cred că autorul face o greşeală: din propriile informatii (neverificate însă) ştiu că această statuie s-a instalat de puterea laică, trecându-se peste voinţa patriarhului Teoctist (n. n.).
[2] Facerea IV, 17: „Si cunoscu Cain pre femeia lui, si zămislind născu pre Enoh. Si era zidind cetate, si numi cetatea pre numele fiului lui, Enoh.” Francmaçon fr., freemason engl. = zidar liber
[3] Babel, Babilon
[4] III Regi
[5] de către fata: din cauza. Biblia 1688,
notă, p. 959
[6] Pefcu, s. m.: chiparos, Idem, Glosar, p. 943
[7] Cori, s. m. pl.: măsură de
capacitate, Idem, Glosar, p. 936
[8] Mahil, s. n.: hrană, provizie, Idem,
Glosar, p. 941
[9] Veth, s. m.: măsură de capacitate,
Idem, Glosar, p. 948
[10] Elam, s. n.: partea din fată a unui
templu, pridvor; pronaos, Idem, Glosar, p. 937
[11] Glăvântă, s. f.: capăt,
margine; capitel, Idem, Glosar, p. 938
[12] Polimar, s. n.: intăritură de
scânduri la o cetate, pălimar, Idem, Glosar, p. 944
[13] Coastă, s. f.: latură, margine,
Idem, Glosar, p. 936
[14] Bold, s. n.: băt ascutit cu care se
impung vitele pentru a le indemna; capăt (ascutit) pus in vârful
clădirilor, Idem, Glosar, p. 934
[15] Rodie, ornament metalic in formă de
rodie mică, Idem, Glosar, p. 944
[16] Căpetea, s. f.: margine, Idem, Glosar,
p. 936
[17] Jakin
[18] Boaz
[19] P. Stefănescu, Ritualul lojilor
francmasonice albastre, Bucuresti, 1998, p. 59
[20] Traducere din cotidianul suedez Expressen Nr.
din 11.01.1997 p. 12
[21] Informatii internet neverificate. Sursa:http://usa.nedstat.net/cgibin/viewstat?name=Countermason
(Constructed 26 February 1999)
[22] Cf. Luc Nefontaine, Francmasoneria, Ed.
Diogene, 1990, p. 88
[23] Cf. Ibidem, p. 97
[24] Sub care a inceput Conciliul Vatican II
(1962-1965). A murit in timpul Conciliului, fiind urmat de către Paul al
VI-lea, cel care alături de „tovarăsul si fratele” său de breaslă,
Patriarhul Atenagora au ridicat anatemele in 1965.
[25] Cf. „Distrugerea bisericii romano-catolice”,
in rev. Francmasoneria, pp. 49-51, nr. 1, 1999.
[26] Dan A. Lăzărescu, Românii in
Francmasoneria universală. Note si bibliografie de Horia
Nestorescu-Bălcesti. Bucuresti, Centrul National de Studii Francmasonice,
1997. p. 174.
[27] Despre acesta, vezi N. A. Ursu, Arhidiaconul
(apoi arhimandritul) Gherasim de la Mitropolia din lasi, traducătorul
Tainei francmasonilor, in anul 1787, in „Inorogul. Caiete masonice”
(Bucuresti), 1, 2001, p. 29-52.
[28] Gabriel Louis Calabre Perau, L 'Ordre des
Francs-Maçons trahi, et le Secret des Mopses révélé. Amsterdam, 1778. Titlul
manuscrisului românesc reproduce pe cel al primei părti a cărtii, Les
Secret des Francs- Maçons Maçons.
[29] Melchisedec Stefănescu (1822-1892),
episcop si cărturar, ministru.
[30] Filaret Scriban (1811-1873), profesor si
episcop „in partibus” de Stavropoleos.
[31] Gherasim Clipa ( ? - 1826), episcop de Husi
(1796-1803) si de Roman ( 1803-1826).
[32] Amfilohie Hotineanul ( ? - 1800), episcop si
cărturar.
[33] H. Nestorescu-Bălcesti, Masoneria – o
stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul National de Studii Francmasonice,
Bucuresti, 2003, p. 488
[34] Leon Gheuca (c. 1735 - c. 1789),
cărturar, diplomat, om politic; episcop de Roman (1769-1785) si mitropolit
al Moldovei (1786-1788)
[35] Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit al
Ungrovlahiei (1819-1821), sprijinitor al lui Gheorghe Lazăr si al
invătământului românesc.
[36] Atanasie Stoianescu (1815-1880), episcop de
Râmnic (1873-1880). La 1877 binecuvântează trupele române la trecerea
Dunării.
[37] Irineu Mihălcescu (1874 - 1948),
preot-profesor, decan al Facultătii de teologie din Cernăuti,
mitropolit al Moldovei si Sucevei (1939- 1947). Trebuie totusi precizat faptul
că Mitropolitul Irineu a iesit din masonerie, si chiar a alcătuit un
studiu temeinic de osândire a acestei organizatii diavolesti, apărut in
Teologia luptătoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea
masoneriei de către Sf. Sinod al B.O.R. in anul 1937. Ca urmare a fost
ajutat să moară…
[38] Gala Galaction [Grigore Piscupescu]
(1789-1961), preot, scriitor, academician.
[39] Miron Cristea (1868-1939), primul patriarh a1
Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei in timpul minoratului
regelui Mihai I (1926-1930).
[40] H. Nestorescu-Bălcesti, Masoneria…, pp.
489-490
[41] Sursă: Schitul Adormirii Maicii
Domnului, Buena Vista, Colorado, S.U.A., o mânăstire a Bisericii Ortodoxe
Autonome Ruse reluată de pe internet la adresa http://www.russianorthodoxautonomouschurchinamerica.com/pdfdocuments/TimelinenewFeb182002.
[42] Idem Sursă: Schitul Adormirii Maicii
Domnului, Buena Vista, Colorado, S.U.A., o mânăstire a Bisericii Ortodoxe
Autonome Ruse reluată de pe internet la adresa http://www.google.com/search?q=cache:RTvjwaZoYW4J:www.russianorthodoxautonomouschurchinamerica.com/pdfdocuments/TimelinenewFeb182002.
[43] Preluat din revista Scara, treapta a IV-a.
http://www.scara.ro/
[44] Cf. Schitul Adormirii Maicii Domnului,
aceeasi adresă.
[45] Apărut in Vestitorul Ortodoxiei, anul
IV, nr. 97/30 iun 1993, p. 1, preluat din Adevărul bisericesc, in nr. 364
din 16 iunie 1993, p. 1,